Marin Preda a trait intre anii 1922-1980, debutul sau in anul 1948 cu un volum de nuvele neavand succesul dorit. Aparitia “Morometilor” volumul I in anul 1956 a atras atentia asupra talentului sau. Acesta a fost repede considerat de catre critici o capodopera. z2e13eq
In volumul I satul este infatisat cu cativa ani inaintea celui de-al doilea Razboi Mondial, in vara anului 1937, o perioada in care timpul era foarte rabdator cu oamenii.
Silistea-Grumesti este o comuna mare, cu doua biserici si cu o scoala avand 450 de elevi si 7 invatatori. Familia Morometilor este numeroasa, alcatuita si din copii proveniti din alte casatorii. In a doua casatorie tatal venise cu trei baieti, Paraschiv, Nila si Achim, carora li se adaugasera doua fete, Tita si Ilinca, si inca un baiat de doisprezece ani, Niculaie.
Gospodaria Morometilor pare solida si grija conducatorului ei este s-o mentina intacta. Este pentru prima oara in literatura romana cand taranul nu e stapanit de ideea de a avea pamant, ci de a-l pastra intact.
Tatal, atotstiutor, are mai multe glasuri, cand puternic si amenintator, facandu-i pe toti sa tresara de teama de teama, cand un glas schimbat si nerecunoscut, fals si ironic.
Imaginea lui Ilie Moromete stand pe stanoaga podistei si fumand nepasator vrea sa intareasca ideea timpului incremenit si prietenos. Moromte cauta sa profite de institutiile capitaliste nu se sfieste sa ia bani cu imprumut de la banca spre a-si cumpara oi si cai, isi pune la munca familia, el rezervandu-si rolul de stapan, pierde timpul in lungi conversatii cu prietenii, discutand politica -; are pareri indraznete despre regalitate si nu se sinchiseste de legionari. Singura sa grija e de a-si achita impozitele si datoriile contractate, amanad cat mai mult scadentele, fara sa instraineze ceva din avere.
Copiii cei mari sunt lacomi de castig si cearta pe tatal lor ca isi pierde timpul cu prietenii in loc sa mearga la munte si sa vanda graul. Catrina are unele discutii cu fii sai vitregi, Paraschiv, Nila si Achim iar Moromete poarta o discutie cu Niculae, care dorea sa se duca la scoala dar era trimis cu oile la pascut.
Lui Ilie nu-I place negustoria iar banii ii pricinuiesc o furie neputincioasa. Pamantul este facut sa dea produse, iar produsele sa hraneasca membrii familiei si sa acopere cheltuielile casei. Tinerii Moromete il au ca model pe vecinul lor, Tudor Balosu. Moromete vrea sa-I lecuiasca pe acestia de boala castigului asa ca ii lasa sa se duca de mai multe ori la munte. Insuccesul ii sperie si, imbolditi de sora tatalui, Guica, ei planuiesc sa fuga cu oile la Bucuresti pentru a face bani.
Deoarece avea datorii la fonciire si la banca, Moromete il lasa pe Achim sa plece cu oile la Bucuresti pentru a face bani. Fiindca banii nu vin, Moromete intra la banuieli si afla de la cismarul satului ca Achim nu se mai intoarce si Nila cu Paraschiv au hotarat si ei sa fuga impreuna cu animalele ramase, caii.
Este momentul cand incepe declinul personal Spargerea familiei duce la prabusirea morala a lui Moromete. Din acest moment el isi da seama de adevarata lumina a vietii, nu mai participa la discutiile politice si nu maid a “buna ziua” taranilor care se bucura fara sa stie ca bucuria lor este inselatoare.
Momentul culminant al acestei crize se desfasoara la lotul de pamant, la gandul ca isi va pierde fii. Moromete spera pana in ultima clipa sa-si poata recapata fii pierduti Cand cei doi se revolta impotriva lui, sparg lada cu lucrurile de pret si batjocoresc casa in care crescusera, tatal isi revarsa mania pe fiica ce vocifereaza, Polina.
Dupa aceasta Moromete izbucneste intr-un mod ingrozitor, ia un par si incepe sa-si loveasca fii razvratiti. Loviturile nu au nici un efect, cei doi fugind cu banii si cu caii. Ramas fara bani, Moromete vinde un lot de pamant lui Tudor Balosu, recuperand pierderile financiare.
Moromete cel vechi, omul adunarilor linistite, traia in sculptutura naiva a lui Dinu Vasilescu.