s5s12si
Apare la Bucuresti, saptamanal (3 iunie 1922 - 7 iul. 1923), lunar (apr. 1924 - ian 1932).
Format: 32 x 54 cm 24 x 48 cm
Director: Ion Vinea*. Co-fondator: Marcel Iancu*.
Colaboratori: F. Aderca, Tristan Tzara*, Tudor Arghezi, ALA. Philippide, Camil Petrescu, Ilarie Voronca*, Perpessicius, Ion Pillat, B. Fundoianu*, I. Barbu, I. Minulescu, Urmuz*, Ion Sin-Giorgiu, Camil Baltazar, I. Vinea*, Sergiu Dan*, Romulus Dianu, St. I. Nenitescu, Sandu Tudor*, Al. Tudor Miu-Lerca*, Eugen Jebeleanu, I. Vinea*, V. Eftimiu, Claudia Millian, N. Davidescu, N. D. Cocea, Cezar Petrescu, Adrian Maniu, T. Teodorescu-Braniste, Th. Solacolu, Mircea Eliade, Al. Kiritescu, Lucian Boz, Eugen Relgis, Dan Botta, Paul Sterian, M. Sebastian, O. Goga, Tudor Vianu.
Colaboratori din strainatate: Hans Arp, F. T. Marinetti, Hans Richter etc.
Revista de avangarda, cu program cons-tructivist.
Refcrindu-se la vechea revista literara Contemporanul (1881 - 1891), dr. N. Lupu scrie in articolul-program din primul numar: „Generatia mea si cea anterioara datoreste mult, in cultura ei sufleteasca, in polcirea ei intelectuala, marii reviste socialiste de pe vremuri, care purta acum 50 de ani acelasi nume". Fronda intelectuala este impotriva culturii oficiale, academizante, negand-o in toate manifestarile ei: literatura, teatru, poezie, sculptura, pictura. Artele, in general, sunt supuse unei critici sistematice in numele artei viitorului ca expresie pura a spiritului creator. Valoarea in sine „proclamata de emotia estetica" devine, in conceptia revistei, singurul criteriu de apreciere a gustului artistic. Tehnicismul si masinismul excesiv, mitul civilizatiei mecanice invadeaza arta, o supun unei noi dezvoltari, in opozitie cu vechile canoane traditionaliste. in nr. 46/1924, C. publica un Manifest activist catre tinerime, in care se spune:

„Jos Arta caci s-a prostituat!
Poezia nu e decat un teasc de stors glanda lacrimala a fetelor de orice varsta; Teatrul, o reteta pentru melancolia negustorilor de conserve;
Literatura, un clistir rasuflat; Dramaturgia, un borcan de fetusi fardati; Pictura, un scutec al naturii, intins
in saloanele de plasare; Muzica, un mijloc de locomotiune in cer; Sculptura, stiinta pipaiturilor dorsale; Arhitectura, o antrepriza de mausoleuri inzorzonate; Politica, indeletnicirea cioclilor si a samsarilor; ... Luna o fereastra de bordel la care bat intretinutii banalului si poposesc flamanzii din furgoanele artei.
VREM minunea cuvantului nou si plin de sine; expresia plastica stricta si rapida a aparatelor Morse.
DECI moartea romanului-epopee si a romanului psihologic; anecdota si nuvela sentimentala, realismul, exotismul, romanescul sa ramana obiectul reporterilor iscusiti
(Un bun reportaj cotidian inlocuieste azi orice roman de aventuri sau de analiza);
Vrem teatrul de pura emotivitate, teatrul ca existenta noua, dezbarata de cliseele sterse ale vietii burgheze, de obsesia intelesurilor si a orientarilor.
Vrem artele plastice libere de sentimentalism, de literatura si anecdota, expresie a formelor si a culorilor pure in raport cu ele insele.
(Un aparat fotografic perfectionat inlocuieste pictura de pana acum si sensibilitatea artistilor naturalisti).
Vrem stapanirea individualismului ca scop, pentru a tinde la arta integrala, pecete a marilor epoci (elenism, romanism, goticism, bizantinism etc.) - si simplificarea procedeelor pana la economia formelor primitive (toate artele populare, olaria si tesaturile romanesti etc). Romania se construieste azi.
In ciuda partidelor buimacite, patrundem in marea faza activista industriala.
Orasele noastre, drumurile, podurile, uzinele ce se vor face, spiritul, ritmul si stilul ce vor decurge nu pot fi falsificate de bizantinism, ludovicism, coplesite de anacronisme.
Sa starpim prin forta dezgustului propagat, stafiile care tremura de lumina.
Sa ne ucidem mortii!"
Ion Vinea* (G, an. III, nr. 46, mai 1924)
Autorii manifestului doreau sa marcheze o noua etapa in afirmarea avangardismului romanesc, caracterizat prin „manuirea cuvantului nou si plin de sine", expresia plastica stricta si rapida a aparatelor Morse, inlocuirea „romanului-epopee si a romanului psihologic" cu „reportajul cotidian"; ei mai doreau „teatru de pura emotivitate", „artele plastice libere de sentimentalism", „arta integrala".
C. nu este o tiparitura exclusivista, primind in paginile sale si scriitori ale caror productii nu se incadreaza in curentul constructivist.
In ultimii ani, radicalismul declaratiilor se tempereaza substantial: „Nu suntem raspunzatori de victoria noastra si nu ne solidarizam cu progeniturile involuntare".