Potrivit credintei populare, instalarea sentimentului erotic la tinerele fete ajunse in pragul feminitatii ar fi legata de o fiinta supranaturala denumita Zburator care, in imaginatia mitologica, are aspectul unui tanar frumos, dar care este o faptura malefica, pentru ca provoaca zbucium si suferinta. o8f12fk
Dupa G. Calinescu, balada lui I. H. Radulescu surprinde „suferintele fetei nubile”, suferinte provocate de invazia misterioasa a dragostei, asemanata, pe drept cuvant, cu o boala necunoscuta, „explicabila mitologic si curabila magic”. Aceasta boala enigmatica a iubirii poate fi vindecata, in conceptia populara, prin vraji si descantece.
In poezia lui I. H. Radulescu, Zburatorul este asemanat unei fiinte superioare, este o proiectie cosmica, el fiind receptat de cele doua surate - care reprezinta mentalitatea populara - ca un ,, fulger “ , ca o ,, lumina iute “. „Dar ce lumina iute ca fulger trecatoare” descrie un eveniment simbolic neobisnuit (caderea unei stele) a carui semnificatie se dezvaluie treptat. Intalnirea are loc noaptea, tocmai pentru a pregati scena unde vor evolua fortele malefice. Acesta este atat de natura cosmica ,,Balaur de lumina cu coada-nflacarata, “ cat si telurica ,, tanar june “. Se introduce o imagine superlativa a Zburatorului, ca si in ,, Miorita “ specifica viziunii populare, fapt relevat prin comparatii si epitete, dar si prin apartenenta lui la domeniul cosmicului.
Ca si in ,, Calin(File din poveste)“ cei doi comunica in vis, acesta fiind singurul moment in care ei se intalnesc, insa intr-o lume ireala. Acest vis se transforma in ,, lipitura ”, reprezentand obsesia iar aceasta obsesie in ,, zmeu “. Are loc o clasificare, in planul fantasticului folcloric, a suferintelor Floricai. Posibila reprezentare a fapturii supranaturale care provoaca dragostea este reprezentata de epitetele aduse Zburatorului: „impielitatul”, „zmeu”, „flacaiandru”, „balai”, „cu parul d-aur”. De asemenea in descrierea Zburatorului observam dominanta unor elemente simbolistice ale focului. Focul, unul din cele patru elemente primordiale, este purificator. Capacitatea focului de a purifica totul (pana si sufletul) este pusa aici in antiteza cu Zburatorul de care „Nici rugi nu te mai scapa. Fereasca Dumnezeu!”. Portretul Zburatorului este romantic si sugereaza inadaptarea si imposibilitatea reconcilierii celor doua lumi, incat se face apartenenta la natura malefica, demonica.
In 1844 Ion Heliade Radulescu publica poemul Zburatorul, care are ca punct de plecare mitul Zburatorului consemnat, initial, in Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie Cantemir: „… este o naluca, un om tanar, frumos, care vine noaptea la fete mari, mai ales la femeile de curand maritate si toata noaptea savarseste cu dansele lucruri necuviincioase, cu toate ca nu poate fi vazut de ceilalti oameni, nici chiar de cei care il pandesc.”
Preocuparea pentru folclor a existat in mintile mai multor poeti romani contemporani lui I. H. Radulescu, si anume: Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu. Foarte mult din opera poetica a lui V. Alescsandri s-a perimat. Insa meritul istoric al poetului, chiar pentru aceasta parte, ramane inatacabil. Alescsandri a luat poezia populara(din care a facut o culegere), mai potrivita sensibilitatii contemporanilor, si i-a dat mici retusari coloristice in stil romantic. Suntem in epoca lui Prosper Merimée, a interesului pentru romantele spaniole si baladele sarbesti. Gasesti in Doine sugestii de mari tablouri, litografii fantastice in care o Baba Cloanta savarseste nocturnele calariri satanice, ori sapte frati incalecati pe zmei alearga pentru o fata cu flori galbene in par. Mai ales caracteristica este jalea intr-o geografie fabuloasa, facuta din pustiuri, din prapastii, in care calugarita lunatica se infunda in mari paduri la chemarea iubitului anonim:

„Hai cu mine-n codrul verde
S-auzi doina cea de jale
Cind plaiesii trec la vale
Pe cararea ce se pierde.

Sa vezi soimul de pe stinca
Cum se-nalta, se izbeste
Peste corbul ce zareste
In prapastia adanca.”

Preocuparea poetilor romantici pentru folclor nu dispare, mai tarziu M. Eminescu ii da si un nume Zburatorului: Calin. In poemul ,, Calin file din poveste “ iubirea este reprezentata ca o imbinare a contrariilor: uranic si teluric. Fata de imparat este simbolul frumusetii superlative, portretul ei fizic relevand sacralitatea acesteia. Conform traditiilor populare, pentru a fi ferita de primul impuls erotic, aceasta este inchisa intr-un castel izolat:

,,Pe deasupra de prapastii sunt zidiri de cetatuie”

Cadrul natural este descris intr-o atmosfera nocturna. In acest cadru se iveste Zburatorul iar motivul noptii intermediaza intalnirea celor doi. Fata de imparat si Calin nu se pot intalni decat in somn, cei doi facand parte din lumi diferite, motivul visului devenind astfel punctul de legatura intre teluric si uranic.
Ca si in ,,Luceafarul” omul de geniu nu se poate cobori la nivelul mediu, cum nici omul simplu nu poate ajunge la un nivel superior.
Aici intalnirea se face noaptea, prin intermediul oglinzii, simbol al cunoasterii, insa nu cunoastere directa ci una reflectata. Oglinda este un ochi strain in care cautam adevarul. Imposibilitatea contopirii celor doua lumi face ca ordinul naturii, firesc sa se schimbe, intreg universul participand la incercarea lui de a-i fi aproape:

,, Iar ceru-ncepe a roti ”

Daca la prima vizita facuta fetei el apare ca ,,Un tanar voievod” reprezentand frumusetea perfecta, avand chip angelic, a doua oara este o forta malefica: ,, Ochii mari si minunati
Lucesc adanc himeric “

Durerea ei, provocata de aceasta distanta este mare, implinirea iubirii ramanand ceva ce nu-i sta nici lui in putere, el care este ,,Luceafarul” simbolul superioritatii si al unicitatii. Dorinta acestuia este un lucru imposibil, el vrand sa o faca si pe ea asemenea lui, de a ridica omul simplu in slavi pe care acesta nu le poate atinge niciodata.

,, Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata”

Hyperion, din imensa lui dragoste pentru Catalina, doreste sa renunte la toate puterile lui, la nimbul nemuririi, pentru o ora de iubire, cu toate ca sacrificiul lui valoreaza mai mult decat toate idealurile lumii.
Semnele fetelor vizitate noaptea de zburator nu pot trece neobservate, metamorfoza ei fiind una evidenta:

,, Si-n oglinda a ei buze vede vinete si supte ”.

Oglinda este un loc al transfigurarii fizice care creeaza o imagine virtuala a frumusetii fetei capabila sa-si reveleze intreaga fiinta.
Suferinta fetei provocata de dorul lui ia proportii cosmice, sufletul ei este asemanat cerului: in momentul in care se scurg multe lacrimi, acesta ramane pustiu, ca un cer fara stele, caci fiecare lacrima este ca o stea care se desprinde de pe bolta. Fericirea si frumusetea ei sunt asemenea unui ,, Smarald rar ” simbol al unicitatii, al frumusetii interioare, care se consuma se pierde inabusita de suferinta precum arde nestemata in carbuni.
Aici iubirea apare ca un sir de incercari la care este supusa, intr-un final izolandu-se intr-o coliba, spatiu diferit de cel anterior. Saracia si modestia sunt sugerate prin litota ,, arde o candela cat un sambure de mac”. Sapte sunt anii in care ea infrunta singura greutatile si isi creste copilul fara nici un sprijin. Aceasta cifra reprezinta perioada cea mai importanta din viata unui om dar mai reprezinta si ceva magic, incheierea unui ciclu astfel incat in acest timp Zburatorul a renuntat la superioritatea si unicitatea lui pentru a fi alaturi de fata de imparat.
Revederea este momentul cheie care-i leaga pe cei doi. Aici apare motivul privirilor, mijloc de comunicare intre ei, ochii fiind oglinda sufletului astfel cautand unul in adancul sufletului celuilalt.