t9u24ut
Insistenta prea mare in scopul de a convinge cu orice pret, chiar impotriva evidentei, se manifesta, nu o data, prin exces verbal. Formulele pleonastice sint, de multe ori, consecinta directa a acestei irepresibile „porniri persuasive”. De aceea nu cred sa fie vreo exagerare in afirmatia ca, mai ales in gura propagandistilor de ieri sau a demagogilor de azi, pleonasmul camufleaza, de regula, o minciuna, o ilegitimitate, un matrapazlic. Iata, cazul sintagmei, atit de uzitate intr­o vreme, democratie populara. Provenit din greceste, cuvintul democratie inseamna, etimologic, „puterea poporului” ; asadar, pentru un om cu gindirea normala, adjectivul populara este, aici, de prisos, caci formula : puterea poporului populara e absurda. Nu trebuie sa uitam insa ca acest cliseu a fost introdus in lexicul politic autohton exact atunci cind libertatea a fost calcata mai abitir in picioare, adica imediat dupa masluirea alegerilor postbelice. Democratia este sau nu este, ea nu are nevoie de epitete care s­o orneze ori s­o sustina seman-tic. (Nu uit nici cealalta formula, la fel de penibila, a democratiei… originale, aparuta o data cu abuzurile indreptate tocmai impotriva libertatilor cetatenesti.)
Greu de imaginat o sintagma mai absurda decit depli-na unanimitate. Daca ne gindim bine, ea este insa in logica malversatiunilor, caci a fost instituita imediat dupa unul din congresele PCR, cind, impotrivindu­se realegerii lui Ceausescu in functia de secretar general al partidului, fostul ilegalist Constantin Pirvulescu a contrazis nimic altceva decit… unanimitatea. Insasi formula academician doctor inginer cu care era rasfa-tata prima doamna a tarii este tot pleonastica, fiindca termenul „suprem” : academician face redundante orice alte precizari. Un foarte subtil pleonasm a fost titula-tura : Televiziunea Romana Libera, pentru ca, intr­o tara care se pretinde democratica, televiziunea nici nu poate fi altfel decit libera. Prin urmare, epitetul e chiar comic daca ne gindim cum ar suna el in formule de tipul : Free BBC, RAIUNO libero, TF1 libre sau chiar PRO TV liber. (Este adevarat, uneori, conditii speciale, precum starea materiala precara a dascalilor, de pilda, creeaza pleonasme inedite, incit un confrate s­a vazut nevoit sa­si corecteze sintagma biet profesor, pe care a folosit­o intr­o anumita imprejurare, cu amen-damentul pe cit de spiritual, pe atit de amar : „scuzati pleonasmul” !)

Independent inseamna „liber”, „autonom”, „care nu atirna de nimeni si de nimic”. Ca in cazul cuvintelor : democratie, academician, televiziune, unanimitate, cind independent e „inzestrat” cu o complinire, insasi semnificatia sintagmei rezultate ar trebui pusa sub semnul indoielii ; nu poate fi, asadar, decit suspecta precizarea din subtitlul unui hebdomadar care se auto-proclama : saptaminal absolut independent. Nu­i prea greu de constatat, citindu­l, ca acesta e independent, dar numai in masura in care este liber sa calomnieze, numai in masura in care ocoleste etica elementara — legile moralei devenind ale bunului plac — numai in masura in care argumentele sfideaza logica, batjocorind inteligenta umana, numai in masura in care injuratura inlocuieste polemica si minciuna adevarul. Altfel, el e… absolut dependent de un reflex totalitar reprobabil.