Mara Barzovanu, pe numele ei complet, este personajul care da titlul romanului lui Ioan Slavici. Desi menita a fi cea in jurul careia se va desfasura actiunea ulterioara a acestuia, aparitia ei este episodica, facandu-l pe N. Iorga sa afirme ca “romanul ar fi trebuit sa s e numeasca <Copiii Marei>”. y1z10zg
O alta parere este cea a criticului literar Nicolae Manolescu, care spune ca “Mara este prima femeie capitalista din literatura romana”.
Revenind la roman, Mara apare ca o vaduva cu doi copii, autorul insistand el insusi asupra acestui aspect “copii ca dansa nimeni n-a mai avut”. Acest fapt o determina sa fie o luptatoare pt a-si intretine familia, ea lucrand ca negustor la podul peste Mures. Dragostea si daruirea pt copii este foarte mare, agonisind bani si preocupindu-se foarte mult de viitorul acestora. Desi sunt copii simpli, ii apara cu toata fiinta ei, chiar daca nu reuseste intotdeauna sa-i tina in frau, episodul evadarii Persidei si a lui Trica fiind relevant.
Personajul apare deseori preocupat de prejudecatile sociale, de “gura lumii”, avand grija ca nici unul din copiii ei sa nu fie batjocorit.
Aparitie sporadica, la inceputul romanului (cap 1 si 2) si apoi in cap. 15 si 18 cu precadere, Mara este privita ca fiind o simpla “precupeata si podarita”, asa cum o vede sotia macelarului Hubar.
Privita din perspectiva vaduvei, invoca deseori pe Barzovanu in momente de bucurie, dar si in momentele in care nu reuseste sa mai faca fata situatiilor in care se afla copiii ei. Mama devotata, deseori judecata ca dura sau zgarcita, Mara se dovedeste a fi un suflet nobil, mai ales atunci cand Persida pierde sarcina.
Lucru oarecum ciudat, insa de inteles daca ne gandim la perioada cand a fost scris romanul, este nationalismul profund de care aceasta da dovada, nedorind spurcarea sangelui cu nemtii. Ea dorea ca sot pentru Persida pe Codreanu, fiu de popa si nepot de protopop, om cu stare si respect in societate. Cu toate acestea, accepta intr-un tarziu relatia Sidei cu Hubar Natl, iar la nasterea nepotului ei, desi botezat in rit catolic, le da binecuvantarea celor doi.

Din pct de vedere psihologic, Mara isi reproseaza adesea duritatea de care da dovada fata de copiii ei “Eu am fost o mama rea, cu inima cainoasa”. Tot din dorinta de a ajuta familia, se imprumuta cu bani de la Hubar si cauta sa obtina cel mai bun loc la pod.
Se implica foarte mult in cresterea copiilor ei, dar si in alte aspecte ale vietii lor, in speta atunci cand se teme de faptul ca Sida este in pericolde a se calugari, dar si cand incurajeaza relatia dintre Simina si Trica.
Ca aspect negativ, nu se ingrijeste foarte mult de aspectul copiilor ei, deseori are o atitudine intransigenta in anumite situatii (la bataile pe care Natl i le aplica sotiei lui, desi il blastama, sau la fuga neprevazuta a Sidei la Viena, cauzata si de increderea prea mare pe care i-o acorda acesteia).
Ca o concluzie, putem spune ca, desi nu este personajul principal al romanului, Mara este omniprezenta pe parcursul acestuia, identitatea ei rasfrangindu-se adesea asupra vietii copiilor ei. Chiar daca nu apare fizic, se face mereu referire la ea de-a lungul naratiunii, accentuind prin aceasta importanta sa ca personaj.
Mara se aseamana pe alocuri cu Vitoria Lipan din romanul lui Sadoveanu, prin prisma accentului pus pe familie.
Personaj constant cu o evolutie evidenta pe parcursul romanului, Mara reuseste sa ramana axul central al povestirii si cea care impleteste destinele tuturor.