Ion Creanga s-a nascut la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic : o condica de nou- nascuti a satului Humulesti din 1839. p7b18bh
Intre 1846 si 1855, urmeaza Seminariul de la Socola (Iasi) dupa care este hiretonosit diacon. Nesimtindu-se insa atras de preotie in 1864 se inscrie la Scoala normala „Vasile Lupu” din Iasi, condusa de Titu Maiorescu, fiind numit institutor suplinitor inainte de a o termina. A fost un pedagog stralucit, care a introdus metode noi si a elaborat manuale scolare pentru care a scris povestirile: Inul si camasa, Acul si barosul, Cinci piini si altele.
In 1875 il cunoaste pe Eminescu. Devin buni prieteni. Eminescu il introduce in Junimea si-l ajuta sa debuteze in „Convorbiri literare” unde citeste si apoi publica pina in 1878 si celelalte povesti. Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, Danila, Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui Stan Patitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei si fata mosneagului, Ivan Turbinca, povesti in care intr-o viziune morala si caracterologica, avind la baza izvoare folclorice, abordind o arta profund originala de povestitor si imbinind cu maiestrie realul cu fantasticul, prezinta lumea taraneasca proiectata in fabulos.
Dupa seria povestilor cind scriitorul ajunge la o rafinare artistica a limbii populare in 1881 incepe sa publice Amintiri din copilarie „primul roman al copilariei taranesti”. Primele trei parti ale Amintirilor sint publicate pina in martie 1882 iar partea a IV-a apare postum in 1892, desi, ea fusese scrisa se pare in 1888.
In acest roman scriitorul evoca copilaria dintr-o perspectiva nostalgica, proiectata intr-o lume a satului traditional. Intr-o viziune de data aceasta clasica cu vadita tendinta de evocare scenica scriitorul ne poarta in lumea mirifica a copilului universal.

Scriitorul a mai publicat si povestirile: Mos Ion Roata, Ioan Roata si Voda Cuza, Popa Duhu, Poveste, Povestea unui om lenes, Inul si camasa, anecdote istorice sau parabole despre conditia umana prezentate cu vadita tendinta moralizatoare.
Mai publica si nuvela: Mos Nichifor Cotcariul in care evidentiaza siretnia si volubilitatea populara.
Trasatura artistica dominanta atit in povesti cit si in roman, povestiri sau nuvele ramine oralitatea stilului pentru ca toate isi au izvorul in folclor. In aceeasi perioada cu Eminescu (1883-1889), Creanga este bolnav si se stinge din viata la 31 decembrie 1889.
In 1890-1892 apar Scrierile lui Ion Creanga (2 vol) cu o prefata de A.D. Xenopol.
Ion Creanga a intrat in literatura cu un fond sufletesc si intelectual de origine taraneasca, format mai intii in perimetrul vietii humulestene si dezvoltat, apoi, intr-un univers rural mai larg, care, prin extindere, poate fi considerat al intregului popor roman. Acest fond ii va procura materia operei si-si va pune amprenta asupra individulalitatii lui artistice, care face din Creanga scriitorul roman cel mai apropiat de spiritul creatiei folclorice.
O particularitate a omului si scriitorului este jovialitatea, semn al vitalitii buna dispozitie-atitudine pe care o propune ca solutie optimista de viata socotit la inceput autor „poporal”, el, s-a dovedit, in realitate, un artist profund original, care a creat, pornind de la folclor, o opera de arta de neta spiritualitate si individualitate, cu elementele caracteristice, de neconfundat rezultat al unei inteligente artistice superioare si al unei inzestrari lingvistice remarcabile.