p2p23px
O revenire puternica in eseistica are, cu Rostirea filozofica rom`neasca (1970), Constantin Noica, debutant in 1934 cu
Mathesis sau bucuriile simple, eseu despre esen\a =i limitele
=tiin\ei. Ca to\i din genera\ia sa, Noica se intereseaza de dimen siunile spiritualita\ii rom`ne=ti, urm`nd pe Vasile P`rvan =i Lu cian Blaga, filozofi neomologa\i de =coala. Dealtfel filozofia ca sistem decade in ochii tinerilor spirituali=ti din deceniul al IV-lea, ceea ce vor sa impuna este o filozofie a fiin\ei =i a existen\ei. Fol clorul, Snva\aturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie,
inveli=urile limbii comune sunt, pentru ei, izvoare mai sigure dec`t
Maiorescu, Conta sau al\i filozofi profesioni=ti. Eminescu este acceptat pentru tendin\a lui de a depa=i limitele sincretismului ra\ionalist. Filozofia clasica rom`neasca ar fi dominata de trei absen\e: absen\a unei problematici a cunoa=terii, absen\a unei etici
=i absen\a unei probleme a spiritului ca atare (C. Noica: Pentru o alta istorie a g`ndirii rom`ne=ti, in Saeculum, 1943). Filozofia s-ar na=te acolo unde exista o ruptura intre natura =i cultura, fire =i spirit =i, binein\eles, o sensibilitate la acest proces. Or, noi, rom`nii, avem „o dulce continuare intre fire =i spirit“ (Cum g`nde=te poporul rom`n, in Convorbiri literare, 1944) =i, prin aceasta, avem pu\ine
=anse in filozofia spiritului. +anse mai mari sunt in filozofia fiin\ei, continu`nd astfel pe greci. Noica face o segmentare in straturile culturii noastre (Ce e etern =i ce e istoric in cultura rom`neasca?,
1943) =i descopera trei momente corespunzatoare a trei viziuni:
int`i „perspectiva eternita\ii“ (filozofia absen\ei de a filozofa in
Snva\aturile lui Neagoe Basarab); apoi, momentul Cantemir prin
„nemul\umirea de om al istoriei“ =i instaurarea spiritului de critica
=i, in fine, faza moderna prin Lucian Blaga care incearca sa impace eternitatea cu istoria. Sn spiritualitatea rom`neasca evolu\ia ar fi, a=adar, „de la fiin\a catre istorie“. Sn alta parte (Convorbiri lite rare, 1944) afirma ca odata cu Blaga „triumfa rom`nescul in filo zofie“ =i-l adauga numaidec`t pe ira\ionalistul Nae Ionescu (al carui elev a fost) cu preocuparile lui pentru factorul teologie in cultura.

Problematica „teologicului“ ar face posibila specula\ia metafizica, deci filozofia. Astfel de disocieri sunt discutabile =i autorul =i-a revazut mai t`rziu punctele de vedere. De ce n-ar fi posibila o filo zofie intr-o problematica a continuita\ii? Istoria nu se manifesta =i prin refuzul de a-\i pune problema istoriei? etc. Jurnal filozofic din
1944, unde C. Noica profeseaza in chip mai direct idei „trairiste“ pare lui +erban Cioculescu * opera unui sofist =i el da filozofului sfatul (perfidie?) sa scrie un roman: „De ce n-ar incerca un roman?
Subiectul l-ar avea copt, cartea s-ar scrie de la sine: =colile seci prin care a trecut =i =coala cea noua, imaginara, realizata epic“.
* Aspecte literare contemporane, Ed. Eminescu, 1972, p. 709 =i urm.
C. Noica a continuat sa faca, totu=i, eseistica filozofica =i Ros tirea filozofica rom`neasca din 1970 este, intr-un fel, o revela\ie.
Spiritul tagaduitor dinainte accepta acum realitatea istoriei =i cauta sa defineasca o etica =i o spiritualitate specifica din consul tarea inveli=urilor semantice ale cuvintelor. Obiectul specula\iei devine acum logosul, nu trairea interioara. Sntoarcerea la filologie o recomandase =i Nietzsche care preconiza o genealogie a spiri tului din cercetarea codului lingvistic: „un ochi exersat care sa =tie sa citeasca in chip hotar`t trecutul in straturile suprapuse ale textu lui“... Filozoful trebuie sa intreprinda astfel o „lectura simptomala
=i genealogica“ (Uman, prea uman), rolul lui fiind mai pu\in sa descopere dec`t sa recunoasca in ni=te concepte vechi o gramatica a spiritului. Este ceea ce face (sub influen\a, negre=it, a presocrati cilor =i a lui Heidegger) Constantin Noica in Rostirea filozofica rom`neasca =i Crea\ie =i frumos (1973). Punctul de plecare este
Eminescu, in manuscrisele caruia eseistul descopera expresii vechi
=i pilduitoare. Snsa limbajul lui Eminescu nu este suficient. Noica apeleaza la dic\ionare, psaltiri, scrieri filozofice vechi (Cantemir), cuvinte uitate in =i mai uitate insemnari de calugari =i dieci domne=ti, in scopul de a intocmi o genealogie a spiritului rom` nesc: „Am voit sa patrundem — spune el in Cuv`nt inainte — in uitarea rom`neasca...“ Filozoful merge pe urmele unor „cuvinte de raspundere“, cum ar fi sinele =i sinea, intru, rost =i rostire, fire
=i fiin\a etc. =i, din luarea in considera\ie a tuturor sensurilor
(unele pierdute in istorie), scoate un mod de a fi =i de a g`ndi al poporului nostru. Sinele, ca sa luam un exemplu, exprima dupa eseist trei forme (sau trei straturi) ale eului: l) unul pasiv („fa milia lui spirituala, clasa, poporul, cultura, ceasul lui istoric“), 2) con=tiin\a activa a eului („este ordinul in care te-ai incadrat, idealul tau, con=tiin\a ta etica mai ad`nca — libertatea ta“) =i, in fine, 3) sinele este =i expresia lucidita\ii eului („atunci el \ine de liber tatea care =i-a aflat necesitatea“).
E de la sine in\eles ca o no\iune cu asemenea deschidere incor poreaza totul, de la divinitate la eros. Bucuria de acum a filozo fului este sa treaca prin cercurile cuv`ntului =i sa recunoasca in spatele lor o filozofie de existen\a, un mod special de a int`mpina universul. L`nga sine, el pune sinea care poate denumi „ceva intru totul dincolo de uman“. Sinea ar fi partea nocturna, germinativa a sinelui, un fel de Eva umbroasa ie=ita din coasta ra\ionalista a lui Adam. Un vers din Eminescu: „Tu e=ti o noapte, eu sunt o stea“ este interpretat, in sensul dialecticii de mai sus, ca o expansiune a luminii sinelui asupra intunericului sinei. Teoria lui Blaga asu pra cunoa=terii poetice care ad`nce=te misterul este aplicata la rela\ia sinelui cu sinea, devenite in mitologia lui Noica doua prin cipii fundamentale:
„Acum noaptea sinei a devenit un haos, cu boga\ia lui inca nedeslu=ita. O noua trasatura a sinei i\i apare cu acest vers. Daca lumina strapunge intunericul nop\ii, ea nu poate in schimb stap`ni
=i deslu=i dintr-o data haosul. Pe masura ce sinea este dezvaluita, ea se retrage =i se invaluie mai departe. Te po\i g`ndi o clipa la acel „eu sporesc taina lumii“ al lui Blaga, daca aventura cunoa=terii
=tiin\ifice din veacul nostru n-ar fi mai lamuritoare inca. Cu fiecare raspuns s-au ridicat noi intrebari =i fiecare solu\ie a generat noi probleme. De aceea c`nd poetul spune:
„Eu sunt un cuget, tu o problema“ el descrie pentru a treia oara felul cum stau in cumpana sinele =i sinea. Pasiva ca =i noaptea la inceput, plina de virtualita\i ca hao sul apoi, sinea se alipe=te acum sinelui, a=a cum se une=te cuge tului problema. Refuzul ei de sine este solicitare inca“.
Capacitatea lui C. Noica de a inventa o problematica grava din ocultarea gramaticii este excep\ionala. Sa luam cazul verbului =i al substantivului despre care noi, to\i, =tim ca exprima o ac\iune
=i o insu=ire. Dar de unde?! Sn aceste par\i de vorbire exista o drama a con=tiin\ei. Verbul are, prin agresivitatea, spiritul lui Cezar, ceva ira\ional. Substantivul exprima, dimpotriva, ra\iunea imbl`n zitoare!...: „Verbul i\i este dat de procesele lumii sau de impulsurile
=i inr`uririle fiin\ei proprii; substantivul in schimb reprezinta
instap`nirea ta de om asupra lumii. Sn timp ce verbul pune totul
in disolu\ie substantivul hotara=te, pune hotare, ca fiind solidar cu ideea =i conceptul. E adevarat ca verbul inseamna via\a; dar substantivul este via\a imbl`nzita, modelata p`na la intruchipare.
De aceea substantivele cu cea mai bogata substan\a launtrica sunt tocmai cele verbale, iar o limba, ca a noastra, ce are u=urin\a de a face peste tot substantive verbale — ca acest petrecere, sau ca fire, vrere, rostire — are sor\i de expresivitate sporita.“
Sunt gratuite astfel de considera\ii? P`na la o limita da, caci un filolog de profesie nu va spune niciodata (neav`nd datele tre buitoare) ca substantivul pune hotare, iar verbul le da deoparte largind orizontul spiritual al omului. Snsa in aceasta gratuitate
(in\elege inventivitate) traie=te puterea de crea\ie a eseistului.
Rolul lui este sa impinga frontierele cunoa=terii =i sa nascoceasca ipoteze fertile pentru g`ndire. Limba nu este un simplu semn conven\ional, limba este „insa=i rostirea de sine a fiin\ei omului
=i a r`nduielilor lui“. Daca este a=a, care este fiin\a noastra, etica, estetica rom`neasca? C. Noica vede intr-o expresie ca ba motorul dialecticii; „se cade — nu se cade“ reprezinta cerul nostru moral, bazat pe o blajina intransigen\a =i pe un echilibru care, ca prin cipiu de via\a, atesta vechimea noastra clasica. C`te un cuv`nt ca vremuie=te sau cadere da lui Noica insufle\ire lirica. Prefixul in aduce pe filozof p`na la poarta sublimului: „prefixul in este o sarbatoare a g`ndului. El are darul, in limba noastra, sa infiin\eze, sa aduca in fiin\a“. Particula s reprezinta in gramatica filozofica a lui Noica elementul anarhic, acela care strica, pentru a vorbi in limbajul lui, r`nduielile rostirii: „Pui un s =i cuv`ntul s-a de=ucheat: mintea devine sminteala a...i; spui batere, dar daca pui un s cu v`ntul =i-a ie=it din \`\`ni =i a devenit sbatere a...i; particula s este a=adar operatorul nostru de smintire“... Alta data eseistul pl`nge biblic pe ruinele vreunui cuv`nt. Pierderea vocabulei petrecere e tot at`t de intristatoare ca =i dispari\ia unui mare conducator de o=ti: „Cine e vinovat de pierderea c`te unui cuv`nt in via\a societa\ii? Sa fie batr`nii, tinerii? Sa fie dascalii, scriitorii, omul de pe strada? N-o =tim bine, dar intreaga ob=te plate=te pentru moartea c`te unui cuv`nt — =i am putea-o vedea limpede in ca zul cuv`ntului „petrecere“, Cuv`ntul acesta ne trebuia.“
Comentariile acestea de un mare rasfa\ al limbii, cu suceli =i sminteli ingenioase de fraze elegiace, tind sa se organizeze intr-un sistem coerent de g`ndire. Eseistul nu uita ca este totu=i filozof =i cea dint`i virtute a filozofului este sa se puna in acord cu geome tria. Dupa sinele =i sinea, cuvinte vedete, cuvinte primordiale in acest alfabet filozofic al fiin\ei noastre, termenii sunt grupa\i pe cicluri (ciclul fiin\ei, ciclul devenirii, ciclul r`nduielii), dupa care urmeaza o cercetare cu un obiect mai precis (Via\a =i societatea
in rostirea rom`neasca), insa in acela=i stil de medita\ie melan colica in care straluce=te, ca o piatra rara, aforismul. Aforismul nu mai este un scop, ci un mijloc de a sintetiza o demonstra\ie.
„Via\a nu merita sa fie traita fara comentariul ei — scrie intr-un loc C. Noica, =i cele doua elemente (via\a =i comentariul) stap`nesc spiritul eseistului, hotar`t sa stea acum in umbra. Sn locul orgo liului juvenil de a da lec\ii =i a impune o noua tabla de valori morale apare calma dorin\a a spiritului matur de a in\elege mora la care guverneaza via\a unei colectivita\i. Glasul devine atunci spasit =i grav, ironia taioasa pe care o are in chip necesar orice mo ralist se transforma in infiorare lirica. Mintea traseaza in acest timp ocoluri largi in jurul no\iunilor. Pornit de la o vocabula (ba da, ma pa=te g`ndul) g`ndul ajunge la Helada, la dialectica =i la filozofia infinitului. Cine ar putea banui ca intre „dracul gol“ al nostru =i demonia lui Goethe este o legatura? Noica dovede=te ca legatura exista =i ceea ce parea la inceput abera\ia unui spirit livresc sf`r=e=te prin a fi acceptat ca verosimil: tema din Faust, II („cartea g`ndului care =i-a ie=it din \`\`ni“) este aceea care sta =i in spatele „dracului gol“, simbolul realita\ii demonice, Mefisto al spiritului rom`nesc.
Goethe preocupa in chip special pe Noica =i, daca suntem bine informa\i, el a pregatit sau pregate=te o carte speciala cu acest subiect: Despar\irea de Goethe. Din insemnarile de p`na acum reiese ca Goethe este „marele duh sanatos in cultura lumii“ =i ca
int`lnirea culturii noastre cu el (prin P`rvan, Blaga, Eliade, Tu dor Vianu) reprezinta una din cele trei por\i spre universalitate, celelalte doua fiind: deschiderea spre presocratici =i deschiderea catre in\elepciunea indiana. Propozi\iunile acestea ar fi placut lui
Tudor Vianu, care vedea =i el in Goethe pe omul total, intruparea spiritului de universalitate: Limitele lui Goethe deriva, dupa C.
Noica, din sensibilitatea lui fa\a de istorie =i fizico-matematici.
Or, peste lumea de dupa 1800 s-a revarsat „potopul istorist =i cel scientist“. Limitele lui Goethe ar fi =i limitele culturii noastre tradi\ionale: „nu am avut o buna int`lnire cu istoria, pe care a trebuit uneori s-o „boicotam“; nu am trimis (...) spre =tiin\e ex perimentale =i matematism“.
Cu aceasta revenim la mai vechea obsesie a tinerilor spirituali=ti din deceniul al IV-lea: absen\a istoriei. Este inutil a mai spune ca
„a boicota“ istoria este un fel special de a face istorie =i, dealtfel, formula aceasta care a pornit din capul unui poet a provocat, cred, o zarva inutila in cultura noastra. Fara a ne umfla pieptul de or goliu putem spune simplu ca dovada istoriei noastre este insa=i existen\a noastra. Rostirea filozofica rom`neasca vine sa dovedeasca
(=i in aceasta consta ad`ncimea =i originalitatea ei) ca spiritul nostru a g`ndit =i a definit cu fine\e rela\iile dintre individ =i uni vers, ca, in fine, spiritul pastoral care ne-a tutelat =i-a pus cu
indrazneala problemele mari ale fiin\ei =i dovada cea mai buna ca este a=a este morala complexa ce exista in construc\iile limbii.
Dupa ce a stabilit o filozofie de via\a =i o etica din „adulme carea c`torva cuvinte“, C. Noica incearca in Crea\ie =i frumos in rostirea rom`neasca (1973) sa defineasca =i o estetica a spiritului rom`nesc lu`nd ca punct de plecare sensurile unor cuvinte ca dor, departi=or, ispitire, lamura, lamurire, a faptui, sav`r=i, sf`r=i, desa v`r=i etc. O estetica este poate mult spus: o cobor`re spre rada cinile limbajului pentru a scoate la lumina un fel particular al spi ritului de a concepe =i a defini crea\ia =i frumosul — e mai in sensul car\ii. Dor este un arhetip care ne insumeaza, ca popor, =i ne exprima refuz`nd sa ne exprime p`na la capat: „O cautare de negasire“. Sinea (despre care filozoful a vorbit pe larg in Rostirea filozofica...) este cuv`ntul de aur al limbii noastre; exprima cunu nia omului cu lucrurile, pozi\ia lui fa\a de elemente. Daca tra ducem demonstra\ia lui C. Noica in limbaj tematist, am putea spune ca sinea este figura spiritului rom`nesc, aceea care exprima mai bine direc\ia imaginarului, demersul fa\a de univers. Sunt =i sensuri, teme adiacente =i placerea acestui filozof inc`ntat de fine\ile limbii rom`ne este sa le urmareasca in cronici, car\i biserice=ti, proverbe, versuri populare. Din aceste inveli=uri pier dute ale cuv`ntului, el deduce, inca o data, o mi=care a g`ndului
=i g`ndul duce totdeauna spre fapta =i crea\ie. Termenii ce exprima aceasta nuan\a se leaga intre ei ca treptele intr-o ierarhie a cunoa=terii, fixata in formule verbale dificile =i rafinate: „Toate cuvintele — explica el — pe care le-am avut inaintea ochilor, de la dor =i p`na la lamurire, sunt tot at`tea trepte catre fapta =i crea\ie. Dorul lasa cugetul inca in nehotar`rea dintre pasivitate =i activitate, dar ispitele =i ispitirea incep sa puna accentul pe partea activa din om, iscodirea e =i mai activa inca, p`na ce se trezesc in om iscusirile de un fel ori altul, care nu-l mai lasa in lini=tea =i ast`mparul lui. Omul traie=te c`tva timp sub semnul lui „ce-ar fi sa incerc“, „va fi fiind =i a=a“, „ar fi sa fie“, adica sub toate vrerile
=i trimiterile verbului, care e at`t de iscoditor in limba noastra — pentru ca, in sf`r=it, sa incerce in ad`ncul sau in fel =i chip, omul sa iasa lamurit cu sine =i cu lucrul.“
Nu =tiu c`t de exacte sunt aceste comentarii, vedem insa c`t de frumoasa, fina este rostirea filozofului. C. Noica, vorbind de cuvinte, creeaza un limbaj propriu, cu un vocabular bogat, tras din vechile scrieri =i din graiurile populare, ignorate in mod obi=nuit de limba pur neologistica a presei literare. Ca la Sa doveanu =i Creanga, limba lui are farmec =i farmecul nu trece dincolo de marginile car\ii: incerc`nd s-o imi\i, aerul de vechime piere =i subtilitatea, ad`ncimea devin cautare =i pre\iozitate. Sn fraza eseistului cuvintele acestea, cu parfum de candela =i moli ciuni de vechi icoane biserice=ti, trag mintea noastra spre teri torii necunoscute. Sn fond, C. Noica ne inva\a sa citim dincolo de cuvinte =i sa vedem in a fi sau iscodire, intru, catre, spre — vorbe banale — un efort colosal al spiritului de a incorpora lucrurile in coaja fragila a expresiei. Prepozi\iile, vorbele auxiliare, infiniti vul lung — toate exprima o tulburare a spiritului, un efort de cunoa=tere prin aproximare. C. Noica da exemplul construc\iilor verbale ale lui a fi , in care pulseaza, ca mercurul in recipiente complicate, indoiala, posibilitatea, teama, op\iunea etc. Sa citim aceasta pagina:
„A=adar, prima iscusire a lui a fi: „Este sa fie“. Sn loc de reali tate (este), avem un fel de iminen\a de realitate (sta sa fie). +i urmeaza pe r`nd: ar fi—ca in toate limbile, posibilitate ce sta sub o condi\ie, dar: ar fi sa fie — posibilitate deschisa a posibilita\ii; ar fi fost sa fie — posibilitate inchisa a posibilita\ii. De-ar fi — daca s-ar int`mpla sa fie — exprima contingen\a, ca in alte limbi.
Dar: de-ar fi sa fie — contingen\a a posibilita\ii =i: de-ar fi fost sa fie — un fel de posibilitate a contingen\ei posibilita\ii. Daca insa acum spui a fost sa fie, atunci cascada fiin\ei se opre=te brusc. Caci era o adevarata cascada, un lan\ de prabu=iri sau de surpari de nivel, in toate rostirile acestea. De la realitatea asigurata a lui
„este“, fiin\a decadea in iminen\a realita\ii, apoi la tentativa de realitate, spre a trece la posibilitatea de realitate =i in posibili tatea de rangul doi, posibilitate a posibilita\ii, mai departe in con tingen\a =i apoi intr-o contingen\a de rangul doi. Tot timpul, a=adar, fiin\a slabea, se retragea, se ascundea. +i deodata, dupa at`tea trepte de slabire a realita\ii apare intruchiparea ei de ma xima tarie, necesitatea: (a fost sa fie). A=a a fost sa fie. Caci a fost sa fie, cu aceea=i intoarcere a lui a fi asupra-=i, da cu totul altceva dec`t celelalte intoarceri, anume da implacabila necesitate.“
A defini o spiritualitate prin limba s-a incercat =i alta data. Ului tor la C. Noica este insa faptul ca, voind sa faca o genealogie a cuv`ntului, ajunge sa scrie o genealogie a spiritului rom`nesc, fo losind elemente ce se afla la indem`na oricui. Ni=te biete vorbe ca o sa fie sau departi=or se dovedesc a ascunde o istorie, o drama
=i o boga\ie de g`ndire ce ne surprind. Ne-ar surprinde ele daca n-ar fi crea\ia, rostirea, limbajul lui C. Noica at`t de bine, frumos
„impeli\at“ (spre a-i folosi o vorba care-i place)?! Sntr-o nota din
Rostirea filozofica citim: „Dar in orice comentariu zace un germene de indracire, =i toate intruparile g`ndului critic sunt statornic primejduite de impeli\arile lui“. Sndracirea lui C. Noica este ambi\ia lui de a cobori la radacinile limbii rom`ne pentru a descoperi
„facerea omului rom`nesc“, fine\ea =i ad`ncimea spiritului sau.
Dar primejdia? Primejdia vine din impeli\area prea frumoasa a comentariului. Citite separat, articolele din Rostirea filozofica =i
Crea\ie =i frumos lasa o impresie de neuitat, citite laolalta, dupa o suta de pagini, spiritul nostru e obosit de muzicalitatea monotona a frazei. O varia\ie a limbajului, o gimnastica mai acrobatica a min\ii ar da ideilor o mai mare acuitate.
Ca g`nditor preocupat de spa\iul spiritual rom`nesc, C. Noica nu putea sa nu ajunga la Eminescu, piatra de incercare pentru toate intelectele. Iubirea lui pentru Eminescu a luat in ultimii ani forma unui cult, provocat sau numai intarit de int`lnirea cu caie tele ramase de la poet. Rasfoindu-le, el are sentimentul ca se afla in fa\a unui miracol =i publica in presa mai multe articole in scopul de a atrage aten\ia opiniei publice asupra insemnata\ii lor. C. Noica are =i o idee mai practica, aceea de a reproduce aceste caiete intr-o edi\ie accesibila tuturor. Din nefericire, proiectul nu s-a realizat. Ini\iativa lui C. Noica este, oricum, emo \ionanta. O parte din aceste articole au fost cuprinse in volumul
Eminescu sau g`nduri despre omul deplin al culturii rom`ne=ti (1975), primit cu interes de o parte a criticii, cu iritare de alta. Volumul are insu=irile =i defectele obi=nuite intr-o culegere de articole ocazi onale (repeti\ii, introduceri =i sf`r=ituri nefolositoare etc.) Este
insa nedrept a nu vedea ca C. Noica, fac`nd elogiul caietelor lui
Eminescu (stratul ocazional, cultural al problemei), strecoara =i g`nduri mai profunde despre cultura rom`na. Exista apoi o ten siune, o bucurie a spiritului care ridica nivelul acestor pagini. Teza lui Noica este ca cele 15 000 de pagini ale caietelor ramase de la
Eminescu exprima un mare spirit =i ca acest fapt a fost in\eles de catre pu\ini. Doar Nicolae Iorga, vaz`nd in Eminescu „cea mai vasta sinteza facuta de vreun suflet de rom`n“, ar fi avut viziunea totalita\ii, grandorii omului ascuns in foile ingalbenite ale manu scriselor. Ceilal\i le-au privit cu ochi „de alexandrini“, inclusiv G.
Calinescu, care, explor`nd totul =i in\eleg`nd mai mult dec`t con temporanii sai, a sf`r=it prin a pune pe c`ntar lucrurile. Dar Emi nescu nu trebuie „judecat“ — zice C. Noica —, ci „cuprins“. Cu prinderea ne-ar arata ca ceea ce este Goethe pentru germani este
Eminescu pentru noi: „con=tiin\a noastra mai buna“. Sa ram`nem la aceste idei. De acord ca Eminescu este con=tiin\a noastra mai buna, la acest paragraf nici un superlativ nu este suficient de pu ternic, dar de ce crede C. Noica o eroare inten\ia de a judeca
insemnarile ramase de la un mare poet? +i, apoi, ce in\eles are verbul a cuprinde in critica in afara no\iunii de judecata? A jude ca inseamna, in fapt, a cuprinde dimensiunile unui fenomen =i orice cuprindere, incorporare, reprezinta o judecata. Suspiciunea de alexandrinism nu are, atunci, nici un rost c`nd este vorba de
G. Calinescu pe care, dealtfel, C. Noica il pre\uie=te (un articol se intituleaza: Ne-am odihnit in Calinescu).
Ram`ne insa nemul\umirea (=i aici eseistul are intru totul dreptate) fa\a de superficialitatea cu care al\ii au citit =i citesc aceste manuscrise. Ele trebuie privite in totalitate, numai lectura integrala poate da o idee despre ad`ncimea spiritului eminescian.
C. Noica face aceasta lectura din punct de vedere filozofic =i ram`ne uimit de ce afla acolo. O magie, mai int`i, a „informului, a larvarului, a originalului“, o mare dorin\a de cultura =i o cul tura chiar profunda, in mai multe domenii, de=i nu totdeauna bine articulata. Snt`lnirea cu „informul“ eminescian poate fi insa „mo delatoare“, =i C. Noica se g`nde=te ce s-ar produce in lirica rom`na daca aceste foi ar fi puse sub ochii poe\ilor no=tri. +i tot el da raspunsul: „G`ndindu-se la Socrate, oamenilor le-a fost ru=ine, pur =i simplu, sa-=i spuna filozofi. Credem ca la fel trebuie sa te
incerce sfiala in \ara lui Eminescu ori in \arile altor mari poe\i, sa te nume=ti poet“. C`t de naiv poate fi eseistul acesta inva\at! El nu cunoa=te psihologia poetului rom`n! Sfios, poetul rom`n, descumpanit in fa\a spectacolului de cultura eminesciana? Dar de unde! Caietele au fost publicate fragmentar de mai multe de cenii, poezia, proza lui Eminescu sunt in intregime imprimate in edi\ii accesibile tuturor =i n-am observat nici o tulburare in r`ndurile poe\ilor, nici o renun\are. Dimpotriva, orgoliul ex plodeaza parca mai zgomotos dec`t inainte, increderea in valoarea proprie ia forme fanatice! Sa-=i dea demisia 90% din poe\ii no=tri
in clipa in care vor intra in contact cu acest exemplu de mare efort de cultura? C`t entuziasm, ce suflet liric =i ne=tiutor are C.
Noica! Istoria literaturii noastre nu cunoa=te cazul nici unei de misiuni, nici atunci chiar c`nd toate spiritele critice ale epocii au cazut de acord ca un autor de versuri nu are talent. Insisten\a a fost, dimpotriva, mai mare, vanitatea ranita =i-a accelerat pulsul.
Nu s-a inregistrat apoi nici un caz de sinucidere din orgoliu lite rar. Exemplul lui Kleist n-a fost la noi molipsitor. Nega\ia modele lor este mai comoda.
Trebuie sa luam atunci r`ndurile lui C. Noica ca metafora unei mari iubiri spirituale. Aceasta il face sa fie inclement. Sn nici o cultura — afara de caietele lui Leonardo — spune el — nu vom
int`lni ni=te insemnari at`t de vaste =i de originale ca acelea din manuscrisele lui Eminescu. Caietele lui Valéry? E vorba acolo de
„o umbra“, nu de un om adevarat (cum este la Eminescu). Dupa aceasta compara\ie care, de=i flateaza orgoliul nostru na\ional, ne pune pe g`nduri, urmeaza o fraza teribila: „Valéry este omul care a onorat timp de 50 de ani Terra cu absen\a sa“. Tulburatoare r`nduri! +i nedrepte! Caietele lui Valéry sunt pentru critica euro peana de azi o sursa de mare pre\, mai multe =coli se revendica din ele, =i chiar =i altfel, in afara de orice considerent de metoda, notele lui Valéry arata un spirit extraordinar de fecund =i original
=i nu este nici o exagerare a spune ca el a innoit modul de a g`ndi problemele spiritului. A onorat Terra timp de 50 de ani cu absen\a lui? Nu =tim, ce putem =ti este ca a insam`n\at-o cu idei noi.
Mai de in\eles este in cartea lui C. Noica apropierea dintre
Eminescu =i Leonardo da Vinci, in sensul ca ideea omului univer sal le este comuna. Vorbind de acest ideal, eseistul aduce fatal in discu\ie =i numele lui Goethe, teoreticianul modern al problemei.
Admira\ia lui pentru Goethe se une=te, ca =i in car\ile anterioare, cu nega\ia cea mai categorica. O nega\ie metodica, am spune, o nega\ie plina de stima, din ra\iuni culturale, Goethe fiind spiritul suprafe\elor, nu al profunzimilor: „Daca ar fi cinstit =i ar infrunta
intreg c`mpul de cautare =i afirmare al poetului, ar regasi poate experien\a facuta cu Goethe de cel care scrie aceste pagini. Ne-am spus ca este ceva de neacceptat la Goethe; ca e mult prea impli nit la suprafa\a, prea sigur de sine ca „ales al zeilor“; ca, in fond, e lipsit de con=tiin\a tragica sau de un sens mai ad`nc al umanu lui, iar in ce prive=te orizontul de cultura, el e strain de ceea ce avea sa fie esen\ial mai t`rziu: matematismul =i istorismul. Vea cul al XIX-lea se implinea tocmai pe aceste linii, iar cineva care refuza deschis istoria =i nu are in\elegere pentru matematici se condamna in fa\a noastra. Trebuie spus „anti-Goethe“.
Dure propozi\ii, cum au fost scrise at`tea in veacul nostru de spre omul de la Weimar. C. Noica are, repet, justificarea ca i=i
intovara=e=te nemul\umirea cu o mare venera\ie fa\a de cel care
in ochii lui ram`ne de-a pururi un exemplar „secretar al firii omene=ti“.
Revenind la Eminescu, C. Noica binecuv`nteaza cantitatea cuno=tin\elor =i pune din nou in fa\a poetului rom`n t`nar oglin da acestei con=tiin\e vaste, avertiz`ndu-l: „nu exista poet mare care sa nu fie =i un mare om de cultura, unul al vredniciei, nu numai al invrednicirii“. Jocul de termeni de la sf`r=it ne aminte=te ca cel care a scris Rostirea filozofica rom`neasca nu =i-a abando nat tema. Eminescu devine un aliat spiritual, caietele constituie dovada unei pasiuni ce incearca, la alte dimensiuni, =i pe eseist.
Numarul mare de cuvinte cu sensuri azi uitate, expresiile scoase din car\i vechi sau din vorbirea populara arata ca Eminescu era un semadau de cuvinte, cel care da seama de rostul =i in\elesul lor. Un citat, intr-adevar surprinzator din manuscrisul 2257, unde este vorba de „partea netraductibila a unei limbi“, readuce pe prim plan problema limbii ca sursa a spiritualita\ii noastre =i, prin aceas ta, C. Noica revine la tema lui esen\iala. Comentariile parasesc terenul descrip\iei, ideile iau inal\ime, medita\ia da ocol concepte lor mari. La aceasta temperatura ipotezele cele mai indrazne\e sunt verosimile. Aceea, de pilda, despre existen\ialismul lui Emi nescu, descifrat in versul din manuscrisul 2254: „«Ca o spaima
impietrita, ca un vis incremenit»: Ai putea vedea un intreg capi tol din fram`ntarea filozofica a omului modern, existen\ialismul, prin prima jumatate a versului lui Eminescu — spaima impietrita;
=i depa=irea existen\ialismului, prin cealalta jumatate — visul
incremenit. Existen\ialismul intreg se lasa reg`ndit, intr-un sens, prin formularea unei jumata\i din versul lui Eminescu.“
Ideea existen\ialismului se poate, desigur, discuta =i nu trebuie o argumenta\ie prea intinsa pentru a o respinge. Ipoteza lui C.
Noica este interesanta =i in alt chip. Vorbind de existen\ialismul european, dezvoltat cu o jumatate de secol dupa moartea lui Emi nescu, eseistul aduce in discu\ie =i cazul lui Heidegger ca filozof al fiin\ei, d`nd, indirect, o sursa a Rostirii sale: „Existen\ialismul acesta avea dintru inceput un plus de ad`ncime fa\a de cel francez:
i=i punea problema omului nu pentru ea insa=i, ca in filozofia lui
Sartre, ci in urmarirea marii teme de intotdeauna a filozofiei: tema fiin\ei. Heidegger a pastrat, ca atare, tot timpul prestigiul filozofiei, spre deosebire de existen\ialismul francez. S-a confruntat cu filozofii cei mari ai trecutului, a privit veacul nostru =i proble mele lui de sus =i, in timp ce Sartre scria nenumarate pagini de filozofie, literatura =i revuistica, Heidegger tacea, sau incerca sa arate care e sensul metafizic al tacerii, =i el i=i vedea, undeva, pragurile; dar a in\eles sa intre in boicot: a boicotat opinia pu blica, refuz`nd sa editeze p`na astazi volumul II din Fiin\a =i timp sau ceva de ordinul lui, sub cuv`nt, pare-se, ca lumea nu e coapta spre a-l in\elege — =i boicoteaza intr-un fel istoria vie, intorc`nd capul de la revolu\ia tehnico-=tiin\ifica sau d`ndu-i in\elesul unei rasuciri a omului, iar nu cel al unei impliniri a lui.“
R`ndurile acestea spun mult, am impresia, =i despre cel care, scriind despre na=terea fiin\ei rom`ne=ti, n-a scapat prilejul sa atraga aten\ia asupra demoniei ma=inii =i a primejdiei pe care o reprezinta, sub presiunea industrializarii societa\ii capitaliste, unidimensionarea omului (dupa formula cunoscuta a lui Marcuse).
Logosul =i fiin\a reprezinta doua no\iuni fundamentale =i in filo zofia lui C. Noica at`t de apropiata, prin fantezia =i limbajul ei, de crea\ia critica. Eminescu sau este o pledoarie pentru omul to tal, omul universal, acela care desface orizonturile =i traie=te in ambian\a arhetipurilor (capitolul despre Archaeus este unul din tre cele mai substan\iale din carte).
Scrise int`i pentru presa, articolele repeta uneori ideile sub alte metafore, ca =i punctele de referin\a. E mult a spune ca C.
Noica aduce „un Eminescu nou“, e mai corect a recunoa=te ca el cite=te cu un ochi de profesionist ni=te foi peste care au trecut at`\ia al\ii =i descopera laturi pe care nu le-a observat nimeni.
Noica nu corecteaza pe G. Calinescu, atrage numai aten\ia asu pra valorii intregului =i pune mai bine in lumina incercarea poe tului de a supune g`ndirii fecunde materia saraca a limbii. Emi nescu sau g`nduri despre omul deplin al culturii rom`ne=ti nu este o carte de =tiin\a, nu-i nici o carte propriu-zis de critica, este doar
(=i este oare pu\in?) o medita\ie grava in fa\a unor insemnari care ascund misterul formarii unui mare spirit. Noica crede, cu o vi goare intelectuala noua, ca acesta este omul total al culturii noas tre, modelul etern, arhetipul. Fanatismele pe care le descoperim
in aceste pagini vin dintr-o abandonare con=tienta a spiritului critic
in fa\a cuiva care „n-a voit sa fie al doilea“.
C. Noica a editat =i traducerea lui Eminescu din Kant (M. Emi nescu: Lecturi kantiene, Ed. Univers, 1975) =i a scris ni=te pagini substan\iale despre Br`ncu=i, prezentat, dealtfel, =i in Rostirea filo zofica rom`neasca. Noica este, indiscutabil, cel mai bun eseist, in latura filozofica, pe care il avem de la Blaga incoace.