Sonetul se structureaza pe doua planuri, unul general, conceptual Si al doilea concret, imediat. In primele opt versuri asistam la o meditatie pe tema adevararului subiectiv ca “Dragostea-i unica vecie data noua”. Astfel in absenta eroului el devine fragil, se veStejeSte “in noi ca floarea-n glastra”. Existenta efemera e sugerata prin simboluri care exprima trecerea, spatiului inchis, incremenirea, sterilitatea: “piericiunea noastra”. Comparatiile sunt de natura vegetala Si animala. Intregul fragment se organizeaza in jurul a doi termeni fundamentali: timpul Si iubirea. A doua parte a sonetului ne introduce in planul unei situatii concrete. Domeniul de referinta e altul, iubirea capata dimensiunile sacrului. Incidentul despartirii nu poate distruge ardoarea sentimentului dragostei. Chemarea iubitei e comparata cu scoaterea din moarte a ----- Lazar la auzul vorbelor lui Isus: “Ca Lazar la auzul duioaselor porunci,/ Oricind Si ori de unde ma vei striga pe nume,/ Chiar da-aS zacea in groapa cu lespedea pe mine,/ Tot m-aS scula din moarte ca sa alerg la tine.”