j3d10dc
(1880-1961)
Mihail Sadoveanu s-a nascut la 5 noiembrie 1880, la Pascani, ca fiu al avocatului Alexandru Sadoveanu si al Profirei Ursache, fata de razesi. Urmeaza gimnaziul "Alecu Donici" la Falticeni. In timp ce studia la gimnaziu, in 1896, intentioneaza a alcatui, impreuna cu un coleg, o monografie asupra lui Stefan cel Mare, renuntind, insa, din lipsa de izvoare. Apoi urmeaza cursurile Liceului National din Iasi. Debuteaza in revista bucuresteana Dracu in 1897. In 1898 incepe sa colaboreze la Viata noua alaturi de Gala Galaction, N.D.Cocea, Tudor Arghezi si altii, semnind cu numele sau, dar si cu pseudonimul M.S.Cobuz.
In 1904 se stabileste la Bucuresti,, se casatoreste si va avea unsprezece copii. In acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata - Povestiri, Dureri inabusite, Crisma lui Mos Precu, Soimii - in care Sadoveanu manifesta predilectie deosebita pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 "anul Sadoveanu".
In 1910 este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. In acest an publica volumele Povestiri de seara (la Editura Minerva), Genoveva de Brabant, brosura Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobindi pamint s.a. Colaboreaza la revista "Samanatorul", dar se va simti mai apropiat spiritului "Vietii Romanesti". In 1919 editeaza, impreuna cu Tudor Sarghezi, la Iasi, revista Insemnari literare. In decembrie, reviasta isi anunta incetarea aparitiei: Viata romaneasca isi porneste iar munca pentru cultura si folos. Noi, cei de la INSEMNARI LITERARE, reintram in curentul ei cu modestele noastre mijloace. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele Umbre si brosura In amintirea lui Creanga, iar la Editura Luceafarul - volumul Priveghiuri. In 1921 devine membru al Academiei Romane. In 1926 reprezinta Societatea Scriitorilor Romani, impreuna cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin. In 1936 M.Sadoveanu, G.Topirceanu, M.Codreanu si Gr.T.Popa scot, incepind cu luna ianuarie, revista lunara Insemnari iesene. La moartea lui G.Ibraileanu, M.Sadoveanu scrie despre personalitatea criticului. Moare la 19 octombrie 1961 la Bucuresti si este inmormintat, in 21 octombrie, la Cimitirul Bellu, linga Mihai Eminescu.

Luat in totalitate, M.Sadoveanu e un mare povestitor, cu o capacitate de a vorbi autentic enorma.
(George Calinescu)
Epoca in care scrie Sadoveanu este epoca marelui roman realist, dar si a romanului modern.
Cel ce a fost supranumit "Ceahlaul prozei romanesti" sau "Stefan cel Mare al literaturii romane" ori "... al treilea mare Mihai din istoria poporului roman" - Mihai Sadoveanu - una dintre principalele si maiestuasele coloane de lumina ale culturii si ale existentei noastre - si-a consacrat extrem de bogata sa creatie artistica, adunata in peste 120 de volume, unui singur erou: poporul roman, surprins in iferite ipostaze si intruchipari si evocat in felurite momente, incepind din cele mai indepartate timpuri ale alcatuirii fiintei neamului si pina in contemporanietate.
Eroii lui Sadoveanu sint exponenti ai unor categorii, tipuri sau arhetipuri, exemplare pentru umanitate prin faptele lor; autorul a creat o lume prin Vitoria Lipan. Tudor Soimaru, Stefan cel Mare, razesi si boieri, pescari, haiduci, militari, popi, avocati, vinatori, diplomati, functionari, negustori. Sadoveanu urmareste conditia sociala si cea istorica a individului, descriind lumea satului si a tirgurilor de provincie, realitatile prezente, dar si cele care apartin istoriei sau a unui trecut imemorial, pe care documentele nu-l pot atesta.
Sadoveanu este creatorul romanului istoric romanesc. El vede istoria ca pe o scena imensa, in care se misca comandanti de osti si mari voievozi, intr-un spatiu epopeic, legendar si mitic. Originalitatea operei este data de capacitatea de a se contopi cu lumea evocata, astfel incit un singur narator, autorul insusi, povesteste viata din trecut si cea de azi.
Ceea ce da farmec povestirii este taina care se cere dezvaluita si la care noi, cititorii, ajungem treptat, prin lecturi reluate, descoperindu-i muzica, dominarea trairilor, starea de echilibru si semnificatia tacerii sadoveniene.
Sadoveanu este, asadar, un scriitor de tip "arhaic", atras de "epopeic, mitic si tragic".
"Ca si poezia lui Eminescu, proza lui Sadoveanu atinge fondul cel mai adinc al specificitatii noastre." (G.Calinescu)