1 Acest hot vestit, poreclit Bujor din cauza culorii parului sau, a iesit in tara pe la inceputul veacului XIX. El era fecior boieresc la mosia unui boier pan’ a nu se da la hotie; fiind insa rau batut intr-o zi de stapanul sau, Bujor a apucat calea codrului, ca sa-si razbune in contra boierilor. Cantecul insusi zice ca el nu facea morti de om, dar avea multumire a pune pe ciocoi in lanturi. y8c9ck
2 Fiare in loc de fere, provincialism.
3 Bujor a fost prins intr-un bordei, aproape de Focsani, unde el se odihnea.
Bujor
Glas frumos de fata mare,
Bujor prinde-o sarutare!
Ici in vale, la parau,
Doua fete spala grau,
Bujor le tine de brau!
Ici in vale, la fantana,
Doua fete spala lana,
Bujor le strange de mana!
Ici in valea lui Terinte,
Doua fete culeg linte,
Bujor le scoate din minte!
Frunza verde de negara,
La Focsani, intre hotara,
Este-un bordei cam plecat3
De copaci inconjurat.
Acolo-i Bujor culcat,

La Anita vaduvita,
Ce-i da vin tot cu vadrita
Si-l imbata cu gurita!
„Anitico, draga mea!
Mult mi-e dor de-o floricea,
Floricica rumeoara
Care-o porti in buzisoara.“
„Stefanica Bujoras!
Floricica da-ti-o-as.
Na si na gurita mea
De-o saruta cat ii vrea.
Iar de baut, nu mai bea,
Ca potira-i cat colea.“
„Las’ sa vie ca nu-mi pasa
Cand mi-e palosul pe masa
Si mandruta dragastoasa.“
Sarutatul n-a sfarsit,
Potira c-a si sosit.
Luptat-a Bujor, luptat,
De potira n-a scapat!

Frunza verde de negara,
Pe Bujor mi-l duc prin tara
1 Dupa intelesul acestor doua versuri, se vede ca si pe timpul lui Bujor unii din judecatori erau supusi farmecului banilor.
2 Hotii romani s-au aratat mai totdeauna cu indurare pentru cei slabi si saraci; de aceea si poporul ii considera ca pe niste eroi si are pentru ei o dragoste plina de admirare.


De-l arata ca pe-o fiara!
Si mi-l pun la inchisoare,
Fara arme, fara soare!
Oliolio! codru frunzos,
Cat esti vara de frumos,
Iarna putrezesti tu jos!
Ca tine Bujor in gros
Sta culcat cu fata-n jos.

Frunza verde de negara,
Pe Bujor mi-l judecara,
La Divan il intrebara,
Multi crestini de-a omorat
Cat prin tara a hotit?
Iar Bujor cruce-si facea
Si cu dreptul raspundea:
„Mort de om eu n-am facut,
Dar ciocoi multi am batut!“
„Stefane Bujorule,
Unde-ti sunt averile
Ca sa-ti scapi tu zilele?“1
„Le-am ascuns pe la copaci,
De-ajutor la cei saraci,
Sa-si cumpere boi si vaci!“2

Frunza verde de negara,
Bujor se suie pe-o scara...
Plang saraci cu jale-amara,
In cele mai multe balade, hotii sunt reprezentati in culori vii si mandre.
Voicu, un alt hot ce s-a aratat in tara dupa Bujor, raspunde ca si acesta judecatorilor ce-l intrebau despre averile adunate:
„Averile nu v-oi da,
Ca pe Voicu-ti spanzura
Si voi galbenii-ti lua,
Cu cartile iti juca,

Ca nu-i scara domnilor
Si e scara hotilor,
Calea neagra-a mortilor!
Cu drostile iti primbla,
Cu muierile-ti manca.
I-am ascuns pe la copaci... etc., etc.“

N-ati auzit de-un Jian,
De-un Jian, de un oltean,
De un hot de capitan
Care umbla prin paduri
Cu doisprezece panduri,
Cu ghiebe si cu poturi?
El ia miei de la ciobani,
Armasari de la mocani,
Fara plata, fara bani!
„Colea, maica,-n fagetel
S-a ivit un voinicel
Pe-un cal vanat porumbel.
Ma duc, maica, dupa el“.
„Nu te duce, fata mea,
Ca-i pati rusine grea.
Cel voinic cu calul mic
Iancu Jianul ii zic.
El pe cate le-a iubit
Pe toate le-a amagit,