s6j15js
Costache Negruzzi este primul scriitor roman modern din Moldova, initiator
al speciei denumita nuvela istorica. Nuvela istorica
“Alexandru Lapusneanul” este publicata in anul
1840 in primul numar al revistei “ Dacia literara”,
respectand dezideratele cuprinse de Mihail Kogalniceanu in
articolul --;program al revistei, intitulat “Introductie”.
Costache Negruzzi s-a inspirat din cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin,
insa nu a respectat intru-totul adevarul istoric national.
Astfel figura domnitorului Alexandru Lapusneanul, faptele din a-II-a
sa domnie sunt preluate din “ Letopisetul Tarii Moldovei”
a lui Ureche.
Nuvela este o specie a genului epic, in proza cu un subiect mai
dezvoltat decat al schitei, cu o naratiune mai complexa, pe mai
multe planuri narative si cu mai multe episoade, prezentand un conflict
puternic si un personaj reliefat. Nuvela este structurata in 4
capitole, fiecare capitol avand la baza cate un motto (de
aici reiese structura clasicista a operei).
Primul motto este rostit de Alexandru Lapusneanul, ca raspuns
la cererea soliei domnesti de a se intoarce din drum. Cei patru boieri
Spancioc, Stroici, Veverita si Motoc ii spun lui Lapusneanul
ca tara nu il vrea si nu-l iubeste. Raspunsul dat sugereaza
ambitia personajului de a-si recupera tronul pierdut, in urma unui complot
pus la cale de boieri: “Daca voi nu ma vreti, eu va
vreu (…) si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pe
voi”.
Al doilea motto este amenintarea rostita de sotia unui boier, omorat
de domnitor. Ea se intalneste cu doamna Ruxanda si ii cere
sa intervina pe langa Lapusneanul ca sa
inceteze cu razbunarile, altfel si ea se face vinovata
de sange varsat daca nu-l impiedica: “Ai
sa dai sama, doamna…”.
Al treilea motto face parte din punctul culminant -; cei 47 de boieri sunt
invitati la curte, la masa domneasca, unde sunt ucisi, conform planului
viclean al domnitorului. Multimea, aflata la portile cetatii,
dupa cateva ezitari cer capul lui Motoc, pe care-l considera
vinovat de toate necazurile existente in societate: “Capul lui Motoc
vrem…”.
Ultimul motto e rostit de insusi domnitorul care se retrage in cetatea
Hotinului pentru a-i supraveghea pe cei doi boieri care au scapat de
macel: Spancioc si Stroici. Aici, se imbolnaveste grav si
doreste sa se calugareasca. Intr-un moment
de luciditate ii ameninta pe cei aflati in jurul lui, inclusiv
pe episcopul Teofan: “De ma voi scula pe multi am sa popesc
si eu”.
“Alexandru Lapusneanul” este o nuvela istorica.
Istoria ca subiect al unui discurs literar apare odata cu romantismul
si aduce in prim-plan personaje dramatice si puternic individualizate.
Este o nuvela istorica deoarece se inspira din istoria
nationala, personajul principal a existat in istoria Moldovei si
trateaza subiectul respectand anumite structuri mentale , comportamentale
si sociale specifice perioadei in care Negruzzi a plasat actiunea. Ca
sursa de inspiratie nuvela respecta unul din dezideratele originale
cerute de Mihail Kogalniceanu in “Introductie…”.
Autorul se inspira din “Letopisetul Tarii Moldovei”
de Grigore Ureche, dar modifica anumite secvente, nerespectand
in totalitate adevarul istoric. La venirea lui Alexandru la domnie
, Motoc pleaca cu Tomsa in Polonia, insa Negruzzi
il pastreaza pe boier cu scopul de a reliefa trasaturile
domnitorului. Stroici nu a existat in epoca, el fiind o inventie
a autorului.
Subiectul nuvelei este cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul
(1564-1569). Situatia initiala descrie intoarcerea lui Lapusneanul;
aceasta este redata intr-o maniera asemanatoare
cronicii istorice. Elementul de diferentiere il reprezinta faptul
ca “Lapusneanul si vornicul Bogdan sunt inarmati din
cap pana-n picioare”. Cauza care declanseaza actiunea
este punctata de dialogul dintre Alexandru Lapusneanul si solia
domneasca. Acesta este un moment semnificativ al operei, se contureaza
conflictul intre Lapusneanul si boierime, un conflict tipic pentru
epoca respectiva. Conflictul dintre domnitor si Motoc creioneaza
porteretul lui Lapusneanul. Acesta din urma isi cunoaste
adversarii, privindu-i ca pe niste dusmani ce trebuie eliminati. Rezolvarea
conflictelor dintre Lapusneanul si boieri si dintre Lapusneanul
si Motoc va surveni in capitolul al VIII-lea, cand ii omoara
pe cei 47 de boieri si il da pe Motoc pe mana norodului furios,
in acest fel descotorosindu-se de boierul tradator. In
acest capitol autorul ofera cititorului o decriere amanuntita
a personajului. Primul aspect este exterior(al tinutei), fiind surprins elementul
semnificativ care sugereaza intentia razbunatoare. Desi
este imbracat conform traditiei domnesti, Lapusneanul are
pe sub haina lui o “ zea de sarma si la brau un junghier
cu prasele de aur”. Stapaneste bine arta disimularii,
in acest sens cuvantarea pe care o tine este elocventa, pentru
ca ii induce pe cei 47 de boieri in eroare. Scenariul uciderii
boierilor este unul cinic. Cinismul este caracteristic domnitorului , acest
lucru fiind redat si de scena in care se hotaraste sa-l
predea pe Motoc in mana multimii. Initiativa dialogului dintre boier
si domn apartine lui Motoc care i se adreseaza cu “ marite
domn”. Motoc sugereaza faptul ca taranimea
ar trebui inlaturata, afirmand cu ipocrizie “Eu
sunt boier mare; ei sunt niste prosti”. Culmea cinismului este atinsa
de domnitor in momentul in care dezvaluie motivul pentru
care Motoc este osandit la moarte: “judeca si tu” ii
spune boierului, transformand moartea acestuia intr-un sacrificiu
pentru binele tarii. In acest caz, Lapusneanul s-a dovedit
a fi un bun psiholog, deoarece l-a pastrat pe Motoc, anticipand
cererea multimii :”capul lui Motoc vrem…“. Omorarea
lui Motoc apare ca o rezolvare a conflictului dintre cei doi. Situatia finala
se concretizeaza prin otravirea domnitorului de sotia sa, doamna
Ruxanda, ajutata de cei doi boieri Spancioc si Stroici intorsi
in tara.
Structurile mentale, comportamentale si sociale se individualizeaza in
text prin imaginea vietii publice si private si relatiile dintre boieri si domnitor.
Viata privata este putin redata, ea neexistand ca atare
in epoca. Singurele referiri sunt legate de Ruxanda si de faptul
ca ea traieste separat de domnitor, in apartamentul femeilor.
Incercarea ei de integrare in viata publica va fi tratata
cu cinism “muiere nesocotita”, oferindu-i-se un leac de frica
-; piramida de capete boieresti. Viata publica este centrata
pe relatia domnitor -; boieri: o relatie conflictuala. Acest conflict
este de natura sociala, boierii dorind sa detina
puterea pentru a se imbogati, il privesc pe domnitor ca pe
un tiran, un dusman in calea fericirii lor. Un alt element al vietii sociale
este sugerat prin supusi (norod) care reprezinta personajul colectiv.
Pentru popor, domnitorul este drept si bun, toate greselile fiind comise de
boieri.
Modul de expunere al lui Motoc reda respectarea ierarhiei sociale. Domnitorului
i se adreseaza cu “Doamne, Doamne”, implorandu-l: “
nu ne pedepsi pre noi dupa faradelegile noastre”.
Acest discurs se inscrie in structurile mentale ale epocii, domnitorul
fiind unsul lui Dumnezeu pe pamant. Comportamentul fata
de domnitor dezvaluie umilinta supusilor. Boierii trebuie sa i
se inchine si sa-i sarute poala hainei.
Asadar Costache Negruzzi face din Alexandru Lapusneanul un personaj crud,
prototipul domnului despotic, tiranic. Subiectul nuvelei este inspirat din istorie,
bazandu-se atat pe elemente reale, cat si imaginare. Nuvela
istorica “Alexandru Lapusneanul” este prima de acest
gen in literatura romana, fiind apreciata de criticii
epocii respective.
