Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern, deoarece scrie primul roman realist obiectiv din literatura romana, “Ion” si primul roman obiectiv de analiza psihologica din proza romaneasca-“Padurea spanzuratilor”. f3i4iv
“Ion” a aparut in anul 1920, dupa o lunga perioada de elaborare, asa cum insusi autorul mentioneaza in finalul operei. Este prima capodopera in creatia lui Liviu Rebreanu si un punct de referinta in evolutia romanului romanesc. Aparitia romanului a starnit un adevarat entuziastm in epoca, mai ales ca nimic din ce publicase Rebreanu inainte nu preconiza acest succes, asa cum observa si Eugen Lovinescu:”Nimic din ce a publicat inainte nu ne putea face sa prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a inceput si a continuat vreo zece ani, nu numai fara stralucire, dar si fara indicatii de viitor.”
Acelasi critic considera ca “pornind de la acelasi material taranesc, “Ion” reprezinta o evolutie si fata de lirismul samanatorist sau de atitudinea poporanista si fata de eticismul ardelean, constituind o data istorica in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice.” Se poate vorbi de “momentul Rebreanu”, momentul unui scriitor obiectiv, care uimeste prin puterea de a prezenta viata in complexitatea ei sociala si psihologica.
Romanul aduce o imagine noua, autentica, obiectiva asupra realitatii rurale, respingand orice intentie de idilizare, de infrumusetare a realitatii satului. Formula de roman pe care o adopta Liviu Rebreanu este moderna: ea rezulta in primul rand, din schimbarea perspectivei de investigatie romaneasca. Diferita e doar metoda, caci romanul, si in cazul lui Rebreanu, ramane in actualitatea vietii. Rebreanu insa o interpreteaza obiectiv, ca problema, fara intentii moralizatoare sau sentimentalism.
In primul rand trebuie mentionat ca “Ion” este un roman obiectiv. Din punct de vedere al continutului, faptele sunt prezentate cronologic, in cauzalitatea lor, naratiunea fiind astfel una liniara. Exista un spatiu real, acela al satului Pripas si unul imaginar, acela al trairilor interioare ale personajelor. Ca element de tehnhica literara, trebuie mentionat ca autorul unui roman obiectiv este omniscient si omniprezent, remarca evidentiata prin prezenta naratiunii la persoana a III-a sg. Modaliatatea narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese obiectivitatea acestuia fata de evenimente si personaje. De altfel, Rebreanu declara ca “M-am sfiit intotdeauna sa scriu pentru tipar la persoana I”, pentru ca aceasta ar diminua veridicitatea povestirii.
Tot la persoana a III-a, cu detasare, Rebreanu prezinta viata satului Pripas, ca un exemplu, ca un exponent pentru societatea rurala de la inceputul sec.XX., cu tot ce inseamna ea: "bocotani", sarantoci, oameni de pripas, preot, invatator, functionari de stat, oameni politici. Obiceiurile si traditiile populare, evenimentele populare din viata omului sunt si ele prezente: hora, sfintirea hramului bisericii, nasterea, nunta, moartea. G.Calinescu observa ca” <<Ion>>este opera unui poet epic, care canta cu solemnitate conditiile generale ale vietii:nasterea, nunta, moartea”. Institutiile de stat- scoala, biserica, judecatoria, notariatul-isi gasesc si ele locul in romanul lui Rebreanu, iar familia este privita ca o institutie sociala. Rebreanu prezinta viata satului exact asa cum este ea, cu elementele pozitive si negative, fara nici un fel de menajamente. Formula epica dura a romanului este “o replica data atat lirismului semanatorist cat si atitudinii poporaniste”, predominante in epoca , departandu-se astfel de stereotipului semanatorist care idiliza viata acestuia.
Personajele sunt lasate sa evolueze singure, nu se intervine asupra lor in nici un fel. Ion, rupt intre dragostea pentru pamant si pentru Florica alege vocea pamantului in cunostinta de cauza, considerand ca: “ Sa raman tot calic, pentru o muiere…”. Ana a ales calea sinuciderii in modul cel mai firesc posibil, fara nici un fel de exagerare. In schimb, arta lui Rebreanu se vede in felul de a prezenta si de a motiva psihologic personajul. Astfel, Ion, umilit fiind pentru ca nu avea pamant, este sustinut de societatea in care traieste si care il judeca tot timpul sa faca orice compromis pentru a obtine pamantul.
Prin faptul ca prezinta viata satului in intreaga lui complexitate, precum si destinele unor personaje individuale, a caror psihologie este fin studiata, romanul “Ion” este considerat o opera monumentala, “poate mai mare ca natura”, cum scria Eugen Lovinescu.
In ceea ce priveste structura, aceasta este circulara. “Soseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul” pana la Cluj ne introduce intr-o lume imaginara, intr-un spatiu privilegiat in care sa se desfasoare actiunea si personajele in voia lor. Aceeasi sosea reapare in finalul romanului pentru a marca iesirea din lumea imaginara, dar si pentru a evidentia ca in sat viata merge inainte, dupa cele intamplate. Intamplarile sunt structurate in doua parti cu titluri sugestive:”Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”, fiecare formate din cate 6 capitole, si ele simetrice si tot cu titluri sugestive: “Inceputul”, “Hora”, “Nunta”, “Nasterea”.
„Ion” este capodopera rebreniana in care arta romancierului descopera, cu o rigoare si sobrietate exemplare, adancurile simplitatii, marea poezie epica a miracolului existentei esentiale, si in care linistea povestirii si echilibrul constructiei rasfrang intelegerea matura si armonioasa a omenescului, dau epicului statura memorabila de simbol complex si substantial al frumusetii si contradictiilor lumii si vietii reale.