Moto: z2t9ti
  Copilul rade:
  „Intelepciunea si iubirea mea e jocul!”
  Tanarul canta:
  „Jocul si intelepciunea mea-i iubirea!”
  Batranul tace:
  „Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!”
  Lucian Blaga-Trei fete
  Dex
Joc, jocuri,s.n.1.Actiunea de a se juca si rezultatul ei; activitate distractiva(mai 
  ales la copii); joaca.# Joc de societate=distractie intr-un grup de persoane, 
  care consta din intrebari si raspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme 
  amuzante.Joc de cuvinte=gluma bazata pe asemanarea de sunete dintre doua cuvinte 
  cu inteles diferit; calambur.2Actiunea de a juca;dans popular;p.ext. petrecere 
  populara la care se danseaza; hora#Melodie dupa care se joaca.#Fig.Miscare rapida 
  si capricioasa(a unor lucruri,imagini,etc.),tremur,vibratie#Mod specific de 
  a juca, de a se comporta intr-o intrecere sportiva.4.Actiunea de a interpreta 
  un rol intr-o piesa de teatru;felul cum se interpreteaza.#Joc de scena=totalitatea 
  miscarilor si atitudinilor unui actor in timpul interpretarii unui rol.5.Joc 
  de noroc=distractie cu carti, cu zaruri etc.,care angajeaza de obicei sume de 
  bani#Expr. A juca un joc mare ori a-si pune capul in joc= a intreprinde o actiune 
  riscanta.A descoperi jocul cuiva=a-i surprinde intentiile ascunse.A face jocul 
  cuiva=a servi interesele cuiva.A fi in joc=a fi intr-o imprejurare critica#(Concr)Totalitatea 
  obiectelor care formeaza un ansamblu, un set folosit in practicarea unui joc.6(Tehn)Deplasarea 
  maxima pe o directie data intre doua piese ansamblate.7.Model simplificat si 
  formal al unei situatii, construit pentru a face posibila analiza pe cale matematica 
  a acestei situatii.# Teoria jocurilor=o teorie matematica a situatiilor conflictuale, 
  in care doua sau mai multe persoane au scopuri, tendinte contrare.
  Din lat. jocus
 
 Johan Huizinga, defineste jocul in felul urmator:
  „Sub unghiul formei, se poate deci defini jocul, pe scurt, ca o actiune 
  libera inteleasa ca fictiva si situata in afara vietii obisnuite,in stare cu 
  toate acestea,sa absoarba totalmente jucatorul ca o actiune golita de orice 
  interes material si de orice utilitate; care se executa intr-un timp si intr-un 
  spatiu special circumscrise,se desfasoara ordonat, dupa reguli date si creeaza 
  in viata relatii de grup,inconjurandu-se de obicei de mister sau accentuand 
  prin deghizare ciudatenia lor fata de lumea obisnuita”.Tot el mai da si 
  urmatoarea definitie:”Jocul este o actiune sau o activitate voluntara, 
  executata in anumite limite fixe de timp si de loc, urmand o regula liber consimtita, 
  dar absolt impreioasa, avand un scop in sine, insolita de un sentiment de tensiune 
  si de veselie si de constiinta de a fi altfel decat in viata obisnuita.”
  Atat in operele literare cat si in vorbirea curenta se folosesc multe expresii 
  cu cuvintele „joc” si „joaca”: „a juca strans”, 
  „a juca frumos”, „a-si arata jocul”, „a-si pune 
  viata in joc’, „a-i face jocul cuiva”, „a se juca cu 
  focul”, „a juca ultima carte”, „a-si bate joc”, 
  „a descoperi jocul cuiva”, „a fi in joc” etc.
  L a jocuri nu poti gasi un criteriu al clasificarii lor.Nu poti opune jocurilor 
  de carti celor de indemanare sau a opune jocurile de societate celor de pe stadion.Criterii 
  de repartitie pot fi: instrumentul jocului, calitatea pe care o pretinde, numarul 
  jucatorilor, atmosfera partidei si locul unde se disputa.Cand este vorba de 
  un pariu sau de loterie, de ruleta sau bacara, jucatorul nu face nimic, el asteapta 
  hotararea sortilor.Dimpotriva, boxerul, atletul care alearga, jucatorul de sah 
  sau de tintar, folosesc totul pentru a castiga .
  Animalele se joca intocmai ca si oamenii.Catelusii se invita unii pe altii la 
  joaca printr-un soi de atitudini si gesturi ceremoniale.ei respecta regula ca 
  nu trebuie sa-i muste de urechi pe camarazii lor de joaca.Psihologia si fiziologia 
  se ocupa de observarea, descrierea si explicarea jocului animalelor, al copiilor 
  si al oamenilor adulti.ele cauta sa stabileasca natura si semnificatia jocului 
  si sa indice locul lui in planul vietii.Toate explicatiile date jocului pornesc 
  de la presupunerea ca jocul are loc de dragul unei realitati, ca serveste unei 
  anumite finalitati biologice.
  Natura-pare sa spuna mintea logica-ar fi putut se le dea progeniturilor sale 
  toate acele functii folositoare-descarcarea energiei de prisos, destinderea 
  dupa incordare, pregatirea pentru cerintele vietii si compensarea pentru ceea 
  ce nu sa realizat-si sub forma unor practici si reactii pur matematice.Dar nu 
  : ea ne-a dat jocul, cu incordarea lui, cu bucuria lui, cu hazul lui.
  Psihologii recunosc ca jocurile au un rol capital in istoria afirmarii personalitatii 
  la copil si in formarea caracterului sau.Jocuri de forta, de dexteritate, de 
  calcul-sunt exercitii si antrenament.ele fac trupul mai viguros, mai suplu si 
  mai rezistent, vederea mai patrunzatoare, simtul pipaitului mai subtil, spiritul 
  mai metodic sau mai ingenios.Fiecare joc intareste, stimuleaza o anumita energie 
  fizica sau intelectuala.Prin intermediul placerii sau al obstinatiei, el face 
  sa para usor ceea ce la inceput era dificil sau obositor.Contrar celor ce se 
  afirma uneori , jocul nu este ucenicia muncii.El nu anticipeaza decat aparent 
  activitatile adultului.Baiatul care se joaca de-a caii sau de-a trenul nu se 
  pregateste deloc sa devina calaret sau mecanic de locomotiva, nici bucatareasa, 
  fetita care prepara in farfurii presupuse mancaruri fictive drese cu mirodenii 
  iluzorii.Jocul nu pregateste pentru o meserie definita, el te introduce in viata 
  in ansamblul sau, marind intreaga capacitate de a invinge obstacolele sau de 
  a face fata dificultatilor.
  Jocului pare sa-i fie proprie functia de a destinde si de a amuza.Desi este 
  considerat frivol, pentru ca se opune la ceea ce este serios, intrucat nu produce 
  nici bunuri, nici opere, parand a fi steril, jocul este, de fapt, o activitate 
  modelatoare.Jocurile sunt la originea celor mai inalte manifestari de cultura, 
  dupa cum, in cazul individului, capata pe nesimtite statutul unui factor de 
  educatie morala, de progres intelectual etc.Orice joc presupune respectarea 
  unor reguli ale jocului si, din acest motiv, jocul trebuie considerat un factor 
  creator de ordine.El instituie un sistem de reguli care precizeaza ce se face 
  si ce nu se face, cum se face si cand se face, adica ce este permis si ce este 
  interzis.Orice incalcare de regula are drpt efect o iesire din joc,un sfarsit 
  al jocului.Asadar jocul insemna, in primul rand, un ansamblu de restrictii voluntare, 
  care stabilesc o legislatie tacita a jocului.In mod paradoxal, regulile acestei 
  activitati libere, care este jocul, sunt mult mai ferme si mai puternic respectate 
  decat regulile vietii sociale, incalcate adeseori.Dar cea mai importanta functie 
  a jocului pare a fi aceea de a stimula imaginatia, pentru ca inscrierea in lumea 
  jucului, implica in mod fundamental capacitatea de a produce variante nelimitate 
  ale fanteziei.Un principiu de ordine in cazul jocului poate fi chiar incalcarea 
  ordinii recunoscute.
  Jocul si copilaria sunt reflectate in operele literare inca din cele mai vechi 
  timpuri deoarece jocul a aparut inaintea vietii omului pe pamant si pentru ca, 
  desi atunci nu se stia, jocul are un rol deosebit de important in dezvoltarea 
  oamenilor.
  Ion Creanga prezinta etapa cea mai frumoasa din viata unui om, copilaria, in 
  opera sa „Amintiri din copilarie”.Aceasta opera a aparut in anul 
  1881 in revista „Convorbiri literare”, adunate in volum in 1892 
  si scrise de catre autor la indemnul bunului sau prieten Mihai Eminescu.Este 
  o opera memorialistica, autobiografica, o ampla confesiune.Amintirile au fost 
  scrise la persoana 1, cu ajutorul memoriei voluntare si involuntare de aceea 
  faptele nu sunt puse in ordine cronologica ci in ordinea importantei lor din 
  perspectiva copilului.Motivul central al operei este mitul varstei de aur.
  Cartea se structureaza pe doua planuri:
  Primul plan urmareste procesul de formare si de educare ale lui Nica la scoala 
  vietii sub influenta parintilor, scolii, fratilor si surorilor, vecinilor si 
  a experientelor prin care trece.
  Al doilea plan este monografia satului moldovenesc din a-2-a jumatate a secolului 
  19(asezare, locuitori, ocupatii, traditii, obiceiuri, fire etc.) 
  Sursele umorului sunt numeroase.Exista comic de limbaj:ironia, autoironia, forme 
  neasteptate ale cuvintelor, caracterizari ironice, pigmentarea spunerii cu versuri 
  sau proverbe;mai exista comic de situatie, de limbaj, de imagine.
  Ion Barbu scrie in 1921 placheta „Dupa melci” ilustrata nepotrivit 
  ca o carte pentru copii, motiv pentru autor de a o retrage de pe piata. „Dupa 
  melci” este o balada culta pe tema joc si joaca; joaca unui copil cu vorbele 
  ce se dovedeste tragica pentru bietul melc.Ideea acestei balade este nostalgica 
  si se refera la fragilitatea fiintelor vii in Univers.Aceasta opera constituie 
  o experienta tragica petrecuta la varsta inocentei cu urmari profunde in planul 
  cunoasterii.Cele mai realizate parti ale poemului sunt descantecul si bocetul 
  care imbina elementele culte cu vraja folclorului. 
  Ion Luca Caragiale scrie in operele sale despre copilarie in stilul lui, adica 
  descrie un copil din inalta societate a cariu parinti il educa incorect iar 
  acel copil va deveni la fel ca si parintii lui, adica un parvenit care ar face 
  orice doar ca sa aiba un loc bun in societate.D-l Goe este un copil care desi 
  a ramas corigent mama lui il duce la Bucuresti.Pe drum el face tot felul de 
  trasnai dar persoanele care il ingrijesc au grija sa nu pateasca ceva.
  Ion Creanga spune despre copilarie urmatoarele: „Asa eram eu la varsta 
  cea fericita si asa cred ca au fost toti copii macar sa zica cine cae zice”.Tot 
  el a mai spus: „Daca-i copil sa se joace daca-i cal sa traga si daca-i 
  popa sa ceteasca” 
 
Bibliografie:Roger Caillois-„Eseuri despre imaginatie”
  Iohan Huizinga-„Homo Ludens”