Poezia “Leoaica tinara, iubirea” face parte din volumul “O viziune a sentimentelor” (1964). Este o capodopera a liricii erotice romaneSti prin transparenta imaginilor, proiectia cosmica, originalitatea metaforelor Si simetria compozitiei. Poezia se compune din trei parti, echilibrate la modul simfonic. In prima parte, sentimentul iubirii vizualizat ia forma agresiva a unei leoaice tinere. Sunt fixate doua momente. In partea a doua se evoca efectul psihologic al acestei neaSteptate intilniri cu un sentiment nou. Poetul devine un fel de centru al lumii, natura se face “un cerc de-a-dura”, iar privirea se inalta tocmai linga ciocirlii. Este un mod de a spune ca gratia iubirii corespunde cu o gena Si o inaltare spre bucuria pura. In partea a treia se revine la motivul initial. Iubirea este din nou vizualizata ca avind imaginea unei leoaice tinere care “aluneca-n neStire/ pe un deSert in stralucire”. Poezia este asemenea unei romante dar Si o meditatie a carei tema este definitia iubirii. In conceptia poetului, iubirea nu mai este un lung prilej pentru durere, nici suferinta “dureros de dulce” (Eminescu) ci iubirea este un sentiment puternic care-l inalta pe poet la dimensiuni demiurgice, aSezindu-l in centrul lumii, este o suprema bucurie, un proces care spiritualizeaza o descindere in zonele sufletului. Poezia poate fi considerata ca un mit erotic modern. Sentimentul iubirii nu mai este infatiSat ca un zburator ci ca o leoaica tinara regala proiectata ca intr-o emblema nobiliara pe un deSert in stralucire. Cercetata mai profund poezia poate fi privita Si ca o cosmogonie. Poetul, adica Demiurgul trezit prin impactul cu iubirea, transforma haosul in cosmos, intr-o rotire de cercuri concentrice “cind mai larg, cind mai aproape/ ca o stringere de ape”. Apare aici idea ca universul s-a ivit din iubire. Poezia evoca un proces de transformare a eului poetic de la ipoteza de somnolenta la ipoteza centrala a unui Demiurg ce traieSte la modul euforic. Poezia este valoroasa prin originalitatea imaginilor, prin felul cum sentimentul este vizualizat Si prin muzicalitatea interioara. Secventele textului se pot traduce, in final, prin urmatoarea expunere schematica “azi”, s-a produs intilnirea cu “iubirea”; trecerea intr-o alta dimensiune a existentei. Poemul incearca deci sa ofere definitia portret a “iubirii”. Discursul liric se structureaza sub forma unei confesiuni: autorul marturiseSte propria aventura a descoperirii acestui sentiment.