o4j23ju

Parintele Trandafir, fiul dascalului Pintilie din Butucani, devine preot al aceluiasi sat de oameni gospodari si instariti, dar carora nu le place sa li se spuna prea deschis in fata ce defecte au.
Tanarul preot, desi om cumpanit, harnic si gospodar, este mult prea sincer si diret si din aceasta cauza satenii nu-l agreeaza.
Dorind sa scpae de asemenea preot, ei intervin la protopop si obtin trasnsferarea parintelui Trandafir in satul Saraceni, situat pe valea Seaca. Locuitorii acestui sat erau neinchipuit de lenesi si lipsiti de orice spirit gospodaresc, incat aspectul satului era deplorabil. Hotarat sa schimbe lucrurile, parintele le vorbeste oamenilor in biserica despre nesecitatea si binefacerile muncii, dar, in scurt timp, oamenii nu mai frecventeaza biserica. Umbla din casa in casa pentru a-i convinge, apoi ii ironizeaza, ba chiar ii batjocoreste, fara a reusi, sa-I neclinteasca din nepasarea lor. Dupa doi ani de incercari zadarnice , parintele constata ca iii s-au terminat toate resursele de trai, iar casa lui nu arata mai bine ca ale satenilor.

Disperat, el se roaga lui Dumnezeu sa-l lumineze pentru a gasi o modalitate de a scapa el insusi de saracie. Impins de nevoia de a-si hrani familia, preotul se apuca de lucru: repara casa, ingradeste curtea, cultiva gradina, ba chiar impleteste lese pe care le vinde la targ pe bani buni. Rezultatele nu intarzie sa se vada caci situatia familiei sale tot mai prospera.
Satenii vad, se minuneaza si incet, incet, ii urmeaza exemplul
In cativa ani, satul devine de necunoscut, iar gospodarile oamenilor sunt bine intretinute si intarite.
Dupa trecerea anilor, parintele Trandafir are nu numai satisfactia de a trai in sanul unei familii unite si prospera, de a fi obtinutprin conduita sa respectul si consideratia oamenilor, ci si sentimentul datoriei implinite.