Asa cum Eminescu este Poetul nostru, Creanga este Povestitorul nostru national. “Amintirile din copilarie” reprezinta puterea unui popor vechi, vorbind o limba dintre cele mai frumoase si mai expresive. j3f24fo
Satul Humulesti era o veche asezare de razesi, cu oameni gospodari. Asezat la poalele muntilor, langa Ozana “cea frumos curgatoare”, satul prinde viata prin povestirile pline de umor ale lui Creanga.
In prima parte a “Amintirilor”, autorul ne invita sa luam parte la viata satului. Astfel, facem cunostinta cu parintele Ioan, cel care umbla din casa in casa pentru a aduce copiii la scoala. Cu toate ca parintele a adus in clasa Calul Balan si Sf. Nicolae, “facatorul de vanatai”, parintele Ioan era bunatatea intruchipata. Impreuna cu badita Vasile, dascalul scolii, ei incercau sa-i invete pe carte pe copiii satului. Dupa ce badita Vasile a fost luat la oaste cu arcanul, mama lui Creanga a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a-l da pe Nica sa invete carte.
Mama lui Creanga este ca toate mamele de la tara, grijulie, cu toata gospodaria in grija si foarte bisericoasa. Ambitioasa si pretuind invatatura, Smaranda face toate eforturile pentru a-l vedea pe Nica om invatat si respectat in sat.
Tatal sau era ca toti oamenii din sat, fara ambitii prea mari si ii incuraja pe copii in jocurile lor atunci cand venea ostenit de la munca.
O intamplare deosebita a fost cand Nica a plecat la Brosteni, la scoala lui Balos. Bunicul lui Creanga, sfatos si lung la vorba, vornic in Pipirig, l-a convins pe tatal lui Nica sa-l lase pe baiat sa plece la scoala, la Brosteni, impreuna cu Dumitru, nepotul lui David. Regulile scolii de acolo sunt insa aspre pentru cei doi baieti. Acolo, ei sunt tunsi si pusi sa invete la rand cu ceilalti. Luand raia de la caprele Irinucai si demolandu-i coliba cu bolovanul rostogolit din deal, Nica se intoarce in Humulesti, locul lui drag.
A doua parte a “Amintirilor” incepe nostalgic, cu amintirile nazdravaniilor din copilarie.
Prima incercare de a merge la urat se opreste la casa preotului Oslobanu, un om ursuz, care-i alunga pe copii de la casa lui in ajunul Anului Nou. Ajunsi pe ulita, copiii se duc la urat la casa lui Vasile Anitei. Numai ca, din cauza galagiei pe care o faceau cu tablele, gazda i-a alungat si de aici.
Apoi, mai catre vara, Nica s-a dus la furat de cirese. Matusa Marioara, orbita de zgarcenia ei iesita din comun, strica bunatate de canepa din cauza cireselor furate de Ion. Apoi il pune pe mos Vasile, sotul ei, un “carpanos si-un pui de zgarie-branza” sa vina la parintii lui Nica cerand despagubiri.
Furatul pupezei din tei si incercarea lui Nica de a vinde pasarea in targ este una dintre amintirile de neuitat. Fiindu-i lene sa se trezeasca devreme, Nica pune la cale furatul pupezei. Dupa ce reuseste, el fuge degraba la targ si incearca sa o vanda. Cealalta matusa, Mariuca lui mos andrei, este o carcotasa si face mare caz de rapirea pupezei, pe motiv ca pasarea ar fi ceasornicul satului.
Una dintre putinele bucurii oferite de viata la sat era si scaldatul in Ozana. Intr-o zi de vara, cu arsita, aproape de Sf. Ilie, Nica este rugat de mama sa, Smaranda, sa o ajute la treburile gospodariei. Tiptil, Ion a fugit la scaldat si era atat de fericit de fapta sa, incat nu a observat cand a ramas in pielea goala. Mama sa ii luase toate hainele, drept rasplata pentru chiul. Comica este si descrierea drumului catre casa facut prin gradinile vecinilor si alergat de cainii lui Trasnea. La sosirea lui acasa, mama, ca toate mamele din lume, l-a certat cu blandete, apoi l-a iertat.
Partea a treia a “Amintirilor din copilarie” ni-l infatiseaza pe Creanga elev la “scoala de catiheti” de la Falticeni. Aici, Ion devine coleg cu Trasnea si cu Nica Oslobanu. La scoala de catiheti l-a avut ca profesor pe parintele Isaia Duhu. Acesta ducea o viata grea si, in plus, mai avea parte si de elevi ca Oslobanu, “mancai si hulpavi”. Scoala era ca vai de lume, iar Creanga s-a impotrivit acelui tip de invatatura silita a asa-zisilor invatati de acolo.
In ultima parte, Creanga isi aminteste despre plecarea lui din Humulesti catre Iasi.

Ion Creanga are acel dar, greu de explicat, prin care veselia te copleseste cu totul. Citind amintirile lui Creanga iei parte, fara sa vrei, la toate intamplarile copilariei, la viata satului, la bucuriile si la grijile oamenilor de atunci.

1. Primavara, asistam la grandiosul spectacol oferit de natura. Ziua se mareste, lasand soarele sa dezmierde pamantul si plantele cu razele lui. O data cu venirea primaverii, copacii incep sa infrunzeasca, iar pomii fructiferi ne imbata cu parfumul discret al florilor. Sosesc si pasarile calatoare din tinuturi indepartate. Taranii incep munca campului, in asteptarea sarbatorilor primaverii.

2. Principalele activitati agricole care au loc primavara sunt aratul si semanatul. De asemenea, in gradini incepe sapatul pentru ca pamantul sa fie pregatit sa primeasca o noua serie de seminte si rasaduri.

3. Sarbatorile primaverii incep cu ziua de 1 Martie, cand romanii au obiceiul sa ofere martisoare. Povestea martisorului este lunga, dar eu nu voi spune decat ca snurul este impletit in doua culori, alb si rosu. Pe data de 8 Martie este sarbatoarea mamelor, a tuturor mamelor din lume. Nu trebuie uitate nici Babele, care au la baza legenda Babei Dochia, cea care a lepadat noua cojoace, iar pe 9 martie sunt Mucenicii.
Incet, incet se apropie Floriile. In Duminica Floriilor, credinciosii duc la biserica ramuri inflorite si salcie. Ramurile verzi simbolizeaza biruinta asupra mortii, iar salcia se pune la icoana, ca pazitoare de rele.
Dupa Florii, crestinii se pregatesc sa sarbatoreasca Pastele. Pastele este una dintre cele mai importante sarbatori ale crestinilor, cand credinciosii sarbatoresc Invierea Domnului. De Paste, se mananca oua rosii si cozonac, iar copiii sunt imbracati cu haine noi. Tot de Paste, vine si iepurasul, care aduce daruri pentru copii.