Mircea Eliade u6e18ed
Cea de-a doua opera asupra careia ne propunem sa disertam
? expunerea de fa\a este nuvela fantastica La tiganci, publicata
? , ?n giuvaer al literaturii lui Mircea Eliade , cum cu dreptate spune criticul D. Micu (vezi Introducere la Maitreyi, Nunta
? cer, E.P.L., ). Este una dintre cele mai caracteristice compuneri pentru cea de-a doua parte a carierei beletristice a autorului, ? sensul ·nfiltra\iei cu totul insistente a filozoficului
? fic\iunea artistica, a ezotericului =i ermetismului, a ?ezei ce se cere demonstrata, cu nuan\arile =i ambiguita\ile permise ? acest domeniu. Nuvela se bucura de o construc\ie compozi\ionala ingenioasa, de un echilibru aproape perfect, spre deosebire de altele scrise ? aceea=i perioada, ca Pe strada M?tuleasa, bunaoara. Ideea este aceea a abolirii timpului istoric, nu ?sa prin procedeul cunoscut, utilizat de Eminescu ? Sarmanul Dionis, recurgerea la categoriile schopenhaueriene-kantiene ale timpului
=i ale spa\iului, ci prin cele ale ?ealismului fantastic , practicat de noii prozatori sud-americani; la noi, dupa Mircea Eliade, de catre D. R. Popescu, G. Balai\a =i de al\ii, ?tr-un chip mai aparte
=i de +tefan Banulescu, p?a la satura\ie uneori.
Intr?d ? ·ordeiul \igancilor, profesorul Gavrilescu, eroul nuvelei, pa=e=te ? afara timpului curent, obi=nuit. ?etele (a se traduce cu fr. ·illes ) sunt ? numar de trei: o \iganca, o evreica =i o grecoaica. Suntem ? Bucure=tiul de altadata, ?sa o descrip\ie pozitiva precizata foarte exact nu aflam, vagul tem poral fiind cu totul necesar ? cazul de fa\a. Bucure=tiul \iganit
=i fanariotizat, poate, semn acesta al specificului local, este notat ca ? treacat, ? contururi u=or ce\oase. Pentru ca, se
?\elege, povestea nu urmare=te ?ipologii , balzacianismul bine
=tiut, =i nici ·xperimentul , ·utenticul , ?rairea , ca ? scrierile de tinere\e ale lui Eliade, ca ? romanul Maitreyi, ci, hermetica

=i ezoterica fiind, ?ezista (? alt ?\eles dec? cel vechi dat de
Gherea acestui cuv?t), ea cauta sa demonstreze posibilitatea trecerii din real ? fantastic =i viceversa. Fantasticul este luat aici ca lumea de dincolo, lumea esen\elor platoniciene eterne.
Acum se poate spune ca ireala, inexistenta, trecatoare este aparen\a, via\a obi=nuita, perisabila, fa\a de cea fantastica, de vis, care este eterna.
Profesorul Gavrilescu, personajul principal =i, s-ar putea spune, singurul personaj al nuvelei, este pus, ? trei r?duri, sa ghiceasca care este \iganca, ?tre cele trei ·ete , insul d?d gre= de fiecare data. (Se pune ?trebarea: este oare acesta semnul ca
Gavrilescu, neghicind care dintre ele e \iganca, nu era ?ca pregatit sa acceada ? aceasta ·ume de dincolo ?) C?d, dupa un timp absolut imposibil de perceput (pentru ca nu e vorba de
?impul curent , de toate zilele) personajul iese din magicul bordei al \igancilor — fara ?sa deloc =tirea =i voin\a protagonistului (cum nu se ?t?pla cu personajul lui Eminescu din Sarmanul Dionis, unde Timpul se afla sub controlul omului)
— aflam ca timpul istoric, al Bucure=tiului de toate zilele, s-a derulat ?deajuns: banii pe care Gavrilescu ? scoate din portofel ca sa plateasca tramvaiul ·u mai umbla de vreo ca\iva ani buni; doamna Voitinovici din Strada Preoteselor — din casa careia plecase numai de doua-trei ore, crede el — se mutase de multa vreme ? provincie, ?data dupa mariti=ul nepoatei Otilia, careia profesorul ? dadea lec\ii de pian; ? sf?=it, omul nu-=i mai gase=te domiciliul, ocupat acum, dupa ani, de al\i locatari, nevasta-sa, Elsa, v?z?d totul =i plec?d ? Germania, la familia ei, c?d, dupa toate cercetarile ?treprinse, ajunsese la ?cheierea ca so\ul ei disparuse definitiv.
O posibila interpretare ar fi aceea ca profesorul de pian
Gavrilescu este incapabil a se integra ? realitatea comuna, prozaica. El este un ?isator , aspir?d (incon=tient p?a la un punct ?aintat) spre locul sau preferat, Olimpul, Paradisul etc.
— destul de... derizoriu aici, ? cazul lui — bucure=tene=te numit
La \iganci. Cele trei ·ete ar simboliza, dupa D. Micu =i Eugen
Simion, dar =i dupa al\i comentatori, cele trei Parce care ne vegheaza Destinul. Dar se poate, angaj?du-ne pe pantele alunecoase ale mitologiei — =i bine =tiind ca autorul consimte la plurivalen\a semnifica\iilor (altfel s-ar fi mul\umit cu logica mai str?sa a unui eseu filosofic) — ca cele trei locatare ale
·ordeiului * sa fie =i cele Trei gra\ii: Aglae, cea mai t?ara =i mai frumoasa din toate, ?cununata cu iedera, Thalia, muza
Comediei =i a Idilei, =i Euphrosina, de vreme ce aceste divinita\i reprezinta tot ce poate fi mai seducator ? materie de frumuse\e, placere =i fericire.
S-ar putea foarte bine, c?pul simbolisticii apar?du-ne larg deschis — daca ne situam, pentru un moment, pe tar?ul mai sumbru al existen\ialismului — sa fie vorba de Moire, de
Clotho (cea care ne vegheaza na=terea, \in?d ?ceputul firului vie\ii), de Lachesis (cea care ? desfa=oara) =i teribila Atropos
(care ? taie)...
Dar daca Gavrilescu nu este ? stare sa ghiceasca \iganca — cu toate ca, ? anume fel, privindu-le pe toate trei, o vede bine pe cea cu parul =i ochii negri, cu pielea bruna, lucioasa — el descopera ? Paradisul numit ?a \iganci — ? lumea de dincolo, lumea esen\elor, ideala =i ve=nica, mult visata, spre care aspiram continuu ca dupa o fata morgana** de neatins — pierduta lui v?sta de aur a tinere\ii =i dragostea lui dint?, pe
Hildegard, cu care ar fi voit c?dva sa-=i uneasca destinul. N-a facut-o dintr-o ?t?plare pura =i simpla. Via\a ne este aleatorie, orbecaim ? ea ca ?tr-un labirint. O ?t?nise pe Elsa tocmai c?d Hildegard era plecata ? vilegiatura, probabil, cu familia, la K?igsberg; ?isatorul s-a lasat prada unui moment de slabiciune, nu a =tiut sa aleaga sau nu a fost ? stare s-o faca; abia acum, afl?du-se ?a \iganci , pare a ?trezari ceva:
„— Acum =tiu — repeta el de mai multe ori ? =oapta. Era tot a=a ca acum, ?tr-o vara. Hildegard plecase cu familia ei la K?igsberg. Era teribil de cald. Locuiam ? Charlottenburg =i ie=isem sa ma plimb pe sub arbori. Erau arbori ?al\i, batr?i, cu umbra deasa. +i era pustiu. Era prea cald. Nu ?draznea nimeni sa iasa din casa. +i acolo, sub arbori, am zarit o fata t?ara, care pl?gea cu hohote, pl?gea cu obrazul ascuns
? m?ni. +i m-am mirat mult, caci =i scosese pantofii =i-=i rezema picioarele pe o mica valiza, a=ezata ?aintea ei, pe pietri=... ?avrilescule, mi-am spus, iata o fiin\a nefericita . De unde sa banuiesc eu...“
Impresia locala, de provizorat =i calabal? balcanic este ?sa foarte puternica. A=a cum Creanga — daca pastram propor\iile ce se cer — stramutat din Humule=tiul natal la Iasi, printre boieri, simte nevoia reconstruirii universului copilariei, a=a Mircea Eliade
·ostalgizeaza , din Parisul refugiului de o via\a, dupa ·abirintul“ de periferie bucure=teana, subzist?d ? incon=tientul artistului, ca poarta de patrundere ? Paradis, semn indelebil al sacrului revelat ? profan. Scriind fantastica sa nuvela, filozoful demonstreaza o teza scumpa concep\iei sale, ? vreme ce, concomitent, artistul nuan\eaza argumentarea ?cifr?d-o. Este ceea ce =i Dimitrie Cantemir, ? a sa Istorie ieroglifica, ·izvalea acoperind =i ·coperea dizvalind . Arta poten\eaza misterul, ? apropie de om pe o cale oculta, ira\ionala, procedeul fiind con=tientizat de la simbolism ?coace.
Aceasta este func\ionalitatea stilistica a descrierii labirintului din bordeiul \igancilor, pitit sub ni=te mari nuci umbro=i =i alte vegeta\ii dezordonate, ?tr-o curte mare, de mahala bucure=teana de altadata. Am zis ·ahala , care nu-i totuna cu ?eriferie , Bucure=tiul cel vechi, la care suntem trimi=i aici, av?d ·ahalale (cite=te: ?ectoare , ·artiere“ etc.) =i la ceea ce numim ·entru , mo=tenire urbanistica din vremea fanariota. Descriind (la modul fantastic =i halucinant) bordeiul =i interiorul lui mai ales, ? scopul ?regatirii intrarii personajului sau ? nemi=cata, eterna ·ume de dincolo , Mircea
Eliade se a=aza, ca poet al prozei, ? tradi\ia ·alcanicilor“ autohtoni, de la Dionisie Eclesiarhul, Pitarul Hristache =i Zilot
Rom?ul, p?a la Ion Ghica, Ion Luca =i Mateiu Caragiale, p?a la Ion Barbu, Urmuz, Ion Marin Sadoveanu =i Eugen
Barbu etc.
Ca Mircea Eliade vede sacrul ? derizoriu, de multe ori chiar la limita comicului =i umoristicului, se constata, stilistic, =i din modul cum este condus dialogul ? momentul c?d Gavrilescu, ie=it din timpul inert =i din ·ordeiul Paradis, reintra ? timpul istoric curent, convers?d cu lumea din tramvai, merg?d ? Strada Preoteselor nr. , la madam Voitinovici, unde-=i uitase partiturile cu numai o ora, doua mai ?ainte, credea el, c?d de fapt la mijloc trecusera ani*. Marele Caragiale ar fi semnat o asemenea pagina:
?rca, ?cet scarile p?a la etajul I, apoi suna apasat. C?eva clipe
? urma ? ajunse t?arul din tramvai.
— Ce coinciden\a, exclama Gavrilescu, vaz?du-l ca se opre=te l?ga el.
U=a se deschise brusc =i ? prag aparu o femeie ?ca t?ara, dar cu obrazul palid =i vestejit. Avea un =or\ de bucatarie =i ? m?a st?ga
\inea un borcan de mu=tar. D?d ochii cu Gavrilescu, se ?crunta.
— Ce pofti\i? — ? ?treba.
— Mi-am uitat servieta, ?cepu Gavrilescu intimidat. M-am luat cu vorba =i am uitat-o. Am avut treburi prin ora= =i n-am putut veni mai devreme.
— Nu ?\eleg. Ce fel de servieta?
— Daca s-a a=ezat la masa, n-o deranja\i (pe doamna Voitinovici, n.n), continua pripit Gavrilescu. +tiu unde am lasat-o. E l?ga pian. +i dadu sa intre, dar femeia nu se clinti din prag.
— Pe cine cauta\i dumneavoastra, domnule?
— Pe doamna Voitinovici. Eu s?t Gavrilescu, profesorul de pian al Otiliei. N-am avut placerea sa va ?t?nesc, adauga politicos.
— A\i gre=it adresa, spuse femeia. Aici e numarul .
— Da\i-mi voie, ?cepu din nou Gavrilescu z?bind. Cunosc apartamentul acesta de cinci ani. Pot spune ca fac parte din familie.
Vin aici de trei ori pe saptam?a... T?arul ascultase conversa\ia rezemat de perete.
— Cum spune\i ca o cheama? — ? ?treba.
— Doamna Voitinovici. E matu=a Otiliei, Otilia Pandele...
— Nu sta aici, ? ?trerupse t?arul. Aici locuim noi, familia
Georgescu. D?sa, doamna din fa\a, e so\ia tatalui meu. E nascuta
Petrescu ... etc.
Trec?d la alta ordine de idei, ? continuarea analizei ce
?treprindem aici, ·iraculosul , ?acrul eliadesc, nu are aproape nimic de a face cu miraculosul ·astuos =i ?oetic“ sadovenian din, sa zicem, Nop\ile de S?ziene, ?tr-un loc din a sa Noapte de S?ziene (carte ce a fost scrisa, nu ne ?doim, =i sub un c? de mic impuls sadovenian), Mircea Eliade face o substan\iala trimitere la marele prozator-poet moldovean, reprezent?du-l prin personajul Ciru Partenie, omul, scriitorul, filozoful =i artistul taumaturg care izbutise sa se sustraga timpului istoric =i chiar, mai aflam, ?impului fiziologic . Pentru el, ?atura
?cepe sa devina nu numai transparenta, ci =i purtatoare de valori.
?...? El descopera ? Natura nu acea vacan\a a Spiritului pe care o cauta unii din noi, ci chiar primele revela\ii metafizice: taina mor\ii =i a re?vierii, a trecerii, de la nefiin\a la fiin\a .
Se cuvine sa observam de ?data ca a=a ? place lui Mircea
Eliade sa-l vada pe Sadoveanu, care ·?ta Noaptea de S?ziene
— noaptea solsti\iului de vara, din ajunul sarbatoririi (dupa calendarul ortodox) na=terii Sf. Ioan Botezatorul ( spre iunie), noaptea cea mai scurta a anului c?d, dupa credin\ele poporului rom?, se zice ca se deschide cerul =i muritorii privilegia\i pot vedea lumea de dincolo. Repetam, marele prozator-poet c?ta, presim\ind numai, transcendentul, care ? viziunea lui Mircea Eliade tinde sa se configureze ? concepte.
Nefiind poet — sau propun?du-=i sa nu fie — el face gestul de a descoperi sacrul sub aparen\ele cele mai derizorii.
Aparent, Gavrilescu este un oarecare insignifiant profesor de pian, mai cur?d un... ratat, un bucure=tean de aspect caragialian parca, scos cumva din cunoscutele schi\e Peti\iune sau Caldura mare, bunaoara. +i Gavrilescu, merg?d cu tramvaiul ? plina canicula, =i =terge sudorile cu batista =i converseaza cu vecinii: — E teribil de cald! ?...? — E cald ?...?
Dar c?d este omul cult le suporta mai u=or pe toate. Colonelul
Lawrence, bunaoara. +ti\i ceva de colonelul Lawrence? Numai cu greu aflam, totu=i, ca e un om mai deosebit, ? sensul donquijotesc ?sa, c?d exclama, la anume intervale, cam fara noima: ?u am o fire de artist?...? S?t artist ?...? Pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pura. Traiesc pentru suflet... etc. E de o bl?de\e
=i de o polite\e cu totul ie=ite din comun, cu toata lumea, cum sunt ?deob=te visatorii cei adevara\i, visatorii puri, rata\ii.
(Arti=tii realiza\i sunt visatori dubla\i de oameni lucizi, de mare energie =i voin\a!) Tocmai visatoria donquijotesca, bunatatea, bl?de\ea i-au adus ratarea, casatoria cu Elsa, despar\irea de iubirea cea mare, de Hildegard, starea precara de profesor vagant etc. Dar tot visatoria donquijotesca ? va duce ? fond, ?
Paradisul numit, de asemeni inten\ionat derizoriu, ·a \iganci .
(In spa\iul estic, vazut de obicei de la Paris, pentru intelectualii, boierii =i aristocra\ii rom?i sau ru=i de odinioara, rata\i, ·a
\iganci trezea nostalgia petrecerilor tinere\ii de altadata.)
Excep\ional de atent dozata este starea de confuzie — condusa stilistic cu o mare =tiin\a a trucurilor scriiturii, ? care obliga\ia argumentarii logice nu se impune — a personajului ajuns ca
?tr-un fel de transa. Pus sa ghiceasca care-i \iganca, dintre cele trei ·ete , b?d cafeaua oferita de batr?a supraveghetoare, lu?d dulcea\a cu paharul de apa rece ce i se ofereau, eroul se simte din ce ? ce mai ·me\it , antrenat ·a ?tr-o hora de iele , cu hainele schimbate ?tr-altele, orientale, ?pleticindu-se ? ni=te
=alvari ro=ii, pomenindu-se, la un moment dat, ?fa=urat ?tr-o perdea ?abu=itoare, foarte asemanatoare cu un... giulgiu. +i aici, ? La \iganci, este ?trebuin\at ? beletristica eseul filozofico mitologic excep\ional, publicat ? L’Epreuve du labyrinthe (vezi edi\ia Entretiens avec Claude Henri Rocquet, Editions Pierre
Belfond, , Paris), utilizat pe larg =i cu inten\ii ?ca mai mari,
? Noaptea de S?ziene, ? episodul transportarii de catre
?va\atorul Gheorghe Vasile, alt visator problematic, a colec\iei vechii ?iblioteci pentru to\i , din Bucure=ti undeva la \ara, spre a nu cadea prada... ru=ilor invadatori, la august .
Pentru sugestia de b?b?ala penibila, de dezorientare ? patrunderea lumii de dincolo, imposibil de definit ? termeni exac\i, abordabila ?sa cu mijloacele artei, aproximata macar
? impenetrabilul ei mister, dam aici c?eva citate cu descrieri ceva mai lungi ale ·abirintului din La \iganci:
?ra o ?capere ale carei margini nu le putea vedea, caci perdelele erau trase =i ? semi?tuneric paravanele se confundau cu pere\ii.
Incepu sa ?ainteze, calc?d pe covoare din ce ? ce mai groase =i mai moi, ca =i cum ar fi calcat pe saltele, =i cu fiecare pas bataia inimii i se accelera, p?a ce ? fu frica sa mai ?ainteze =i se opri. In acea clipa se sim\i deodata fericit, parca ar fi fost din nou t?ar, =i toata lumea ar fi fost a lui, =i Hildegard ar fi fost de asemenea a lui:
— Hildegard! Exclama el adres?du-se fetii. Nu m-am mai g?dit la ea de douazeci de ani. A fost marea mea dragoste. A fost femeia vie\ii mele!...
Dar, ?torc?d capul, =i dadu seama ca fata plecase. Sim\i atunci ? nari un parfum sfios =i exotic, =i odata auzi bat?d din palme =i odaia
?cepu sa se lumineze ?tr-un chip misterios, ca =i cum perdelele ar fi fost trase ?cet, foarte ?cet, una dupa alta, las?d sa patrunda treptat lumina dupa-amiezii de vara. Dar Gavrilescu avu timp sa observe ca nici o perdea nu se mi=case, ?ainte de a da ochii cu trei fete tinere care se aflau la ca\iva metri ? fa\a lui, bat?d u=or din palme =i r??d ?...?.
Privi cu mirare ? jurul lui. Parca nu mai era aceea=i ?capere, =i totu=i recuno=tea, a=ezate asimetric printre fotolii, divane sau oglinzi, paravanele care ? impresionasera, de cum intrase. Nu-=i putea da cu socoteala cum erau alcatuite. Unele foarte ?alte, aproape ating?d tavanul, s-ar fi confundat cu pere\ii daca, pe alocuri, nu s-ar fi ?tins, prin unghiuri ascu\ite, p?a la mijlocul odaii. Altele misterios luminate, pareau a fi ferestre, pe jumatate acoperite de perdele, deschiz?du-se spre coridoare interioare. Alte paravane multicolor =i curios pictate, sau acoperite cu =aluri, =i broderii care cadeau ? falduri pe covoare, confund?du-se cu ele, alcatuiau, s-ar fi spus, prin felul cum erau a=ezate, alcovuri de diferite forme =i marimi. Dar i-a fost de ajuns sa-=i opreasca doar c?eva clipe privirile asupra unui asemenea alcov, ca sa
?\eleaga ca era o iluzie, ca de fapt ceea ce vedea el erau doua sau trei paravane separate care-=i ?preunau imaginile ?tr-o mare oglinda cu ape verzi-aurii. In clipa c?d =i dadu seama de iluzie, Gavrilescu sim\i ca odaia ?cepe sa se ?v?teasca ? jurul lui, =i-=i duse din nou m?a la frunte ?...? Paravanul parea ca nu se mai sf?=e=te, =i cu c? ?ainta, cu at? caldura devenea mai insuportabila. I=i scoase tunica =i dupa ce-=i
=terse furios fa\a =i grumazul o puse pe umarul gol, ca un prosop, =i b?b? din nou, cu bra\ul, sa regaseasca paravanul. Dar de data aceasta ?t?ni un perete neted =i racoros, =i se lipi de el, ?tinz?d am?doua bra\ele
?...?. Incepu sa ?ainteze pipaind cu palmele covorul ? jurul lui, tot sper?d ca =i-ar putea gasi =alvarii. Descoperea la rastimpuri obiecte pe care ? era greu sa le identifice, unele semanau la ?ceput cu o ladi\a, dar se dovedeau a fi, pipaite mai bine, dovleci uria=i ?veli\i ? broboade, deveneau, corect pipaite, mingi, umbrele vechi umplute cu tara\e, co=uri de rufe pline cu jurnale, dar nu apuca sa hotarasca ce-ar fi putut fi, pentru ca descoperea necontenit alte obiecte ? fa\a lui =i ?cepea sa le pipaie...“
Iata deci, ? copioasele citate reproduse mai sus, o risipa de imagina\ie cu totul nea=teptata la Mircea Eliade, ? modul cum
?fa\i=eaza ·o=marul , s-ar zice, profesorului Gavrilescu ratacind prin ·ordeiul din ·a \iganci . De asta data prozatorul pare sa fi fost atent =i la procedeele utilizate ? ·oul roman francez“
(dar =i la cele utilizate ? romanul sud-american mai recent), zugravind cu un penel demn de un Salvador Dali, ?dopat cu droguri halucinogene (Mircea Eliade nu respinge, cum se =tie, consumul de droguri, necesar artistului ? vederea stimularii imagina\iei, a producerii viziunilor, cum se ?t?pla ? cazul vechilor =amani), ·ordeiul \igancilor, devenit palat =i alcov oriental, dar =i un ·abirint haotic, suprafiresc, de co=mar, facut din mobile aglomerate, covoare, paravane multiple, oglinzi, lazi cu tot felul de boccele, dispuse ? bric- -brac naucitor.