Romanul “In bataia vanturilor” a aparut la Editura Junimea in anul 1986 purtand semnatura scriitorului Corin Bianu. Cartea infatiseaza viata unui inginer roman intr-o societate occidentala, cu urcusurile si coborasurile ei, romanul avand ca punct de pornire fapte reale si fiind scris “de un roman , numai despre romani”. x8t9to
In debutul romanului aflam despre Borcea Dan, inginer roman trimis in delegatie in Germania cu scopul de a cumpara utilaje pentru uzina unde lucra,care se hotaraste sa ramana in Occident, dat fiind faptul ca inginerul sef de la intreprinderea germana , Friedman, i-a promis un post de inginer proiectant. La aflarea vestii de catre cei doi ingineri care il insoteau pe Dan :Terente si Stere Badea, Borcea se vede mustrat de colegii sai care, intr-un sfarsit il lasa in pace vazand ca nu au sorti de izbanda in a-l convinge sa se intoarca in tara impreuna cu ei.
A doua zi , dupa plecarea colegilor sai , el se prezinta la poarta intreprinderii , unde, datorita faptului ca nu era trecut pe lista de vizitatori si portarul era foarte strict , ca orice neamt , nu poate lua contact cu Friedman doar dupa repetate programari si incercari.
Ii este adus la cunostinta faptul ca trebuie sa aiba mai intai acte in regula pentru a putea fi angajat. Aceasta este in sine intriga romanului. Astfel este nevoit a trece pe la politie unde este tratat intr-un mod mult mai aspru decat a fost tratat la poarta intreprinderii. Este perchezitionat la sange , santajat sa marturiseasca impotriva propriei tari. Dan traieste cu speranta ca totul este temporar si ca in cel mult doua saptamani va fi un exemplu al visului occidental. Insa nu este asa.
Primele pagini ale desfasurarii actiunii il infatiseaza pe Dan “cazat” intr-un lagar cu imigranti , dar nu inainte de a trece pe la carantina, un loc extrem de murdar , dubios si umed.
Urmatoarele cateva capitole ilustreaza cu lux de amanunte atmosfera din lagarele nemtesti. Aflam despre brutalitatea iesita din comun a paznicilor, afacerile cu tigari si alcool, faptul ca fiecare avea o arma si cand se isca un scandal, politistii nu se amestecau in conflictele multinationale, lasandu-le sa creeze zi de zi victime. Traieste cu speranta ca va scapa de acolo curand si ca va deveni un om respectat de societatea care ii era gazda. Este marcat pe zi ce trece tot mai mult de felul in care “toleratii” sunt hraniti si de felul in care isi castiga ei necesarul de bani.
Brutalitatea si viata mizera pe care o duce in camera supraaglomerata isi pun amprenta asupra starii sale psihice si are un cosmar in care sotia sa, Maria , il paraseste si el incearca in zadar sa o ajunga in fuga din urma, dar picioarele i se ingloata in pamant. Acest lucru avea sa capete semnificatie mai tarziu, cand Maria, ramasa in tara, divorteaza de Dan si se recasatoreste.
Primeste apoi o scrisoare de la Badea Stere care il sfatuieste ca un om experimentat , ca mentor al sau, sa-si scoata Occidentul din cap, caci el, Occidentul , se ghideaza dupa altfel de reguli decat cele pe care le-a invatat el de mic copil in tara sa natala. Scrisoarea are o tenta de repros si ,asemenea tuturor scrisorilor primite de la Stere, ia in deradere situatia lui Dan, Stere parand a fi un observator omniscient si omniprezent pe durata intregului roman.
Primeste apoi o scrisoare de la mama sa care este ingrijorata si in acelasi timp il mustra pentru nesabuinta cu care si-a dat peste cap firul vietii.
Avand nevoie de bani participa la un fel de targ unde imigrantii puteau face rost de “arbeit”, adica de lucru , si observa ca angajarea la negru se facea pe baza selectiei naturale, totul fiind o cursa pentru a prinde un loc intr-o masina ce venea si oprea pentru cateva secunde intr-o intersectie plina de grupuri de imigranti.
Grupurile se datorau formarii de “bisericute” pentru ca in acea societate aspra si plina de nevoi oamenii din lagar se ingrijeau unii de altii pentru a putea supravietui.
Ia parte in zilele urmatoare la un proces penal al unui roman , imigrant aflat in aceeasi situatie ca si el, si care , de foame, incepuse a fura din autoturismele de marca din parcari. In cele din urma concluzioneaza ca omul nu avea nici o vina si ca sistemul in care traiau cu totii nu oferea alta cale de scapare.
Dupa ceva timp de la proces vremea se inrautateste si vin zile reci , umede si mohorate. Cei din lagar stau si-si pierd vremea cu diverse indeletniciri: jocuri de carti ,table si discutii despre viitorul ce li se arata destul de sumbru. Vine vorba despre cei ce castiga sume modice pentru tradarea patriei la Europa Libera. Isi dau api seama ca si banii alocati pentru organizatiile caritabile ajung in mare parte in buzunarul cuiva de vreme ce situatia lor in lagar nu era prea roza.
Dan se gandeste sa nu caute de lucru la negru ci sa mai astepte cateva zile sperand ca in putin timp situatia sa o va lua pe fagasul dorit. Curand , la doua luni de stat in lagar , primeste aprobarea de angajare.
S-a dus la fabrica sa se angajeze, insa a trebuit sa efectueze o serie de teste, fapt care l-a bucurat deoarece era in perfecta stare de lucru.
A fost angajat ca tehnician proiectant si isi da seama ca nu mai este primit de catre cei din fabrica cu ospitalitatea de prima oara.
In urmatoarele zile scrie o a doua scrisoare parintilor si face o vizita vechilor colegi de lagar, vizita ce se soldeaza cu o cearta.
Primeste o scrisoare de la acelasi Stere Badea , vechiul lui prieten, care ii aduce la cunostinta ca in vest omul deseori lucreaza in posturi inferioare pregatirii lui si ca el trebuie sa fie pregatit sa accepte aceasta. Scrisoarea se incheie cu acelasi indemn , adica sa se intoarca unde ii este locul, acasa unde nu i-a lipsit nimic.
La sfarsitul primei luni de munca in intreprindere primeste primul sau salariu in vest , fapt ce -; l face foarte bucuros. Insa este dezamagit curand , pentru ca este jefuit in timp ce se plimba prin oras seara. Se vede astfel intr-o dilema nestiind de unde sa mai faca rost de bani pentru plata chiriei femeii unde statea in gazda. Fortat de aceste imprejurari face o vizita fostilor frati de lagar carora le cere niste bani imprumut. Acestia ii ofera insa pe langa bani si o lectie de viata , Dan intrebandu-se in mintea lui de ce a trebuit sa apeleze la ei. Il trimit apoi la unul Gladion , un roman cu relatii in oras , care are propria sa afacere si il poate ajuta.
Ocupatia lui primordiala devine , in timpul liber, plimbatul pe strazile burgului.
Reflecteaza asupra zicalei “ cine nu deschide ochii , deschide punga ” si isi da seama ca libertatea se obtine doar prin puterea banului.
Gaseste un restaurant unde sa manance, dar patronul acestui local , Bota , este un aspirant al unei politici primitive , agresive si Dan hotaraste sa nu faca jocul nimanui pentru simplul motiv ca primeste de baut gratis pentru faptul ca asculta balivernele acestui om. Ca o surpriza placuta , primeste in schimb mancare prin colet de la mama sa.
Pentru a-si mai alinta singuratatea frecventeaza casele de toleranta unde gaseste mai multe conationale printre care si Iuliana Panait. Prina lor intalnire este foarte tensionata fiind marcata de o discutie in contradictoriu despre viata pe care o duce fiecare acolo.
Viata sa se indreapta vizibil spre bine, Dan mutandu-se intr-o garsoniera cu bucatarie si baie proprii.
Primeste o alta scrisoare de la parinti, din care afla ca dispun de bani mai multi ca oricand si daca va vrea este binevenit a se intoarce acasa.
Nemultumit de functia pe care o are si salariul pe care il primeste , Dan se programeaza la directorul institutiei , domnul Mayer , caruia ii cere avansarea la functia de inginer, in conformitate cu pregatirea lui. Este insa foarte aproape de a fi dat afara pentru indrazneala. Se observa ca dupa fiecare esec Dan primeste o scrisoare de la Stere , care il mustra pentru alegerea facuta si il cheama inapoi, acest lucru fiind valabil si de aceasta data.
Este numit inginer proiectant si are o mai mare automonie la locul de munca. Vrea sa demisioneze pentru a se angaja altundeva, dar ii este oferita o marire de salariu.
Beneficiind de noul salariu, Borcea isi reinnoieste garderoba si isi reamenajeaza apartamentul. Isi cumpara si un autoturism. Se gandeste cu amaraciune la privatiunile din lagar, dar se bucura in acelasi timp ca a reusit sa se descurce. Hotaraste sa-si cheme si parintii pentru a-i sti aproape si pentru a-i feri de temeri.
Se intalneste cu Gladion in parcarea fabricii si il invita la o cafea. Afla de la el ca Manoiu, un coleg din lagar , profesor de fizica, se reintorsese in Romania. Vladu, violonistul , a ramas in lagar si profita toti de pe urma muncii lui, el fiind un om darnic la nevoie.
Cunoaste la serviciu pe Hildegard, un tehnician proiectant, o femeie tanara , necasatorita , care il indrageste din prima clipa in care s-au vazut .Ea are insa probleme cu familia sa din cauza ca el este venetic. Obisnuiesc sa plece in excursii. Ea le planifica deoarece doreste sa il aiba aproape pe Dan tot timpul ,iar el se gandeste ca nu strica sa aiba cu cine sta pentru a nu se plictisi. Pleaca apoi in vacanta cu Hildegard in Alpi. Cu prilejul acestei excursii se cunosc mai bine.
Dan insa se gandeste ca Hilde nu era tocmai putred de bogata si ca in cazul alegerii unei femei pe viata ea era pe ultimul loc, mai ales ca el nu era vazut cu ochi buni de familia ei . Ajunge sa fie un vanator de zestre si in acelasi timp uzeaza de dragostea sincera a Hildei. Incepe a se intreba care e calea cea mai buna pentru a avea cat mai multi bani. Isi da seama apoi ca nu banii aduc fericirea si ca are nevoie de cineva care sa-l iubeasca si pe care sa o iubeasca.
Il framanta faptul ca are de ales intre Iuliana, care este romanca si se aseamana intr-un fel cu el, si Hilde , colega sa de serviciu care s-a indragostit de el si a fost mereu suportul lui spiritual, fiind parca o copie a fostei lui sotii. Isi da seama ca totul este in van , pierdut , si nu merita sa mai provoace necazuri nimanui.
Se hotaraste sa-i scrie lui Badea Stere si ii spune ca are dreptate in tot ceea ce a zis, in toate mustrarile pe care i le-a facut. Ii spune ca ii este rusine pentru faptul ca a cautat viata buna ,tocmai in aceasta lume in care banul este tot ceea ce conteaza. Ii mai spune ca atunci cand va citi scrisoarea, el , Dan , va fi plecat deja de pe lumea aceasta. Astfel viata plina de optimism si de motivatie a lui Dan se sfarseste intocmai dupa curba lui Gauss, care initial pare promitatoare ,ajunge la apogeu, apoi decade subit si se sfarseste in rusine, intr-un mod demn de mila.

Caracterizarea unui personaj masculin
Dan Borcea

Personajul principal al romanului, Dan Borcea, este tipul omului optimist, care spera la un viitor mai bun si la o viata indestulata, dar care ,o data prins in mreaja banilor , devine un om de nerecunoscut , avid dupa bogatii, a carui viata sentimentala este distrusa de telul inavutirii, si care sfarseste intr-un mod tragic.
El este caracterizat atat direct ,de catre narator si celelalte personaje , cat si indirect , prin prisma actiunilor pe care le intreprinde si a felului cum relationeaza cu celelalte personaje.
Fizic, el este un “tanar uscativ” cu un “par des” si cu o stare a sanatatii ireprosabila:”dovedind astfel tuturor cat de apt este”.
Din punct de vedere al portretului sau psihic, Dan Borcea este un personaj complex si bine individualizat.
Ne este infatisat de catre narator ca un om chibzuit: ”Dan Borcea chibzuise in sinea sa ca, decat sa-si mai incerce norocul astfel, mai bine sa mai astepte cateva zile, poate va primi, totusi, mai repede aprobarea mult visata”, un om optimist de asemenea si cu rabdare, lucru ce reiese atat din comportamentul sau in lagar, cat si din portretul realizat de narator:”Pusese scrisoarea la posta , fara nici un fel de remuscari pentru ceea ce indrugase parintilor sai . Se gandea, e drept, ca nu le spusese adevarul despre viata din lagar.Dar ce importanta mai avea acest lucru, cand nu va dura prea mult, cand nu era decat o treapta, o singura treapta, de dimensiuni ridicol de mici, ducand catre viata adevarata, fericita, care il astepta cat de curand!...”.
Este un om harnic , acest lucru fiind reliefat atat de narator:”se hotarase si el sa-si caute de lucru a…i obisnuit sa nu-si piarda niciodata timpul fara rost”, cat si de reusita in intreprindere:”Se ducea cu placere la uzina, unde lucra din ce in ce mai bine, era apreciat, si revenea linistit acasa, pentru a se bucura din plin de conditiile pe care singur si le crease.”
O alta calitate a sa este si faptul ca este un om prevazator: “ca un om prevazator ce era, se vazuse nevoit sa incerce si el sa obtina ceva de lucru”,”Ca un prevazator ce era, a trecut la agoniseala, gandindu-se cum ar putea sa-i investeasca mai rentabil abaniii. Cu economiile din salarii iti poti cumpara multe , dar in nici un caz o fabrica -; era clar. Cea mai la indemana solutie era sa investeasca in actiuni ori sa-i adune la vreo banca, si sa astepte vremuri mai prielnice, pentru a se lansa in afaceri; sau , de ce nu, sa caute o partida buna pentru casatorie. Oricum, erau cateva cai, principalul era sa fie cunoscut, sa aiba incredere in sine insusi” . Aceasta calitate reiese si din planurile pe care acesta si le face : “ Oricum , avea intr-adevar experienta de lagar si ii era de folos in aceasta privinta, unde, dupa cum vazuse , ii trebuiau , totusi , cunostinte ca sa evite acum , la inceput , partile mai neplacuteale existentei. Pe de alta parte, tot batandu-l la cap cu problemele lui, marinarul il mai indeparta de framantarile sale, ceea ce era oarecum un castig.”
Da dovada de tenacitate , incredere in fortele proprii si rabdare , rezistand , cu sanatatea intacta, doua luni in lagar , ferindu-se de scandaluri ori bataie:”…Cam aceasta era una din distractiile politistilor din lagar, distractie pe care o asteptau cu o placere categoric mai mare decat asteptau «lagaristii» masa.”,”In fine o alta coada; de data aceasta, in fata cazanelor cu mancare, acolo unde un bucatar , imbracat in halat alb candva, punea in vasul fiecaruia cate un polonic de fiertura indefinibila, in care pluteau rare fasii de varza ori boabe de fasole si, in celalalt, o portie minuscula de orez sau, din nou, gramajoare de varza. Daca nu era pilaf de orez , adica «balastru», erau macaroane sau varza. Atat , nimic mai mult!”
O alta trasatura de baza a personajului este faptul ca despica firul in patru, filozofeaza indelung asupra unor idei, a unor evenimente care il marcheaza. Acest lucru este tipic celor ce parasesc tara lor natala si se stabilesc in alte locuri ,unde sunt nevoiti sa se supuna unor reguli straine lor:” Legile le puteai invata , daca nu pe toate , cel putin stiai ce anume pedepsesc ele, atentatul la viata, avut, onoare, dar asa , de unde sa stii ce vrea fiecare dintre oamenii din jur , si mai ales cum sa te aperi in fata lor, daca nu manuiesti acelasi tip de arme, sau nu esti nascut pentru asemenea lupta?! Sa fi decazut atat de mult , incat sa fi coborat la nivelul redus unde indivizii se impart doar in agresori si victime, unde egalitatea, castigata cu greu de-a lungul istoriei, sa fi fost complet si brusc inlaturata? Chiar aici sa se fi ajuns? Oare ce-i va mai rezerva ziua de maine?!”

Setea de inavutire il cuprinde vazand ca banul ii confera puterea pe care si-a dorit-o dintotdeauna, devine un vanator de zestre , cautand femei vaduve la rubricile de matrimoniale in ziare, si rezumandu-si viata la succese materiale:”Descoperise aceasta cale citind ziarele, si-si propusese, printre variantele de imbogatire, si casatoria.Asadar , de ce n-ar apela si la formula anunturilor matrimoniale din presa? a…i Avea cu ce sa-si umple timpul liber, si devenise chiar mai stapan pe sine, plin de incredere in fortele lui, de cand isi dadea seama ca era preferat de aceste femei, care mai cunoscusera , de buna seama, si alti barbati, atrasi de anunturile din ziare. Gasise partide destul de bune , cu femei acceptabile ca varsta si infatisare, unele chiar tentante, cu situatie materiala ca le ferea de griji, dar , dupa ce cantarea cu obiectivitate sansele sale, renunta la ele, pentru ca ambitiile ii erau mult mai maria…iNu intalnise nici una de exceptie, una in stare sa-i faciliteze o ascensiune rapida, asa cum voia si astepta.”Devine un fel de gigolo, fapt ce-i saraceste sufletul. Vazandu-se in aceasta situatie renunta la vanatoarea de zestre si se inchide in sine.
Spre sfarsitul romanului se afunda intr-o lunga polemica cu sine insusi despre rolul sau pe pamant despre faptul ca oricat ar incerca sa traiasca dupa moda si traditia locului , oricat ar vrea sa dea deoparte tot ce il caracterizeaza ca roman , tot mai ramane ceva, incrustat adanc in inima sa, romanesc, visele. Isi da seama ca s-a atasat de Hilde doar pentru ca vroia sa piarda orice contact cu conationalii sai . Se gandeste ca daca s-ar casatori cu Hilde , nu ar avea ca prieteni pe nimeni: nici familia fetei, nici colegii de serviciu, care il trateaza cu raceala , nici fostii colegi de lagar, pe care nu e foarte incantat sa-i revada. Isi face griji pentru ca, daca ar avea copii cu Hilde, ei ar trece probabil prin ce a trecut si el, ar fi modelati de mici de aceasta societate straina si rece:” Si daca s-ar casatori cu Hildegard, nu i-ar ramane altceva decat sa faca eforturi continue de a se integra cat mai rapid in modul de viata alor ei. Iar daca nu va reusi pana la sfarsitul vietii, sa se consoleze ca fiii lui, adica a doua generatie, vor reusi?Dar, in acest caz, ce a castigat el, cu ce s-ar alege, ce rost a avut tentativa lui?”
Dan este asemenea unei tulpini de vita de vie care daca are un suport adecvat pe care sa se dezvolte , se dezvolta , se inalta spre soare in cautare de mai multa lumina , da rod , iar daca suportul pe care incearca sa creasca este unul impropriu, adica este gresit gandit inca din temelie, se inalta in prima faza dupa care se prabuseste si moare.

Caracterizarea unui personaj feminin
Hildegard Weber

Personaj secundar al romanului , tipul femeii sincere , deschise si cu inclinatii catre o viata superioara , Hildegard este infatisata in centrul unui conflict intre familia sa si mariajul cu Dan.
Este caracterizata atat direct de catre narator, cat si indirect prin intermediul actiunilor pe care le intreprinde.

Dan reprezenta in mintea ei perechea perfecta pentru ea, dar faptul ca el era un venetic si familia ei era revoltata de gandul acestei casatorii o faceau sa amane exprimarea pe fata a sentimentelor ei:” nu se arata inca dispusa la acest pas acasatoriai. Aparuse apoi in viata ei acest roman, cu care ar fi facut pereche potrivita, daca el n-ar fi fost venetic. Le statea bine impreuna, se potriveau de minune, aveau aceleasi gusturi si se completau unul pe altul. Discutiile in familie se intensificasera de cand toti vedeau ca timpul trece, iar romanul n-are nici un gand.”, “Ea nu-l pusese niciodata la curent pe Dan cu nici unul din aceste necazuriacu familiai, insa lui nu-i scapasera, numai ca simula necunoasterea lor.” Faptul ca ea nu ii spune lui Dan greutatile prin care trece in ceea ce priveste familia ei denota diplomatie , bun simt.
Iubirea ce i-o purta lui Dan era una “naturala” :”Cand se apropia uneori de plansetele unde lucra ea, ca tehnician proiectant, pentru diverse probleme de serviciu, era servit, aproape intotdeauna, cu cate ceva. Hildegard o facea intr-un mod natural, greu de refuzat, motivand ba ca e o prajitura de casa, ba ca tocmai atunci se intamplase sa ia masa. Dan urmarise daca ea facea la fel si cu ceilalti colegi , ori daca alte colege procedau asemanator, si stabilise contrariul.” Si uneori isi punea in primejdie chiar si locul de munca pentru a fi alaturi de el.
Iubirea ce pune stapanire pe sufletul ei reiese in mod clar din urmatorul citat: “ Uneori , Hildegard, ca din intamplare, pleca in acelasi timp acasa la sfarsitul programului, obligandu-l sa faca cativa pasi si sa-i adreseze salutul de despartire, un salut personal de data aceasta, diferit de cel cu care isi lua ramas bun de la intregul colectiv. Bineinteles , atitudinea tinerei nu scapase colegilor de atelier, Hilde fiind indragostita de-a binelea, si doar neimpartasirea sentimentelor sale o facea sa nu se manifeste mai deschis”.
Hilde era o femeie intelegatoare , cu inclinatii catre o viata de rang superior si cu gusturi alese:” Hildegard era o partenera comoda. Ii acceptase avansurile, inofensive si limitate, reprimate cu sfiiciune, dar , oricum, existente, numai dupa ce singuratatea incepuse sa-l doboare. Fata nu incerca sa i se vare in suflet cu tot dinadinsul, si il lasa intr-ale lui cand il vedea preocupat si ostil incercarilor ei de a se face partasa la asemenea framantari sufletesti.”,”Lui Dan ii placeau gusturile alese ale fetei , inclinatiile catre o viata superioara si eforturile ei de a se situa deasupra nivelului mediu.” Din acest punct de vedere era placuta de Dan pentru ca avea aceleasi idealuri ca si el.
Sinceritatea ei se oglindeste in aproape tot ceea ce face , iar rasplata pentru sinceritatea ei in iubire este nemeritata de ea:”Aproape de fiecare data , dupa o asemenea experienta, se intorcea la Hildegard, care-i oferea o dragoste sincera. Dar dupa ce se refacea, pleca din nou la vanatoare de zestre. Hildegard nu-i ajungea, iar viata nu putea decurge, la nesfarsit , in acest fel. Incepuse sa simta acut lipsa de noima a vietii sale si in aceasta privinta.”Din acest punct de vedere este o femeie slaba, deoarece ofera afectiune neconditionat , iar Dan profita de ea, nedand doi bani pe dragostea ei , desi in adancul inimii lui el o iubeste:”Hilde, cea domoala , care se luase barbateste de piept cu toata familia pentru el, Hildegard, cea blajina, care este in stare sa renunte definitiv la mama , la tata, la frate si la sora, la tot, pentru a fi doar cu el! Hildegard il iubea, dar ce sa faca acum cu dragostea ei? Nu , hotarat, nu pentru asa ceva venise in Occident.”
Hildegard este exemplul copilului care nu asculta de parinti, al iubirii oarbe , neconditionate si in acelasi timp neimplinite.