m6e3eh
Nascut la 13 ianuarie 1927 in comuna Sauca de prin partile
Dondusenilor, Petru Zadnipru a absolvit Universitatea de Stat din
Moldova (1952), a ocupat diferite functii de conducere la Uniu nea Scriitorilor, a scris si poezie pentru copii (Spionul, 1964;
Titirezul, 1962), si proza pentru aceeasi categorie de cititori
(Tabloul fara un colt, 1956), dar s-a afirmat ca poet pentru adulti.
Cartile sale Luminile campiei, 1952; Struguras de pe colina,
1956; Insetat de departari, 1959; Lume, draga lume..., 1962;
Gustul painii, 1964 s.a. adeveresc un talent innascut, crescut si educat la scoala folclorului autohton, deosebit de atent la viata omului de la tara. A platit si el tribut conditiilor concrete ale timpului, pe care insa le-a depasit indraznet si cu fermitate,

mai cu seama in cartea Ma caut (1976). Din nefericire, anul aparitiei cartii sale de totalizare 1976 s-a dovedit si anul disparitiei fizice a scriitorului (23 septembrie).
Produs al unui timp istoric concret, Petru Zadnipru nu poate fi inteles just decat in corelatiile sale multiple cu acea epoca. A cantat neaparat binefacerile colectivizarii agriculturii, l-a elo giat pe Lenin, a consacrat versuri partidului comunist. Dar un simt innascut al realului, o legatura permanenta cu oamenii satului, asimilarea creatoare a folclorului, cautarile perseverente in dome niul expresiei artistice i-au ajutat sa depaseasca practica literara simplista, conjuncturista.
La inceputul activitatii sale Petru Zadnipru isi alege pentru metafore si simboluri poetice soarele, luna mai, toamna imbelsu gata. De aici elementul idilic, festiv, lipsa unor generalizari artis tice largi si a unor sugestii lirice incitante. Dar poetul dovedea o sinceritate cuceritoare a spunerii poetice, cultiva un vers pe cat de simplu, concret si monoplan, pe atat de incarcat de aroma ru rala, taraneasca si de ce nu? basarabeana, adevar confir mat si de atmosfera dominanta a poeziei sale, atmosfera pe care scriitorul reusea s-o reconstituie cu multa indemanare: Vanturi, vanturi bat in garduri,/ Scartaie tatanile,/ In gradini de zarzava turi/ Crapa capatanile!// Gospodinele pe-afara/ Oparesc bu toaiele,/ Iar barbatii mai sub sara/ Ard la drum gunoaiele... . Parca am citi din Toparceanu!
Vocabularul nu prea bogat al poeziei de inceput a lui Petru
Zadnipru era curat, limbajul ei imprumutand de la creatia popu lara orala o expresivitate relevanta. Amanuntul pitoresc, detaliul sugestiv, atmosfera reconstituita cu dibacie lingvistica incep cu tim pul sa contribuie din plin la reusita poeziilor sale. Chiar un sim plu si nevinovat Pastel se dovedeste impresionant in primul rand ca expresie lingvistica: S-a starnit in camp rumoare,/ Codrul frun zele isi suna/ Si s-agita, ca o mare/ Rascolita de furtuna./ Cerul

ca in toba bate./ Se praval in vai ecouri./ Dealurile duc in spate/
Cate-o sarcina de nouri... .
O dovada a puterii de creatie a scriitorului este si pastelul Pre ludiul diminetii. E un tablou succint, concret si impresionant al inceputului de zi in satul basarabean al timpului. Totul e metafora, expresie literara aleasa, desi inrudita organic cu vorbirea oame nilor de la tara: Bolta vanata, ca huma,/ Fara oaspeti a ramas,/
Caci demult, demult de-acuma/ S-au dus stelele la mas . E clipa revarsatului zorilor care iata-iata se aprind : Zorile impurpu rate,/ Ca o panza de stindard,/ Stau pe zare arborate/ Gata-gata pentru start .
Petru Zadnipru utilizeaza frecvent detaliul plastic si sugestiv, gratie caruia tabloul satului este viu, colorat, memorabil. Citam aici secventa cu roua de pe cabinele camioanelor: Zorile peste coline/ Lungi pleoape si-au lasat./ Trec cu roua pe cabine/ Cami oanele prin sat . Soarele nu e numit direct, ci printr-o metafora
( crainicul galbui ). Asa se face ca si in cadrul unui pastel se pot manifesta nestingherit capacitatile creatoare ale talentului, daca acesta e constient de misiunea sa, e atent la bogatia lingvistica a poporului din care descinde si tinde sa dezvaluie idei surprin zatoare prin simplitatea si, totodata, prin ineditul lor. E ideea asemanarii poetului cu soarele abia rasarit: Iara el (soarele.
I.C.) de sus arunca/ Sulitele-i aurii./ Simfonii incep pe lunca/ Si eu seaman bucurii .
Un atare poet nu putea sa nu evolueze. Maturizandu-se con siderabil sub aspect artistic de la o carte la alta, Petru Zadnipru a ramas acelasi poet cu satu-n glas din primele versuri. Pornit in lume, insetat de departari , poetul avea un crez nobil: Printre semeni sa ma caut,/ Dintre ei sa ma adun . In poezia sa drumul zacea , asemanandu-se cu un brau , plopii erau cu poalele in brau si strajuiau falci de porumb si grau . Semnele concrete ale ogorului poetic cultivat de Petru Zadnipru sunt sarjoaca , razoa rele , hartoapele , toate sugerand universul ori cadrul fizic, ma-

terial al creatiei sale. Celalalt univers ori cadru, ideatic, al creatiei scriitorului il constituie omul impovarat, ca pomul, cand vin toam nele-aurii . Un astfel de om a fost Petru Zadnipru. El a stiut sa puna sufletul intreg in tot ce a scris, sa participe nu numai cu mintea, cu ratiunea, dar si cu zvacnetul inimii la cele supuse investigatiei lirice. Anume permanenta sentimentului imprima creatiei sale o nota profund lirica, prezenta in poeziile Cocorul calauza, Moldovenii, Casa mare, Gustul painii, Pojar, Pasii mamei, Ma caut..., Si lacrima..., Un cantec stiu..., Scrisoarea ta, Aud, Cina cea de taina, Pisica din perete si in altele care constituie momentele de varf ale mostenirii literare ramase de la el. Concretitudinea imaginii este dublata in permanenta de plasti citate, de ineditul expresiei; in multe poezii poate fi intuit acel subtext filozofic general-uman, care asigura adevarata durabili tate a operei de arta.
O prima dovada a performantelor lui sunt poeziile despre mama. Petru Zadnipru exprima cu inspiratie sentimente si idei de o importanta etica primordiala, isi dezvaluie sensibilitatea artis tica exemplara in Scrisoare la institut, poezie in care a procedat in absoluta conformitate cu felul sau profund taranesc de a fi si de a se exprima: Un lucru-as vrea sa-ti spun acum,/ Te-as supara cu rugamintea,/ Dar sa incep mi-i oarecum/ Si chiar nici nu ma-ajunge mintea... . De o sinceritate deplina si de o simpli tate uimitoare este si poezia Intoarcere: Ma-ntorc acasa, mama,/
De unde am fost dus,/ La tine, fara seaman/ Icoana mea de sus,/ Ce unica imi este/ De cand copil eram/ In leaganul de trestii/ Ce spanzura de-un ram... . In poezia lui Petru Zadnipru mama este masura omeniei, bunatatii, a severitatii atunci cand e cazul. Mama continua sa-l invete, si pe omul incaruntit, arta de a trai frumos si plenar. Ma-ntorc la tine, mama,/ De unde-am fost plecat,/ Sa-mi curat mai cu sama/ Fiinta de pacat,// Ma-ntorc ca la spovada/ La sfaturi si ocari,/ Privirea-apoi sa-mi vada/ Mai dincolo de zari... .
Tonalitatea folclorica si simplitatea admirabila a conceptiei initiale se ingemaneaza organic in poeziile lui Petru Zadnipru de-

spre mama, ele se conjuga in mod natural cu felul de a fi al omu lui Zadnipru, adica nu sunt cautate cu tot dinadinsul, nu sunt in ventate si anexate poeziilor, ci incanta prin spontaneitatea cu care apar in vers, prin firescul cu care sunt folosite de autor. Chiar notele didacticiste, care nu lipsesc din poeziile Mama si Cand purcedem..., sunt impinse pe un plan secund de sinceritatea auto rului, de ingeniozitatea cu care utilizeaza el unele amanunte si detalii psihologice care ii vorbesc cititorului cu mult mai mult mai esential, mai plastic, mai frumos decat pagini intregi de declaratii abstracte. Asa sunt, de exemplu, cele puncte-puncte /

Stropi de roua.../ Pe pragul casei parintesti , cu care mama nestiind a rotunji buchii pe hartie isi scrie dorul de fiica sau de fiu.
Plastica si sugestiva este poezia Pasii mamei. Autorul si-a exer citat si aici capacitatea de a se exprima in spiritul omului de la tara ( Buna mea, neobosita,/ Chiar la anii ei acum/ Numai duca si venita,/ Numai deal si numai drum... ), de a folosi detalii fizice cu adanci ecouri in sensibilitatea noastra ( Hai si hai tot pe ogoare,/ Ieri la prasa, azi la strans,/ Pan si bietele picioare/ Pe batrana mi s-au plans... ) si de a-si exprima atitudinea prin imagini detalii plastice si sugestive ( Cate drumuri ea framanta,/ Daca-ar fi sa le masori,/ Ai infasura pamantul/ Jur in jur de multe ori... ). Ceea ce i-a ajutat lui Petru Zadnipru sa imbogateasca in mod considerabil substanta umana (general-umana) a poeziei este expresia concreta a unei idei referitoare la intreaga existenta a omului: N-au putut mai mult s-o poarte,/ Dar in zbuciumul lor sfant/ Parc-au tiparit o carte/ Pasii mamei pe pamant . Prin ideea din ultimele doua versuri citate poezia aceasta ne devine deosebit de apropiata.
Concursul activ si eficient al amanuntului concret si evocator, neaos si totodata extrem de sugestiv se simte in poeziile in care
Petru Zadnipru vorbeste, la modul elegiac, despre copilarie si de spre tinerete: Mi-e dor, Prima dragoste s.a. La copilarie, zice auto rul, sa... vin... as vrea , sa mai aud cum bat talanci/ Si mur mura izvoare,/ Cand razele, ca niste lanci,/ Se strang de prin

ogoare.// Si-n vraja basmului strabun/ Sub cerul plin de stele/
S-adorm cu capul in zabun/ Pe prispa casei mele... .
O premisa esentiala a autodepasirii poetului de la un volum la altul rezida in intelegerea tot mai aprofundata in ultima perioada a activitatii sale a firii omului, a complexitatii inerente existentei acestuia, a dramatismului si chiar a tragismului lui. Constiinta faptului ca destinul omului este vargat , constand adica nu nu mai din bucurii, dar si din dureri si tristeti ( Soarta, dragul ma mei, la oricare/ Ii si ea un fel de curcubeu.../ Ea-i ori dulce, ori ii prea sarata,/ Ori ii prea amara uneori... ) i-a ajutat lui Petru Za dnipu sa dezvaluie in mod convingator lupta contrariilor in viata si in sufletul omului. Destin avand cand aspru, cand mai dulce,/
Traiesc din plin sau doara ca exist./ Din lumea asta pana ma voi duce,/ Eu cel mai vesel fi-voi si mai trist se destainuie persona jul liric al poeziei Si lacrima... Nici viata exterioara a persona jului nu este unilaterala si univoca: Aud prin minute,/ Zile si ani/
Voci de prieteni,/ Voci de dusmani,/ Zumzet de-albina,/ De vies pie-n juru-mi:/ Unii m-alina,/ Altii ma-njura.../ Unii-mi strang mana,/ Altii mi-o taie,/ Unii-mi dau sfaturi,/ Altii bataie... , dupa cum specifica autorul in poezia Aud. De aici modul de a se compor ta al personajului: La randu-mi cu unii/ Sunt parca de ceara,/ Cu altii din contra / Sunt hulpava fiara./ Cuvinte am bune,/ Am insa si gheara,/ In mine se-ntruna/ Si ziua, si seara... .
Intelegerea naturii contradictorii a sufletului omenesc i-a inlesnit poetului crearea, in perioada de la urma a activitatii sale, a unor veritabile poezii de introspectie lirica: Intre multe si marunte/ In prezent mereu ma stiu./ Ba sunt chipes, ca un munte,/ Ba sunt sec, ca un pustiu,// Ba sunt trist, cum e padurea/
Toamna intre doua ploi,/ Ba mi-i gandul ca securea,/ Ba ca sal cia ma-ndoi... . Urmand calea scrutarii in profunzime a sentimen telor si gandurilor personajului liric, Petru Zadnipru a plasmuit o poezie antologica Cina cea de taina absolut fireasca in con textul autodepasirii indraznete, pe care si-a impus-o de-a lungul scurtei sale cai de creatie. In afara de lupta contrariilor in sufle-

tul personajului liric, poezia aceasta invedereaza si o primenire a ideilor estetice calauzitoare ale autorului. Osciland intre impre sia ca ar fi Hristos si aceea ca ar fi Iuda, personajul liric se dumereste , in fine, ca nu extremele ii sunt caracteristice si ca nu extremismul trairilor il poate da de sminteala: Eu nu-s Iuda, nici Hristos,/ Nici Toma ce nu crede./ De-ar fi sa nu intorc pe dos/ Simtirea mea ce vede .

Fidelitatea fata de simtire este o permanenta a esteticii impli cite a poetului in ultimii sai ani de activitate. De aici caracterul cuceritor al poeziilor sale despre lacrima, dragoste, tinerete.
Gandindu-se la tineretea... de ieri , personajul liric ni se des tainuie: Inspre ea pornesc cu gandul,/ Ca un vechi naufragiat... , imaginea din ultimul vers repercutandu-se deosebit de puternic in sufletul nostru. Totusi, personajul liric porneste spre tineretea disparuta. Dar in fata bate vantul/ Si nu-i chip ca sa razbat .
Evident, vantul are aici sens figurat, semnificand piedicile nascute de trecerea implacabila a timpului. Semnificativ este si acel ocean de taine mut , care desparte personajul liric de varsta tineretii.
Totusi, cel mai electric (vorba lui B. P. Hasdeu) si mai incarcat de simtire este finalul poeziei: Trist la punctul de plecare/
Gandurile-mi strang la loc,/ Cum isi strang din larg pescarii/ Pla sele, cand n-au noroc . Imagnea din versurile de la urma nu nu mai materializeaza in mod plastic si impresionant nostalgia dupa anii tineri, haraziti de natura insasi dragostei innobilatoare; ea ne ofera posibilitatea unei interpretari adanci si largi a poeziei
Nostalgie. Ocean de taine mut nu este, desigur, un ocean pro priu-zis, ci o zona impenetrabila a vietii. Aparitia in continuare a vantului (cu sens figurat) si in final a pescarilor ne permite sau chiar ne obliga sa largim aria de semnificatie ideatica a poeziei in cauza, sa vedem aici nu numai regretul dupa tineretea... de ieri , ci si acela dupa viata trecatoare in general.
Din pacate, nu in toate operele lui Petru Zadnipru se simte aceeasi temperatura launtrica favorabila creatiei. Dar versurile lui au izvorat intotdeauna din zbucium sufletesc. Si tu ca mii si

mii de oameni / Iti depeni pasii pe pamant/ Si ari, si boronesti, si sameni/ Si esti un zbucium si-un framant... scria el in poezia
Si tu, poete... O atare intelegere a arderii depline in clipa creatiei l-o fi indemnat sa-si imbogateasca mereu universul de sentimente si de idei cu care urma sa apara in fata oamenilor, sa-si perfec tioneze uneltele de investigatie lirica a vietii, sa se distanteze de ceea ce a fost vremelnic, efemer ori fals in creatia sa de inceput, pentru ca in cele din urma sa intre nu o data in minunata imparatie a poeziei autentice. A poeziei de tipul celei intitulate
Moldovenii. O tineti minte? Moldovenii cand se strang/ Si-n petreceri se avanta,/ La un colt de masa plang,/ La alt colt de masa canta... . Destinul nostru vargat , ca acel covor al mamei din poezia citata mai inainte, apare aici viu, concret si plastic, poezia stapanindu-ne cu puterea artei autentice. Sufletul parca le-ar fi (moldovenilor. I. C.)/ Glob cu doua emisfere:/ Una-i noapte, alta-i zi,/ Bucurie si durere... . Chiar de-ar fi scris numai aceasta poezie, Petru Zadnipru ar fi meritat sa fie considerat un poet demn de toata atentia noastra.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Vasile Coroban, Petru Zadnipru. In cartea: Profiluri literare , Chisinau,
Editura Lumina, 1972.
Mihail Dolgan, As vrea la oameni totul sa ma-mpart... . In cartea lui: Crez si maiestrie artistica , Chisinau, Editura Literatura artistica, 1982;
Petru Zadnipru. In cartea: Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi, Creatia scriito rilor moldoveni in scoala (Liviu Damian, Petru Zadnipru, George Meniuc,
Spiridon Vangheli) , Chisinau, Editura Lumina, 1989.
Ion Ciocanu, Cautarile si realizarile lui Petru Zadnipru. In cartea lui: Dreptul la critica , Chisinau, Editura Hyperion, 1990.
Timofei Rosca, Simtirea veghetoare a poetului. In Literatura si arta ,
1996, 18 aprilie.