q1m12mt
Nascut la 24 decembrie 1934 in comuna Valeni, judetul
Izmail, poetul si cineastul Gheorghe Voda, a absolvit Universitatea
Pedagogica Ion Creanga din Chisinau (1959) si Cursurile supe rioare de scenaristica si regie din Moscova (1966). Debutand edi torial cu placheta de versuri Zborul semintelor (1962), scriitorul a evoluat considerabil, cartile sale Focuri de toamna (1965),
Ploaie fierbinte (1967), Aripi pentru Manole (1969), Pomii dulci
(1972), Valurile (1974), Ramai (1974), Inima alergand (1980),
La capatul vederii (1984), Scrieri alese (1988) s. a. fiind intampinate cu entuziasm, alteori starnind polemici aprinse, efor turile creatoare ale autorului fiind incununate in 1986 cu Premiul de Stat al Republicii Moldova.

Scrie versuri si proza pentru copii: Caietul din fantana (1979),
Marele strengar (1980), Bunicii mei (1982). Este un publicist activ si combativ (Iscalitura, 1978; articole si pamflete in presa).
In calitate de cineast s-a produs ca regizor al filmelor artistice Se cauta un paznic (1967) si Singur in fata dragostei (1969) si al documentarelor Nunta, De-ale toamnei, Maria etc., turnate dupa propriile sale scenarii.
Poezia de inceput a lui Gheorghe Voda este una de consemnare directa, alteori aluziva a faptelor vietii, raportate de autor la legile scrise ori nescrise ale adevarului, bunului simt, idealului. Preferinta lui constanta pentru tot ce e natural a costituit o modalitate si un mijloc de a evita scapatarea in poleirea realitatii, in exagerarea biruintelor de tot soiul, altfel zis a triumfalismului atat de frecvent in literatura timpului. Din preferinta poetului pentru natural a rezultat si felul de a se exprima: prin vorbe dure, pe sleau , rostite cu fermitate, raspicat, ca in formule, replici si sentinte. Metafora nu lipseste aproape din nici o poezie, dar nu ea este cheia de bolta a spunerii lui poetice, ca la
Liviu Damian sau, mai ales, La Anatol Codru; dimpotriva, textele lui se caracterizeaza printr-o anumita ariditate, printr-un rationalism us cat, personajul liric dovedindu-se adesea un moralist retinut, echili brat, zambitor nu o data. Mai cu seama incepand cu cartea a doua
Focuri de toamna , Gheorghe Voda stralumineaza faptele evocate, nude sau brute , cu lazerul unei constiinte etice straine de orice compromis. Arderea putregaiului in metaforicele/simbolicele focuri de toamna se lasa inteleasa ca o pilda vie de starpire a metehnelor spirituale ale omului si, mai larg, a plagilor sociale ale realitatii. In viziunile sale spectaculoase, in parabolele sale pline de sens etic adanc poetul exprima adevaruri umane uneori surprinzator de profunde, esentiale chiar, promovand atitudini ferme, lipsite de echivocuri sau compromisuri. Echivocul, ce-i drept, poate fi constatat in masura in care multe poezii sunt pilde , altfel zis parabole despre insecte sau animale, ale caror semnificatii etice (umane) urmeaza sa fie extrase de cititor din imaginea plasmuita de scriitor. Un prim exemplu ar fi

chiar poezia Focuri de toamna, in care spectacolul pitoresc al arderii putregaiului ( Ramul/ Ce-a tinut sub coaja/ Cariul/ Si vara toata legana omida ) se umple de semnificatii surprinzatoare (poetul le numeste, in final, sens ). Focurile insesi sunt nalte si severe / Sentinte din vechime repetate . Nu lipseste o anumita explicitare a imaginii:
Caci noi purtam/ Raspundere de toate,/ Iar fructul/ Ce-a crescut cu mierea otravita/ E prefacut in pulbere,/ Cu dansul/ La fel si truda cea nechibzuita ), dar in strofa de incheiere imaginea vorbeste oarecum de la sine , adeverind maximalismul etic al autorului, atitudinea lui neiertatoare fata de ceea ce e invechit, depasit, sortit prin firea lucru rilor pieirii: Culori de toamna / Zambet de plecare,/ Dispar in focuri multe si imense./ Si daca doare,/ Lasa ca sa doara / Noi intelegem care le e sensul .
Alte poezii cu cheie sunt Cumpana, Moliile, Despre ei, Intinerire,
Am scos ceasornicul din casa, Cucul personal s. a. Indeosebi Moli ile impresioneaza prin semnificatia etica profunda a spectacolului imaginat de autor. Blande,/ Mai blande decat lasii si moi,/ Mai moi decat mangaierea , moliile strica lucrurile din casa, traind din caldura bunatatii noastre si reclamand se intelege usor atitudinea noastra de combatere, de starpire nemiloasa. Or, literatura neincetand sa fie emi namente umana, simbolul moliilor se cere decodificat , descifrat : tot ce contravine vietii, bunului mers al lucrurilor, curateniei (etice).
Nu alta e situatia cainilor din poezia Despre ei. In prim-planul acestei bijuterii lirice e vorba anume si numai despre caini: Ei vin acasa odata cu dimineata./ Din blana scarmanata ies aburi obositi./
Pasind stramb, cu ochii afundati in ceata,/ vin acasa buni si cheltuiti./
/ Si-i asteapta pe la porti stapanii/ sa le-mbrace gatul in bratari./
Pentru-o noapte dezlegata, cainii/ isi pun ziua-n lant fara-ntrebari .
Or, farmecul situatiei poetice imaginate de autor rezida in planul al doilea al comunicarii, in subtextul ideatic al acesteia: pentru liber tate suntem nevoiti si noi, oamenii, sa platim , nu o data.
De o savoare exemplara sunt insantaneele, miniaturile poetice ale lui Gheorghe Voda. Evidentiem intai catrenul cu aripile pentru

cadere , necesare procesului de coborare : Sa nu ne facem aripi pentru zbor:/ inaltimea se ia cu alta putere./ Ne e sortit sa coboram./
Sa inventam aripi pentru cadere . Plasmuita in epoca zborurilor cos mice (poezia Aripi pentru cadere e chiar despre cosmonauti), mini atura citata ne lasa posibilitatea de a citi in subtext si alte sensuri, mai putin deslusite; e inefabilul de totdeauna al artei autentice.
Puterea plasticizatoare, dar si de exprimare a unor ganduri impor tante, de promovare a unor idei etice valoroase, este vadita in minia turile Ploaie ( Nu ploua zeii plang/ indepartati de casa,/ si dorul lor de plai/ in lacrimi se revarsa ), Dulce jertfire ( Adie vantul miros de paine./ Ochii rad si cresc plamanii./ In camp maine va fi sarbatoare./
Maine paiul cadea-va din picioare./ Dulce jertfire fara de sange,/ cand totul se bucura si nimeni nu plange ), Autoportret ( Acasa,/ floarea soarelui/ singura ramasa./ Mi-am lipit obrazul/ ca de fata mamei ).
Ba chiar atunci cand predomina exercitiul de plasticizare, ca in Toamna
( Scuturata, floarea-soarelui,/ fagure,/ din care au zburat/ albinele semintelor ) sau Celui curios ( Ia privighetoarea in mana,/ si nu mai canta./ Ia cucul, pitigoiul,/ greierul ia-l in mana,/ si n-ai sa auzi/ decat tremurul./ Pe cantec nu se pune mana ) ori gestul de constatare si de povatuire, ca in Cuvinte spuse la plecare ( Sa umbli brambura cat poti,/ fii raul railor intre cuminti,/ insa doua lucruri sa nu uiti:/ acest grai de la strabuni/ si cararea la parinti ), miniaturile lui Gheorghe
Voda au meritul de a spune multe si, principalul, mult in cuvinte putine.
In planul evolutiei scriitorului sunt demne de a fi mentionate majoritatea cartilor sale, cu deosebire insa cea intitulata La capatul vederii. Doua poezii O cale cat o viata si La capatul vederii ne conving de semnificatiile neasteptate si profunde ale titlului cartii, dat fiind ca pana la capatul vederii/ e viata cat o vreme:/ s-o intelegi ce scumpa-i,/ sa-ti para rau ca trece si Ah, steaua ce se-aprinde/ la capatul vederii / e lacrima curata,/ si nu e astrul serii . E o carte despre viata concreta a poetului si a oamenilor, pe care autorul o traieste activ si demn, exprimand-o cu o fidelitate necompromisa, metafora, simbolul, imaginea in genere neindepartandu-l, ci dimpotriva tinandu-l in chiar

miezul vietii, de unde el o vede, o simte, o intelege si o... exprima plastic, emotionant, in majoritatea cazurilor impresionant.
Zicand impresionant , avem in vedere neaparat si poeziile din ciclul Mos Pasare. Mai mult si mai concludent decat in oricare alt compartiment concret al creatiei sale, aici Gheorghe Voda se afirma ca poet al naturalului si ca artist care priveste viata drept in fata, nesofisticand-o si nefalsificand-o in numele unor cerinte sau postulate de esenta partinica sau realist-socialista. Mos
Pasare e o emblema vie a omului din popor, inzestrat cu bun simt, cu capacitatea de a distinge valorile reale de cele false si de a le numi si pe unele, si pe celelalte cu numele lor adevarate.
Incepand cu prima poezie a ciclului Despre cum s-a intamplat personajul se prezinta in tot pitorescul felului sau de a fi si de a exista in cartea de literatura artistica. Vorba i-i domoala, masurata, echilibrata, presarata cu intrebari si raspunsuri, cu pilde popu lare pline de talc. Asa s-a intamplat, in satul meu,/ sa nu se nasca voievozi si ctitori./ De aceea-n cronici vei gasi/ despre el mai mult la post-scriptum.// Dar au ramas balade si povesti/ si doine dulci, si cantece duioase,/ din gura-n gura suflul lor trecand/ precum un foc, sa nu se piarda se destainuie Mos Pasare, ca pe parcurs sa ne serveasca, generos, din intreaga intelepciune populara asupra vietii. El un singur sport in viata-a practicat:/ alergatura zi si noapte,/ tinand coarnele de plug,/ desagul cu samanta-n spate .
Apoi fiecare strofa noua adauga portretului moral al personaju lui trasaturi etice impresionante, ca in final sa se afirme maretia omului asa-zis simplu: Dar cate le-a reusit in veacul sau/ traiesc si toate-s de pomina./ El nu e omul cel cu mare faima./ Dar omul, cand il vede, i se-nchina . Izvorul lui Pasare, Ciresii lui Pasare,
Pasare si liliacul si alte poezii se disting printr-un parabolism dens, generator de talcuri profunde si dominat de expresia popu lara neaosa, totodata pitoreasca si sugestiva. Secventele Din adancurile lui Pasare, Nedumeririle lui Pasare si Ancheta lui
Pasare contureaza, largesc si esentialul adancesc fondul gno mic al poeziei lui Gheorghe Voda. Ca nicaieri in alta parte, vorba

populara, altfel zis pilda , alteori sentinta, altfel zis maxi ma, de asemenea de provenienta populara, stralucesc prin la conism, pitoresc si adancime de sens. Cuvantul nu raneste gura,/ ci inima , Orasence,/ ciorile zboara/ sa manance/ tot la tara ,
Ma uit:/ se pravale dealul in vale./ Zic:/ sa-l faci de la-nceput/ e alta treaba./ Dar are rost sa-l urci la loc? , Mos Pasare, ce faci aici?/ Pazesc padurea de furnici,/ lupii ii pazesc de miei,/ soarele de vanatai in atare instantanee lirice Mos Pasare se dovedeste un alt Pacala din folclorul nostru nemuritor, personaj amintit neaparat intr-o miniatura demna de urmasul sau: Mos
Pasare,/ da unde ii Pacala?/ Pacala?/ Pacalind toti hatrii din sat,/ la cursuri de pacalire/ a plecat .
Simpla in aparenta, intemeiata pe fapte concrete, palpabile , constand din parabole si mizand pe metafora/simbolul pitoresc si sugestiv, poezia lui Gheorghe Voda are in majoritatea pagi nilor ei complexitatea inerenta artei autentice, pe alocuri ine fabilul chemat s-o deosebeasca de platitudinea omoratoare de arta, si tocmai prin aceasta impresioneaza si place.
Dintre cartile de proza cel mai aproape de poezie se afla Bunicii mei.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Mihai Cimpoi, Gheorghe Voda. In cartea lui: Alte disocieri , Chisinau,
Ed. Cartea moldoveneasca, 1971; Poezia ca act al innoirii. In cartea:
Gheorghe Voda, Scrieri alese , Chisinau, Ed. Literatura artistica, 1988; O istorie deschisa a literaturii romane din Basarabia. Editia a II-a, Chisinau,
Ed. Arc, 1997, p. 198-199.
Ion Ciocanu, Gheorghe Voda: Pomii dulci . In cartea lui: Itinerar critic , Chisinau, Ed. Cartea moldoveneasca, 1973.
Ana Bantos, Poezia intre cotidian si firesc. In cartea ei: Creatie si atitudine , Chisinau, Ed. Literatura artistica, 1985.
Timofei Rosca, Lacrima revelatoare a poeziei. In Literatura si arta ,
1995, 26 octombrie.