Mihai Eminescu

Mihai Eminescu -; cel mai mare poet “pe care l-a ivit si-l va ivi , vreodata , poate , pamantul romanesc” - s-a nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani si s-a stins din viata in zorii zilei de 15 iunie 1889 , in Bucuresti , fiind inmormantat la cimitirul Belu . Copilaria si-a petrecut-o la Ipotesti, unde cunoaste timpuriu frumusetile naturii, asa cum va marturisi mai tarziu in poezia Fiind baiet paduri cutreieram: l7v6vr
Fiind baiet, paduri cutreieram,
Si ma culcam ades langa izvor,
Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa suna-ncetisor.
Studiile le incepe acasa cu un dascal neamt. Urmeaza scoala primara la Cernauti, pe care o termina in 1860. Din cauza disciplinei scolare fuge de mai multe ori de la scoala. La Cernauti il cunoaste pe profesorul Aron Pumnul care ii trezeste gustul pentru lectura si ii imprumuta carti.
Anii copilariei si ai adolescentei sunt anii de formare ai scriitorului Eminescu . Acum cunoaste frumusetile naturii din preasma Ipotestilor unde si-a petrecut cei mai frumosi si mai lipsiti de grija ani ai copilariei .
Mihai era al saptelea din cei unsprezece copii al familiei Eminovici . El fuge de acasa cu zilele , “rascolind padurile si stanile” , spre marea suparare a parintilor , sau intarzie in cate un bordei de taran , ascultand cu incantare povesti , snoave , ghicitori , care l-au urmarit toata viata pe poet si de care isi aduce aminte cu parere de rau cand marturiseste , in poezia “Trecut-au anii” :
“Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri
Si niciodata n-or sa vie iara ,
Caci nu ma-ncanta azi cum ma miscara
Povesti si doine , ghicitori , eresuri ,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninara ”
Neastamparat din fire , Mihai disparea repede de-acasa infundandu-se prin codrii din imprejurimile Ipotestilor , innoptand pe unde putea . De aceea padurea este evocata in multe poezii ca un loc fermecator si avand puteri miraculoase : “Fiind baiet , paduri cutreieram , Dorinta , Povestea codrului , O ramai ” si altele .
Poezia cadrului natural se impleteste cu evocarea varstei minunate a copilariei , dar si cu tema timpului . Acestora li se vor adauga altele cum ar fi natura si dragostea , istoria , cosmicul .
Mihai Eminescu a creat o opera de proportii monumentale , in versuri si proza , publicata partial in timpul scurtei sale vieti . Cea dintai editie ingrijita de Titu Maiorescu si intitulata “Poesi” , a aparut la 21 decembrie 1883 si cuprinde antumele , adica cele peste nouazeci de poezii publicate in timpul vietii autorului . Ulterior s-au publicat si postumele , adica lucrarile date publicitatii dupa moartea autorului , care cuprind peste 200 de poezii .
Lirica sa , de o tulburatoare muzicalitate si armonie , impleteste , in spirit folcloric , chemarea iubirii ci cea a naturii in poezii ca “Dorinta , Sara pe deal , Calin file , din poveste , Povestea teiului , Povestea codrului , Melancolie , Revedere , De cate ori , iubito , Pe langa plopii fara sot , Sonete ” si altele .
Spirit romantic , vizionar , Eminescu a cultivat deopotriva lirica meditativ pesimista in : “Luceafarul , Glossa , Rugaciunea unui dac” sau cea a timpului scurs ireversibil pentru om : “Trecut-au anii , Floare albastra , Revedere , Departe sunt de tine , Se bate miezul noptii , Ce te legeni” si altele .
Pentru marele poet Eminescu natura este nu numai un refugiu , ci si o stare sufleteasca , o prelungire , o proiectie a trairilor sale interioare .
“Eminescu este marele subiect al literaturii romanesti . Opera lui poate fi comparata cu o cetate puternica a carei cuceriri cere pregatiri numeroase “ spunea Tudor Vianu cu peste 70 de ani in urma , iar acum“S-ar cunveni , poate , sa ne gandim ca anul acesta nu se implineste un secol de cand a murit , ci ca incepe al doilea secol al nemuririi lui . “
. Eminescu este viu in constiinta poporului nostru , este studiat , interpretat , omagiat , invatat cu placere sau defaimat si toate acestea la un loc dovedesc rolul pe care-l joaca Eminescu in cultura si in constiinta romanilor . Pe Eminescu nimeni nu-l poate uita , nu-l poate tagadui : “ Oricat de tare ar fi cantat cocosii a treia oara , pe el nimeni nu l-a tagaduit . “ ( G. Bogaza ) . Atata timp cat pe aceste pamanturi vor trai romani iubitori de codru , de mare , de tei , de plopi , iubitori de dreptate si adevar , doritori de bine pentru tara Eminescu ne va fi simbol si ideal .
Ii citim poezia si vedem tot ce are mai frumos tara noastra , auzim glasul izvoarelor si al turmelor , fosnetul frunzelor , privim cu dragoste iubita si invatam sa-i spunem soapte de dor si atunci cand cuvintele nu ne ajung ii soptim versuri din Eminescu pentru ca le simtim rupte din sufletul nostru .
Ne aducem aminte de stramosi , invatam sa-i cinstim si sa intelegem ca “ patria “ nu e un cuvant desert . Privind in jur la Romania sfarsitului de mileniu ne dam seama cat de contemporan este Eminescu . Geniul neinteles si neapreciat traieste si astazi in saracie , proletarul se zbate pentru bucata de paine , mersul inainte este sovaielnic , valorile pleaca sa-si implineasca destinul in alte parti .
S-au scris mii de pagini despre Eminescu . Nume de referinta in critica literara i-au dedicat volume . I-au publicat studii despre teatru , despre proza , despre publicistica , despre viata , despre poezie . I-au publicat volume cu poeziile care i-au fost inchinate atat cand era in viata , cat si dupa ce a trecut in nefiinta . Ce ar mai putea adauga un tanar care-l cunoaste pe Eminescu mai mult cu sufletul , la acest lung sir de pagini ce i-au fost dedicate ? E greu de spus in cuvinte , dar e sigur ca-l simte pe Eminescu aproape , alaturi de el , lupandu-se cu neajunsurile vietii , luptand pentru dreptate , pentru viitorul tarii si tanarul este convins de ne-murirea poetului si de contemporaneitatea operei sale .