1 Jianul era de neamul sau boier. El a hotit, ca si Bujor, pe la inceputul veacului XIX si si-a savarsit zilele la Targoviste, fiind iertat de guvern. i5h15hz
Un alt cantec al Jianului suna asa:
Se vede ca Jianul, ca si Bujor, avea mare prestigiu in ochii fetelor si ca era nu numai fur de averi, dar si de inimi fecioresti.
Jianul
Si pandeste la stramtori
De despoaie negustori,
Si tot prinde la boieri
De-i curata de averi!
Toti de dansul ca fugeau,
Toti de el se jeluiau
La domnul, la Caragea.
Domnul potira-aduna,
Dupa hot el o mana.
Le-a lasat si a fugit,
La Jiu pe unde-a umblat,
Cate fete s-a-nselat
Dupa el de s-au luat,
Cu copii tot le-a lasat.
La Olt, prin oricare loc,
Cate le-a luat la joc,
Le-a lasat plangand cu foc,
De-au ramas far’ de noroc“.

Iar Jianu-ntelegand
Cele ce-i treceau prin gand
Se-ndruma spre Olt fugand.
Cand la Olt, Oltu-i umflat,
Ca la munte l-a plouat:
„Mai romane, mai podar,
Trage podisca de car
Sa ma treci la cela mal
Cu viteazul ist de cal.
Trage podul mai de-a drept
Pan’ nu-ti pun un glonte-n piept,
Nu-mi fii dusman si-mi fii frate
De nu vrei un glonte-n spate.“
Dar podarul se gandea
Si cu lene se-ntindea.
Daca vedea si vedea,
Jian rostul nu-si pierdea.
El se arunca inot
Cu suflet, cu cal, cu tot.
Calu-n apa se lupta,
Iar Jianul cuvanta:
„Decat sa ma rog de prost
Ca sa deie podu-n rost,
Mai bine cu murgu-not

Ca si el e pui de Olt.
Decat sa ma caciulesc,
Mai bine sa haiducesc!
Hai, voinice murgulet,
Nu mai face parul cret,
Hai la Slatina-n judet,
Unde gazda ne-om afla

S-amandoi ne-om rasufla!“
Cand la gazda el sosea,
Ce vedea si ce-auzea?
Potira gazda lega,
De Jian o intreba.
„Haide iar, murgule, hai,
Hai la munte sus, pe plai,
Sa scapam de chiu, de vai!“
Fugea murgul cat fugea,
Dar potira-l ajungea,
Pe Jianu mi-l prindea
Si-l ducea la Caragea.
Vai! sarmanul voinicel!
Saracut, amar de el!
Caci pe loc mi-l judecara,
Cu lanturi mi-l incarcara
Si-n ocna mi-l aruncara.

Tunsul1
Vestea-n tara a ajuns
De un hot cu nume Tuns,
Ca prin codri a iesit
De sase-ntovarasit,
Toti voinici, alesi panduri,
Oaspeti ageri de paduri,
Ce se port din crang in crang,
Cati il vad, de ei se plang.
Ca nici unde nu gandesti,
Cu dansul te intalnesti
Si-l auzi zicand cu bine:
„De unde vii, mai crestine?
Din ce sat, din ce oras?
Luat-ai la drum ravas
Sa nu patimesti cevas?
1 Istoria Tunsului a fost scrisa de un autor rus si tiparita intr-un calendar, dupa ocupatia Valahiei de catre armiile rusesti, la 1828. O parte din acea istorie anecdotica a fost tradusa de dl A. Donici si tiparita fin Foaia stiintifica si literara ce s-a publicat la Iasi in anul 1844.
Te jur cu pistolu-n piept,
Spune mie tot cu drept,
De ai bani mai multicei,
Da-mi jumatate din ei,
Ca-ti dau la mana ravas
Sa nu ramai pagubas,
Si cu vreme de-oi trai,
Pan-intr-unul ti-oi plati,
Dar cumva de-oi muri eu,
Ti-i va plati Dumnezeu!“
Vai! sarmanul voinicel!
Saracut, amar de el!
Caci pacatul l-a gonit,
Cu moarte l-a pedepsit!
Dragos, mandru ca un soare.