h5b13bu
Nici un alt mare poet interbelic n-a avut dupa cel de al doilea razboi mondial o influen\a at`t de puternica asupra genera\iilor tinere ca Lucian Blaga, de=i intre 1945 =i 1961 (anul mor\ii) el a publicat pu\in =i, in genere, scrieri nesemnificative. Tacerea ce i-a
inconjurat timp de aproape doua decenii opera a fost in cazul lui rodnica. C`nd, dupa moarte, opera necunoscuta a inceput sa apara
(Poezii in 1962, o edi\ie noua cu multe poeme inedite in 1966, alta in 1967, =i, in fine, Opere I—II, 1974), sentimentul general a fost ca ne aflam in fa\a unei crea\ii cu adevarat esen\iale, proaspata ca expresie =i cu o varietate de preocupari care largesc considerabil vechiul lui lirism. Un Blaga cu totul nou spun unii, un Blaga, in orice caz, mai profund in lirica erotica =i cu o vi ziune existen\iala mai sistematic tradusa in poeme, nu spunem ne-filozofice, dar ie=ite dintr-o contemplare mai libera a specta colului vie\ii. De la el ne-au ramas, in afara unor traduceri (Faust,
1955, Natan in\eleptul, 1956; Din lirica universala, 1957), o An tologie a poeziei populare (1966), o piesa de teatru (Anton Pann,
1965) =i un numar de studii filozofice, intre care unul despre
G`ndirea rom`neasca in Transilvania in secolul al XVIII-lea (1966)
=i altul Despre con=tiin\a filozofica (1974).
Mai important, in afara poeziei, este insa Hronicul =i c`ntecul v`rstelor, datat 1946, publicat de G. Iva=cu in 1965, o autobiografie spirituala fara nervozitatea =i fragmentarismul pe care le aflam
in jurnalele \inute in chip obi=nuit de scriitori. Hronicul e scris t`rziu, intr-un moment in care cariera literara a poetului se impli nise =i el putea privi cu lini=te in urma. Surprinde la un liric ca
Blaga, obi=nuit sa introduca limbajul figurat =i in eseurile filozo fice, tonul sfatos, aproape didactic =i fraza voit saraca, func\ionala.
Metafora patrunde rar in aceasta confesiune =i, in genere, imagi narul sta cuminte deoparte, las`nd biografia sa se desfa=oare in notele cele mai comune cu putin\a. Ea incepe la 9 mai 1895, data na=terii poetului, =i se incheie in jurul anului 1920, odata cu reintoarcerea lui Blaga la Viena in vederea continuarii studiilor.

Faptele sunt prevazute cronologic cu scurte =i neinsemnate para grafe reflexive. Biografia nu iese prin nimic din obi=nuit. Blaga, e limpede, n-are destinul marilor „damna\i“ ai poeziei, nimic naprasnic nu trece prin via\a lui domoala =i rectilinie (la suprafa\a evenimentelor) ca via\a unui obi=nuit dascal ardelean. E drept ca
Hronicul se opre=te in prima faza a tinere\ii, dar chiar a=a fiind,
in el transpare pu\in din ceea ce ne-am obi=nuit sa citim in existen\a unui poet de marca. Poezia a absorbit miezul metafizic al existen\ei =i pentru proza autobiografica n-a mai ramas dec`t coaja ei obiectiva =i banala. Ce este =i mai curios e faptul ca Bla ga nu depune nici un efort pentru a-=i innobila (in sens poetic) biografia. Tendin\a e mai degraba de a o readuce pe un plan comun de observa\ie. Nimic nu anun\a in aceste pagini lipsite de poezie =i ironie Poetul, nici un detaliu din via\a copilului cu dificulta\i de vorbire sau a =colarului silitor =i disciplinat, incon jurat cu simpatie de to\i, familie =i profesori, nu preveste=te pe autorul de mai t`rziu al unei teorii a cunoa=terii. Totul iese, la
Blaga, dintr-o absen\a =i o lunga tacere. Ca sa se nasca mai t`rziu poezia, trebuie ca existen\a poetului sa stea departe la inceput de teritoriul cuv`ntului. Limbajul este o cucerire grea, o dificultate
invinsa cu mari eforturi:
„Snceputurile mele stau sub semnul unei fabuloase absen\e a cuv`ntului. Urmele acelei taceri ini\iale le caut insa in zadar in amintire (...). Smplinisem aproape patru ani =i nici nu pronun \asem nici un cuv`nt, nici barem cuvintele de temelie ale vie\ii:
Mama =i Tata“.
Cuv`ntul =i tacerea sunt, in fapt, temele mai intime ale acestei autobiografii. Ori de c`te ori Blaga va nara un moment impor tant al vie\ii sale va aduce in discu\ie =i neputin\a lui de a vorbi.
Poetul n-are cuvinte sau are rostire, dar o rostire complicata =i dezarticulata, ca fiin\ele din alte ere „carora de milioane de ani li s-a retras dreptul la existen\a“. Explica\ia are aici o nuan\a isto rica =i sociala: poetul apar\ine unui popor care multa vreme n-a avut dreptul la rostire, logosul s-a exercitat prin =oapta =i taceri semnificative. Cuv`ntul =i lini=tea (retragerea din lumea fenome nala) sunt insa =i expresiile unui mecanism mai profund al crea\iei.
Logosul inseamna intruparea poeziei, lini=tea constituie geneza ei. Poetul este „un om cu oare=icari lini=ti inauntru“; tacerile =i rostirile se inv`rt ca soarele =i luna pe cerul existen\ei lui: „Dar lini=tile trec, =i incepe iara=i cuv`ntul, =i dupa cuv`nt vin din nou lini=tile, ceea ce ram`ne insa e starea aceasta in care ne gasim =i de care nu vom mai scapa. Nici eu, nici tu“...
Astfel de teme Blaga le dezvolta =i in poezii. Scriind despre taceri, lini=ti, el cade, fatal, intr-un subtil sofism, caci prin ce alt ceva pot fi exprimate tacerile, lini=tile daca nu prin cuvinte?!...
S-ar putea spune atunci, impotriva tuturor eviden\elor ra\ionale, ca poetul nu tace niciodata, el are mereu rostire, chiar =i atunci c`nd trece in starea de lini=te. Lini=tea nu exista (poetic) dec`t prin cuv`nt. Tacerea este, in fapt, o afirmare a logosului, absen\a devine, prin cuv`nt, o expresie, deci o prezen\a. Poetul vorbe=te, a=adar, =i prin tacerile, lini=tile lui...
Hronicul vorbe=te insa inainte de toate de fapte mai profane.
Un loc important ocupa familia. Lucian e al noualea copil al preo tului Isidor Blaga din Lancram, om de cultura germana =i gospo dar cu gustul ma=inismului, suspect pentru \aranii din sat. Bu nicul, Simion Blaga, tot preot, fusese mandatar al \aranilor la Vie na =i, in urma unei calatorii, se intorsese in sat cu un ceas c`ntator pus sub un clopot de sticla. Fiul preotului duce via\a unui copil de \aran, paze=te g`=tele, se scalda, se m`nje=te pe trup cu namol
=i calare=te ca diavolul gol, cu fa\a innegrita pe cal. Snva\a „im perativele“ firii de la pasari =i flori, deprinde, altfel zis, legile existen\ei de la lumea naturala. De aici ii vine „magica lamurire“ de care va scrie mai t`rziu =i in eseuri. Cuvintele pe care le aude le „t`lcuie=te“, t`lcuirea, raportata la univers, fiind =i o tema fun damentala in poezia lui. Scrisul =i cititul nu-l intereseaza („nu se apropie de mine cu nici o ispita“), dar, odata deprinse, nu-l vor mai parasi. E ispitit, in schimb, de istoriile biblice pe care =tie sa le repovesteasca cu talent. Acestea dealtfel sunt menite sa-i devina
„caramizi ale fiin\ei“.
Sa se remarce ca Blaga, povestindu-=i copilaria, nu se situeaza ca Ion Creanga =i majoritatea autorilor de amintiri pe pozi\ia co pilului. Optica lui este optica omului matur deprins cu t`lcuri, sa cre lamuriri etc. Poznele, specifice v`rstei, au =i ele in nara\iune un aer serios, aproape batr`nicios. Blaga va vorbi, dealtfel, de
„masca lui batr`nicioasa“ =i de o seriozitate prematura care se manifesta sub forma gustului pentru iscodire. Poetul se na=te, am putea spune, cu ispita profunzimilor, inaintea oricarui lucru, mare sau mic, el a=eaza un enorm semn de interoga\ie.
Din aceste aduceri-aminte se deta=eaza doua mituri, Mama =i
Tata, desacralizate pe masura ce sunt lamurite, t`lcuite. Mama este un „duh al r`nduielilor“ cu o existen\a incadrata, totu=i, de zarea magiei. Are o ascenden\a macedoneana, =i, in via\a de toate zilele, e religioasa =i autoritara. Religiozitatea are adiacen\e fol clorice =i, sub aceasta ipostaza, trece =i la copil, impresionat de eresuri, povestiri magice. Tatal, preot, este un tip areligios, un liber-cugetator ce poarta in sine, noteaza fiul, „aleanul altor ori zonturi“. Cite=te pe Kant, Schopenhauer =i, din c`nd in c`nd, merge la Sebe= unde bea =i joaca car\i cu al\i preo\i sastisi\i de biserica =i de via\a de familie. Mama este in aceste clipe geloasa
=i cruda. Preotul Blaga se imbolnave=te de tuberculoza =i moare relativ t`nar, tradat, zice memorialistul, de Munte.
Muntele este alta tema a evocarii. Pentru copil el reprezinta la
inceput „o \inta de dor“, apoi o lume de animale misterioase =i, sub aceasta infa\i=are, trece =i in poeme: „Muntele mai era ursul
=i mistre\ul, ursul care, precum imi inchipuiam, putea sa-\i iasa
in cale la fiece pas, ca sa-\i intoarca pielea din ceafa p`na peste fa\a, =i mistre\ul albastrui, matahalos, dar iute =i cu col\i adu=i ca sa ridice pam`ntul in r`t. Muntele mai era vipera cu semn pe frunte, ce sta la p`nda, aramie printre pietrele batute de soare, sau intunecata prin tufele din afin. Purtat de ochi =i de inchipuire, ma patrundeam, cu =i fara fabula\ie, prin to\i porii, de vraja =i de primejdia Muntelui. Muntele era p`lcul de fluturi multicolori, ce jucau in cercuri, ing`n`nd un nevazut model planetar, dupa fiecare cotitura de st`nca, a drumului. Muntele era inaltul =i ad`ncul, =i adaosul de oboseala proaspata ce-o sim\eam in s`nge. Muntele era aceasta priveli=te in care intram, tot mai ad`nc, =i care la r`ndul ei intra =i ea in mine. Eu deschideam numai pleoapele mai tare, ca sa ma strabata racoarea prin ochi.“
+coala este =i pentru Lucian Blaga „inlan\uitoare =i apasatoare“
=i, la Sebe= sau la Bra=ov, unde urmeaza cursurile elementare =i secundare, se simte un strain. „Ma deochease spa\iul =i timpul.“
Descopera lectura =i, din acest moment, el nu mai are sentimen tul singurata\ii. Pentru a-=i cumpara car\i de filozofie i=i vinde hainele vechi, iar un frate, Longin (numele tuturor fra\ilor Blaga
incep cu litera „L“ — o fantezie a tatalui!), il ajuta juc`nd car\i.
Face o calatorie in Turcia =i Italia, insa notele de voiaj (sau amintirile acestui voiaj) sunt dezolant de plate. La Constantino pole vede o lume pestri\a „aplicata de duhul unei paradoxale mi=cari stagnante“, la Pompei urmele c`inelui pe care le va trece
=i intr-un poem, la Napoli se duce la Opera =i, obosit, adoarme etc. Sn adolescen\a este interesat de filozofie, metafizica devenind pentru el un „viciu fara leac“, o „demonica patima“. Poezia „nu-i face semne“, semnele vor veni mai incolo, intr-un moment de tacere =i triste\e. Se inscrie, din motive tactice, la facultatea de teologie din Sibiu =i cade la examenul de c`ntari biserice=ti. Sn
1916 e la Viena, cu Lionel, alt frate, =i aici ia contact cu arta ex presionista, care nu i se pare ezoterica. Arta de avangarda ii treze=te in schimb g`nduri sumbre: „stradaniile =ovaiau intre di buiri spre un stil al „isteriei“ =i intoarceri spre un primitivism, nu spre un infantilism, fa\a de care nici M`ntuitorul cu al sau — lasa\i copiii sa vina la mine — n-ar fi avut indurare“. Mai t`rziu are revela\ia clasicismului, dupa ce in prealabil a spart „carapacea criteriilor clasiciste“.
Nota\iile despre aceste subiecte importante sunt sumare =i fara originalitate. Ce a avut de spus despre stiluri, scoli artistice etc., filozoful a spus in articole. Hronicul este, iara=i, sacrificat sa inre gistreze doar faptele golite de semnifica\ia lor. Razboiul strica multe din planurile t`narului ardelean, obligat sa faca naveta pen tru a se feri de incorporare intre Sebe=, Viena =i Oradea. Paginile care nareaza aceste peripe\ii sunt cele mai substan\iale din vo lum. Descoperim aici un Blaga patriot, obsedat de idealul unita\ii rom`nilor, participant la Adunarea de la Alba-Iulia. La Bucure=ti, unde vine prima oara in 1919, int`lne=te pe Vlahu\a =i N. Iorga =i are impresii „suficient de v`rtoase“. Istoricul ii pare o uzina ce-=i
„declan=a subdiviziunile autonome“. Poemele luminii au succes, totu=i poetul nu este impacat pentru ca „subtonul, secetos-t`njitor“ al fiin\ei sale il \ine departe de bucuriile mai simple ale vie\ii.
Hronicul =i c`ntecul v`rstelor are o importan\a, in primul r`nd, documentara, dar el se poate citi =i ca o opera eseistica autonoma
in care razbat c`teva din obsesiile creatorului. Am semnalat tema facerii =i a cuv`ntului, mai putem urmari in text =i imaginile plaiu lui =i ale dorului, tratate pe larg in studiile de filozofie. Blaga fi xeaza aceste no\iuni intr-un cadru de existen\a, voind sa sugereze ca ele au o radacina mai ad`nca dec`t specula\ia. La Purcare\i, un sat de munte unde sta c`tva timp, are sentimentul unui peisaj matricial, la Sibiel, satul viitorului istoric Andrei O\etea, intuie=te un arhetip pe care il va folosi in Tulburarea apelor.
Depoetiz`ndu-=i destinul, Blaga \ine sa demitizeze in Hronic
=i miturile operei. Haina sacra pe care o poarta acolo e inlocuita aici cu una foarte profana. Miturile il privesc din lucrurile cele mai sarace =i mai umilite, un sistem filozofic original =i profund
incepe din contemplarea r`pilor care inconjoara un sat prapadit.
Opera\ie cu efect dublu pentru ca sub aceasta sarica grosolana a=ezata pe trupul ideilor suntem tenta\i sa ghicim mereu profun zimi =i esen\e, adica tot mituri.
Blaga nu reu=e=te sa scrie, cum poate ar fi voit, romanul ad`nc al formarii unui spirit, scrie doar o istorie liniara =i utila a lui, las`ndu-ne pe noi sa descoperim la lectura miracolul care a facut ca din ni=te imprejurari comune de via\a sa iasa un mare poet.
* * *
La 1943, data c`nd publica ultimul sau volum de versuri an tume (Nebanuitele trepte), Blaga era intrat definitiv in con=tiin\a literara. Lirismul lui marca o direc\ie comparabila prin influen\a asupra genera\iei tinere de poe\i ca aceea exercitata de Ion Bar bu. Critica literara, rezervata fa\a de imagismul zgomotos din Poe mele luminii, arata acum mai mare pre\uire fa\a de „arta defini tiva“ (E. Lovinescu) a poetului. Pompiliu Constantinescu pune in valoare deschiderea filozofica a poeziei =i tot el remarca o pro gresiva purificare a lirismului prin restr`ngerea elementului ideo logic abstract =i discursiv. G. Calinescu aduce in Istoria literaturii rom`ne din 1941 imaginea, nu cu totul noua, dar mai sistematic documentata critic, a unui bucolism cu sens metafizic. Oarecare nehotar`re arata critica in ce prive=te viziunea interioara a liris mului. T. Vianu este de parere ca iubirea se asociaza la Blaga cu aspira\ia religioasa, dar ca poetul se indeparteaza repede de
in\elegerea cre=tina a lumii (Arta prozatorilor rom`ni). Vladimir
Streinu considera, dimpotriva, ca poezia lui Blaga evolueaza de la „misticitatea istorica“ la „misterul vegetal“ pe un fundal spiri tual al carui element esen\ial este miraculosul cre=tin (Pagini de critica literara, 1938). Unii vad, in fine, in poezia de dupa Lauda somnului o sub\iere, o sterilizare a lirismului, al\ii o limpezire =i o spiritualizare profunda a lui.
Pe terenul ideilor, Blaga int`mpina mai multe dificulta\i, sti mulate =i de natura speciala a eseisticii sale. Filozofii de profesie
ii repro=eaza caracterul nesistematic =i limbajul excesiv metaforic,
in timp ce litera\ii, apreciind spiritul creator, fantezia filozofului, se arata nesatisfacu\i de cautarea prea obstinata a categoriilor =i de sistematizarea lor arbitrara („in spiritul nostru meridional“, zice G. Calinescu). Dincolo de aceste obiec\ii, reluate mai t`rziu dintr-o perspectiva ideologica mai severa, parerea generala este ca prin Blaga tradi\ia noastra spirituala fuzioneaza, intr-o fericita sinteza, cu spiritul poetic innoitor. Prin poezia lui se dovede=te putin\a de a fi modern, sincronic, universal, ram`n`nd, in acela=i timp, legat de miturile unei spiritualita\i specifice. Istoricii litera turii ezita, din aceasta pricina, sa-l fixeze printre tradi\ionali=ti sau moderni=ti, orice compartiment fiind prea str`mt pentru el.
Con=tiin\a ca Blaga este un mare poet a aparut de la inceput
=i pentru ca impunerea lui critica n-a dus batalii, ca in cazul lui
Arghezi, contra spiritelor conservatoare. Blaga a int`lnit o vreme
=i adeziunea lui N. Iorga, a satisfacut =i spiritul c`rtitor, ve=nic nemul\umit ai lui Ion Barbu din motive, evident, diferite. Moder ni=tii vad in el un inovator in plan formal (tehnica expresionista), tradi\ionali=tii =i-l revendica prin puterea lui de a da via\a mitu rilor vechi, de=i spiritul nedogmatic, liber al filozofului culturii ii va pune deseori in dificultate. G. Calinescu a atras aten\ia asupra
inr`uririi pe care Blaga a avut-o asupra poe\ilor tineri de extrac\ie rurala, mul\umi\i sa vada ca temele lor, desconsiderate de critica estetica, pot duce prin infuzie de filozofie =i modernizare a ex presiei la un lirism fundamental. Este, intre altele, =i motivul pen tru care Blaga va c`=tiga adeziunea tinerilor „expresioni=ti“ de origine \araneasca din deceniul al VII-lea. Pentru ace=tia (=i pentru o buna parte a criticii de azi) Blaga este un poet exemplar, acela care ar fi deschis, cu adevarat, orizonturile literaturii noastre spre universalitate. Astfel de ierarhii n-au, evident, nici o alta valoare dec`t aceea ca indica starea de sensibilitate a unei genera\ii.
Preferin\ele se schimba =i valul necunoscut care a impins in primul plan al con=tiin\ei literare un nume aduce, dupa oarecare vreme, un alt nume in jurul caruia se vor grupa fanatismele tinere.
Indiferent de fluctua\ia opiniei publice, Blaga ram`ne un poet profund cu o evolu\ie fireasca, previzibila inca din Poemele lumi nii =i Pa=ii profetului. Lirismul spiritualizat, bucolismul metafizic de mai t`rziu se prefigureaza din primele lui poeme, de un re torism, e drept, mai necontrolat =i cu o imagistica mai indraznea\a.
Parerea aproape unanima a criticii cum ca lirismul ar ie=i „patat“ din aceste v`rtejuri vitaliste =i ca pe adevaratul, profundul Blaga trebuie sa-l cautam in Marea trecere, Lauda somnului =i La cumpana apelor nu mi se pare justificata. Blaga traie=te estetic prin toata opera lui, ramurile fara trunchiul din care au ie=it sunt ni=te ba nale lemne. Numai ansamblul da o semnifica\ie par\ilor. Fara
imbra\i=area juvenila a universului din Poemele luminii, fara bu colismul melancolizat de idei din Pa=ii profetului n-am putea
in\elege lirismul iubitor de contraste, animat de for\e divergente de mai t`rziu. S-a produs dupa cel de-al doilea razboi mondial o deplasare de gust (sa-i spunem astfel) in critica =i in opinia mai generala a publicului spre aceste imagini de tinere\e ale poeziei lui Blaga. Frenezia lor spirituala place, metaforele care se \in minte
(acelea despre lumina ini\iala, despre cunoa=terea poetica vazuta ca o ad`ncire in mister, despre moartea care pregate=te racla in trunchiul plin de seve viguroase al vie\ii etc.) ies din aceasta afir mare ra\ionala in poezie a for\elor ira\ionale ale universului. Fara a-=i parasi temele =i fara a-=i modifica in esen\a stilul, Blaga da in poezia ulterioara o mai mare extindere cunoa=terii magice, prin care trebuie sa in\elegem o asumare mitica a universului. Senti mentul care inso\e=te aceasta noua treapta este — l-a numit poe tul insu=i — acela de „triste\e metafizica“, tradus liric printr-un spiritualism cu aderen\e la via\a unei materii scuturate de fiorul mor\ii. Pe acest fond de t`njire =i destramare universala inflore=te lirismul magic, cu punct culminant in Lauda somnului. Magicul este un semn al transcendentului care se intrupeaza in lucrurile bolnave, a-l cunoa=te este a exalta materia t`njitoare cotropita de paianjenii mor\ii. Arcul urmator al poeziei lui Blaga coboara
in lumea miturilor autohtone (La cur\ile dorului), pentru a trece din nou, in Nebanuitele trepte, la perspectiva eminesciana a marilor cicluri naturale =i a izbavirii spiritului prin intoarcerea la treapta minerala. O pulsa\ie (in planul imaginarului) nu exclude alta, panismul, de pilda, nu este o faza tranzitorie, ci un element per manent care iese la suprafa\a sau se ascunde in acest r`u ce curge sub o statornica oglinda cosmica. Ardoarea dionisiaca (din Poe mele luminii), panismul (din Pa=ii profetului), lirismul magic, spiri tualist (din Sn marea trecere, Lauda somnului, La cumpana ape lor), lirismul arhetipal, folclorizant (din La cur\ile dorului), tre cerea, in fine, dupa o lunga vara metafizica =i o primavara de o be\ie panica solara, la o toamna a contemplarii vie\ii din perspec tiva ritmurilor biologice (in Nebanuitele trepte) — aceasta este succesiunea poeziilor lui Blaga, de la debut p`na in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Mai lipsea, pentru ca ciclul sa fie complet, un anotimp, =i acesta este anotimpul din postume: o vara de noiembrie.
* * *
Poezia postuma cuprinde cinci cicluri, intre care patru fixate de autor (V`rsta de fier, Corabii cu cenu=a, C`ntecul focului =i Ce aude unicornul), iar ultimul dat de editor: Mirabila sam`n\a, dupa titlul unui poem. Volumul de Opere (II, Ed. Minerva, 1974) mai adauga inca 21 de poeme ramase in manuscris. Unele dintre aceste versuri postume sunt datate, cum este cazul ciclului V`rsta de fier
(1940—1944), altele nu. Smpar\irea pe cicluri nu urmeaza, apoi, riguros criteriul tematic. Ciclul erotic, de pilda, C`ntecul focului
(care inlocuie=te titlul mai sugestiv, dupa noi, Vara de noiembrie din edi\iile 1962, 1966) este anticipat in Corabii cu cenu=a =i con tinua in Ce aude unicornul =i in alte poeme, a=a inc`t putem spune ca dominanta in postume este tema dragostei. Snsa dragostea des chide, in lirica lui Blaga, cercuri largi de cunoa=tere =i simbolurile ini\iale capata in final alte semnifica\ii.
Unitare, marcate de atmosfera unei epoci sunt versurile din
V`rsta de fier, scrise, e limpede, sub influen\a razboiului =i a Dic tatului de la Viena. Sn Blaga metafizicul se treze=te aici fibra pro fetica na\ionala. El c`nta acum patria, Mure=ul, istoria care vorbe=te prin t`lcuri, in fine, „timpul ceta\ii“, timp al absen\ei =i al instrainarii. Mesianismul vechii poezii ardelene=ti, jalea lui Goga sunt luminate de un spirit obi=nuit sa vada semnele stingerii uni versale. Dezolarea nu mai are insa un suport metafizic (suferin\a poetului nu mai vine din afara), ci unul istoric, social. O senza\ie cruda de intomnare, de amor\ire a vie\ii materiale stap`ne=te aces te versuri: cohorte de pasari strabat in noapte drumuri pe cer, izvoarele inghea\a, pam`ntul se rote=te spre tenebre, cocorii, plec`nd, duc luna din \ara:
„Din c`ntec, din codru,
Nimic nu mai este ah, nici in via\a
=i nici in poveste“ poezia, in totalitatea ei, descrie „un bocet in mijlocul Patriei“ care
=i-a pierdut cerul =i padurile cu zei tutelari:
„Amara e insa amiaza de astazi, =i nu se-nfiripa
in larguri nici t`lc, nici visare.
Doar frunzele zboara-n risipa.
Sn iarna sta \ara. Vai, unde-i albastrul ei sf`nt atribut?
Padure, restituie-mi zeii, pe cari \i i-am dat imprumut.“
(21 decemvrie)
La imaginea „apostolului“ lui Goga, Blaga raspunde cu aceea, mai tragica, a regelui Ion fara de \ara (C`ntec despre regele Ion).
Umbrele ce se clatina prin v`nt gem`nd sub povara durerii, lu crurile, neamul intreg au acelea=i nume: Ion fara de \ara. Sn fine, fara patrie, pam`ntul =i cerul putrezesc, luminile candelabrului stelar se sting, apele seaca in r`uri, cugetele se ofilesc, timpul se gole=te de mi=care. Puternica aceasta imagine a in\epenirii cos mosului sub puterea unui sentiment de instrainare:
„Timp fara patrie: r`u fara ape, seceta-n albie, =i subt pleoape.
Timp fara patrie: inimi invinse, v`rste nerodnice, cugete stinse.
Timp fara patrie: sub poveste, vuiet de cetina neagra pe creste.
Timp fara patrie: \arini nentoarse, zboruri defuncte =i suflete arse.
Timp fara patrie: stingere-a tor\ei, bolta neprietena, clopot al sor\ii.
Timp fara patrie: dragoste-amara, roiuri t`njind dupa raiuri =i ceara.“
(Timp fara patrie)
Poezia devine expresia unei absen\e, temeiul ei se fixeaza pe un imens gol: cuvintele nerostite, drumurile neumblate, luptele nepurtate, moartea care ram`ne in suflet, in fine, tacerea care ad`nce=te =i multiplica taina (Inscrip\ie). Mai t`rziu, Blaga va fi un poet al facerii, lucrurile vor patrunde in poem, aici poezia iese din senza\ia staruitoare a unui spa\iu care i=i pierde atributele materiale. Doar poezia rode=te in acest pustiu!
„=i pretutindeni prin toate
i=i pune temei poezia“, doar ea constituie (ca =i la Arghezi) un punct de sprijin, o victo rie, singura rodnicie intr-un univers steril.
Poemele urmatoare, unele de o admirabila concizie, ad`ncesc aceasta viziune. Orfeu este acum „incercat in alt chip“ =i chipul se traduce printr-o acumulare de metafore ale intunericului =i prabu=irii:
„tenebrele n-au capat, lumina n-are inviere.
............. ce gol in toamna mi-e Sibiul
=i soarele m`ncat de greieri“...
.............
„Suflet prabu=it in bruma ca in perne nici o veste de odihna nu-mi a=terne“...
Ram`ne vie doar iscodirea (,,iscodesc prin vai, prin larga
impara\ie“), dar iscodirea descopera drumuri „surde“, ur`turi umede (Pasarea U), ceasuri in cumpana, prejmuite, sf`=iate, o dominare suspecta a timpului in dauna spa\ialita\ii:
„La fie=tecare pas, la fiece col\ te-nt`mpina timpul“.
O senza\ie puternica de trecere spre neant (Marea noapte) i=i face loc in versuri. Blaga reia acum motive vechi ale liricii sale expre sioniste cu un patetism mai re\inut, cu o m`hnire ce se men\ine
in margini pam`ntene. Dam din nou peste „jalea ratacirilor“, „mo horul m`hnirilor“, se petrece o deplasare a lucrurilor spre „zarea dorului“, spre o suferin\a, cu alte cuvinte, purificata. Semnele destramarii au reaparut: unde altadata erau podgorii se afla acum cimitire, ulcioarele sunt pline cu cenu=a, de peste tot p`nde=te „declinul =i amarul“, insa acest sf`r=it de lume nu mai are violen\a expresionista pe care o =tim. Un nor doar de „melan colie“ trece peste paradisul instrainat, pe care poetul vrea sa-l salveze prin c`ntec:
„Ceas de cumpana. Amurg.
Vai, toate catre soare curg — tar`mul larg =i noi cu el.
Pe-o lina aurie apa
Thule =i Orplid, \ara dupa \ara, toate trec prin soare ca printr-un inel.
Se curma ziua, vine seara.
Un fluviu purtator a toate duce plute, v`rste mute, catre cele nevazute
’n marea noapte“.
(Götterdammerung)
Universul in totalitate pare obosit, iar timpul ceta\ii se masoara prin \ar`na care trece prin orbitele mor\ilor. Blaga introduce in aceasta lirica liturgica o sugestie noua, aceea a geologicului care
impresoara, sugruma spiritul. Din strafunduri urca Greul-Pam`n tului, v`ntul poarta „duhul ostenit“ al florilor, apa r`urilor este lene=a, straturile materiei inregistreaza o incetinire alarmanta a ritmurilor:
„Ce oboseala in toate. Sn padurea de brad, printre ferigi, unde strabat =i unde cad, ma patrund in fa\a muntelui-nalt =i a st`ncilor de oboseala, in straiuri, a v`rstelor.
Cuprinsu-m-a oare, in miezu-i, un strop uria= =i amar, ambra-lumina, ra=ina de chihlimbar, ce altadata-inchidea pentru totdeauna in sine, din zboruri rapu=i, cu aripi intinse, fluturi, albine?“
(Oboseala anului)
Poezia nu mai este aici un temei, sau este, dar in alt sens dec`t cel semnalat inainte: poemul s-a pustiit =i el („pustiirea fara de seaman a unui poem“), prin venele lui curge s`nge obosit, o amor\ire generala il amenin\a. Poetul insu=i se simte, ca Emines cu, patriarh batr`n =i sceptic:
„Tinere sunt inca, tinere toate popoarele —
Eu, fiul lor, c`t de batr`n“
=i fiul (poetul) a pierdut t`lcul lucrurilor („daca t`lcul l-am pri cepe / inima ar da un \ipat“). Salvarea vine, totu=i, de la natura, regenerarea materiei da o speran\a. Sntr-o geografie a obiectelor ostenite, bolnave, apar mugurii prevestitori de innoire. Blaga re vine la un bucolism din care a alungat sentimentul de teroare mistica:
„Sn copaci, prin vechi coroane,
Seve urca in artere:
S-ar parea ca-n \evi de orga
Suie slava de-nviere.
Muguri fragezi sfarma scoar\a,
Solzi =i plato=e, gaoace.
Grav, miracolul ne mira
Cum incepe, cum se face
Fiece sam`n\a-nalta
De pe un morm`nt o piatra.
Suferin\a are-un c`ntec
+i nadejdea are-o vatra.“
(Snviere)
* * *
Universul nostru, observa undeva admirabilul eseist Albert Beguin
(Creation et destinée, II, 1974), unul dintre intemeietorii scolii cri tice de la Geneva, nu se compune numai din obiectele =i peisajele ce ne inconjoara, el se compune, intr-un chip misterios =i emo \ionant, =i din patriile interioare, opera poe\ilor. Exista o \ara a lui
Baudelaire, o \ara a lui Rimbaud, alta a lui Apollinaire sau Clau del — „cu orizonturile =i marile sale, cu fluviile, arborii, animalele
=i fe\ele locuitorilor sai pe care nu le confundam cu alte fe\e umane“. E suficient, spune el, sa observam un arbore, o pasare, o unduire a peisajului pentru a ne aminti de una din aceste \ari care traiesc in memoria noastra.
O astfel de patrie inchisa intre copertele unei car\i a creat =i
Blaga. C`nd vorbim de universul sau poetic ne g`ndim numaidec`t la o geografie interioara prin care ratace=te zeul batr`n Pan alun gat de lumina unei noi religii. Versurile postume imboga\esc aceasta patrie imaginara cu o vegeta\ie euforica. Mai mult: ii dau o perspectiva spa\iala. Critica mai veche remarca „lipsa de spa \ialitate a perspectivei“, „temporalitatea priveli=tii“, predominan\a
„peisajelor temporale“ in poezia lui Blaga (Vladimir Streinu).
Observa\ia este subtila, ceea ce domina in Sn marea trecere, Lau da somnului, La cumpana apelor, La cur\ile dorului etc. este percep\ia temporala a proceselor din univers. Exista, evident, lumea materiala, dar ea sta sub semnul unui timp acaparator. Spa \iul nu-i dec`t hrana acestei for\e obscure, devoratoare. Ochiul, terorizat de ea, inregistreaza cu precadere semnele trecerii. Sn poemele postume, raportul se schimba, perspectiva spa\iala trece
in primul plan. Universul are o mai mare statornicie, reliefurile se arcuiesc mai pregnant, orizonturile capata consisten\a. Tim pul, incetinindu-=i ritmurile, ingaduie lumii vegetale =i animale sa dureze. Amurgul, timpul declinului, devine „fecund“ (Corabii cu cenu=a), trecerea mai pastreaza ceva, un tipar, o forma. Faptele nu intra pe de-a-ntregul in uitare:
„Sn noapte vederea mai e tot ce a fost =i nu mai e ce s-a uitat, ce s-a pierdut din timpul viu in timpul mut“.
Sn aceasta patrie imaginara sorii sunt tineri =i asfin\iturile desa v`r=esc lucrurile (C`ntecul focului). Ele inceteaza a mai fi simple semne (semnele magice din Lauda somnului!), redevin obiecte =i obiectele participa la o alchimie curioasa. Intui\ia prefacerilor obscure (geneza, coacerea) se observa numaidec`t in poemele acestea ce arata lumina =i impacare. Pomii „simt dureri in mu guri“, de peste tot vine „veste de via\a ce se-ncinge“, carabu=i de aur, pitpalaci profetici, lacuste, g`ze fara numar ies din „turnatoria verii“. Blaga este acum un poet al facerii, c`ntecul lui este c`ntecul fapturii. Melancolizat de ideea mor\ii universului, ochiul desco pera deodata via\a contagioasa a materiei, dimensiunea luminii
=i a fecundita\ii. Blaga devine un poet solar, sudic, ca in acest c`ntec de euforie autumnala;
„Vino sa vezi! Sn t`rzia bogata caldura
inchis intre ziduri cine-ar mai sta?
Precum a mai fost, p`na-n cealalta zare,
inca o data tar`mul sa creasca ar vrea.
+i-n unghi sagetat pam`ntu-=i trimite cocorii spre cercul cel mare.
Lumina ce larga e!
Astrul ce crud!
Unei noi cre=teri, varatice-n toamna, se pare c-am fi harazi\i =i ale=i.
+i-o clipa ne e-ngaduit banuitului Sud sa-i trimitem un g`nd fara gre=.
Sntre frunza ce cade
=i ramura goala moartea se circumscrie c-un gest de extatica boala.
Un joc ing`n`nd cu lemnoasele membre suna t`rziul, nebunul, caldul Septembre“.
(Zi de septemvrie) unde via\a =i moartea traiesc impreuna intr-o imbra\i=are exta tica. Sn patria lirica a lui Blaga toamnele sunt de cristal, munta ri\ele c`nta din tulnice taiate din corn de inorog, pelerinii umbla pe drumuri, ce se termina in mit, privighetorile c`nta noaptea =i roua este sudoarea lor, vie\uitoarele padurii, arse de un foc sacru, nu-=i gasesc locul, ierburile cresc ca ni=te ruguri albastre =i peste ele se intinde umbra lui Dumnezeu — „mai virtuoasa in lumina“ dec`t in intunericul misterului. Aceasta \ara de unicorni =i de mun\i care scruteaza orizonturile intr-o pregatire tacuta de zbor este cuprinsa de febra germina\iei =i a implinirii. Sn Mirabila sam`n\a regenerarea de ordin social a patriei este sugerata liric prin metafora unei naturi in faza germina\iei obscure:
„Mi-ai dibuit aplecarea fireasca =i gustul ce-l am pentru tot ce devine in patrie, pentru tot ce spore=te =i cre=te-n izvorni\a.
Mi-ai ghicit inc`ntarea ce ma cuprinde in fa\a puterilor, in ipostaza de boabe,
in fa\a marun\ilor zei, cari a=teapta sa fie zv`rli\i prin brazde taiate in zile de martie.
................
Lauda semin\elor, celor de fa\a =i-n veci tuturor!
Un g`nd de puternica vara, un cer de inalta lumina, s-ascunde in fie=tecare din ele, c`nd dorm.
Palpita in visul semin\elor un fo=net de c`mp =i amiezi de gradina, un veac padure\ popoare de frunze
=i-un murmur de neam c`ntare\.“
(Mirabila sam`n\a)
Pentru ca intr-un poem Blaga vorbe=te de nord =i de sud (Apo teoza) nu este fara rost o scurta paranteza pe tema op\iunii geogra fice a poetului. Sn postume, poezia suporta o muta\ie de la nord la sud, de la mitologia ce\ii =i a intinsurilor arctice la o mitologie solara, mediteraneana. Poezia rom`na, in totalitatea ei, arata o alternan\a de mituri nordice =i sudice, dezvelind c`nd fa\a ei lu minoasa, exuberanta, c`nd pe aceea g`nditoare, intristata, meta fizica. Ridicata intr-o cultura cu un substrat spiritual vechi =i pu ternic, loc de int`lnire a doua mari spiritualita\i, ea a primit influen\e diferite =i le-a asimilat adesea intr-o sinteza originala.
Alecsandri este un spirit solar, sudic, visul lui este plaja calma, valul albastru, soarele roditor. Este un clasic cu o structura me diteraneana. Eminescu cultiva miturile nordice, Walhala, pe Odi n
=i peisajele borealice. Locul plajei il ia cr`ngul misterios, iubi rea se termina intr-o somnie cosmica. Prin el patrund in lirica noastra universalul =i miticul, obiectul tinde sa se cosmicizeze.
Macedonski readuce tipologia sudului, miturile clare =i luminoa se, =i, daca poezia lui face uneori caz de mistere, acestea sunt tratate ra\ionalist. Este ceea ce se int`mpla =i cu Barbu =i Philip pide, greci — in in\eles spiritual — cu nostalgii nordice. Forma\i, am`ndoi, in spiritul culturii germane, ei =i-au populat poezia cu miturile greco-latine. Influen\a „modelatoare“ (cum ar spune
Blaga) s-a transformat intr-o influen\a „catalitica“ pe baza unui sincretism superior.
Prin Blaga reapar in poezie mitologia silvana, metafizica nor dului, bruma =i negura \inuturilor reci. Sn ciclurile postume, sudul urca insa vertiginos, expansiv, nordul se retrage timorat, existen\a materiala =i spirituala sta acum sub inciden\a soarelui, nu a lunii, astru misterios =i rece. Chiar nordul, c`nd se manifesta, tinde spre un regim de lumina =i fecunditate. El aduce vailor noastre „fur tunile rodnice“, din morminte isca „aurore sublime, =i boreale lu mini de-nviere“. Dar, inca o data, triumfator este acum sudul: „ele mentul care prie=te iubirii“.
Acestea sunt pe scurt elementele care determina in poezia pos tuma a lui Blaga patria interioara. Ea prinde contur pe masura ce
inaintam in lectura. Este o determinare posibila, subiectiva, caci lectura nu este neutra, obiectiva: ea insa=i devine participanta, creatoare, un element in aceasta harta spirituala. Sn ritmul os cilant al poeziei, patria lui Blaga i=i schimba culorile, intra sub puterea altor astre. Vom vedea ca timpul =i nordul (alegem, arbi trar, doi factori care determina „clima“ lirismului) revin in primul plan, modific`nd infa\i=area acestei bucolici luminoase. R`ul care o strabate se va numi cur`nd R`ul-jale=.
* * *
Sn ciclul C`ntecul focului, Blaga este =i un poet solar al iubirii, fixata, ca =i in versurile anterioare, intr-un spa\iu dominat de du hul inverzirii. C`ntecul erotic se pierde in extazul contopirii intr-o geologie purificata p`na la transparen\a. Poetul se cuprinde in lucruri, lucrurile iscodesc =i cuprind cuplul de indragosti\i fugit din cetate (unde func\ioneaza legea, morala) =i refugiat in mijlocul naturii calme =i purificatoare:
„Iubito-mbogate=te-\i c`ntare\ul, muta-mi cu m`na ta in suflet lacul,
=i ce mai vezi, vapaia =i inghe\ul, dumbrava, cerbii, trestia =i veacul.
Cum stam in fa\a toamnei, mu\i, spore=te-mi inima c-o ardere, c-un g`nd, at`tor lucruri sa-mprumu\i.
O, lumea, daca nu-i o amagire, ne este un senin ve=m`nt.
Ca e=ti cuv`nt, ca e=ti pam`nt, nu te dezbraci de ea nicic`nd.
O, lumea e albastra haina,
in care ne cuprindem, str`n=i, in taina, ca vara s`ngelui sa nu se piarda, ca vraja basmului mereu sa arda“.
(Vara Sf`ntului Mihai)
Aici =i in alte versuri (Atot=tiutoarele) se desemneaza figura poeziei lui Blaga in raporturile ei cu lucrurile. Figura e determi nata de o dubla mi=care a imaginarului =i de o dubla disponibili tate a spiritului care iscode=te =i se cuprinde in lucruri — =i se lasa, in acela=i timp, iscodit, incercat, impresurat de obiectele ce concentreaza =i ascund mecanismul existen\ei cosmice. Iscodirea pe care Blaga o sugereaza in mai multe r`nduri devine o tema interioara privilegiata. Sntr-o insemnare ramasa in manuscrisele poetului, transcrisa de editorul lui Blaga (George Iva=cu), citim:
„Iscodesc locurile cele mai retrase din preajma ceta\ii, c`mpul, vegeta\ia, dealurile, viile, cr`ngurile, apele. Ma duc uneori spre miazanoapte, sa ajung prin sate ce cultiva podgorii =i vinuri, ce-ar putea sa raspunda la egalitatea be\iei mele launtrice. Nu este drum subt soare sau carare adumbrita de unde sa nu ma intorc acasa cu existen\a sporita de un nou stih. Iau seama g`ndindu-ma astfel ca fa\a de versurile mele de altadata noua mea poezie se ad`nce=te pe un plan mai organic =i mai omenesc.“
Mi=carea imagina\iei strabatea in volumele mai vechi distan\a de la obiect la sufletul cosmosului, obiectul oric`t de marunt fiind ridicat la treapta universului. El este o monada in care se incor poreaza spiritul cosmic =i, inregistr`nd manifestarea celui dint`i, poezia intra in permanen\a in contact cu cel din urma. Imagi narul tinde sa se fixeze in C`ntecul focului, Corabii cu cenu=a, Ce aude unicornul asupra lucrurilor, coboara =i staruie in monada in care se manifesta mecanismele existen\ei. Dealtfel, lucrurile navalesc in poem =i-l domina prin materialitatea lor plina, fecunda.
Iscodirea devine atunci prima etapa a demersului blagian, premisa figurii sale lirice. A iscodi lucrurile inseamna acum a le asuma, a le lua in stap`nire:
„Pe masura ce le vad lucrurile-s ale mele.
Sunt stap`n al lor =i domn.
Pierd o lume c`nd adorm.“
O penetra\ie de la obiect la subiect, o fuzionare voluntara =i eu forica in absen\a, aparent, a oricarei dorin\e de cunoa=tere:
„Asculta tu un cuv`nt, asculta ce banuiesc despre lucruri. C`t \in hotarele ele ne-ncearca, ne impresoara, ne iscodesc.
Suntem imprejmui\i de atot=tiutoarele.
Ne sunt acoperite viata =i patima.
Lucrurile insa, ele ne =tiu. Ia aminte: drumul ne =tie secretele \inte, v`ntul cunoa=te c`t de sarata e lacrima.
Prin suferin\i, dintr-un loc intr-altul, prin arderi ne purtam indoielnica firea.
Noi ne cunoa=tem doar glasul, aleanul.
Lucrurile ne ghicesc implinirea.
Snaintaram — p`na-n zapezi, prin amara vreme, =i inca nu =tim ca iubim.
Dar apa, dar apa in care de sus de pe pod ne-oglindim, o =tie de asta-vara“.
(Atot=tiutoarele)
Sn limbajul mai vechi al criticii, s-ar putea spune ca elementele participa la via\a sentimentului, natura este complice. Snsa poe zia este mai sus de aceasta solidaritate, complicitate: pasiunea se
incredin\eaza ritmurilor eterne ale materiei, se daruie =i se lasa cuprinsa pentru a eterniza ceva ce este puternic, dar trecator. Bu ruienile, pietrele, copacii, apa nu sunt numai martorii unei iubiri senine intr-un anotimp inaintat al v`rstei, sunt =i elementele ce vor pastra tiparele acestei pasiuni c`nd ea se va stinge. Sentimen tului pieritor i se substituie, astfel, viziunea eternita\ii materiei.
Cu aceasta perspectiva in fa\a, spiritul poate privi impacat tiparele
intruchipate in formele trecatoare ale feminita\ii:
„Numai a=a, la capatul drumului, urmelor, se-nvedereaza in calma oglinda a lacului,
in ochii batr`nilor a=tri, legea pam`ntului, tiparele, rarele,
intruchipate in s`nii care nu dezmint rotunjimile urnelor
=i-n rodii care nu dezmint rotunjimea s`nilor“.
(Pëan pentru o t`nara)
Snsa semnele universului nu par a mai interesa in chip special pe Blaga in ipostaza de poet erotic. El este mai apropiat de oh-ul
=i ah-ul lui Ienachi\a Vacarescu dec`t de simbolistica savanta a eroticii moderne. Chinul, suspinul, a=teptarea, indoiala abia sunt spiritualizate, peste fa\a lor abia trece umbra unui g`nd. Ideile se retrag umilite din fa\a jarului, viscolului de calduri, fierbintei nea, care stap`nesc via\a sentimentelor. Via\a sentimentelor este sufi cienta: sufletul nu mai simte nevoia unei alian\e; a trai p`na la capat cu o ardoare echilibrata pasiunea ce a inflorit at`t de t`rziu, dar at`t de puternic =i de pur, inseamna o implinire absoluta.
Blaga, care i=i facuse un program estetic din a spiritualiza emo\ia, e pe cale de a despar\i pe a cunoa=te de a iubi:
„A cunoa=te. A iubi.
Snc-o data, iar =i iara, a cunoa=te-nseamna iarna, a iubi e primavara.“
(Primavara)
Se va vedea insa ca despar\irea totala nu este posibila. Cunoa= terea continua sa fecundeze sentimentul, metafora este inca gra vida de idei. Chiar spa\ializarea iubirii este o consecin\a a inter ven\iei spiritului, preocupat acum, e drept, mai pu\in de semnele transcendentului =i mai mult de imaginile unei naturi euforice.
Cerbul care, b`ntuit de sublimul foc, merge spre abisuri =i soarbe din apa imaginea cerului este simbolul acestei inser\ii fatale a cos micului, spiritualului in lumea fenomenala. Snsa lumea fenome nala sta, deocamdata, sub vraja unui mare sentiment. Cr`ngul, izvoarele, holdele coapte, batr`nii a=tri au devenit ni=te obiecte erotizate. Ca la Dante, dragostea mi=ca totul: cerul =i alte stele:
„Sn ceasul acela inalt, de-alchimie cereasca, siliram luna — =i alte vreo c`teva astre,
in jurul inimilor noastre sa se-nv`rteasca“.
(Legenda noastra)
Chemarea dragostei incepe prin invita\ia de a parasi ora=ul (re flex expresionist) intr-o bucolica dogoritoare unde sim\urile pot evada „din cuviin\a =i din pravili“. Aici se aud cornul de v`natoare
=i goana salbaticiunilor, =i poetul g`nde=te pastoral o scena de iu bire intr-un noian de frunze ro=ii av`nd sub cap un iepure ucis (An dante). Iubirea este declarata, solemn, „singurul triumf al vie\ii / asupra mor\ii =i ce\ii“ (Epitaf pentru Euridike), sub vraja ei „nasco cirea“ (poezia) este mai vie. Caut`nd defini\ii lirice memorabile,
Blaga devine, ceea ce nu ne-am fi a=teptat, un poet erotic aproape galant, in stare sa jure pe pam`nt =i pe cer ca sa fie crezut:
„C`nd i\i ghicesc arz`ndul lut cum altul de Tanagra nu-i, din miazanoapte p`na-n sud mai e nevoie de statui?“
(Strofe de-a lungul anilor)
Propozi\iunile mari, gesticula\ia enorma, teatrala (uneori chiar facila), imaginile tradi\ionale ale eroticii — focul, chinurile de iad, chemarea intregului univers in ajutor — nu sunt evitate =i am spune chiar ca Blaga simte o placere sa scuture din pomul liricii sale fructele g`ndirii complicate pentru a face poemul mai sim plu =i imaginea mai transparenta:
„O fata frumoasa e o fereastra deschisa spre paradis.
Mai verosimil dec`t adevarul e c`teodata un vis.
.......
O fata frumoasa e o inchipuire ca fumul, de ale carei talpi, c`nd umbla, s-ar at`rna \arna =i drumul“.
(Catrenele fetei frumoase)
Cultul erosului ia la Blaga, poet ce scrie cu imaginea infinitu lui in fa\a, =i asemenea forme mai u=oare, adevarate, uneori, jo curi de metafore pentru a sugera un gest tandru, o apari\ie surprinzatoare ori un moment de criza trecatoare. Femeile sunt ni=te „viori aprinse“, v`ntul, lipind ve=mintele pe trupuri, trans forma fetele in statui; privindu-le cu un ochi de estet concupis cent, poetul descopera s`nii =i coapsele: „minunile, sfintele“.
Spicele in lanuri — „fete-n vapaie“ — privesc cu nostalgie la zeul t`nar din zare =i se-nfioara c`nd apare pe bolta secera lunii
(C`ntecul spicelor). „Taina de la sub\ioara“ tulbura pe metafizician
intr-un chip foarte lumesc, insa dorin\a se sublimeaza deindata, erosul necobor`nd niciodata in poezia lui Blaga in sexualitate.
Pacatul nu se infaptuie=te. Poetul vrea doar sa =tie taina „cum se mai face“ =i invita idilic femeia sa coboare in r`u pentru ca apa sa intinereasca prin atingerea cu coapsa goala (Vara l`nga r`u).
Poemul de dragoste strabate uneori calea mai complicata a fa bulei pentru a exprima aceea=i sugestie de chin stap`nit, de vapaie alba. Sn C`ntecul focului descoperim un univers in rut: pietrele ard, stelele iau foc in cadere, sub armura cavalerul a devenit o tor\a, \ar`na dogore=te, padurile fumega, licuricii sunt semnele acestui incendiu planetar la care participa =i Dumnezeu, ratacit prin tufari=uri. Tot acest complicat topos al lumii in flacari pen tru a dovedi ca sufletul arde in vapaia dragostei:
„Rareori, numai, sf`r=itul nu e cenu=a.
C`t e intinsul =i-naltul luminii,
Dumnezeu singur arde suav c`teodata prin tufe fara de-a mistui. El cru\a =i m`ng`ie spinii.
Altfel noi ardem, iubito. Altfel ne este ardoarea.
C`t e intinsul, c`t e inaltul, noi ardem =i nu ne iertam, noi ardem, ah, cu cruzime-n vapai, mistuindu-ne unul pe altul“.
(C`ntecul focului)
Sn alt loc este chemat Heraclit pentru a sus\ine ideea inefabi lului feminin: dupa cum soarele se formeaza in fiecare diminea\a din arborii fosforescen\i ie=i\i din mare, tot a=a femeia:
„S-alcatuie=te din lumini pe care nu le-nve\i, se infiripa din splendori pe care tac`nd le preamaresc“.
(Sn lumea lui Heraclit)
Din poezia populara, Blaga ia =i no\iunea de dor, cu in\elesul ce se cunoa=te. Dorul-dor, care intervine intr-un poem, ar fi cea mai profunda dintre suferin\ele placute:
„Acela care n-are amintire
+i nici speran\a, dorul-dor“.
(Dorul-dor) o suferin\a la puterea a doua, un chin din care s-a scurs dulcea\a veninului. Poetul trece aici dincolo de grani\a poeziei de senti ment. Medita\ia sta inca in preajma emo\iei. Lucru curios, ea apare
indeosebi c`nd intervine perspectiva temporala. De regula, poe mele din C`ntecul focului se sprijina pe atributele spa\ialita\ii: o acumulare de elemente ce da impresia ca imaginarul se extinde spre orizonturi largi, o desfatare a privirii care strabate obiectele.
Poetul vede, adasta, asuma universul material ce tinde, cum vom vedea, spre un regim de transparen\a. C`nd intervine perspec tiva duratei, apare g`ndul =i g`ndul aduce ideea de limita, iar limi ta ideea de moarte. Dintr-o traire euforica in spa\iu, iubirea de vine un „joc umbratic“ in timp. Dragostea incepe sa fie meditata
=i atributul spontaneita\ii libere =i plenare dispare:
„+i-i dureros in marea trecere sa te aprinzi vis`nd. Mai tare insa arzi in schimb.
Iubirea prinde ad`ncimi, a=a cum e, umbratic joc, relief pe-un sarcofag in timp“.
(Arheologie)
Iubirea prinde, cu perspectiva sarcofagelor goale in fa\a, ad`ncimi, iar arderea, pe care o acuza poetul, nu mai este at`t de vesela, mul\umitoare: cenu=a este in preajma, ora=ul din care au venit sarcofagele se afla sub pam`nt, pe locul unde a fost altadata forul au crescut porumbi=ti. Timpul macina totul. O sim pla schimbare de decor =i medita\ia impinge poemul spre alt c`mp de probleme.
O umbra ce trece peste fa\a sur`zatoare a erosului blagian este
=i aceea de ordin moral. Dragostea nu este numai un nimb dob`ndit cu int`rziere, dar =i un pacat pe cale sa se infaptuiasca.
Sndemnul de a evada din „cuviin\a =i din pravili“ sau precizarea ca ceasul este „fara vina“ — arata un viu sentiment al culpei. Sn spa\iul acesta de vraja vegetala, unde pomii dau in floare =i cer bii umbla melancoliza\i de iubire, exista un pom interzis =i fructul lui nu trebuie cunoscut. Iubirea ram`ne o stare de ispita, un adevar nerevelat:
„Vino sa =edem subt pom.
Deasupra-i inca veac ceresc.
Sn v`ntul adevarului,
in marea umbra-a marului, vreau parul sa \i-l despletesc sa fluture ca-n vis catre hotarul pam`ntesc.
Ce grai in s`nge am inchis?
Vino sa =edem subt pom, unde ceasul fara vina cu =arpele se joaca-n doi.
Tu e=ti om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi os`nda de a sta-n lumina!“
(Glas in paradis)
Avem acum toate elementele pentru a face o incheiere privitor la poezia erotica a lui Blaga. Ea oscileaza intre emo\ia pura =i poezia de cunoa=tere, st`nd la egala distan\a de chiotul sim\urilor
=i de reflec\ia amara. Blaga nu-i nici poetul iubirii spiritualizate, nici un poet senzual, rostogolitor de femei (ca Eminescu in viziu nea lui G. Calinescu). Femeia din versurile lui nu are carne, are doar forme ce trimit g`ndul spre tiparele eterne. Nu-i nici o ab strac\iune, ca Beatrice, simbolul teologiei, nici o vaduvioara ve sela =i plina, incinsa de sim\uri. Locul ei este intre vis =i realitate,
intre da =i nu, intre idee =i pasiunea ce =tie sa se infr`neze. Iubi rea blagiana inflore=te in umbra discre\iei =i a nehotar`rii intre doua planuri.
* * *
Sn ciclurile C`ntecul focului, Corabii cu cenu=a =i alte poezii
Blaga este =i un poet al transparen\ei. Bucolica lui este luminoasa, spa\iul in care sunt fixate reprezentarile erosului e dominat, s-a vazut, de specii diafane. Materia cunoa=te un efort de purificare, elementele dense, opace devin la dogoarea iubirii translucide; plantele, g`zele participa la o mare simfonie alba. Am putea vorbi,
in acest caz, de serafismul lui Blaga (Ov. S. Crohmalniceanu re marca procesul de „angelizare a dragostei“ in postume) compa rabil cu acela din proza =i din poemele borealice ale lui Emines cu. Iscodirea, impresurarea, cuprinderea lucrurilor inseamna, de fapt, decantarea, punerea lor in stare de transparen\a. Poezia des copera locul ascuns in obiecte, cristalul posibil in speciile cele mai degradate. O parabola (A fost c`ndva pam`ntul straveziu) avan seaza o ipoteza cosmogonica: pam`ntul scaldat de luminile ori ginare a fost translucid, apoi sub puterea for\elor obscure =i-a pierdut atributele luminozita\ii. Numai pasul iubirii il readuce la starea ini\iala:
„A fost c`ndva pam`ntul nostru straveziu ca apele de munte-n toate ale sale,
in sine ing`n`nd izvodul clar =i viu.
S-a-ntunecat apoi, launtric, ca de-o jale, de bezne tari ce-n nici un grai nu se descriu.
Aceasta-a fost c`nd o salbatica risipa de frumuse\i prilej dadu int`ia oara pacatului sa-=i faca pe subt arbori cale?
Nu pot sa =tiu ce-a fost prin vremi, odinioara,
=tiu doar ce vad: subt pasul tau, pe unde treci sau stai, pam`ntul inc-o data, pentr-o clipa, cu mor\ii sai z`mbind, se face straveziu.
Ca-n ape fara prunduri, fabuloase, reci, arz`nd se vad minuni — prin lutul purpuriu.“
Poetul vede lucrurile =i privirea descopera schi\a rastignita in ele: termen ce poate fi interpretat, platonician, ca prototipul desav`r=it. Astfel de penetra\ii prin coaja obiectelor provoaca o reac\ie in lan\: totul devine foc, flacara, diafan, paradisiac. Tim pul se-ntinde p`na la capatul vederii, timpul, cu alte cuvinte,
ingaduie aceasta navala de ingeri albi cu sabii de flacari care cura\a natura de impurita\i:
„Smi place sa te vad in cuvenitul cadru.
Sub, ruginii =i ro=ii, frunzele de vi\a:
in asfin\it c`nd lucrurile toate se desav`r=esc, fac`nd un pas, =i inca unul, inapoi spre schi\a.
Chiar amagire daca e=ti, ce c`ntecul mi-l bei,
imi place sa te vad oriunde =i oricum.
Numai pu\in, dar p`n’ la capatul vederii sa se intinda timpul, sa se deschid-un drum“.
(Prezen\a)
Metaforele transparen\ei sunt numeroase =i cuprind toate pla nurile vie\ii materiale. Licuricii, ca sa luam un exemplu din lumea g`zelor, sunt ni=te felinare cosmice: „S=i aprind fosforescen\a stravezie, selenara“ (Creaturi de vara). Sn somnul vegetal, sevele sunt inchise „ca-ntr-o lume de cristal“. Paradisul bucolicii blagiene este alb: sori tineri beau roua depusa pe lucruri, crini albi pocnesc
in noapte, in vis infloresc pomi selenari, din cer ploua cu petale, in orice element a=teapta sa fie dezlegata o pereche de aripi:
„Lumea toata e un singur alb.
Coboara din inalt moartea petalelor.
Fulgi de zapada zboara-n sus =i-n jos.
S-ar juca frumos cu genele fetelor“.
(Estampa.)
Blaga are un extraordinar sim\ al diafanului, =i mitologia lui lirica mai noua este dominata de obsesia cristalizarii (in sens stendhalian).
* * *
Sntr-un numar de poeme din ciclurile postume, temele centrale sunt t`lcul =i trecerea. Blaga revine la vechile motive (somnul, moartea, timpul, intoarcerea la elemente), cu o curiozitate noua pentru t`lcul lor. Reflec\ia reintra in drepturi, metaforele incep sa devina tot mai mult, din atribute ale spa\ialita\ii, semne ale tim pului ce margine=te. Predomina simbolistica devenirii =i a talma cirii. Antenele imaginarului cauta din nou pulsul astrelor (dimen siunea cosmicului!): „ma deschid cerului“ — =i se indeparteaza de lucruri. Din obiecte euforizante (intr-o bucolica de o voluptate profana) speciile lumii vegetale redevin obiecte de medita\ie, nea sumate, \inute la oarecare distan\a. Poeziei devenirii cosmice i se substituie poezia presim\irii mor\ii:
„Cu alesaturi de aur timpul curge prin albastru.
Jinduiesc la c`te-un astru rasarit ca o ispita peste-amurgul meu de-o clipa, peste basmul in risipa.
Curge timpul prin inalturi, astru poarta l`nga astru, razbun`ndu-ma-n albastru.
Visul, aur prins in palme ca nisipurile-n ape, trebuie sa-l las, sa-mi scape.“
(C`ntec sub stele)
Presim\irea capata o reprezentare lirica =i mai neagra in Glas de seara (exista la Blaga o tehnica a glasurilor, o schimbare de orar =i de perspectiva asupra temelor sale. Ca Monet, care picta catedrala din Rouen la ore diferite pentru a surprinde diferen\a de intensitate a luminii, Blaga i=i schimba glasul in fa\a aceluia=i obiect-tema). Glasul de seara preveste=te intrarea in noaptea ele mentelor:
„Din veac in slujba viermii s`nt.
Sub glie-i vad lucr`nd, lucr`nd,
Intra-voi iar, sub veghea lor.
Sn ciclul elementelor.
.........
Cuv`nt incearc-a se rosti:
Veni-va zi! Veni-va zi!
Snmorm`ntat in asta stea,
in nop\i voi lumina cu ea.“
(Glas de seara)
Glasul de noapte din alt poem anun\a reintegrarea apropiata
in ritmul universal, fara sentimentul beatitudinii. Reintoarcerea
in circuitul regnurilor este o ispa=ire trista, o stingere a aprigei sete =i, fara nici o inten\ie de a sacraliza trecerea, poetul ia act de condi\ia lui existen\iala:
„Murmura dor de pereche.
Patima cere raspuns.
Ah, mineralul in toate geme ad`nc =i ascuns.
Sarea =i osul din mine cauta sare =i var.
Foamea in mare raspunde, cre=te cu fluxul amar.
Margine-mi este argila, lege de-asemenea ea.
Sunt doar metalul in febra, magma terestra, nu stea.
Capat al osiei lumii!
Rogu-te, nu os`ndi!
Vine c`ndva =i odihna ce ispa=ire va fi!
Vine c`ndva =i odihna ce ispa=ire va fi anilor, aprigei sete, febrei de noapte =i zi.“
(Noapte la mare)
Ca tema complementara a mor\ii (trecerii) este somnul. Som nul reprezinta, mai int`i, pierderea unui privilegiu: privilegiul de a stap`ni (prin cunoa=tere, veghe ra\ionala) domeniul lucrurilor, caci vederea (vegherea) este un atribut al posesiunii. Nevederea
(somnul) face ca lucrurile sa iasa din sistemul de gravitate =i echili bru care permite asumarea, stap`nirea lor. Somnul se deschide, atunci, peste teritoriul abisului:
„Iata-amurguri, iata stele.
Pe masura ce le vad lucrurile-s ale mele.
Lucrurile-s ale mele.
Sunt stap`n al lor =i domn.
Pierd o lume c`nd adorm.
C`nd trec pun\ile de somn
imi ram`ne numai visul
=i abisul, =i abisul.“
(C`ntec inainte de-a adormi)
Somnul este, in fapt, o no\iune fundamentala in mitologia li rica a lui Blaga. Sn Lauda somnului (1929), intregul univers par ticipa la o stare de insomnare (daca putem spune astfel), in care via\a mitica a lucrurilor devine posibila. Pam`ntul, arborii, pasarile intra in stare hipnotica, obiectele i=i pierd formele =i dimensiu nile lor fire=ti. Din obiecte reale, ele devin obiecte magice. Starea de somn incepe printr-o retragere a lucrurilor intr-o lini=te a aparen\elor. Lumea fenomenala se stinge, pentru ca spiritul ei etern („sufletul in adieri“, „zvonuri surde“) sa se mi=te in ad`ncuri.
E momentul in care cosmicul se intrupeaza in elemente derizorii, iar timpul se gole=te de durata:
„Noapte intreaga. Dan\uiesc stele in iarba.
Se retrag in padure =i-n pe=teri potecile, gornicul nu mai vorbe=te.
Buhe sure s-a=eaza ca urne pe brazi.
Sn intunericul fara de martori se lini=tesc pasari, s`nge, \ara
=i aventuri in cari ve=nic recazi.
Dainuie un suflet in adieri, fara azi, fara ieri.
Cu zvonuri surde prin arbori se ridica veacuri fierbin\i.
Sn somn s`ngele meu ca un val se trage din mine
inapoi in parin\i.“
(Somn)
Rolul poeziei este =i in acest caz a „iscodi semnele“. Obiectele au devenit semne, semnele unei realita\i magice, spirituale, desi gur. Semnele sunt numeroase =i ele indica o pregatire de inse rare, de intrare in vraja nocturnului, care poate sa fie =i o vraja a mor\ii. L`nga schit (simbolul credin\ei institu\ionalizate), miezul nop\ii afla fapturile „adormite-n picioare“. Duhul mu=chiului ratace=te prin vagauni, fluturi enormi i=i cauta cenu=a in focuri, ciobanul pune pam`nt peste mieii uci=i de puterile codrilor; fetele
i=i freaca umerii goi de luna, iar Dumnezeu se face mai mic sub copaci pentru a lasa loc ciupercilor sa creasca. Sn fine, somnul adus de patru v`nturi patrunde in fagii batr`ni (Sn mun\i). Dar tot in acest regim de lini=ti elocvente se ivesc semnele sf`r=itului
(Peisaj transcendent): coco=ii apocaliptici striga in noapte, dobi toacele ies din locuri negre pentru a bea apa moarta din scocuri, v`ntul rupe crengile =i coarnele de cerb, f`nt`nile nop\ii deschid ochii =i asculta ve=tile intunecate. Sn aceasta lume de semne rau prevestitoare apare =i Isus s`nger`nd pe cruce.
Putem spune atunci ca somnul este pentru Blaga o incapere cu doua u=i: una da spre obiectele eliberate din inchisoarea legilor materiale (lumea magica), alta spre moarte. Iscodirea (cuv`nt, inca o data, esen\ial in vocabularul poetului) se incheie cu presim\irea sf`r=itului:
„Pe drumul pornit iscodesc semnele
intregului rotund departat: pretutindeni e o triste\e. E o negare. E un sf`r=it.“
(Tagaduiri)
„Spre nu =tiu ce sf`r=it un zbor s-a intins.“
(Cap aplecat)
„Ad`nc subt batr`nele verzile zodii — se trag zavoarele, se-nchid f`nt`nile.“
(Noapte extatica)
Sn poemele postume, acest mecanism magic nu se mai declan =eaza. Spa\iul ram`ne mut, somnul nu deschide nici o fereastra spre lumea cosmicului:
„Somnul e umbra pe care viitorul nostru morm`nt peste noi o arunca, in spa\iul mut.
Placut e somnul, placut“
(C`ntecul somnului)
Dealtfel lucrurile =i-au pierdut atributul luminii:
„Fara ochi se uita-n lume purtatoarele de t`lcuri, nascatoarele de lacrimi.“
(De rerum natura) pastr`ndu-l doar pe acela al perenita\ii. T`lcul lor ram`ne ne revelat. Spa\iul dintre subiectul =i obiectul poeziei cre=te, privirea bolte=te poduri tot mai intinse intre lucruri =i, dintr-o expresie a asumarii, implicarii, poemul devine expresia distan\arii, instrainarii de obiectele ce se supun altor legi. Ele pot atinge uneori condi\ia eternita\ii, ca izvorul din Lancram, simbol al trecerii oamenilor =i al rezisten\ei materiei:
„Paduri s-au stins. +i r`nd pe r`nd oameni in umbra s-au retras, ve=minte de pam`nt lu`nd,
Dar =ipotul, el a ramas.
De-a lungul anilor in =ir, de c`te ori in sat ma-ntorc, ma duc sa-l vad. E ca un fir pe care Parcele il torc.“
(Izvorul)
Supuse t`lcului sunt in noile poeme ale lui Blaga =i mai vechile teme ale ora=ului =i ale semin\ei, intr-o curioasa apropiere. Ora=ul,
=tim dinainte, e sterp, ora=ul ucide miturile, margine=te sentimen tul, ora=ul (civiliza\ia) este o sfidare a firii naturale. Totu=i, o rod nicie exista, pietrele nu distrug in intregime via\a, crea\ia. Din semin\ele cazute pe piatra cresc in pie\ele ora=ului statui (Cetate
in noapte). Simboluri ale vanita\ii, ale crea\iei artificiale, ale ima ginarului indepartat de tiparele eterne, fecunde ale naturii? Poe tul nu lamure=te, caci nelamurirea a devenit tema cea mai pro funda a poeziei lui. Tacerii lucrurilor ii corespunde =i o tacere a poeziei, o aproximare (cu ce efecte pe planul lirismului!) a neputin\ei de a invinge Legea =i a smulge secretul ei. Poezia este,
in aceste condi\ii, un fulger ce traie=te doar timpul pe care il strabate de la nor la copacul in care se pierde.
Un simbol mai concret al cautarii =i, deci, al poeziei este sapatorul de f`nt`ni dintr-un poem de o frumoasa clasicitate:
„Sapa, frate, sapa, sapa, p`na c`nd vei da de apa.
Ctitor fii f`nt`nilor, ce gura, inima ne-adapa.
Prinde tu-n ad`nc izvoare — de subt strat stihie bl`nda.
.........
Zodii sunt =i jos subt \ara, fa-le numai sa rasara.
Sapa numai, sapa, sapa, p`na dai de stele-n apa.“
(Sapa, frate, sapa, sapa)
Re\eaua de imagini de aici ar putea traduce ideea ca poezia este o cautare a nevazutului, ne=tiutului, o descoperire a basme lor in firea lucrurilor comune. „Priveli=tea de noapte“ ce a=teapta pentru a fi eliberata este o metafora tipic blagiana: cunoa=terea poetica inseamna revela\ia misterului, descoperirea semnelor cos micului in faptele obscure ale materiei.
Surprinde in ciclurile mai noi ale poeziei lui Blaga absen\a solu \iei transcendentale in problematica trecerii, devenirii. Sn versuri unde este vorba mereu de limita, plecare, sf`r=it, e rara sugestia lui dincolo =i nu se intrevede nici o dorin\a de salvare in spiritul religiei. Domina, in schimb, tema lui dincoace, in care poezia se implica =i de care se lasa implicata. Vine din nou vorba de v`rsta,
intomnare, timp, moarte, destin, iubire, dor =i, inca o data, de plecari, reintoarceri, prepetuare, tipare eterne etc. Daca am con centra aceste teme =i le-am traduce grafic, am putea constata ca punctele cardinale ale poeziei blagiene, legate simetric intre ele, sub forma de cupluri, sunt iubirea-trecerea =i soarta-perpetuarea.
Poezia este iscodire (cunoa=tere) =i iscodirea poate figura geometric
(luam sugestia din poemul Apoteoza) printr-un patrulater al carui unghi sudic, pasionat, vital este dragostea, iar nordul, spiritual =i mistic, reprezinta trecerea (moartea). Alte sugestii se subsumeaza acestor no\iuni fundamentale. Iubirea asociaza tema germina\iei sau tema fecundita\ii =i se traduce spa\ial intr-o bucolica lumi noasa, exuberanta. Soarta trimite la legea ce conduce via\a reg nurilor, trecerea este o simbolizare a duratei, a t