d5h19hp
Din contactul cu noul roman, cel care a tras cel mai mare fo los in proza noastra pare a fi Sorin Titel (1935-1985). Spirit cul tivat, lucid =i ambi\ios, el a luat ce trebuie dintr-o formula epica p`ndita, prin repeti\ie, de sterilitate =i a adaptat ceea ce a inva\at la temele lui. Rezultatul este remarcabil. Romanele impun un stil original =i un univers epic u=or de diferen\iat in geografia imagi nara a literaturii postbelice. Primele povestiri (Copacul, 1963;
Reintoarcerea posibila, 1966; Valsuri nobile =i sentimentale, 1967) sunt in spiritul lui Alain Fournier =i Saint-Exupéry: proza cu in flexiuni lirice, concentrata =i simbolica. O tema razbate prin ele: descoperirea adolescen\ei =i, in car\ile de mai t`rziu, despar\irea de adolescen\a. Sorin Titel vede =i judeca lumea din perspectiva acestei v`rste. Via\a este, la el, o prelungire sau o tradare a adolescen\ei. Critica veche considera ca adolescen\a, neav`nd o psihologie specifica, nu poate constitui obiect de analiza in ro man. De la Gide incoace lucrurile s-au schimbat. Literatura post belica (indeosebi cea occidentala) este plina de tineri abia ie=i\i din copilarie, complica\i =i refractari fa\a de morala parin\ilor. Un sociolog face chiar observa\ia ca adolescen\a a ajuns in epoca noas tra =i o v`rsta sociala, nu numai o v`rsta (o stare) afectiva =i mo rala. De observat ca Sorin Titel scrie mai pu\in despre adolescen\i, dec`t despre adolescen\a ca stare de spirit: starea c`nd omul este curat =i capata sentimentul plenitudinii. E spa\iul de securitate =i,
in clipele de primejdie, e spa\iul de refugiu al omului. +ansa omu lui depinde de rezerva de adolescen\a ce a ramas in fiin\a lui.
Cam astfel ar putea fi judeca\i indivizii ace=tia mode=ti =i nos talgici care populeaza literatura lui Sorin Titel, analist fin =i po vestitor (trebuie subliniat) foarte inzestrat. Exista o evolu\ie inceata
=i sigura in scrisul lui. Un caz fericit de cre=tere a talentului =i de deschidere progresiva a spiritului epic spre mai multe formule de crea\ie. Tema adolescen\ei ram`ne =i, in jurul ei, se constituie o lume speciala care nu seamana deloc cu aceea folclorizanta =i pitoreasca impusa de proza bana\eana (Sorin Titel este un bana \ean fara complexe dialectale). A debutat odata cu N. Velea,

George Balai\a =i al\i povestitori la inceputul anilor ’60 =i, ca =i ei, scrie despre copii care descopera cu mirare lumea obiectelor.
Domnica vrea sa ajunga la locul in care holda se int`lne=te cu cerul. Matu=a ei cea batr`na joaca in =opronul casei cu alta baba
=i c`nta „ca eu c`nd pa=esc pe drum, pa=ii mei miroase-a rum”
(Sntr-o zi de primavara). Un baiat firoscos intreaba pe bunicul sau daca exista sau nu cai nazdravani =i, cum bunicul nu raspunde, baiatul se urca pe gard =i se uita la doi cai incendia\i de amurg
(Gardul). Cade zapada =i oamenii sunt mul\umi\i s-o priveasca.
O gospodina e speriata ca a prins-o iarna fara sa-=i termine tre burile. „A nins, =i eu n-am pus inca muraturile” — zice ea (Dimi nea\a). E povestirea cea mai pregnanta din volumul de debut al lui Sorin Titel. E o prefigurare a lumii pe care o va fixa in ro manele de mai t`rziu. Apare, aici, mama, mica zeitate a familiei
=i apare, in genere, via\a familiei care constituie spa\iul predilect al prozei lui Sorin Titel. Sn fa\a zapezii, mama se g`nde=te la „zilele
indepartate ale tinere\ii”, la nunta de acum treizeci de ani... Fa\a
ii intinere=te, noteaza prozatorul, „pentru c`teva clipe mama arata ca o copili\a“. O transfigurare despre care va fi vorba =i in alte texte. O aten\ie speciala are prozatorul, inca de la debut, pentru psihologia senectu\ii. Povestirile =i romanele lui sunt pline de batr`ni care i=i aduc aminte de via\a de altadata =i privesc cu re semnare cum ce-i m`ndru =i frumos se duce. Babei Cuca ii place sa bea \uica =i lasa vorba ca, atunci c`nd o muri, sa-i lege de cruce o sticlu\a. Baba Ana o asculta cu mila =i se g`nde=te la tinere\ea ei (Dupa-amiaza de vara). O alta batr`na intra in agonie, =i lui
Mo= |i=lea, barbatul, ii e frica sa primeasca ideea mor\ii. Se duce dupa sanitar =i, la intoarcere, ram`ne in urma =i spioneaza casa.
Clopotele de la biserica ii dau de veste ca a ramas singur. Pe pam`ntul scorojit cad prune putrede (Caldura). Luca e trist ca a fost parasit de femeia pe care o iubea =i da acum sfaturi unui pri eten: „mare lucru e sa iube=ti, fra\ioare, sa sim\i cum, de durere ca nu e=ti destul iubit, taie cineva in tine ca in carne vie. Sa sim\i asta, fra\ioare, ca de asta e=ti om.” E =ofer =i, de c`te ori ajunge l`nga canton, se opre=te l`nga un pom singuratic =i-i spune: „Mai dragule, fra\ioare, cre=te, ma micule, ma frate, cre=te =i inflore=te pe pam`nt” (Copacul). Un mod naiv simbolic de a transmite suferin\a interioara. Povestirile sunt minore =i substan\a lor, de pendenta de g`ndirea literara a timpului in care au fost scrise, s-a invechit.
Ca sa descoperim pe adevaratul prozator trebuie sa mai a=tep tam pu\in. Reintoarcerea posibila e un mic roman pe tema sin gurata\ii creatorului. Se deschide cu c`teva propozi\ii din Fra\ii
Karamazov care anun\a, intr-un anumit sens, programul autoru lui: „oamenii, c`t ar fi ei de rai, sunt adeseori mai naivi dec`t s-ar putea crede =i au o candoare pe care nimeni nu le-ar banui-o. Ca oricare dintre noi, dealtfel”... O idee pe care Sorin Titel n-o va parasi niciodata. El nu va abandona omul marunt, neinsemnat =i nu va scrie despre el dec`t din perspectiva umanita\ii lui po ten\iale. Prozatorul respecta, in aceasta privin\a, principiile litera turii din secolul al XIX-lea, interesate de omul fara istorie. Sem nele modernita\ii vin in proza lui Sorin Titel din alta direc\ie. E,
int`i, o chestiune de tehnica epica =i, prin ea, de schimbare a punctului de vedere asupra realului. Chiar din a doua carte
(Reintoarcerea posibila) se vede tendin\a de a renun\a la cronolo gia liniara =i de a introduce in nara\iune, dupa o sugestie luata din cinematografie, mai multe planuri de percep\ie =i mai multe voci narative. Sn limbajul lui Sorin Titel asta inseamna ca g`ndurile personajelor o „iau oarecum razna” in timp =i spa\iu. „Amintirile
il napadira, venind oarecum la int`mplare”, zice prozatorul despre
+tefan, eroul sau, t`nar pictor dat afara din facultate, observator oarecum indiferent al vie\ii. A napadi =i oarecum sunt doua cu vinte importante in proza lui Sorin Titel. El le folose=te des =i, mai important dec`t at`t, cuvintele traduc o rela\ie dintre text =i lucrurile din afara. E prematur sa explicam, acum, aceasta rela\ie, sa observam numai ca int`mplarile mici napadesc pur =i simplu proza lui Sorin Titel =i ca prozatorul le prime=te cu oarecare circumspec\ie, oarecum mirat, bucuros =i, totu=i, neincrezator.
Lucrurile, int`mplarile se domolesc, i=i pierd din agresivitatea ini\iala, spiritul ce se \ine aproape de oarecum =i oarecare le fil treaza =i le trece prin mai multe trepte ale memoriei. Autorul
(naratorul) este el insu=i napadit de vocile care =u=otesc in text, de martorii care spun lucruri diferite despre acela=i eveniment.
Sn Reintoarcerea posibila, doi fra\i, +tefan =i Dan, stau de vorba, duminica, intr-un ora= provincial =i ei sunt napadi\i de imagini vechi. Sorin Titel are inca de pe acum predilec\ie pentru desti nele proiectate in trecut. Cam tot ce se petrece in car\ile lui se petrece in alt timp. Prezentul nu-i dec`t treapta de sus a unei scari cufundate in cea\a timpului. Dan, elev, admira pe fratele sau, pictor singuratic in cautare de adevar. Naratorul este in preajma lor, ii spioneaza =i, din rasfa\ sau din oboseala, se opre=te =i se adreseaza direct cititorului pentru a-l pune la curent cu problemele dificile ale nara\iunii. Un prim semn (suntem in 1966) ca estetica ro manului devine o tema a romanului: „Ar trebui probabil sa fie descrise, sa descriu dulapurile lor „Biedermayer”, mesele imense care umpleau intregul spa\iu al odaii, paturile vechi care sc`r\`iau penibil, perdelele ingalbenite de la ferestre, tablourile de familie, din care priveau militari \an\o=i, lampile de petrol cu garnitura de por\elan =i metal. a...i. Ar fi necesar, fara indoiala, sa vorbesc despre toate acestea ca sa redau atmosfera acelei dupa-amiezi de duminica. Dar cred ca fiecare om cu pu\ina imagina\ie =i care a trait o parte din via\a intr-un astfel de ora= cunoa=te toate astea.”
Stilul capata =i mai mare acurate\e in Valsuri nobile =i senti mentale, volum care incheie perioada de ucenicie a lui Sorin Ti tel. Sunt acelea=i teme, dar tratate cu mai mare siguran\a. Nara torul este, in continuare, un copil. El observa lumea din jur, moartea =i na=terea, =i relateaza cu vocea inecata de duio=ie. Baba
Iulia, fosta hoa\a de cai, cunoscuta in =apte \inuturi, e acum tare batr`na =i spre a se feri de caldura sta in =opron sub cada mare de prune. Vorbe=te singura =i nepotul asculta. Nepotul (naratorul) adauga =i ceea ce-i spune mama Ana despre teribila batr`na. So fica, numai de 15 ani =i cu burta la gura, ii aduce de m`ncare.
Bunica bunicii moare =i nepotului ii pare rau (Vara cu ochii inchi=i).
Mo= |`rlea i=i prive=te picioarele descul\e =i i=i aduce aminte ca
=i-a cumparat odata, de Rusalii, c`nd era copil, o palarie. Copiii striga in spatele lui: „a murit soarele” =i mo= |`rlea nu =tie daca sunt nepo\ii sai sau vechii sai tovara=i din copilarie. Batr`nul vrea sa spuna ceva, dar nu e auzit de nimeni =i moare intristat (Moartea lui mo= |`rlea). Dorca sta intinsa pe iarba =i sforaie u=or, apoi se scalda in r`u =i colegii ei sunt tulbura\i. Mai t`rziu se zvone=te ca ea se marita =i adoratorii ei tineri =i confuzi sunt cuprin=i de o mare triste\e. Dupa multa vreme, din frumuse\ea somnoroasa a
Dorcai nu mai ram`ne nimic (Somnul Dorcai). O batr`na, inso\ita de un copil, cara la cimitir o cruce de lemn: „— O duc la cimitir
— explica ea copilului — sa-mi \in loc pe c`nd n-oi mai fi a...i. Se umple cimitirul, =i eu nu mai am loc. Mor tare mul\i oameni cu razboiul asta”... Copilul i=i a=teapta bunicul in fa\a morm`ntului
in care zace tatal, dar bunicul nu vine (Fa\a mirata a copilului).
Mai toate aceste fragmente vor fi reluate sub alta forma in |ara
indepartata =i romanele ulterioare. Se vede limpede, inca de acum, ca prozatorul are un univers (un spa\iu) uman pe care il descrie prin reluari succesive. Povestirile aduc primele elemente. Sunt imagini disparate, momente din via\a unei comunita\i stravechi, cu obiceiuri =i legi morale proprii. Sorin Titel introduce discret =i un limbaj specific. Naratorii vorbesc in limba lor =i unele apasari dialectale (tare greu, tare frumos miroase acum pam`ntul, prun cu\…) dau culoarea locului. Stilul epic este lini=tit =i sigur, po vestirea nu are elemente de prisos.
Sunt in Valsuri nobile =i sentimentale =i nara\iuni care ies din universul rural. Ele nu au insa savoarea =i autenticitatea celor di nainte. Merita, totu=i, sa fie luate in seama ca exerci\ii pentru opera viitoare. Doi so\i o duc bine, apoi se instraineaza deodata pentru ca barbatul, care are inclina\ii artistice (c`nta la pian), i=i da seama ca femeia lui, fiin\a eminamente casnica, nu descoperise niciodata artistul din el. Artistul se revolta =i, cum in provincie sunt pu\ine forme de manifestare a revoltei existen\iale, se apuca de baut =i-=i brutalizeaza nevasta. E casier la Sfatul Popular de zece ani =i, c`nd este numit =ef de sec\ie, se potole=te. Revolta artistului dispare =i func\ionarul se intoarce fericit in tihna caminului (Valsuri nobile =i sentimentale). Trei tineri stau pe ma lul lacului =i se lauda cu ispravile lor erotice, imaginare desigur
(Trei tineri pe malul lacului). Intelectualii naveti=ti se aduna la doctorul psihiatru =i asculta muzica buna, beau votca in pahare de cristal =i se uita la sfe=nicele de fier =i la mobila masiva. Tine rii n-au sentimentul frustrarii sociale =i sunt cuprin=i de o melan colie placuta (Mi-am amintit de zapada). Unele povestiri nu-i reu=esc deloc t`narului prozator (Soare pentru fiecare).
Cu Dejunul pe iarba (1968) =i Noaptea inocen\ilor (1970) pro za lui Sorin Titel merge in chip mai hotar`t spre parabola =i oni rism. P`na acum dominanta a fost nota\ia simbolica, transfigura toare (“un echilibru prudent intre realismul esen\ial al descrierii
=i infuziunile lirismului evocator” — scrie in Prozatori de azi, G.
Dimisianu, unul dintre criticii de prima ora ai lui Sorin Titel). Lec turile moderne (din Kafka =i din noii romancieri francezi) =i experien\a dob`ndita in scrierile anterioare il hotarasc sa schimbe strategia nara\iunii. Accentul incepe sa cada pe aventura scriiturii
=i pe sugestia de simultaneitate a trairilor. Livius Cioc`rlie desco pera, in aceasta faza, un „expresionism oniric” (Eseuri critice), insa termenul de expresionism este discutabil la un prozator care es tompeaza, de regula, brutalita\ile concretului =i vede lumea fie
in diminea\a, fie in amurgul existen\ei. Sn micul roman Dejun pe iarba nara\iunea rastoarna complet cronologia =i epicul se dizolva
intr-o nota\ie difuza =i lenta. Nu exista aici personaje principale, cum nu exista o intriga determinabila. „Analismul” de care a fost suspectat autorul se limiteaza la senza\ii =i la juxtapunerea de mici
int`mplari, imagini, stari a=a cum le aduce pe h`rtie o memorie acuta =i capricioasa. Fragmentul din scrisoarea lui Kierkegaard catre Regina Olsen, reprodus pe prima pagina a car\ii, spune mult despre demersul epic al lui Sorin Titel. Realul e prezentat prin clarobscurul reamintirii; „pentru mine — scrie filozoful danez lo godnicei sale — orice contact armonios al idealului cu via\a se transforma, se transfigureaza instantaneu intr-o reamintire =i, in vreme ce apropie de mine trecutul cel mai indepartat, acest con tact impinge inapoi cel mai recent trecut, ca sa-l prezinte in clar obscurul reamintirii. De=i clipa ne refuza astazi ajutorul, de=i scri ind aceste r`nduri ora n-a sosit inca, imi amintesc toate acestea ca un trecut indepartat, in care durerea i=i pierde ghimpele =i-n care melancolia i=i pastreaza toata dulcea\a”...
R`ndurile de mai sus explica intr-o oarecare masura modul in care func\ioneaza timpurile narative la Sorin Titel. Procesul se bazeaza, in esen\a, pe o fragmentare a cronologiei reale =i pe evi tarea contactului direct, brutal cu obiectul. Primul aspect este aproape general in proza moderna. E la mijloc o tehnica pe care
Sorin Titel a deprins-o =i a complicat-o in func\ie de proiectele lui spirituale. Al doilea este, intr-un anumit sens, mai profund pentru ca traduce o dimensiune a spiritului creator, un mod — cum am zis adesea — de a privi lumea din afara. A primi lumea prin memoria ei infidela, iata un mod neobi=nuit in proza noas tra. Sn Dejun pe iarba preocuparea cea dint`i este pentru scrii tura. Romanul are patru par\i =i fiecare parte este scrisa intr-un anumit fel. E int`i stilul prozei obiective (descrierea familiei), vine, apoi, prezentarea fragmentara, mai bine zis rememorarea co pilariei prin scene disparate, gesturi, imagini care se invalma=esc
=i se intind la suprafa\a textului ca o solu\ie uleioasa. Urmeaza aventura naratorului (o aventura erotica) trecuta, iara=i, prin fil trul rememorarii =i, in fine, o abolire a trecutului in nara\iune =i o revenire la prezent: sunt infa\i=ate ultimele evenimente intr-un stil insa, daca-l putem numi astfel, al instrainarii. Naratorul care trece prin aceste moduri ale povestirii se opre=te din c`nd in c`nd
=i se consulta cu lectorul sau: „Ar urma, probabil, descrip\ia nop\ii
in care, in sf`r=it, eroul se na=te (a=a cum se int`mpla in frumoa sele car\i de altadata...)” sau, dupa ce da un numar de informa\ii despre eroii sai, pune in discu\ie verosimilitatea lor, fac`nd cu ochi ul cititorului credul, dispus sa ia totul in serios: „Sa credem oare in ele? Sn aceste amintiri dulci, in aceste clipe duioase de altadata?”...
Implicarea lectorului in text epic =i transformarea lui intr-un personaj (personajul productiv, sintetizator), recomandate de noii critici =i noii romancieri, sunt evidente. Sorin Titel o face in mo dul sau: cu umor bl`nd =i rasfa\ intelectual. O mica indoiala menita sa dezmor\easca pu\in cititorul =i sa-l faca sa g`ndeasca la ceea ce i se spune. Faptele vin spre cititor in ordinea (dezordinea) trans misa de o memorie incarcata. Unele fusesera deja amintite in po vestirile anterioare. Via\a, de pilda, a Anei, hoa\a de cai, narata acum in chip sec. Sunt povestite, apoi, int`mplarile prin care trece fiul ei, Simion, insurat tot cu o Ana. Arta scriitorului se vede mai limpede in nota\ia starilor difuze. Senza\ia pe care o provoaca ninsoarea sau trecerea prin gradina de vara pustie, fuga unui co pil printr-un lan de s`nziene, dispersarea eului in lucrurile din jur =i brusca lui trezire la realitate. Totul este inregistrat intr-un stil de mare migala, intr-o curgere somnoroasa, muzicala. Ov. S.
Crohmalniceanu este de parere (in P`inea noastra cea de toate zilele) ca asemenea texte se sustrag judeca\ii critice. Nu de tot, din moment ce criticul insu=i le gase=te puerile. Adevarul este ca
Sorin Titel face in Dejun pe iarba un experiment care in unele privin\e aminte=te de noul roman. Simpatia lui pentru individ =i credin\a ca proza nu poate ignora via\a simpla =i fundamentala il
impiedica sa ram`na insa in aventura scrisului.
Noaptea inocen\ilor =i Lunga calatorie a prizonierului (1971) indica in chip mai direct lecturi aprofundate din Kafka =i, in ge nere, din proza parabolica. Decorurile sunt mai sumbre, apare sentimentul de angoasa. Un individ se treze=te in fiecare dimi nea\a intr-o camera necunoscuta, mereu alta. Singura lui grija este ca vecinii sa nu afle nimic (Dimine\i ciudate). Un t`nar „ur`\el
=i slabu\” aude un strigat ingrozitor intr-o cladire =i vrea sa afle ce se int`mpla. Ratace=te ca eroul lui Kafka intr-un labirint de camere =i nu descopera nimic. Proza, densa, bine lucrata, inre gistreaza un co=mar trait in stare de luciditate (Strigatul). Nara torul se indeparteaza la un moment dat de personaj =i-l urmare=te cinematografic: „peste c`teva minute vom da peste el deschiz`nd alte u=i...” Alte nara\iuni sunt scrise in stilul unui jurnal de regie:
„camera ar trebui sa aiba tavanul foarte inalt, inc`t ridic`nd privi rea sa fie greu sa distingi locul in care pere\ii varui\i in alb, un alb nu tocmai curat, se zugravise nu de mult a=tept`ndu-se mereu ca batr`nul sa moara“... (Moartea lui Iacob). Se fac, apoi, precizari asupra decorului, c`ntecului, mi=carii personajelor... Este vorba de sf`r=itul unui batr`n, nota prozei este tragica, insa — depla sata in acest registru — tragedia capata o abia perceptibila nota teatrala. Cea mai kafkiana =i cea mai onirica dintre povestirile din volum este Tinere\ea lui Aldo. Aldo aterizeaza cu o para=uta
intr-un ora= =i trece prin fel de fel de int`mplari tragi-comice. Trei domni cu palarii negre cu boruri tari =i cu c`te o umbrela ro=ie in m`na il urmaresc, un grup de poli\i=ti inve=m`nta\i in ro=u into neaza Gaudeamus igitur... Lui Aldo i se face o opera\ie la ochi =i opera\ia nu reu=e=te. Aldo ram`ne orb ca o statuie. E a=ezat, de altfel, pe un soclu in parc. Sn alta parte (Magnificat) naratorul sta
inchis intr-o camera circulara =i mai mul\i indivizi il p`ndesc ziua
=i noaptea, mai inainte fusese legat cu sfori udate in pia\a, iar c`teva batr`ne =tirbe =i scof`lcite aruncasera peste el „laturile fierbin\i ale dorin\elor lor”. Cel martirizat in chip a=a de grotesc rezista cu m`ndrie. Simbolurile nu sunt limpezi =i impresia, la lectura, este ca prozatorul complica enorm o tehnica de a nara p`na ce s`ngele viu al emo\iei se scurge.
Sn Lunga calatorie a prizonierului parabola este profunda.
Cartea a fost tradusa in fran\uze=te =i a avut succes. Sorin Titel descrie, in stilul din Procesul, calatoria fara capat a unui de\inut
=i a inso\itorilor lui. O trecere prin labirint, o ispa=ire ad`nca, un individ culpabil care gre=e=te mereu drumul. Nici paznicii lui nu sunt mai lumina\i. Li se spusese la plecare (de unde?, in ce
imprejurari?) doar at`t: „ave\i un drum lung de facut a...i, un drum plin de greuta\i, dar va descurca\i voi, suntem convin=i”. Roma nul infa\i=eaza aceasta b`jb`ire in timp =i spa\iu, iarna =i vara, ani
in =ir, intr-o succesiune rapida de anotimpuri =i situa\ii. Pare o ini\iere in moarte, o calatorie prin micul infern inso\ita de o lenta depersonalizare a individului. La inceput, paznicii sunt cruzi =i-l supun pe prizonier la probe teribile. Sl obliga sa mearga, pe frig, dezbracat, =i acesta, inlemnit, spune cu bl`nde\e: „ma cam ia cu frig”. Cuvintele sunt in\elese anapoda =i prizonierul este gasit mereu vinovat. „Va iubesc — striga el biblic — va iubesc ca pe fra\ii mei”, iar inso\itorii traduc: „Ne ura=te ca pe du=manii lui”...
Faptele se desfa=oara la inceput in planul realului, apoi, prin aglomerarea de imprecizii, aluzii, observam ca am intrat deja in plin simbol. Apare mereu o femeie carunta ce se cheama Maria =i ea este (in imagina\ia prizonierului) mama indurerata, singura fiin\a a carei imagine ram`ne nealterata in acest periplu al suferin\ei: „Doamne Dumnezeule, (...) ce lucru mare e sa ai o mama, o mama pusa pe a=teptat (...) Mama mea e fecioara! +i iata-ma pe mine, fiul ei ratacitor care se intoarce la ea, st`nd deo camdata in aceasta groapa puturoasa =i lu`nd apa la picioare.”
Pe o noapte geroasa, un barcagiu cu priviri rele ii trece un fluviu
=i fluviul pare a fi Stix, iar barcagiul Caron. Prizonierul rastignit
intre cei doi paznici duce g`ndul la un martiraj biblic, tradus acum
in termenii unei parabole existen\iale. Faptele sunt prezentate in a=a fel inc`t ele pot fi citite =i in plan realist =i in plan fantastic.
Un transfer curios se petrece =i diferen\ierea dintre prizonier =i calaii sai dispare lent. Destinele se amesteca, chipurile se estom peaza, cei trei ratacesc la urma infra\i\i intr-o singuratate cosmica.
La inceput naratorul vorbe=te la persoana a treia, apoi (de la pag.
31) naratorul se schimba. Poveste=te prizonierul sau unul dintre paznicii lui, nu se =tie cine. O confuzie premeditata =i semnifica tiva. C`ta vreme diferen\a dintre victima =i tor\ionari exista, isto ria poate fi relatata la persoana a III-a. Se exprima distinct un eu
=i un el, vocea subiectivita\ii =i vocea naratorului din afara. C`nd,
in lungul exerci\iu al fricii, omul =i-a pierdut consisten\a (perso nalitatea), nara\iunea unifica vocile. Vorbe=te un eu nediferen\iat, rezultat din confuzia inocen\ei =i a crimei. Sn fa\a mor\ii, Isus =i cei doi t`lhari devin egali. Romanul vorbe=te, in fond, despre frica
=i depersonalizarea omului in imperiul fricii.
|ara indepartata (1974) deschide un ciclu de romane care, fara a avea acelea=i elemente de intriga =i tipologie, se mi=ca in acela=i spa\iu socio-moral =i impun, in cele din urma, un univers uman diferen\iat. Sunt cele mai solide car\i ale lui Sorin Titel =i unele din cele mai originale aparute la noi dupa razboi. Sn |ara inde partata (\ara, desigur, a copilariei =i adolescen\ei), naratorul prin cipal este Andrei — „acel baie\a= slabu\, care strabatea, tremur`nd de frig, acele vremi pline de entuziasm”. Sunt primii ani de dupa cel de al doilea razboi mondial, dar, potrivit unei strategii pe care o cunoa=tem din povestirile anterioare, timpurile =i modurile nara tive se amesteca. Sntr-o pagina se aud doua sau chiar trei voci.
Eva Nada poveste=te despre aventura surdo-mu\ilor lui Bantu =i,
in mijlocul povestirii, intervin Bantu, babele =i plutonierul. Alta data, nara\iunea inainteaza printr-o imperceptibila succesiune de discursuri (plutonieri\a, mama, Eva Nada...). Despre doamna Bin der, nem\oaica fanatizata de oratoria Führerului =i disparuta in circumstan\e tragice, nareaza mai mul\i martori: fiul cel mic (“voi fi un povestitor foarte exact”, promite el), Frau Lise, Eva Nada =i, binein\eles, Andrei, baie\a=ul slab =i ur`\el care rememoreaza totul
=i unifica timpurile nara\iunii. Verosimilitatea faptelor este pusa
in discu\ie de mai multe ori =i, tot de at`tea ori, intarita prin noi dovezi. Eva Nada, teribila bucatareasa, exprima in felul ei simplu ceea ce romancierul g`nde=te fara sa spuna: ,,— Umbla tot felul de pove=ti, doamna, unele int`mplate, altele nu — dar ceva adevar tot o fi in ele, e drept ca e greu sa afli care or fi de adevaratelea =i care nu, spun =i eu ce-am auzit de la al\ii, daca mint aia care mi-or povestit, mint =i eu; minciuni, spun drept nu-mi vine sa cred ca sunt, ca \i se face pielea de gaina, c`te s-or mai int`mplat =i in ultima vreme cu razboiul asta, sa ma crezi, doamna, sa moara al care te minte, azi-noapte n-am putut
inchide o clipita ochii. M-am g`ndit la pove=tile astea care umbla,
int`mplari adica de tot felul.”
Din acest caleidoscop de istorii marunte se desprinde imagi nea unei lumi vechi agresate de evenimente. O ceata de =colari a=teapta intr-o gara minuscula de provincie trecerea trenului.
Mamele — croitorese, pilari\e, \aranci corpolente — vorbesc intre ele despre profesori, copii =i int`mplari din via\a lor. Andrei, care asculta, are propriile amintiri. Doamna Binder, so\ia directorului de fabrica, da tonul modei in mica localitate =i organizeaza pe treceri c`mpene=ti. Doi dintre copiii ei mor in urma unui bom bardament =i femeia nu-=i mai gase=te rostul. Dupa c`tva timp pleaca =i se sp`nzura intr-un hotel. Fiul cel mic da o varianta asu pra curioasei =i tragicei mame. Frau Lise, care petrecuse mul\i ani in deportare, propune alta versiune. Ea incurca pu\in eveni mentele =i, de la un punct, nu se mai =tie despre ce moarte este vorba. Eva Nada, specialista in sosuri =i muraturi, se duce la
inva\atorul Dragu\oiu sa-i scrie baiatului Ionel, dar nu-i in stare sa dicteze dec`t doua vorbe curioase: „Saraca Lina“. Snva\atorul este nedumerit, cere lamuriri, insa femeia batr`na nu =tie ce sa zica =i, la urma, tot ea se supara. Este personajul cel mai bine conturat in roman. Eva Nada este increzatoare in justi\ia divina.
Douasprezece femei sunt violate =i impu=cate in timpul razboiului,
=i Eva Nada e de parere ca faptuitorii nu vor scapa de pedeapsa.
S-a luat la intrecere cu varuica Veta, de Pa=ti, cine man`nca mai multe oua, a m`ncat douazeci =i de atunci nu vrea sa mai vada ou in fa\a. Mo= Poldi, caruia ii place \uica, poveste=te despre Ban tu, om apucator =i bizar, =i Eva Nada aduce completari utile.
Un loc important ocupa in proza lui Sorin Titel bucataria. Se man`nca enorm in car\ile lui. Numai la Sadoveanu mai gasim asemenea interes pentru gastronomie. Plita incinsa e locul ce con centreaza aten\ia familiei. Eva Nada prepara muraturile de iarna, pune frunze de dafin =i piper, gusta din zeama, consulta, apoi, stap`na ii adauga o linguri\a de zahar. Plutonierul din localitate e mort dupa =unca afumata, se scoala noaptea =i man`nca, pe furi=, apoi se culca din nou. Mama ridica spre lumina cozonacul rumen =i intreaba: „Ce zici de cozonacul asta, ai mai vazut vreo data un cozonac at`t de frumos?”. Tot mama taie col\una=ii cu marmelada cu un cu\it cu roti\a. Naratorii (cu precadere inepui zabila Eva Nada) gusta int`i din bucate =i dupa aceea spun ceea ce =tiu. Este o impresie, in ciuda vremurilor grele (seceta), de pros peritate =i opulen\a in car\ile lui Sorin Titel. Aromele col\una=ilor
(m`ncarea, se pare, favorita) ne int`mpina aproape in fiecare pa gina. Istoria trece prin bucataria Evei Nada.
|ara indepartata este, in maniera lui, un roman substan\ial. El reconstituie o existen\a colectiva (Sorin Titel nu are propriu-zis eroi principali) din micile int`mplari =i impune o lume tragica =i frumoasa, pierduta in memoria unui copil.
Nimic senza\ional nu se petrece nici in Pasarea =i umbra
(1977): un \aran moare =i so\ia lui, imbatr`nind, poveste=te la nesf`r=it (intr-o suita de fragmente care dau sentimentul discon tinuita\ii vie\ii =i al efortului depus de individ de a trece peste fatalele rupturi) imprejurarile acestei mor\i. Faptele se petrec in alt timp, de aici imaginea lor aburoasa, pauzele memoriei. L`nga acest plan epic exista altele desfa=urate in fa\a =i cu complicitatea cititorului. La un punct al nara\iunii, autorul scoate capul dintre r`nduri =i se adreseaza (=i aici) lectorului sau. Sarcina pe care teoreticienii noului roman o pun in seama lectorului productiv
(aceea de a asambla =i de a da un sens coerent fragmentelor)
Sorin Titel o trece in competen\a acestui personaj-autor arhitect al fic\iunii =i comentator sceptic (demolator) al ei: „Cine sa mai confrunte cele povestite cu cele int`mplate in realitate? Unde sa mai gase=ti pe acei „martori oculari”, gata sa strige in gura mare ca lucrurile nu s-au petrecut a=a, ca autorul minte, adaug`nd de la el, pe ici-pe colo, ca nu spune intotdeauna adevarul?
Se observa numaidec`t in proza lui Sorin Titel intruziunea fan tasticului in planul realist al nara\iunii, mi=carea cli=eului, ambi guitatea voita a situa\iilor, personajelor. Un \aran vegheaza ago nia prietenului sau din tinere\e =i aude, deodata, o voce pe care o cunoa=te, apoi i=i aminte=te ca vocea apar\ine unei femei batr`ne, moarte de mult. |aranul este nedumerit de descoperirea sa =i hol beaza, neputincios, ochii. Andrei, sanitar intr-un spital (persona jul martor, receptor in carte), are propria lui drama, =i drama lui bate, uneori, spre oniric. El sta in parc =i vede intr-o fulgerare a privirii pe tatal sau, decedat. Alt sanitar cauta un baie\a= operat de amigdale fugit din spital, =i se adreseaza aceluia=i Andrei, uluit de at`tea coinciden\e: el insu=i suferise in copilarie de amigdalita, fusese operat =i probabil incercase sa fuga... Lipse=te la Sorin Ti tel ceea ce am putea numi anticamera fantasticului. Deplasarea se face fara nici unul din acele semne premonitorii din nara\iunea fantastica tradi\ionala (atmosfera stranie, ora imprecisa etc.).
Ideea este ca fantasticul este o forma de existen\a a realului. Este suficient sa intervina viziunea interioara sau imaginile altui timp
in prezentul concret pentru a deplasa liniile =i a face loc altui timp afectiv =i altor forme ale imaginarului. C`nd intervine explica\ia ra\ionala, realista (“nici vorba sa fie tata, i=i spune Andrei. De mirare c-am putut face o asemenea confuzie. Ochelarii sunt de vina, desigur, i=i spuse el, caut`nd sa se justifice intr-un fel”), explica\ia pare mai degraba o scuza, impresia de ambiguitate, coexisten\a a planurilor ram`ne.
Un alt mod de a tulbura mi=carea normala a epicii =i de a da realismului (esen\ial in Pasarea =i umbra) o deschidere spre fan tastic este reflectarea aceluia=i fapt in mai multe oglinzi subiec tive. Procedeul este mai vechi in proza, noul roman i-a dat insa o func\ie primordiala in structurarea (=i, in acela=i timp, fragmen tarea) nara\iunii. Honoriu Dorel Ra\iu vede un coco= crescut intr un turn =i, in chipul lui mediocru de a reflecta, spune totu=i un fapt important: „C`t de fantastica poate fi realitatea, c`t de pu\in trebuie sa o modificam”. Pict`nd fabuloasa pasare, Ra\iu are un moment de iluminare, i=i depa=e=te talentul (modest) =i da un tablou de un realism halucinant, insa opera nu dureaza deoarece coco=ul, vaz`ndu-=i imaginea pe p`nza, este cuprins de furie =i ataca opera =i autorul. Doua fete batr`ne, Leti\ia =i Tili, traiesc in armonie, apoi una dintre ele, Tili, o ia razna, spune ca s-a int`lnit cu fostul ei logodnic, c`ntare\ul Caius Perian, mort de c`teva de cenii. Apare =i un t`nar cu o umbrela =i t`narul (ambiguitate stu diata!) pare a fi logodnicul in discu\ie. Cealalta sora simte ca
innebune=te =i, pentru a nu-=i parasi sora, se interneaza impre una cu ea, spre stupoarea croitorului batr`n din curte care =i el vede un purcelu= roz urc`nd pe o scara de matase.
Fantasticul (provocat, „inchipuit” in cazul din urma de persona jul-autor care vrea sa rotunjeasca in acest chip nara\iunea =i sa ajunga acolo unde romanul realist nu poate ajunge) nu este venit din afara =i, repet, nu exercita o agresiune asupra normalita\ii.
Banalul, insolitul, straniul traiesc impreuna, in acela=i flux, fara sa se stinghereasca. Exemplara este, in acest sens, istoria lui Tisu, prezentata, int`i, indirect (din perspectiva altui personaj), apoi direct de catre narator =i, din nou, printr-un inteligent clivaj in cronologia nara\iunii, direct, dar in alt plan temporal. Tisu este un doctor batr`n care i=i ura=te meseria, se abrutizeaza cu alcool
=i cade intr-o mizantropie grea. Peste acest destin marunt, tragic, se lasa insa umbra altei istorii (tinere\ea lui Tisu) =i, fara sa ne dea de veste, prozatorul prezinta alta nara\iune, deta=ata de pri ma, despre t`narul medicinist Tisu intr-o Viena baroca =i petre carea\a. Paginile despre calatoria la castelul de pe Rin (un sce nariu epic imprumutat din nara\iunea romantica: scenariul ini \ierii) nu sunt cele mai consistente din roman, insa ideea de a
infa\i=a un Tisu-t`nar are un rost in carte. Personajul (spectator
=i, in acela=i timp, actor al propriei drame) anun\a tema mare a romanului: ie=irea din copilarie, descoperirea sentimentului mor\ii.
Copil, Tisu asistase la moartea lui Mo= Balu, apoi, devenit medic, traie=te mereu in preajma mor\ii. El este cel dint`i, dintre eroii car\ii lui Sorin Titel, care parase=te paradisul inocen\ei. Exerci\iul suferin\ei i-a distrus spiritul adolescen\ei =i, pierz`ndu-l, omul a decazut, =i-a pierdut un punct de reper, existen\a devine o moro canoasa alergatura.
Mai este ceva ce trebuie observat in acest original roman: pro liferarea nara\iunii, inmul\irea celulelor epice. Romanul realist clasic este o oglinda care se plimba de-a lungul unui drum (peste o realitate, altfel zis, constituita, stabilizata), romanul nou este o pelicula despre o realitate in stare de ebuli\ie. Oglinda s-a sfa r`mat, cioburile nu prind dec`t fragmente dintr-o realitate la r`ndul ei in stare de accelerata metamorfoza. Semnul acestei deplasari continue este, in plan epic, o nara\iune care se consti tuie =i se desface in alte mici nara\iuni produse =i prinse ca bul boanele in pasta ini\iala. Asta da sentimentul mai acut al diver sita\ii vie\ii. Pasarea =i umbra este, prin calitatea observa\iei psi hologice =i complexitatea tehnicii epice, un roman excelent.
Sn Clipa cea repede (1979) tema este, ca =i in romanul prece dent, dispari\ia unei lumi, agonia lucrurilor vechi. O medita\ie epica despre moarte, un univers ce sta intre real =i imaginar, intr un timp nehotar`t =i intr-un spa\iu pe care memoria naratorilor
il schimba, il „lucreaza“ mereu. Spa\iul sau timpul? Snt`i timpul,
intr-o cronologie capricioasa (cronologia memoriei subiective), apoi spa\iul care se metamorfozeaza pe masura ce memoria il strabate de mai multe ori. Sorin Titel scrie despre \arani =i liceeni timizi, despre inva\atori =i preo\i de \ara, uneori intr-un rasfa\at grai regional (“varu\u”, „narodatic”, „zabunatic”, „bitanga“ „du ba=i”, „netoci”, „=tiin\ere”, „golomoz”) =i cu un lirism care abia se stap`ne=te, insa complexitatea nara\iunii =i calitatea observa\iei dau acestor insemnari insu=irile intelectuale ale prozei moderne.
Iata de ce este greu s-o introduci intr-una din cele doua direc\ii ale epicii tradi\ionale: proza rurala, proza citadina. O dovada in plus ca nu tema, ci stilul (prin stil in\eleg`nd un mod de a cunoa=te
=i un mod de a scrie) este hotar`tor in proza.
Romanul lui Sorin Titel are un prolog (in opt par\i) =i =ase capitole (Ana, Gradina, Casa etc.) care nu se in\eleg dec`t impre una. Ele dezbat din unghiul unui personaj sau al mai multora aceea=i tema intr-o suita de povestiri progresive, proliferante. Un narator vorbe=te despre cineva (un personaj absent), apoi, deo data, personajul absent apare =i incepe la r`ndul lui sa poves teasca ceva, o alta int`mplare, =i a=a mai departe. Nu=ca, Persida,
Cornel povestesc despre domni=oara Ana, o inva\atoare destoini ca plecata din sat sau moarta de mult, nu se =tie bine, apoi apare
=i domni=oara Ana care dialogheaza in vis cu parin\ii ei, tineri.
Snsa faptele sunt astfel prezentate inc`t prezen\a sau absen\a unui personaj nu este niciodata sigura. Povestirea o face doar verosimila.
A existat, cu adevarat, domni=oara Ana sau ea este numai proiec\ia imaginara a unor femei batr`ne care, vorbind despre domni=oara
Ana, vorbesc despre tinere\ea lor pierduta? Cornel a int`lnit-o pe c`nd domni=oara in discu\ie era t`nara de tot =i intra intr-un sat bana\ean, ne=tiutoare, dar hotar`ta ca un personaj slavician sa faca fapte mari. Dintr-o insemnare scurta de la sf`r=itul car\ii ne dam seama ca istoriile s-au petrecut inaintea ultimului razboi mondial, dar, inca o data, timpul real este relativizat de timpul epic pierdut in nisipul micilor int`mplari.
Re\inem o prima observa\ie privitoare la tehnica romanului: e vorba de tehnica anvelopei =i a inlan\uirii progresive. Domni=oara
Ana este, intr-o parte a romanului, punctul care leaga firele aces tei p`nze epice. Sn alta parte este Domnul Director, un dascal de
=coala care se pregate=te sa moara, pentru ca mai t`rziu faptele epice sa se adune in jurul casei „La Smparatul Traian”, loc de pe trecere =i suferin\a al intelectualita\ii provinciale.
Nu este vorba, a=adar, in Clipa cea repede de o singura istorie, ci de o lume care traie=te in amintirea deformanta a unor supra vie\uitori: Nu=ca, Persida (femeile sunt, de regula, in proza lui
Sorin Titel depozitarele memoriei, agen\ii timpului!), Cornel, Dezi deriu, naratori care au propriile lor istorii =i, in marginea lor, fa brica altele. Cele care se \in mai u=or minte, dovada ca sunt mai expresive, sunt acelea care se petrec in absen\a actorilor, in planul doi al textului. Iata, de pilda, pe acest „varu\” (Ion sau altfel!), flacau dezghe\at, curajos, cu s`ngele iute, soldat in armata lui
Fran\ Iosef, tulburat de o insa\iabila Erji, apoi de o Mari=ca =i de surorile ei, focoase =i enigmatice, dintr-un sat cople=it de zapada
=i de eresuri. Flacaii merg cu dubele =i se inchid cu trei surori (intre ele teribila Mari=ca) intr-o casa parasita, in timp ce un alt flacau, naratorul de acum, sta in grajd de vorba cu batr`na Caraba=, stap`na casei, moarta de mult. Am semnalat acest procedeu in
Pasarea =i umbra. Sn Clipa cea repede el revine, tulbur`nd ca =i aco lo nivelul realistic al nara\iunii. Nu=ca sta de vorba la c`mp in tim pul unei amiezi somnolente cu domni=oara Ana, disparuta de multa vreme. Sora ei (vocea lucidita\ii) o brutalizeaza, aduc`nd-o la reali tate. Domnul Director, batr`n, converseaza in zori cu tatal sau,
Goian, =i acesta mort, tatal fiind acum mai t`nar dec`t fiul. Aceste evaziuni din real sau rupturi in real (cum sa le numim?) nu pro duc un sentiment de teroare, nu agreseaza normalitatea. Fantas ticul a devenit o dimensiune a timpului, o umbra a memoriei.
Nara\iunea din Clipa cea repede este povestita, int`i, la per fectul compus, apoi, odata intra\i in timpul incheiat, a fost este
inlocuit pe neobservate cu este =i in aceasta trecere ceva se pier de, ceva se adauga. Autorul nu intervine dec`t de doua sau trei ori (exact ca in Pasarea =i umbra) pentru a da cititorului un senti ment de deta=are (“trebuie sa spunem neaparat acest lucru pen tru ca nu cumva sa aruncam asupra matu=ii o lumina falsa =i ne potrivita“), insa deta=area nu este posibila =i, pe drept cuv`nt, proza torul nici nu vrea ca ea sa se produca. Obiectivitatea, indiferen\a epica nu constituie nici specialitatea, nici amibi\ia sa. Sn epica lui
Sorin Titel drumul cel mai scurt dintre doua puncte nu merge in linie dreapta. Ocolul este figura retoricii sale, intoarcerea este modul lui de a lamuri o istorie: „Sa aruncam, totu=i, o privire in urma, sa nu ne grabim precipit`nd desfa=urarea evenimentelor.
Sa ne intoarcem la acea zi c`nd unchiul Rubin...”.
Sa nu ne grabim, sa ne intoarcem, sa nu anticipam, sa aruncam, totu=i, o privire indica o placere a scrisului, o frica imperceptibila ca p`nza se va incheia, ca timpul ram`ne definitiv inchis. Fina, =i
in acord cu tema fundamentala a romanului, aceasta sugestie a textului care refuza sa devina un depozit de fapte moarte. Livius
Cioc`rlie ar vedea aici =i in alte fragmente o metafora textuala.
Iata una dintre ele: „Cu multa aten\ie Gheran prinse s`rmele, alcatuind cele incruci=ate =i mai fanteziste trasee. a...i. Zb`rn`iau
in fel =i chip, a=a cum zb`rn`ie s`rmele de telegraf c`nd i\i apropii urechea de ele, purt`nd mesaje tainice =i necunoscute, de la un capat la celalalt al pam`ntului.”
Romanul insu=i este o metafora (despre trecerea =i petrecerea sufletelor simple =i candide), o metafora cu mai multe inveli=uri, greu de rezumat, pentru ca nu exista un singur fir epic, ci mai multe, =i acelea rupte, intretaiate, reluate in plan real =i in plan simbolic. Sn\elesul acestor istorii („orice int`mplare a...i ascunde
intotdeauna o inva\atura din cele ad`nci”) este rezumat de urmatoarea fraza care revine, sub diverse forme, in roman: „Cum sa nu pl`ng a...i c`nd tot ce-i m`ndru pe lumea asta piere de parca n-ar fi fost. Azi ii =i m`ine nu-i, cum sa nu fie intristata?” Sn\eles simplu, morala cunoscuta, filozofie a resemnarii in fa\a implaca bilei treceri. Snsa sentimentul trecerii angajeaza un numar de des tine =i, din observarea lor, prozatorul scoate o nara\iune profunda.
Un inva\ator de \ara a fost t`nar =i harnic, dar pe nesim\ite a
imbatr`nit l`nga =coala, gradina =i doamna Leti\ia, =i acum sta de vorba cu umbrele. Matu=a Valeria are gust pentru frumos, casa
=i gradina ei arata ca mici paradisuri. Ea cultiva flori =i str`nge in casa por\elanuri fine, nu in alt scop dec`t acela de a-=i bucura ochiul. Snsa casa decade, gradina se paragine=te =i por\elanurile sunt distruse cu ciomagul de colericul Gherman, barbatul servi toarei Carolina. Batr`nul Goian a construit o casa (casa =i gradina sunt in proza lui Sorin Titel simboluri ale trecerii, ca la Poe), o casa trainica =i impunatoare, pe care a botezat-o „La Smparatul
Traian” spre a marca ob`r=ia noastra latina. Balintoni, Munteanu
=i Bujor vin aici sa joace car\i, scap`nd astfel de monotonia vie\ii conjugale. Unul e popa sarac =i spera sa c`=tige pentru a-=i cumpara o vaca, altul s-a insurat cu fiica ur`ta =i rea a Vladicai =i face ce-i sta in putin\a pentru a toca zestrea =i a razbuna, astfel, umilin\a compromisului. Al treilea este un jucator cu voca\ie,
indracit, impatimit. Preotul care joaca pentru a pierde se pe depse=te =i altfel: prin ascetism, fugind de ispita carnii. Sntr-o noapte el vede intr-o casa singuratica o femeie goala =i popa fuge ca de diavol, ratacind intristat prin faget. Dostoievskian este in
Clipa cea repede =i alt personaj, Carolina, femeia care suporta cu mul\umire umilin\a din partea impudicului Gherman.
Sn analiza acestor stari mijlocii (nu exista la el marile suflete tragice, patetice, cum nu exista caracterele demen\iale), Sorin Titel atinge o fine\e =i o poezie discreta, cum e aceea pe care o observam
in cutare pagina in care misterioasa Domni=oara Ana umbla nauca prin gradina =i acopera roadele cu brusturi pentru a le feri de ar=i\a. Nimeni, cred, dintre prozatorii mai noi n-a sugerat ca proza torul acesta bana\ean cu trupul robust, cu favori\i falstaffieni =i o musta\a ce se revarsa lin peste obrajii rumeni, inspir`nd simpatie
=i mul\umire de via\a, nimeni, zic, n-a scris mai bine ca el despre melancolia lucrurilor ce pier.
Romanul englez are, ca =obolanul, coada lunga =i rece, zicea
Thibaudet. Judec`nd dupa proza lui Sorin Titel, romanul rom` nesc are, ca racul, picioare multe =i fr`nte. Deplasarea intre doua puncte este anevoioasa =i complicata. Abia un bra\ se mi=ca intr-o direc\ie ca altul o apuca in sensul contrar, un fir o\elos cerceteaza spa\iul dinainte =i trupul, fram`ntat de zeci de cartilagii, i=i croie=te b`jb`ind drum inapoi. O invizibila sincronizare se petrece, totu=i,
intre aceste madulare rebele. Sn Femeie, iata fiul tau (1983) ac\iunea incepe intr-un sat bana\ean, pe la inceputul secolului, apoi peste 50 de pagini ne aflam la Paris, in anii ’70 =i, din nou, ne trezim in lumea \araneasca de peste mun\i, aceea pe care So rin Titel a descris-o in car\ile anterioare, spa\iul lui de referin\a.
T`narul care patrunde ca vestitul erou balzacian in Paris e pictor
=i se cheama Marcu, soldatul care moare pe frontul din Gali\ia,
in primul razboi mondial, se nume=te tot Marcu. Pe cel din urma
il pl`nge, o via\a intreaga, o mama sublima, neresemnata in fa\a destinului, pe cel dint`i il scoate din agonie, intr-un spital pari zian, o mama venita de la Dunare sa-=i vegheze fiul grav acciden tat. O mica neaten\ie, la lectura, =i timpurile se amesteca =i per sonajele se confunda. Confesiunea primei mame nu difera de con fesiunea celei de a doua; Marcu, soldatul chezaro-craiesc, =i Mar cu, nepotul agonizant la Paris, sunt fiii aceluia=i destin. Traiesc in singuratate =i sunt oameni fara noroc. Prozatorul potrive=te in a=a fel lucrurile inc`t sa scoata din aceste similitudini un numar de simboluri =i de arhetipuri. Cel dint`i este arhetipul mamei. Fe meie, iata fiul tau! este un roman despre iubirea materna =i, in genere, despre misia sacra a femeii in lume. O carte scrisa cu multa
=tiin\a epica =i o mare pasiune. Daca termenul n-ar fi compromis
in literatura, a= zice ca Femeie, iata fiul tau ! este un roman cu teza, g`ndit =i scris in lumina unei mari idei. Ideea se desface in timp =i spa\iu, se aduna =i iara=i se desplete=te intr-o puzderie de istorii laterale. E stilul cunoscut al prozatorului, ajuns, aici, la maturitate deplina, hotar`t sa se confrunte cu marile teme. +i marile teme nu pot ocoli situa\iile fundamentale din existen\a: iubirea, moartea, sentimentul fericirii =i al nenorocului, sin guratatea =i suferin\a... Trebuie spus, de la inceput, ca prozatorul acesta care, in via\a de toate zilele, pare distrat =i absent, are o mare profunditate in scris =i aproape toate scenele mari ii reu=esc.
Este un indiciu pentru posibilita\ile talentului sau.
Sn Femeie, iata fiul tau! situa\iile de existen\a (=i, in func\ie de ele, tipologia) sunt cele obi=nuite. O femeie uitata de timp, Sofia, nu-=i uita fiul cel mic, mort cu decenii in urma. Ea retraie=te la infinit momentele din indepartata tinere\e =i din reamintirile
invalma=ite se desprinde un destin nascut pentru durere =i devo tament. Reinvie, odata cu el, o lume frumoasa moralmente, cu pe trecerile =i tragediile ei. Cititorul pune singur ordine in dezordinea faptelor reproduse de memoria unei batr`ne =i reconstituie biografiile personajelor din cioburile oglinzii sparte. Cartea incepe cu un vis (visul unei batr`ne \aranci) =i visul se repeta, av`nd in centrul lui imaginea ins`ngerata a fiului care spune mamei sale:
„ca-i tare greu, mama, a=a sa =tii, nu-i defel u=or sa fii ca mine: strain in tot locul =i neimpacat cu lumea! Caci om mai singur =i mai fara noroc nu cred sa fie altul, oric`t ai cauta =i oric`t ai um bla”... E tema centrala a car\ii, reluata sub mai multe chipuri =i
incorporata intr-un numar mare de fapte. Sofia, mama care prime=te mesajul indurerat, fusese t`nara =i fericita, acum este batr`na =i inchisa intr-o amintire tragica. Are trei copii care, la r`ndul lor, au facut copii =i a=a mai departe... Cel de-al patrulea,
Marcu, nascut t`rziu, a fost cel mai drag. Ca eroul din basm, el nu voise sa se nasca. S=i prevazuse destinul =i refuza sa iasa in lume. Mama era, atunci, fericita =i multa vreme, dupa ce copilul se hotar`se sa se nasca, fusese fericita. Marcu cre=te greu, la 3—
4 ani nu vorbe=te, =i fra\ii lui, care nu-l iubesc, ii spun mutul.
Este in el o fragilitate =i o spaima de existen\a care se traduce in felurite chipuri, in dragostea, de pilda, bolnavicioasa pentru un vi\el. Simion, Petre =i Pavel (fra\ii mai mari) il inchid in biserica
=i Marcu (sa se observe ca toate numele sunt biblice =i ca romanul sugereaza parabola fra\ilor du=mani =i, implicit, un mit: mitul cai nian!), inspaim`ntat, se roaga de ei sa-l elibereze: „Fra\ii mei dragi
a...i, veni\i =i scapa\i-ma, da\i-mi o m`na de ajutor”...
Acestui Marcu, pregatit pentru jertfa, ii ia locul in nara\iune un alt Marcu (pictorul), iar in locul Sofiei incepe sa vorbeasca o alta mama, so\ia unui inva\ator de \ara, 30 sau 40 de ani mai t`rziu. Nepotul sau stranepotul ii seamana la chip in mod curios
=i incepe sa-i semene =i in destin. O prima coresponden\a (identi tate) iese la iveala: aceea dintre stramo= (Marcu Craciunescu) =i
Marcu (pictor) =i o prima manifestare a temei dublului. Vor fi =i altele. Marcu (inainta=ul) merge la armata =i ajunge ordonan\a ofi\erului s`rb Ivo Filipovac. Prin ce miracol, nu =tim, soldatul rom`n seamana ca doua picaturi de apa cu ofi\erul sau. Marcu
(pictorul) ajunge la Deauville =i acolo int`lne=te un t`nar hippy care are aceea=i infa\i=are. Par doi fra\i care se regasesc dupa o lunga ratacire. +irul asemanarilor continua in alt plan. Marcu, fiul Sofiei, e luat drept superiorul sau =i batut aprig de un circar, fratele gelos al frumoasei trapeziste Anny Scheindler. El ispa=e=te, astfel, pentru celalalt, geamanul sau, indragostit de trapezista.
Moare in cele din urma in razboi, in Gali\ia, in timp ce dublul sau, Ivo Filipovac, traie=te =i va fi fericit in iubirea sa. Cincizeci de ani mai t`rziu, Roger La Fontaine, dublul lui Marcu (pictorul) ispa=e=te pentru fratele sau strain: moare intr-un accident de ma=ina. Cupluri misterioase, ispa=iri simbolice. Fra\ii buni (Simi on, Pavel, Petre, Marcu) nu se in\eleg. Fra\ii int`mplatori se iubesc
=i platesc unii pentru al\ii.
Numai mamele sunt totdeauna acelea=i, indiferent de loc =i de timp. Sofia =i so\ia inva\atorului de \ara traiesc doar pentru un sentiment =i printr-un sentiment, e drept, fundamental: de votamentul matern. Cartea lui Sorin Titel este in chip figurat =i direct, prin pasaje eseistice, un elogiu adus femeii =i, cu precadere, mamei. „Caci numai o femeie — zice Ivo Filipovac — poate sa
in\eleaga intr-adevar lumea, patrunz`ndu-i in a=a fel esen\a, inc`t nici o discordan\a sa nu apara, nici o discrepan\a, nici cea mai mica sau neinsemnata nepotrivire. Si va fi intotdeauna u=or sa-=i gaseasca locul pe pam`nt fiind pretutindeni la ea acasa.” Marcu fiul (probabil pictorul) vazuse intr-o biserica o icoana sugestiva:
„Maica Domnului i=i \inea inima cu am`ndoua m`inile”. Am putea considera aceasta imagine o forma de „mise en abime” in romanul cu at`tea canale secrete al lui Sorin Titel. O imagine a suferin\ei eterne =i o previziune a ceea ce urmeaza in carte. Sn alta parte e vorba de celebra Pieta, alt simbol al durerii materne. Exista in roman =i o mica polemica imaginara cu Jean-Paul Sartre pe tema existen\elor marunte. Filozoful i=i asuma — am amintit deja — sarcina lumii intregi. El g`nde=te in sensul totalita\ii =i e sensibil numai la dramele umanita\ii. C`nd ai in seama marea istorie, zice contrariat Sorin Titel, nu po\i avea in\elegere pentru durerea unei mame care-=i pierde fiul. +i, totu=i, durerea mamei este mai im portanta pentru existen\a dec`t grija aroganta a filozofului pen tru soarta umanita\ii: „Pentru ca suntem convin=i ca fiin\e asemeni mamei duc tot greul lumii acesteia =i fac, in acela=i timp, ca lumea sa continue sa existe, sa fie posibila via\a noastra, oric`t de necru\atoare ar fi calamita\ile de tot felul”... Polemica se poate duce =i, din unghiul sau, creatorul are dreptate. Sarcina lui este omul ca fiin\a individuala, nu abstracta umanitate. Problema este, totu=i, inabil pusa in roman, pentru ca, daca e adevarat ca iubi rea pentru umanitate nu trebuie sa ne impiedice sa iubim =i sa respectam individul, adevarat este =i ca filozoful are dreptul sa g`ndeasca la destinul speciei =i sa-=i asume sarcina lumii intregi.
Mai trist este c`nd scriitorul justifica injusti\iile istoriei (s-au vazut cazuri) in detrimentul individului.
Delimitarea de Sartre, nesatisfacatoare sub aspect intelectual, serve=te lui Sorin Titel ca premisa teoretica in dialogul mai am plu pe care il duce in roman (“intre dragoste =i singuratate, intre misterul dragostei — har =i enigma singurata\ii — blestem”, ob serva Valeriu Cristea in Rom`nia libera, 9. IV. 1983). Acesta este, cu adevarat, profund in carte. Sorin Titel e mult mai elocvent c`nd g`nde=te in termenii fic\iunii. A=a =i sta bine unui scriitor. Sn Fe meie, iata fiul tau! el se intoarce la lumea car\ilor sale =i o recon stituie, acum, in func\ie de rela\ia citata. E un roman despre iubi re =i singuratate, despre via\a =i moarte, cu fa\a intors discret spre mituri. Romanul arata un rafinament al stilului =i un respect enorm pentru adevarul uman. Exista o frumoasa umilin\a =i o mare te nacitate in scrisul lui Sorin Titel, convertite intr-o bucurie a jocu lui epic. El aduce, =i aici, tema romancierului in pagina, discuta despre dificultatea de a gasi o solu\ie acceptabila, cauta un final reu=it =i da, in cele din urma, mai multe (sf`r=itul trapezistului
Lutz Scheindler). Sugestia pe care vrea s-o provoace este aceea de a transcrie in proza o existen\a care exista inainte de a exista proza, iluzie veche in arta, trecuta acum prin noua estetica a ro manului care se face pe masura ce lectorul ii da un sens. Sorin
Titel pune inteligen\a artistica, ironie fina =i, mai ales, un extraor dinar sim\ al realului in discursul sau epic lini=tit =i penetrant.
Mai este, apoi, autenticitatea limbajului =i culoarea vederilor de ansamblu, este talentul neobi=nuit al artistului de a da culoarea t`rgului bana\ean. Iarmarocul pe care il descrie este tot at`t de pitoresc =i de viu, artistice=te, ca =i acela celebru din Paustovski.
Prozatorul are o sensibilitate speciala pentru mi=carea lenta a mul\imii =i, a= zice, pentru psihologia petrecerii. T`rgul pe care il vede copilul Marcu (pictorul) este formidabil. Hora tinerilor, psi hologia fetei nubile, timiditatea =i incapa\`narea flacaului bana \ean, nesf`r=ita lui rabdare sunt notate bine in roman. Sau bucu ria Sofiei c`nd se intoarce de la petrecere, iubirea care izbucne=te, nebuna, dupa mul\i ani de la casatorie. Tandre\ea =i for\a interioara, jocurile cu copiii, nefireasca =i, totu=i, frumoasa prelungire a adolescen\ei la o femeie care a nascut trei baie\i =i se pregate=te, ru=inata, sa-l nasca =i pe al patrulea, toate sunt trecute in pagini memorabile.
Sorin Titel este in continuare atent la momentele capitale din scenariul existen\ei \arane=ti. Plecarea in armata a lui Marcu este
infa\i=ata ca un ritual. Flacaii se imbata =i sunt elegiaci, fetele fac juraminte, mamele pl`ng pe furi=, lazile grele de lemn cu lacate ruginite sunt date jos din pod =i pregatite pentru marea plecare.
+i, apoi, sentimentul trecerii =i imbatr`nirii, triste\ea oamenilor care se opresc din c`nd in c`nd =i privesc fara ura in urma: „+i c`nd a fost mai frumos =i m`ndru s-a sf`r=it!...” Ce-i interesant de observat in proza lui Sorin Titel este frumuse\ea =i complexi tatea morala a \aranului, indeosebi a femeii. Prozatorul nu face analiza feminita\ii, ci analiza vie\ii in care femeia este o mica di vinitate. Sofia din primele =i ultimele pagini din Femeie, iata fiul tau! traie=te, parca, in afara de timp, ca un simbol al duratei =i al iubirii in singuratatea lumii. Nepo\ii =i stranepo\ii vin din c`nd in c`nd la ea, un copil o umile=te pun`nd-o sa-i c`nte, batr`na iarta totul =i, in destinul ei de furnica, duce mai departe, c`t s-o putea, povara lumii intregi. Sunt nota\ii stralucite =i, din ele, \`=ne=te imaginea arhetipala a mamei, inconjurata de o armata de rube denii, de varu\i =i matu=i cu pove=tile =i petrecerile lor. Sorin Ti tel nu-i, cu toate astea, un prozator al gloatei. E un prozator al existen\ei obscure in care amesteca miturile =i nelini=tile lui de om cultivat. De aici vin impresia de fine\e intelectuala a talentu lui, nota acut moderna a romanului. Inautentice =i, la drept vor bind, inutile in roman sunt doar paginile despre Fran\a, prea reporterice=ti (excep\ie fac nota\iile despre spital). Ele sunt insa pu\ine =i nu tulbura prea mult structura solida a car\ii.