|
Politica de confidentialitate |
|
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
FONDANE Benjamin v. FUNDOIANU B. FUNDOIANU B. (VEXLER Benjamin) | ||||||
|
||||||
n. 14 noiembrie 1898, Iasi - m. 2 octombrie 1944, Auschwitz. t7h15hs Colaborari: Contimporanul*, Integral*, unu*, Cahier du Sud, Revuephilosophique, Les nouvelles litteraires. Pseudonime: Benjamin Fondane*, C. Melette. Debut poetic in revista valuri, Iasi, 1914. Debut editorial in 1918 cu povestirea Tagaduinta lui Petru. Studii la Liceul National si la Facultatea de Drept a Universitatii din Iasi (trei ani). Membru al cenaclului „Sburatorul". infiinteaza si conduce primul teatru de avangarda, „Insula", pe care-1 desfiinteaza, din cauza greutatilor financiare in 1923. in 1923 se stabileste la Paris. Se angajeaza la studiourile „Paramount". In 1944, este arestat de Gestapo, deportat la Auschwitz si gazat. Critic, eseist si publicist cu o larga informatie si mobilitate intelectuala, talent devotat, surprinde in poezia sa, asemenea lui Baudelaire, diformul, asimetricul, linia stramba. Asemenea lui Andre Gide, Paul Fort si, mai ales Francisc Jammes, F. raspunde parfumurilor delicate din poezia simbolista a sensibilitatii maladive. Lirismul sau opune recuzitei traditionale o altfel de sensibilitate, fapt care-1 face pe Calinescu sa afirme ca: „traditionalismul lui F. e un panteism olfactiv si tactil, o imbatare de exalatiile vitale. Poetul are o capacitate extraordinara de a se bucura de prezenta materiei. Totul il imbata: targul care «miroase-a ploaie», cresterea «de sfecla, de mararii, de ceapa», narile boilor cu «miros de lapte si de rapi», «fiind plin de mireasma uda», balacirea porcilor in noroi, racoarea carnii cartofului, izul vinului de crama, parfumul gutuii, obscurul jimblei, chiar mirosul de doctorii". (G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent). Cu astfel de sinestezii, F. e mai aproape de Baudelaire, de Blaga: Plansul campiei lung ca dupa ploaie; greoiul fum de pe gunoaie, se suie - ca alt cer - in camp... " (E-ATATA LINISTE) Originalitatea imaginilor, izvorate din dotarea cu „nespus de sensibile antene infometate de real", se traduce in poezia lui F. printr-o obiectivare a realului in spatiul poeziei. Se nasc astfel versuri de o rara originalitate estetica: „Fanul stranuta de atata ploaie. Acum carutele in care sta cosit au spart pietrele luminii. Si seara e proaspata. Ploaia a inlesnit respiratia campului, a spalat glasul privighetorii, a desteptat din amiaza stabila melcii, a ridicat sange verde in obrazul frunzelor, a dat drumul parfumelor fiindca a rupt lacatele de polen. Dupa ploaie, plamanul deschide obloanele, scoate capul pe dupa gratii. Ca un pamant se lasa patruns de apa, ca un ulcior poros sparge lumina..." (DUPA DILUVII) Preferinta pentru privelisti necautate, simple, aproape vizibile in ordine reala, este o virtute a poeziei de inspiratie moderna. in Franta, F. a fost un promotor al culturii romanesti. Traducand din Arghezi si din alti contemporani, publicand articole despre arta lui Brancusi*, Ilarie Voronca*, F. se inscrie in seria eforturilor de accedere la „universalitate ale unei culturi nationale. Pentru a putea irumpe in spatiul autarhic al culturii franceze, acesti autori (F., Ilarie Voronca*, Tristan Tzara*, n.n.) trebuiau neaparat sa poarte alti germeni, sa infranga alte oprelisti, cu alte cuvinte sa se sincronizeze diferentiat. Reusita lor constituie, intr-o oarecare masura, o reparatie tardiva, o compensatie precara pentru destinul unor creatori romani cu mult mai mari, ramasi necunoscuti in Europa. Privita astfel, plecarea lor inseamna intrarea noastra intr-un circuit mai larg, pierderea devine sinonima cu o regasire." (Mircea Martin, Generatie si creatie, Bucuresti, 1969). |
||||||
|
||||||
|
||||||
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite |
|