y6i12ik
1.Elemente de factura populara:
-tema: triumful binelui asupra raului;
-motivele: calatoria, petitul, muncile, proba focului, incercarea puterii,
izbanda mezinului, casatoria;
-personajele: Craiul, Verde-Imparat, Imparatul Ros, fata acestuia,
Spanul, Harap-Alb;
-ajutoarele: Gerila, Setila, Flamanzila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila, Sfanta-Duminica,
calul, regina furnicilor si cea a albinelor, turturica;
-elem.miraculoase: apa vie, apa moarta, cele trei smicele;
- fuziunea dintre real si fabulos: se trece de la real la fantezie fara sa se
faca distinctia intre cele doua planuri;
-limbajul: caracterizat printr-o aparenta simplitate si prin oralitate.
2.Elemente de originalitate:
Diferentele dintre un basm popular si unul scris de Ion Creanga pot fi foarte
bine relevate facand o analiza la nivelul artei narative, al fantasticului,
al comicului si al eruditiei paremiologice, precum si la nivelul limbajului.
Referindu-se la specificul artei literare, remarcam ca scriitorul individualizeaza
cu ajutorul detaliilor si dramatizeaza actiunea prin dialog. Dialogul are menirea
de a dezvolta actiunea si de a caracteriza personajele.
La nivel fantastic, in basmul popular personajele supranaturale sunt umanizate,
pe cand eroii din Povestea lui Harap-Alb amintesc de personajele din Amintiri
din copilarie, prin comportamentul, gesturile, psihologia, mentalitatea si limbajul
lor. Astfel, imparatul Ros se uita „de-a mirarea la petitori”,
„cauta prin asternut” sa vada ce l-a piscat de i-a stricat somnul.
Harap-Alb plange cand il dojeneste parintele sau, se manie
si loveste cu fraul in cap calul grebanos care se indreapta
sper tava cu jaratic , este slab de inger etc. Omeneste se comporta si
tovarasii sai nazdravani: cand fata imparatului Ros se preface in
pasare, Ochila ii spune lui Pasarila: „Mai, fetisoara imparatului
ne-a tras butucul!” si cand aceasta se acunde in spatele Lunii,
Pasarila o „gabuieste” asa cum Nica „gabuise” pupaza
in scorbura.
Un element absolut nou in povestea lui Creanga este localizarea fantasticului
din punct de vedere istoric si geografic. Personajele sunt niste tarani care
vorbesc in grai moldovenesc.
Alta dominanta a srisului sau o reprezinta placerea de a spune, verva si optimismul.
Pentru a obtine o veselie contagioasa autorul apeleaza la exprimarea poznasa,
mucalita („Sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri”), ironia
relizata prin folosirea diminutivelor („buzisoare”, „bauturica”),
zefelmisirea („Tare-mi esti drag !…Te-as baga in san
dar nu-ncapi de urechi”), caracterizarile pitoresti (infatisarea
lui Gerila sau Ochila), prezentarea unor oameni si scene care starnesc
hazul (dialogul
-2-
imparatului Ros cu petitorii infometati, cearta dintre Gerila
si ceilalti); utilizarea unor porecle si apelative caricaturale („tapul
cel ros”, „Buzila”, „mangositi”, „farfariti”),
a unor vorbe de duh („Da-i cu cinstea sa peara rusinea”).
Nota de originalitate a basmului este oferita si de eruditia paremiologica.
Rolul proverbelor, zicatorilor este sa sporeasca rapiditatea povestirii si sa
produca efecte hilare.
Creanga este inconfundabil prin limbaj. Majoritatea cuvintelor sunt de origine
populara; unele au forma fonetica moldovenesca; exista numeroase regionalisme,
in timp ce neologismele apar foarte rar. Si fiindca scriitorul este regizorul
care ramane in reprezentatie ca erou principal, limbajul capata
o tenta afectiva prin interjectii, exclamatii sau prin dativul etic: „mi
ti-l insfaca cu dintii de cap”. La randul lor, expresiile
locutuionale, proverbelor, zicatorilor, confera frazei romanesti o structura
unica, aproape imposibil de redat in alte limbi: „va veti gasi mantaua
cu mine, apoi nu-i trebuie nici tigan de laie impotriva mea”.
Asadar, pe canavaua unor teme si motive universale, Creanga reuseste cu mult
succes sa faureasca imaginea unei lumi tipic taranesti, cu comportamentul, obiceiurile,
traditiile si limbajul ei specific.
