z4u20ug

Criticii literari au considerat acest roman o parafraza moderna a baladei populare Mioriþa. Intr-adevar romancierul a pornit de la cunoscuta balada populara romaneasca, pe care l-a apreciat ca cea mai nobila manifestare spirituala a neamului nostru.
Mihail Sadoveanu a mai folosit elemente din alte doua balade populare romaneºti Dolca ºi Salga. Dupa propria marturisire a autorului, la baza romanului sta ºi un fapt real: oprindu-se la un han, a auzit o discuþie dintre doi jandarmi despre uciderea unui cioban ºi despre posibilii faptaºi. Mihail Sadoveanu a sintetizat aceste elemente ºi a elaborat o construcþie epica, riguroasa, plasand in centru o psihologie feminina complexa. Din balada a reþinut ideea conflictuala: doi ciobani se inþeleg sa-l omoare pe al treilea pentru a-i lua oile.
Distanþa de la balada populara la roman este mare, trecand prin talentul, imaginaþia, patrunzatoarea observaþie sicuala ºi psihologica a romancierului. Mihail Sadoveanu inlatura descrierea ºi pune accentul pe acþiune ºi pe psihologie.
Faþa de resemnarea ciobanului moldovean, Mihail Sadoveanu creeaza o psihologie feminina, ieºita din comun, prin setea sa de dreptate ºi de adevar.
In fond romanul poate fi considerat o continuare a baladei populare. Prin umanismul sau profund, prin valorile etice pe care le propune, Baltagul este o capodopera a creaþiei sadoveniene, dar ºi o remarcabila creaþie a literaturii romane moderne.
Firul epic central il reprezinta incercarea Vitoriei Lipan de a descoperi ºi de a pedepsi pe ucigaºii soþului sau. Drumul ei este urmarit pe fundalul unei comunitaþi specifice, aceea a oamenilor de la munte cu legile, datinile, obiceiurile lor specifice. Astfel alaturi de psihologia complexa ºi compicata a Vitoriei Lipan, romanul se constituie intr-o monografie a satului moldovean.
Existenþa Vitoriei Lipan se desfaºoara pe fundalul unei existenþe pastorale de specific naþional, cu aºezari sociale, economice ºi cu deprinderi specifice oierilor. Spaþiul romanului este mioritic, cuprinzand aºezarile oierilor din partea dinspre munte a Moldovei.
Existenþa pastoreasca este urmarita mai ales prin familia Vitoriei Lipan.
Monografia satului: descrierea satului, a caselor, a ocupaþiilor, conservatorismul, psihologia oamenilor de la munte, credinþe, superstiþii, calendar, obiceiuri (botez, nunta, inmormantare)
Randuielile gospodareºti sunt dupa datina: barbatul cu oile, femeia cu problemele casei. Casa are ograda cu adapost pentru vite fiind construita cu toate cele de trebuinþa: iei de miel in pod, faina de porumb ºi lemne adusa de la camp in desagi. Satul are ulicioare lungi ºi cotite cu carari printre gradini, are craºma ºi biserica.
In sat viaþa se desfaºoara calendaristic intre plecarea turmelor la paºunta ºi intoarcerea lor la iernatic. Vremea este inþeleasa dupa semne. In viaþa oierilor nimic nu iese din tradiþie. Obiºnuinþa, datina sunt singura lege. Oamenii nu ºtiu carte, ei se adreseaza preotului pentru citirea ºi scrierea scrisorilor ºi a actelor. Satul este izolat astfel incat oamenii abia au auzit de poºta ºi de tren.
Mihail Sadoveanu evoca o lume arhaica, departe de binefacerile civilizaþiei. Izolate de lumea din vai, randuri dupa randuri de generaþii, in sute dupa sute de ani, se veselisera de creºterea zilei ºi inceputul anilor; toate urmai ca pe vremea lui Boerebista, craiul nostru cel demult; stapanii se schimbasera, limbile se prefacusera, dar randuielile omului ºi ale stihiilor staruisera; aºa incat se cuvenea ca ºi copii sa-ºi aiba partea lor.
Oamenii sunt conservatori; cred in superstiþii: vise semne. Astfel cand Vitoria Lipan ºi-a visat soþul, tecand calare peste o apa neagra cu spatele intors spre ea, ºi-a dat seama ca soþul ei a murit. Deºi s-a schimbat calendarul, oamenii il urmeaza tot pe cel vechi. Vitoria Lipan þine post negru douasprezece vineri la rand ºi ii cere preotului sa faca slujba pentru soþul ei. Vitoria o cearta pe Minodora pentru ca vrea sa-ºi schimbe portul ºi pentru ca-i place dansul. Dupa randuiala ea ar trebui sa poarta camaºa alba, catrinþa neagra ºi parul impletit cununa.
Deºi este convinsa, ca soþul ei a murit, Vitoria se duce la baba Maranda ca sa-i ghiceasca. Cere sfatul preotului ºi se adreseaza stapanii pamanteºti, deºi nu crede in eficienþa acestora; -; Atunci de ce sa mai scriu jalba? -; Aºa, ca sa fie.
In roman Mihail Sadoveanu insista mult asupra tradiþiilor ºi obiceiurilor legate de momentele importante ale vieþii: botezul, nunta, sarbatori religioase, inormantarea.
La Borca, Vitoria Lipan asista la un botez: Vitoria a trebuit sa supuie, sa descalece, sa intre la lehuza ºi sa-i puie rodin sub perna un coºtei cu bucaþele de zahar ºi pe fruntea creºtinului celui nou o hartie de douazeci de lei. S-a inchinat cu paharul de bautura catra nanaºi, a sarutat mana preotului... Obiceiul locului era ca toata lumea sa participe la bucuria familiei. Vitoria pune rodin (dar) sub capul copilului (o punga cu bucaþele de zahar) iar pe frunte o hartie de 20 de lei, apoi inchina paharul catre nanaºi ºi saruta mana preotului.
Un alt eveniment surprins este nunta de la Cruci: La Cruci a dat de nunta. Fugeau saniile cu nuntaºii pe gheaþa Bistriþei. Mireasa ºi druºtele cu capetele inflorite; nevestele numai in catrinþi ºi bondiþi. Barbaþii impuºcau cu pistoalele asupra brazilor, ca sa sperie ºi s-alunge mai degraba iarna. Cum au vazut oamenii straini pe drumul de sus, vorniceii au pus pinteni ºi le-au ieºit inainte cu naframile de la urechile cailor falfaind. Au intins plosca º-au ridicat pistoalele. Ori beau in cinstea feciorului de imparat ºi a slavitei doamne mirese, ori ii omoara acolo pe loc.
Nunta s-a abatut catra drum. Vitoria a primit plosca ºi a facut frumoasa urare miresei.
Mireasa ºi druºtele aveau capetele inflorite, nevestele earu imbracate in catrinþa ºi bondiþi, barbaþii impuºcau deasupra brazilor iar vorniceii ieºeau inaintea srainilor cu plosca plina. Nuntaºii coboara cu saniile pe gheaþa Bistriþei. Vitoria oprimeºte plosca ºi face o urare frumoasa mirilor.
Inmormantarea lui Nechifor Lipan este un bun prilej pentru a prezenta obiceiurile de la inmormantare specifice zonei: Mortul este pus intr-un car cu cetina, tras cu doi boi; carul este insoþit de trei preoþi, de trei barbaþi cu buciume ºi patru bocitoare. O batrana are sinuri de panza pentru datina podurilor. Ramaºiþele mortului sunt stropiþi cu vin, iar peste groapa se arunca o gaina neagra. Dupa inmormantare se face praznic ºi apoi parastas la trei, noua ºi patruzeci de zile.
Mihail Sadoveanu este foarte atent ºi la psihologia ºi comportamentul moldovenilor: Locuitorii aceºtia de sub brad sunt niºte fapturi de mirare. Iuþi ºi nestatornici ca apele, ca vremea; rabdatori in suferinþi, ca ºi-n ierni cumplite, fara griji in bucurii, ca ºi-n arºiþile lor de cuptor, placandu-le dragostea, ºi beþia, ºi datinile lor de la inceputul lumii, ferindu-se de alte neamuri ºi de oameni de la campie ºi venind la barlogul lor ca fiara de codru -; mai cu sama stau ei in faþa soarelui c-o inima ca din el rupta: cel mai adesea se desmiarda ºi luceºte -; de cantec, de prietenie.