Mircea Eliade h5t24tt

In Mircea Eliade s-a impus definitiv ca scriitor, ?data dupa ?toarcerea sa din India, cu romanul Maitreyi.
Contemporanii au fost =oca\i mai ?t? de ceea ce am putea numi exotismul erotic al car\ii, cu totul inedit ? contextul literaturii de ?alta \inuta care se producea pe atunci, at? ? domeniul poeziei, c? =i ? acela al prozei, prin Arghezi, Lucian
Blaga, Ion Barbu, V. Voiculescu, Ion Pillat etc., prin Rebreanu,
Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, G. Calinescu, Cezar
Petrescu, Mateiu Caragiale, Gib Mihaescu, Ionel Teodoreanu, cu to\ii preceda\i de Mihail Sadoveanu. Ba, am zice, mai ales prin roman, literatura rom?a dintre cele doua razboaie dadea semnele cele mai clare ale sincronizarii cu marile literaturi europene, fenomen petrecut ?tr-un numar de ani relativ mic.
Era oarecum ? voga, printre mul\i ?roustieni sau ·idieni“
(un M. Sebastian, Camil Petrescu, Anton Holban =i al\ii), romanul care cultiva autenticul, psihologicul trait, observat pe viu, romanul-problema, ?omanul-jurnal , ·xperimental .
?rairismul — cuv?t nascocit ad-hoc de +erban Cioculescu, dupa nem\escul Lebensphilosophie, c?d de fapt vocabulul
?seamna pur =i simplu ·ilozofia vie\ii — , ·xperien\a , contactul absolut cu via\a, cu realitatea bruta, ce se cerea cernuta de luciditatea socratica, era predicat pe atunci de la catedra prin cel mai influent profesor al genera\iei lui Mircea Eliade,
Nae Ionescu. Eliade nu va face... literatura, ci va consemna
·xperien\e traite , va scrie ceea ce acum se nume=te roman eseu, ? Isabel =i apele diavolului, ? Intoarcerea din rai, +antier,
Nunta ? cer, cu deosebire ? Huliganii, ca =i ? multe dintre povestirile fantastice, publicate p?a acum, ca =i de acum ?colo, de la Domni=oara Cristina =i +arpele, Secretul doctorului
Honigberger =i Nop\i la Serampore, p?a la Pe strada

M?tuleasa, La \iganci etc., p?a la Noaptea de S?ziene, romanul-eseu, romanul-problema, prin con=tientizarea acuta a ceea ce Andr Gide numea ·ise en abyme , procedeu devenit curent la mai to\i urma=ii marelui Feodor Dostoievski.
In chiar sensul ?rairist , al experien\ei de via\a autosupravegheate cu maximum de luciditate, romanul Maitreyi s-a impus =i prin aspectul lui de... jurnal sexual-erotic, =ocant chiar, la prima vedere. Intre englezul Allan (alias scriitorul), un t?ar ? pragul deplinei maturita\i, =i Maitreyi, fiica nubila a inginerului Narendra Sen (care nu-i altcineva dec? profesorul
Dagsputa, ? casa caruia studentul indianist Mircea Eliade, sosit la Calcutta, a locuit o vreme) se ?firipa o idila. Deloc pla tonica ?sa, dupa concep\ia europeana de pe atunci. Pentru ca totul se compune din nenumarate, progresive apropieri epidermice, carnale, senzuale ?tr-un grad foarte ?alt, cu inevitabila, p?a la urma ·adere ?... pacat. Pura ?sa, spiritualizata, chiar mistica, dupa concep\ia hindu=ilor, fie ace=tia, cum este cazul aici, din clasa culta =i nobila, suficient de anglicizata, europenizata. Curios, cumva inexplicabil, oricum insuficient motivat (?sa romancierii din categoria lui
Mircea Eliade nu-=i pun probleme ale motiva\iilor caracterolo gice), este faptul ca parin\ii Maitreyiei nu-=i supravegheaza c?u=i de pu\in fata, ba chiar ?curajeaza c? se poate de mult apropierea dintre tineri, las?du-i de capul lor tot timpul, chipurile adolescenta lu?d de la strain lec\ii de limba franceza.
Maitreyi este deosebit de instruita, o poeta foarte talentata, apreciata de ?su=i marele Tagore (care ? roman are numele de Robi Thakkur), ·urul ei, pe care ? iube=te foarte mult, platonic, evident, ceea ce nu pare a fi =i reciproc. Allan se arata gelos =i e gata sa vada la celebrul poet semne ale libido-ului senilita\ii, g?dind, fire=te, ca un european. (Amintim ca, ? , ?preuna cu Maitreyi =i profesorul Dagsputa, Mircea
Eliade avusese o ?trevedere cu Rabindranath Tagore, bine cunoscut ? r?durile litera\ilor de pe atunci din Rom?ia, \ara pe care de altminteri o =i vizitase.)
Taieturi din jurnalul ce suntem invita\i sa credem ca a fost scris chiar ? momentul petrecerii faptelor de catre Allan-autorul sunt comentate ? romanul definitivat ulterior, spre a fi
?credin\a\i ca fata, educata ? spiritul misticii hinduse, era absolut inocenta, de=i ?tre cei doi se va petrece... totul.
Iata un prim exemplu: Jurnalul:
?oi doi singuri discut?d despre virilitate; Walt Whitman, Papini
=i ceilal\i. Ea a cetit pu\in, dar ma asculta. +tiu ca ma place. Mi-o spune. Marturise=te ca s-ar da ca ?tr-un poem de Tagore, pe o plaja, ? ?ceput de furtuna... Mi-a placut sa ma ?chipui casatorit cu
Maitreyi. Nu pot min\i, eram fericit. Am visat-o tot timpul c? a durat... logodnica =i amanta...“
Nota la pasajul de mai sus, redactata la momentul definitivarii romanului:
?dica voiam sa ma conving ca nu e at? de frumoasa, ? criticam
=oldurile prea mari pentru mijlocul prea sub\ire, inventam tot felul de scaderi fizice, crez?d astfel ca mi-o ?departez. De fapt, cum se
?t?pla, tocmai aceste scaderi mi-o apropiau.“
Sau : din Jurnal:
?atima cre=te, delicios amestec de idila, sexualitate, prietenie, devo\ie. C?d stau l?ga ea pe covor, cetind ?preuna, daca ma atinge, sunt excitat =i ma ?nebune=te. +tiu ca =i ea este turburata.“
Nota de la momentul scrierii romanului:
?u e adevarat. Maitreyi n-a sim\it niciodata ? timpul acela.“
Din Jurnal:
?e spunem multe despre literatura. C?eodata ghicim am?doi ca ne vrem.“
Nota:
?nexact: Maitreyi era c =tigata numai de joc!, de voluptatea amagirii, nu de ispita. Nici ea nu-=i ?chipuia pe atunci ceea ce poate
?semna pasiunea .
Este destul de greu =i, ?tr-un fel, de prisos sa ne dam seama c?a realitate =i c?a fic\iune con\ine jurnalul =i, ca sa zicem a=a, jurnalul din jurnal, adnotarile la un text presupus mai vechi. Mai cur?d, cum se ?t?pla cu mul\i dintre scriitorii din aceasta categorie, inclusiv cu Camil Petrescu, jurnalul nu poate fi strict autentic. Iata, de exemplu, acest argument cules din chiar interiorul textului (din jurnalul cel dint?): La un moment dat, Maitreyi ? daruie=te lui Allan o floare, pe care acesta, neglijent, o arunca pe fereastra, de ?data ce fata iese din camera lui. A doua sau a treia zi, Maitreyi ? ?treaba ?nde este floarea ei =i junele, circumspect la prea nea=teptata cerin\a, afla un pretext sa am?e pentru moment raspunsul, spun?du-i ca i-o va arata cu primul prilej, av?d floarea respectiva presata
?tr-o carte ce nu-i este la ?dem?a. Apoi, pe furi=, culege din gradina casei o floare asemanatoare, o preseaza ?tre filele unei car\i =i presara peste ea cenu=a din pipa, spre a mima vechimea opera\iei. C?d Maitreyi revine =i i se arata floarea presata ? carte, surpriza: fata exclama dezamagita: ?sta nu-i floarea mea! explica\ia venind oarecum simplu: ?loarea mea avea strecurat printre petale un fir din parul meu . Fic\iunea —
·acatura ? jurul acestui prea specios marivaudage (chiar cu tenta hindusa fiind el) — se vede de departe.
Dar principalul lucru este sa observam ca romancierul urmare=te — =i lucrul ? izbute=te din plin — senza\ia puternica de autentic, ?tr-asta apropiindu-se mult de Camil Petrescu, cel din Ultima noapte de dragoste, ?t?a noapte de razboi =i din
Patul lui Procust, odata cu impresia ?rairii supravegheate, lucide. De Camil Petrescu ? apropie pe Mircea Eliade =i dispre\ul fa\a de ?crisul frumos , anticalofilia. Pentru am?doi impor tant este ca literatura sa puna probleme, nu sa fie ·rumoasa“
? chipul obi=nuit de p?a acum. Arta pentru arta? Am?doi par a da un raspuns negativ la o asemenea ?trebare. Arta cu tendin\a? Depinde de ce se ?\elege prin tendin\a =i mai ales de ce fel de tendin\a punem ? car\i. Mai cur?d ARTA PENTRU
ADEVAR pare sa-i calauzeasca, ca pe to\i scriitorii de dincoace de Proust, de Thomas Mann, de Albert Camus, Malraux etc. De aceea, =i la unul, =i la celalalt eroii romanelor sunt autorii
?=i=i, nu doar deghiza\i, ? chipul flaubertian cunoscut p?a acum, ci vizibili cu ochiul liber, ca sa spunem a=a. De subiectivism fug ?sa, chiar pe temeiul realizarii autenticului.
S-ar putea spune, altfel privind problema, ca ne aflam ? fa\a unor scriitori care obiectiveaza subiectivismul, se studiaza pe ei
?=i=i, ? trairile =i experimentele lor, care trairi =i experimente
(aduse de ?prejurarile vie\ii, uneori ?sa =i cautate, provocate anume) sunt puse ? car\i. Dar paralela dintre Mircea Eliade =i
Camil Petrescu se opre=te aici. Ca temperament, Camil Petrescu este un ardent, un scriitor din familia neoromanticilor (lui nu i-ar fi placut ?sa o asemenea caracterizare), ? timp ce Mircea
Eliade este un spirit supravegheat, mai... rece, calculat, am zice un ·ine temperat (excep\ie fac?d de la aceasta Noaptea de S?ziene, unde ?t?nim destule pagini ·ezlan\uite ). El este mai degraba un ·onstructor de car\i, nu de pu\ine ori recurg?d la ·etoda =i felurite ·ermetisme , ? direc\ia a ceea ce ne am obi=nuit sa numim acum ?ealismul fantastic . Nu ?sa =i ? romanul Maitreyi deocamdata, unde experimentul =i obsesia sexual-erotica ? poate indica =i ? vecinatatea lui Gib Mihaescu, spre a mai gasi un contemporan cu care sa-l putem compara.
Revenind la Maitreyi, vom spune din nou ca originalitatea romanului sta ? aducerea ? literatura noastra a motivului iubirii dintre un european =i o fata exotica, inexistent ?ca (poate cu excep\ia lui Jean Bart din romanul Europolis, ? anume chip
=i Gib Mihaescu din romanul Rusoaica) ? literatura rom?a.
Mircea Eliade ataca tema frontal: Allan este un intelectual =i un... experimentator, ? timp ce ?deajuns de ingenua lui partenera simte numai ritualic erosul, strict ? linia tradi\iei hinduse, a procrearii, absolut deloc ? direc\ia senzualului plezirist, cu toate aparen\ele contrarii, pe care de altminteri autorul are grija sa le ?lature ? ·utocomentariile la ·urnal .
De aici... poezia — cuv?tul nu este c?u=i de pu\in hazardat
— iubirii, cu totul inedita ? acest roman, unic prin tema lui
?tre toate celelalte romane din epoca =i chiar de mai t?ziu.
Cu toate acestea, nepricepu\ii sau pur =i simplu rauvoitorii au vazut aici prilej de... pornografie. Ba chiar, trag?du-se fel de fel de sfori din culise, cum se ?t?pla la noi, ? mai ,
Ministerul Educa\iei =i Snva\am?tului pune ? vedere Consiliului profesoral al Faculta\ii de litere din Bucure=ti scoaterea de la catedra a lui Mircea Eliade din motive de... imoralitate. Autorul tocmai pregatise =i tiparise excelenta edi\ie din Scrierile mo rale =i politice ale lui B. P. Hasdeu, demna de orice pana aca demica, de=i, se ?\elege, mult blamata nuvela Duduca Mamuca, inclusa aici, atrasese, la timpul ei, grave acuza\ii de imoralitate marelui savant care ? preceda. Cam a=a s-a ?t?plat =i cu romanul Cartea nun\ii al lui G. Calinescu, aparut ? acela=i an, , replica autorului la adresa denigratorilor fiind foarte prompta =i totodata ?drepta\ita: era vorba doar de o... ·arte a nun\ii unde romancierul se comportase asemeni botanistului care descrie actul fecundarii =i nimic mai mult. Ca atare, G.
Calinescu, ? a sa Istorie a literaturii rom?e de la origini p?a
? prezent, aparuta dupa =apte ani, se arata ?deajuns de receptiv fa\a de Maitreyi, unde ?t?nim pagini =oc , precum aceasta:
?aitreyi =i-a ridicat, fara sa se observe, marginea sariei
(?bracaminte specific indiana pentru femei, n.n.) =i eu mi-am plimbat piciorul de-a lungul pulpelor ei. Era palida, cu buzele ro=ii, privindu ma cu ochii ad?ci\i, ?spaim?ta\i, dar carnea ei ma chema, ma ?bia
=i a trebuit sa-mi ?fig unghiile ? piept ca sa ma trezesc o clipa.“
Sarutata, fata fecioara nu pare a raspunde =i zice: ?imt buzele ca =i cum ar fi ale unui copil. Nu ma cutremuri.“
Europeanul gidian, cautator de senza\ii =i senzualita\i ?ca necunoscute — un fel de ?aradisuri artificiale =i acestea —
?\elege cu dificultate ritualul erotic asiat. S-a uitat acum, pesemne, naturale\ea cu care, pe timpul celor dint? exploratori
(deloc fiind aceia ni=te prea rafina\i experimentatori gidieni ai erosului), filipinezele de altadata se daruiau marinarilor albi.
(Sau poate n-a existat ochiul ascu\it al cronicarului care sa ne fi transmis exact cum stateau lucrurile? Nu credem! Pentru ca
?se=i filipinezele de azi, europenizate mai repede dec? hindusele, s-au ?departat de natura.)
Experimentator, un =tiin\ific — poate chiar unul dintre cei ironiza\i cu at?a verva de profesorul lui Mircea Eliade, Nae
Ionescu —, Allan este un intelectual foarte lucid. +i — alta cale de ?toarcere catre natura ·ncon=tienta neexist?d pentru el
— traie=te intens ?treaga poezie a erosului celui ve=nic, de nebiruit. Iata unele pasaje, neegalate de nimeni p?a azi prin acurate\ea =i ad?cimea observa\iei, cu pastrarea exacta a masurii, a limitei dincolo de care trivialitatea p?de=te pe orice scriitor inabil. Se cere un anume rafinament, o cultura literara
=i o educa\ie ? acest sens a cititorului spre a discerne ?tre literatura pornografica de proasta calitate (de care este plina acum pia\a car\ii) =i o pagina superioara ca urmatoarea:
·i luai bra\ul =i-l privii o clipa fascinat. Nu mai era bra\ de femeie acela. Capatase o transparen\a =i o caldura autonoma, parca ?treaga pasiune se concentrase sub pielea aceea bruna, mata, =i ?treaga voin\a de victorie alaturi. Traia prin sine, nu mai apar\inea fetei care ? ?tinsese pe jaratec ca sa-=i ?cerce dragostea. Il \ineam ? m?nile mele ca pe o ofranda vie, zapacit eu ?sumi de intensitatea cu care palpita =i de ciuda\enia faptului care trebuia sa urmeze. Incepui sa-l str?g, sigur fiind ca ?bra\i=ez ?treaga faptura a Maitreyiei, ca pe ea o m?g?, de ea toata ma bucur. Sim\eam ca se apleaca la o zi noua, caci printre saruturi ? observam fa\a mereu mai palida, ochii tot mai aprin=i, voin\a tot mai ratacita. In acea chemare a dragostei mele, plimbata pe carnea bra\ului gol, o chemam pe ea. Lunecarile degetelor mele catre umeri se ?dreptau spre ea, toata. +i o ghicii atunci cum se clatina, se reazima mereu tot mai mult de mine, p?a ce =i-a ?colacit =i celalalt bra\ de umerii mei, =i a ?ceput sa ma str?ga, lacram?d fara suflare.“
Sau:
??d i-am m?g?at ?t?a oara s?ii cu o m`na sincera =i
?fometata, s-a adunat ?tr-un singur fior ?ghe\at. S-a destins apoi =i
=i-a descheiat pieptul, cu tot ce mai ramasese spaima =i voluptate ? priviri. Mi s-a dat ?nebunita =i ?frico=ata, a=tept?d parca un trasnet sa se naruie pe am?doi. Niciodata n-am vazut s?i mai frumo=i la nici o statuie din lume, caci paloarea aceasta ?tunecata a trupului
Maitreyiei se ?bujora sub cea dint? dezvelire, =i frumuse\ea per fecta, de sculptura, a bustului se luminase a=tept?du-ma.“
De notat neaparat ca ·xperimentatorul =i observatorul manifestarilor pe viu a erosului este prezent pe tot parcursul
?rairilor ? exact sensul ideii ·oderne , cum ca placerea se amplifica =i se ob\ine la cota maxima numai sub regimul lucidita\ii totale. S-ar pune deci ?trebarea (mai ales acum, c?d lumea e plina de bestialita\i sexuale) de ar fi, ? =coala afl?du-ne, sa descoperim ? romanul Maitreyi =i un sens educativ mai ?alt: este oare aceasta — placerea ob\inuta prin luciditate intelectuala — un semn al deosebirii omului de animal? +i, mutatis mutandis, al deosebirii dintre insul rafinat prin cultura
=i educa\ie de bruta analfabeta crescuta pe maidane? Este o
?trebare pe care cititorii avertiza\i ai romanului lui Mircea
Eliade s-ar putea sa =i-o puna, situ?du-se un moment pe teren etic. Ea \ine de domeniul moralei practice, incompatibila de la un punct ?colo cu autonomia esteticului, la mijloc venind, to\i scriitorii mari ·rti=ti ai domeniului, de la Boccaccio p?a la
Creanga al nostru. Eliade este, ? plus, ? scrisul sau, ·ilozoful“
=i ·seistul , romancierul cu fibra ·oderna . Nici de la el nu putem smulge un raspuns afirmativ categoric la o asemenea
?trebare, cu totul delicata, cer?d convocarea marilor morali=ti, printre ei, daca se poate, sa nu lipseasca ?esimi=tii din categoria lui Emil Cioran. Cert este ca — la modul hindus cunoscut — romancierul filozof cauta a descoperi spiritul pur, ascuns de senzualita\ile carnale, chiar ? dorin\ele cele mai ascu\ite ce se pot imagina:
?ar la plecare a avut o criza =i =i-a pierdut cuno=tin\a. Nu =tiam cum sa mi-o explic: ?tunericul (fusesera la cinematograf, n. n.) sau spasm sexual datorat apropierii mele? +tiu ca e ne?chipuit de senzuala, de=i pura ca o sf?ta.“
Intr-un fel, ? Maitreyi gasim =i modul erotic-sexual al epocii, al genera\iei lui Mircea Eliade =i Gib Mihaescu, cartea fiind, ? fond, adresata alor no=tri. Observ?d, ·rat?d , autorul face
=i considera\ii directe, precum: ?e fapt, acesta este miracolul femeii indiene (verificat =i de confesiunile prietenilor bengalezi): o fecioara care ajunge amanta perfecta ? cea dint? noapte .
Se vad astfel limpede, aici, insisten\ele t`narului ?ca scriitor
(ulterior va =ti sa se ·copere ) ? a pune ? fa\a compatrio\ilor sai tot lucruri palpitante, mai ales ca, sa nu uitam, era tocmai
? momentul pregatirii =i sus\inerii tezei de doctorat, intitulata
Problema raului ? filozofia indiana. Iata, ? acest sens, ?ca o
?semnare din prodigiosul Jurnal:
?proape am sarutat-o astazi dupa-amiaza, singuri noi doi ? odaie.
Am facut eforturi ca sa n-o ?bra\i=ez, ?tr-at? de excitata era =i de
?nebunit eu. Mai mult n-a vrut. Mi-e teama, mi-e spaima de mine.“
+i, ? Nota, la momentul redactarii romanului:
?aitreyi n-a fost o clipa ·xcitata , cum credeam eu. O turbura numai atitudinea mea. Ea voia sa se joace, iar eu ajunsesem mult mai departe.“
In fond, daca trecem peste ?pecific , peste cadrul geografic
=i etnografic, religios =i de cultura ? general, cam toate fetele nubile se comporta astfel, ba uneori =i femeile mature, cele nepervertite, se ?\elege. Freudismul epocii plute=te ? subtextul romanului. Maitreyi, fata indiana, avusese p?a acum un mod specific, local, de a iubi, ritualurile =i ·aivita\ile care-i acopereau senzualita\ile fiind dintre cele mai stranii pentru un om alb, poetice ?sa, prin apropierea lor de... natura.
Copila fiind, iubise ?uprafiresc un... pom, mai ?ainte de a l fi cunoscut pe Allan =i a fi sim\it acest ?uprafiresc prin intermediul atingerilor epidermice. Noaptea, fugea uneori din odaie, goala, =i se urca ? ?omul ei , ? ?bra\i=a pl?g?d
=i statea acolo, ?us, ?tre frunze, p?a se facea ziua =i ?cepea sa tremure .
?tingerile de corpul iubitulul aveau ceva din acel
?uprafiresc ... panteistic: ?m sim\it =i am verificat aceasta minune umana: contactul cu suprafirescul, prin atingere, prin ochi, prin carne . Partenerul o asculta, o observa =i abia presimte c? de complicat este sufletul hindus, =i c? de ?impli, naivi =i clari s?tem noi, civilizatorii . (Ne aflam, s-ar zice, la o rasturnare de situa\ie, fa\a de epoca lui Voltaire: nu strainii exotici sunt ·aivii , ·andizii , ci noi, europenii, care ne socotim gre=it mai evolua\i dec? reprezentan\ii culturilor stravechi, arhaice.) Curios lucru: iubind-o acum pe Maitreyi, sincer, Allan devine gelos pe ?omul iubit de fata ? copilarie, nu mai pu\in gelos fiind =i pe Tagore (Robi Takkur), ·urul ei, cu care fata ?tre\inea rela\ii ?deajuns de echivoce, credea el.
?u=ele epidermice, iubirea prin atingerea din ce ? ce mai str?sa a corpurilor celor doi, lasa\i parca inten\ionat prea multa vreme singuri de catre parin\i, continua ascendent, p?a la punctul firesc culminant.
Vraja erotica, poezia iubirii fetei exotice, odata cu toate ritualurile orientale =i indiene ? spe\a, vin sa confirme ca dragostea este aceea=i oriunde =i oric?d. Acelea=i sunt =i obstacolele care stau ? calea ?dragosti\ilor, prejudeca\ile celor din jur. Difera doar ·ormele ? care acestea se manifesta. Parin\ii
Maitreyiei, care ? iubeau foarte mult pe Allan, voind chiar sa-l
?fieze, =i care ? lasau at? de mult ? preajma fiicei lor — spre a-=i forma sentimente ·ra\e=ti , spun ei — se alarmeaza la culme c?d descopera adevarul =i-i despart ? chipul cel mai brutal cu putin\a. Junele cauta uitarea, ? felul banal binecunoscut: ? alcool, ? bra\ele unor femei libere, daca nu =i libertine. Nu se mai recunoa=te =i nu mai este recunoscut =i
?\eles, ? aceasta excentrica pasiune, de ceilal\i prieteni =i colegi europeni din India. In cele din urma, =i cere tansferul din \ara devenita pentru el nefasta =i ·uge la Singapore. La r?du-i,
Maitreyi, ratacita, dezorientata, bulversata =i ea, nemai=tiind ce sa faca — voind, poate, sa se razbune pe o soarta ingrata — ram?e ?sarcinata ?tr-un chip cu totul stupid — afla Allan de la un nepot al ei, pe care ? ?t?ne=te ?t?plator — d?du-se unui v?zator de fructe, un ins oarecare cu totul insignifiant.
Nu este prea clar, totu=i, de ce a facut-o. In orice caz, ceea ce ? mod obi=nuit numim ·arierele sociale , de casta, de religie etc., prejudeca\ile ? fine, ies la iveala =i ? aceasta lume veche, mai fioroase chiar dec? la ·iviliza\ii europeni. Maitreyi s-ar fi facut vinovata de ru=inea familiei, ?tr-un mod cu totul nepermis la nobilii indieni. De ar fi fost posibila, casatoria cu
Allan ar fi atras dupa sine izgonirea din casta a tuturor celor din familia Narendra Sen, cu pierderea chiar =i a numelui. Azi interdic\ia unor asemenea mezalian\e pare absurda =i Allan
?su=i pare a ra\iona astfel, scriitorul neinsist?d ?sa, cum am mai spus, ? direc\ia criticii moravurilor. Scopul ? este radiografierea erosului ? sine, romanul sf?=indu-se din aceasta pricina ?tr-un mod cam inconcludent, oricum ·mperfect sub raport compozi\ional. Eroul este convins ca Maitreyi a facut gestul de a se da altuia din ?azbunare =i, totodata, din...
·ubire pentru el, a=a cum ?su=i procedase, la r?du-i,
?tre\in?d rela\ii cu alte femei. Mai spera ca mama Maitreyiei, doamna Sen, nu s-ar opune prea mult fa\a de o eventuala, totu=i, casatorie (femeile sunt mai ?\elegatoare la acest capitol dec? barba\ii). Dorea din tot sufletul sa fie tatal unui copil pe care iubita ? facuse cu altcineva, ?sa din prea mare dragoste pentru el. Ra\ion?d ? acest fel, i se parea ca este, ? fond, chiar copilul lui. Tatal ?sa, inginerul Narendra, este absolut intran sigent, cum se vede dintr-o prea cruda scrisoare adresata prezumtivului ginere, lucrurile ram??d ?tr-at?.
Se ?\elege, pentru sublinierea c? mai puternica a ideii car\ii, autorul vine ? c?eva r?duri cu descrierea cadrului natural al
Indiei, cu multa parcimonie totu=i: strictul necesar crearii atmosferei. La ceea ce am numit tenta ?anteistica a iubirii
Maitreyiei pentru un pom, c?d era numai o feti\a, cu totul ne=tiutoare ? ale erosului, presim\indu-l cu totul vag numai, se adauga atrac\ia ei, iara=i destul de nelamurita, pentru Tagore
(Robi Thakkur), pentru marea lui poezie (ea ?sa=i fiind poeta de oarecare notorietate) =i pentru personalitatea lui fascinanta.
Vin ? fine c?eva tablouri de natura exotica, luate din
?prejurimile Calcuttei, la locul numit ?acuri , ? plina luxurian\a vegetala. Rama=i singuri, ?dragosti\ii =i jura credin\a eterna, ca ? toate ?prejurarile similare cunoscute din scrierile romantice de la Chateaubriand ?coace. Pun?du-=i inelul de logodna ? deget =i sprijinindu-=i pumnii ? iarba, Maitreyi pronun\a un juram?t-poem impresionant, spontan =i ritualic ? acela=i timp, ?chinat iubirii omene=ti dintotdeauna =i de oriunde:
?a leg pe tine, pam?tule, ca eu voi fi a lui Allan, =i a nimanui altuia. Voi cre=te din el ca iarba din tine. +i cum a=tep\i tu ploaia ? voi a=tepta eu venirea; =i cum i\i s?t \ie razele soarelui, a=a va fi trupul lui mie. Ma leg ? fa\a ta ca unirea noastra va rodi =i tot raul, daca va fi, sa nu cada asupra lui, ci asupra-mi, caci eu l-am ales. Tu ma auzi, mama pam?t, tu nu ma min\i, maica mea. Daca ma sim\i aproape, cum te simt eu acum =i cu m?a =i cu inelul, ?tare=te-ma sa-l iubesc ?totdeauna, bucurie necunoscuta lui sa-i aduc, via\a =i rod =i de joc sa-i dau. Sa fie via\a noastra ca bucuria ierburilor ce cresc ? tine. Sa fie ?bra\i=area noastra ca cea dint? zi a musonului. Ploaie sa fie sarutul nostru...“
Am reprodus juram?tul-poem — cum l-am mai numit — al
Maitreyiei =i pentru ca sa se vada ca Mircea Eliade poate sa scrie
=i ·rumos , c?d voie=te, c?d considera ca o cere contextul.
Ritmare poematica, amintind categoric de biblica, mereu proaspata C?tare a c?tarilor, e studiata cu aten\ie =i tradeaza sursele de inspira\ie ale etnografului =i folcloristului. Le-am sugerat =i pentru a se putea constata, din nou, poezia erosului, care contrabalanseaza cu prisosin\a, ?nobil?du-le absolut, pasajele prea grele de senzualitate din carte, considerate de unii pudibonzi (fal=i ori sinceri, lucrul nu mai are importan\a) drept pornografice. Juram?tul-poem se produce imediat ?aintea nop\ii
? care Maitreyi va veni ? odaia lui Allan =i i se va darui total.
Pasajul e g?dit =i construit ca un alt punct de v?f, fierbinte,
=ocant, al nara\iunii-jurnal, din nou ? sensul transcenderii erosului ? spirit pur, pentru ca se sf?=e=te a=a:
?u mai era sete trupeasca aceea, ci sete de mine tot; ar fi vrut sa treaca ? mine toata, a=a cum trecuse sufletul ei (s.n.). Nu-mi amintesc nimic apoi, caci am cunoscut-o fara sa =tiu, fara memorie.“
Acum iubirea se produce fara cea mai mica urma de pudoare, absolut firesc, noapte de noapte, ca un fenomen din natura, cu numai infime semne conven\ionale omene=ti:
?aca nu s-ar fi temut sa fie auzita, ar fi c?tat dupa fiecare
?bra\i=are, ar fi strigat de durere =i de bucurie ? clipa unirii, ar fi dansat prin odaie, cu pa=ii ei moi =i inumani. Descoperise gesturi de amanta care ma umileau. Eu, care credeam ca experien\a mea anterioara...“
Mircea Eliade a scris acest roman la v?sta de numai — de ani, o v?sta u=or sub aceea a eroului ·urnalului din carte. Am ?cercat sa demonstram ca ·urnalul este de fapt o fic\iune (chiar daca va fi av?d la origine niscaiva note luate pe loc), daca nu ? fondul, macar ? forma ? care ne este prezentat. Dar tocmai aceasta forma conteaza, devine esen\a artistica =i filozofica a operei, cu totul remarcabila, unicat ? contextul literaturii rom?e interbelice, ? domeniul romanului mal ales, din at?ea puncte de vedere magistral realizat, la nivelul european de atunci, ne?trecut de nimeni, dupa at?a cantitate de proza romanesca scrisa ? cea de-a doua jumatate a secolului.
In alta ordine de idei, romanul lui Mircea Eliade este o capodopera a prozei noastre prin extraordinara lui conciziune.
(Acum, dupa producerea at?or romane, foarte ·ungi , unele,
? deceniile —, lucrul este de domeniul eviden\ei.) Pe mai pu\in de de pagini de format mic, cu =iruri bine rarefiate, t?arul Mircea Eliade este incomparabil mai atractiv, mai concentrat, arata mult mai pregnant =i poveste=te incomparabil mai fluent, mai iute dec? ? Pe strada M?tuleasa ori In curte la Dionis, spre exemplu, opere de maturitate deplina totu=i, scrise cu multa =tiin\a, rabdare =i rafinament; pentru care, se
?\elege, este nevoie de lectori pe masura.
Maitreyi ram?e cartea cea mai frumoasa a lui Mircea Eliade, ca =i romanul ultim, Noaptea de S?ziene. +i cea dint?, =i cea din urma con\in un nu s-ar putea spune exact ce aer de ·irare , de juvenila ?t?gacie =i indicibil romantism izvor? din ad?curile con=tiin\ei autorului, rod al marturisirilor foarte directe =i de aceea nelamurite deplin: ? am?doua aceste car\i
— mai mult ca ? toate celelalte — beletristul Mircea Eliade precumpane=te asupra filozofului.
Caz cu totul neobi=nuit ? istoria literaturilor, poate chiar unic, eroina romanului, Maitreyi Devi, fiica profesorului
Surendranath Dagsupta, vine ? replica, dupa aproape o jumatate de secol, cu romanul Dragostea nu moare, scris ? bengali =i tradus ? engleza ? : It does not die, aparut la
Calcutta. Versiunea rom?easca apar\ine lui +tefan Dimitriu =i
Theodor Handoca, postfa\a de Mircea Handoca, Editura
Rom?ul, , purt?d ca dedica\ie-moto cuvintele lui Mircea
Eliade de la prima edi\ie (din ) a romanului sau: „S\i mai aminte=ti de mine, Maitreyi? +i daca da, ai putut sa ma ier\i?“
Romanul-?eplica al eroinei vine ca un ·orectiv -repro= la cartea lui Mircea Eliade, determinat ?sa, fara ?doiala, =i de faima mondiala de care se bucura ? deceniul al optulea filozoful. Scrierea se deosebe=te fundamental de Maitreyi, c? prive=te stilul (lu?d cuv?tul ? accep\ia lui larga). In timp ce Maitreyi, cum aratam, este scris sub forma unui jurnal ? jurnal, bazat adica pe ni=te note luate concomitent cu petrecerea faptelor (sau ·im?d , ? orice caz, aceasta concomiten\a), comentate ceva mai t?ziu, urmarind sa creeze ? mintea cititorului o puternica impresie ? sensul ?rairii , a autenticului, Dragostea nu moare este scris din amintire, nu fara, se ?\elege, influen\a exercitata asupra noii scrieri de ·eamana“ ei mai veche cu de ani. De unde o serie de ?ubiectivisme , daca nu =i reale, ? orice caz las?d pe cititor sa creada ca autoarea face =i un fel de pledoarie ?ro domo . O pledoarie a unei femei ajunse la v?sta respectabila de =aizeci de ani — ce-i drept, d?d semne de o cultura aleasa — so\ie, mama =i bunica de familie, tipica pentru burghezia indiana, bine europenizata, de dupa cel de-al doilea razboi. Pe Mircea (? noua carte Mircea Euclid) Amrita
Maitreyi l-a iubit, con=tient sau subcon=tient, toata via\a sa, macar ca a avut o casnicie fericita, familie, copii, un so\ foarte cumsecade etc. Insa t?arul de altadata, ?ahibul , n-ar fi avut dreptul sa o prezinte ·oala , sa faca literatura... pornografica, spun?d mai mult dec? se ?t?plase, chipurile, ? , ?tre fata indiana de ani =i t?arul european de de ani.
?cum trebuie sa ma rafuiesc cu Mircea. De ce nu ai scris adevarul,
Mircea? Numai adevarul nu era de ajuns? Ai scris pentru bani? Da, pentru asta ai facut-o — acesta este specificul Occidentului, unde car\ile se v?d pentru voluptate, nu pentru dragoste. Sunt gata sa accept adevarul, dar de ce sa duc povara unei minciuni? ?...? Cum ai putut sa ma ara\i lumii goala — cartea ta a fost tiparita ? de edi\ii
— , aceasta este dragoste?“
Sergui Sebastian (? realitate Sergiu Al. George, care facea o vizita la Calcutta ? =i o ?t?nea pe Maitreyi, pun?d-o
? cuno=tin\a de cauza cu modul cum aparea ? romanul lui
Eliade din ) cauta, ? numele a ceea ce numim ·reptul la fic\iune al artistului, sa-l apere pe autor, timp ? care femeia pare ne?duplecata:
„— Ce minciuni neru=inate a scris prietenul tau! Iar tu, Sergui, ? mai =i lauzi!
— El nu-mi este prieten, ci este guru al meu. Eu nu sunt egalul lui.
— Stra=nic guru \i-ai ales! Numai din vina lui s-a petrecut totul, iar el s-a razbunat pe mine =i m-a facut de ocara.
— Nici nu-\i ?chipui c? de mult a suferit! El n-a facut altceva dec? sa ?cerce sa scape, refugiindu-se ? fantezie.
— Nici una din aceste explica\ii nu-mi e de ajuns ca sa-l pot ierta,
Sergui. Nu mi-a dat nimic ? via\a, n-a facut dec? sa reverse ofense asupra mea ?...? Spune-mi, de ce a trebuit sa scrie asemenea minciuni?
A facut-o pentru bani? De ce mi-a folosit prenumele? E o calomnie...“
+i ? alt loc, reac\ia povestitoarei la =tirea ca Mircea Eliade
(Euclid) fusese acuzat de pornografie:
?ngleza mea era saraca, nu am =tiut ce ?seamna cuv?tul pornografie. Am =tiut numai ca nu poate fi ceva de bine, de vreme ce putea trimite un scriitor la ?chisoare (ceea ce, =tim bine, nu s-a ?t?plat, n n.). Nici nu am vrut sa-i cer deslu=iri tatei. M-am departat ? tacere. Am ramas uluita, caut?d explica\ia cuv?tului ? dic\ionar; ce ur?, ce pervers; oare cartea pe care mi-o dedicase era de acela=i fel? De ce ar fi trebuit el sa faca un asemenea lucru? Ce nevoie era sa-mi dedice o carte
=i sa-mi ceara iertare? ma ?trebam. Nu sim\eam nici o curiozitate cu privire la carte, inima mi se str?gea de dezgust. Tremuram la g?dul ca fusesem c?dva at? de legata de un asemenea ticalos... etc.
+i totu=i cam toate episoadele din Maitreyi sunt reamintite
? Dragostea nu moare: traiul studentului Mircea Eliade ? casa profesorului Dagsupta, rela\iile lui cu membrii familiei, vizita, ?preuna cu Dagsupta =i Maitreyi, facuta lui
Rabindranath Tagore, ba chiar =i multe dintre momentele iubirii dintre cei doi sunt descrise aproximativ la fel
(?bra\i=arile voluptuoase, sarutul, atingerea picioarelor pe sub masa etc.). In c?eva r?duri, prima data la vreo de ani, calatorind ? Europa, cu so\ul ei, Maitreyi (? roman
Amrita) ?cearca sa-l revada pe Mircea Eliade (Euclid ? ro man). Acesta ?sa se eschiveaza de fiecare data. Insu=i filozoful
=i scriitorul confirma cele spuse de Maitreyi ? romanul ei, reproduc?d ? Memorii un fragment din scrisoarea pe care i-o adresa la un moment dat, din Paris:
?aitreyi Devi, daughter of S. N. Dagsupta
I do not know you want to meet us or will consider it a waste of time— and I am also afraid whether you are the same Eliade who was us in Calcutta or not ?...?. I really want to see you very much — years have passed. I have two children, my husband is a Doctor in
Chemistry...?
(Am reprodus fragmentul din scrisoare dupa Memorii, unde a fost publicat cu trunchierile pe care le-am respectat ?tocmai; vezi edi\ia rom?easca ?grijita de Mircea Handoca.)
Romanul Dragostea nu moare, foarte... roman\ios, nu are alta valoare dec? aceea de document, interesant c? prive=te urmarirea procesului creativ al scriitorului rom? =i, totodata, un argument ? plus ca ·urnalul este numai o ·etoda ? realizarea fic\iunii literare. Nu mai pu\in, cartea se bucura de senza\ie ? masa larga a cititorilor. Este scris deosebit de cursiv, cu multe pagini atragatoare, aduc?d mult specific al locului, descrieri de natura exotica abundente, prezentare de obiceiuri hinduse etc. Revelator este apoi faptul ca aflam chiar din condeiul
Maitreyiei (de va fi fost al ei...) ca prea severul, prea ·oralul“ ei tata — cauza dramaticei despar\iri a celor doi tineri de altadata
— marele filozof =i sanscritolog, care \inea grozav la tradi\iile hinduse, a... pacatuit exact ca mul\i dintre europenii no=tri.
=i el de ceea ce francezii numesc ·e d?on du midi“
(femeia t?ara ce-=i face apari\ia ? via\a barbatului pe la — de ani, stric?d casnicii temeinice), ?e ?curca cu o doctoranda de-a sa, parasindu-=i nevasta =i copiii.
?ocument fiind, scris ? binecunoscuta tradi\ie realista, romanul Maitreyiei Devi are o a patra parte, cea finala, pu\intel cam... fantastica, ? orice caz imaginata. Eroina, Amrita Maitreyi, este ?fa\i=ata ca o batr?a de peste de ani, care ? viziteaza pe Mircea Eliade (Euclid) ? cabinetul sau de lucru de la Chicago, acum batr? =i el, fire=te, fara nici un fir de par pe cap, slab, cam g?bovit, vorbind ?tors cu spatele, afundat cum este ?tre vrafurile lui de car\i, ghicind totu=i cine a venit =a-l vada, abia raspunz?d, absent mai mult, monosilabic, la
?trebarile care i se pun. Este partea cea mai ?oman\ioasa , prea pu\in explicita, a romanului Dragostea nu moare.
Am putea sa ne ?doim de paternitatea Maitreyiei Devi asupra acestei car\i, lipsi\i fiind de informa\ii relative la activitatea literara a autoarei, luata ? ?tregul ei. Romanul, chiar a=a, ? traducere, pare sa fie opera unui profesionist al condeiului, care putea primi o comanda ? acest sens. Mai ales ca, la un moment dat, dam peste o pagina unde Mircea Eliade (Euclid) este denun\at a fi cochetat cu fascismul... Amrita-Maitreyi afla de la o prietena rom?ca, o oarecare Vera, ca Mircea a... murit:
??d a murit? — Oh, nu, nu a murit. A murit din punctul nostru de vedere. A trecut la fasci=ti.../ — La fasci=ti? am sc?cit eu, de parca l-a= fi vazut l?ga noi, cu o musta\a ? forma de flutura=, ca Hitler, deschiz?d u=a camerei de gazare... Acest pasaj, ?deajuns de insolit ? ul romanului, distonant cumva, prea asemanator cu o dela\iune, ar putea fi semnul unei ·ine orchestrate ingerin\e, venita din anume cercuri politice care ar fi ?sarcinat pe un mercenar al condeiului sa compromita pe savant =i pe scriitor, =tiute fiind anume rela\ii
— din prima tinere\e =i cu totul platonice — ale lui Eliade, cu mi=carea legionara, de care s-a dezis mai t?ziu.