m2f14fg
Formula literara a lui D. R. Popescu (n. 1935) asociaza, de re gula, trei elemente: gustul pentru mister =i spectaculos, o intriga bogata =i, instalat in inima nota\iei realiste, poeticul, manifestat
in preferin\a pentru simboluri. Acestea din urma sunt variate =i acopera un spa\iu vast de via\a, unde e vorba mereu de crime, iubiri tragice, calatorii bogate in evenimente, personaje ciudate, chiar diabolice, animale malefice etc. Sntr-o pagina de D.R. Popes cu se concentreaza toate nuan\ele pe care existen\a obi=nuita le poate cuprinde, de la asasinat la poezia naturii, antren`nd un numar impresionant de istorii pe care memoria naratorilor (sunt totdeauna mai mul\i naratori in car\ile sale), le dilata, modi fic`ndu-le in\elesul ori de c`te ori sunt reluate. Via\a apare astfel ca o poveste confuza, neincheiata, constituita dintr-un amalgam de fapte, bune =i rele, ur`te =i frumoase, verosimile =i neverosi mile, care se agreseaza reciproc =i se ingaduie cu dificultate. Snfa \i=`nd-o, prozatorul nu inten\ioneaza s-o ordoneze =i s-o judece more geometrico. La sf`r=itul car\ii, istoriile sunt tot at`t de tul buri, contradictorii, iar cititorul este silit sa caute el insu=i un sens
=i sa dea o solu\ie.
Ideea ca scriitorul nu trebuie sa introduca in opera o realitate gata facuta, o via\a dinainte hotar`ta e foarte moderna. Realistul mai vechi prezenta o lume deja explorata, digerata (zice cineva ironic) =i oferita spre consumare publicului printr-o scriitura fru moasa. El cunoa=te incheierea dramei =i =tie dinainte ce vor face destinele pe care le-a adoptat pentru o vreme: le da drumul in lume ca invingatori sau ii va pierde din vedere la o cotitura a nara\iunii. Neprevazutul, surpriza, rasturnarea spectaculoasa a vie\ii personajelor astfel elaborate sunt dinainte calculate, spre uimirea cititorului, care are iluzia ca asista la o istorie desfa=urata sub ochii lui. Se creeaza, astfel, iluzia simultaneita\ii, =i lectorul are naivitatea (frumoasa naivitate) sa creada in ea.

Prozatorul mai nou nu mai vrea sa cultive aceasta iluzie =i, lu`ndu-=i un colaborator pre\ios (acela=i lector ingaduitor), ana lizeaza o lume despre care nu =tie inca nimic, o lume subiectiva,
in curs de constituire. El nu da iluzia simultaneita\ii (falsei simultaneita\i), se situeaza chiar in simultaneitate, accepta riscul lucrului necunoscut =i renun\a la orgoliul de a se infa\i=a dinaintea cititorului ca un creator atoate=tiutor, ci doar ca un umil cautator de adevar intr-o lume de relativita\i. Un roman, spune Robert
Pinget in ni=te inteligente Pseudoprincipii de estetica, este „un amal game d’histoires qui s’enchevêtrent et dont a premiére vue res sort une maniére de verité moyenne que le lecteur localise mal, mais qui ne le déroute pas trop, car elle s’énonce en termes sim ples et selon les thémes familiers que j’ai dits. L’esprit s’accroche involontairement a quelques mots-clefs, tels forêt, maison, larcin, meurtre, viol, fuite, promenade et caetera, ne se doutant pas que je le mène ailleurs par le truchement justement de cette simpli cité qui normalement conduit a reconnaitre des situations déja connues de lui. Ce lecteur peut donc très bien «marcher», pourvu qu’il ne soit pas trop exigeant sur la vraisemblance...”
Fara sa impinga lucrurile p`na la acest punct, D.R. Popescu a deprins din proza moderna gustul de a relativiza adevarurile nara\iunii, =i istoriile sale, debitate repede, intr-un stil colorat =i
impleticit, vorbesc in chip firesc de int`mplari nefire=ti =i de indi vizi ce traiesc normal in bizarerie. Un personaj (F, 1969) sta in v`rful unui plop, \ine intr-o m`na o umbrela neagra, in alta re ceptorul unui telefon =i spioneaza satul, zi =i noapte. Un altul, profesor de desen, dispre\uind formele civiliza\iei, umbla descul\
=i da buna ziua vacilor, vaca fiind un animal sf`nt. Noe, lemnar =i psihanalist al satului, construie=te o corabie incapatoare =i a=teapta
increzator potopul. O femeie teribila, Ileana, se impreuna pe acoperi=uri. Ica, tatal ei, pre=edintele machiavelic al satului, fost actor de circ, are un picior de lemn =i un ochi de sticla; un \aran alcoolic umbla cu o capra dupa el, iar c`nd capra da semne de nestatornicie, o ucide etc. Astfel de fapte se petrec intr-un cadru firesc de via\a =i nu degradeaza substan\a realista a nara\iunii, de=i liniile ei se deplaseaza adesea =i, ca in literatura fantastica, apare sentimentul de ruptura in coeren\a structurii.
Romanul F cuprinde, in fapt, trei nuvele legate intre ele printr un personaj comun, Tica, tipul confidentului justi\iar. Prima (Ninge la Ierusalim) este mai degraba fantastica, compusa in genul prozei lui Mircea Eliade. Un antrenor de fotbal calatore=te noaptea pe o vreme rea cu ma=ina =i, in timp ce i=i aminte=te de un vis ur`t, aude un miorlait suspect. Apare =i o baba infa=urata intr-o guba maramure=eana =i inso\ita de o pisica. Baba e moarta sau a fost omor`ta, din neaten\ie, de antrenor? Sn orice caz, el o urca in ma=ina, apoi, cum ochii ei sticlo=i ii dau g`nduri negre, o suie pe caroserie =i-o leaga temeinic cu funii. Sn acest timp 20 de pisici sar, url`nd infernal, din portbagaj. Echivocul cre=te c`nd, ajuns la mili\ie, antrenorul constata ca baba, sub infa\i=area careia se ascundea, se pare, un t`lhar celebru, disparuse. Intervin =i alte elemente spre a spori echivocul nara\iunii: un medic, prieten al antrenorului, trecuse printr-o int`mplare asemanatoare cu deo sebirea ca baba nu disparuse, ci fusese inmorm`ntata de medic
in gradina casei, spre a fi apoi descoperita de poli\ie; =i ca =i acum, baba in chestiune era un notoriu asasin travestit. Noapte, vreme rea, vis (co=mar), pisica diabolica, baba — metamorfoza in toata literatura populara a Diavolului =i simbol al vrajitoriei maligne, iata elementele prin care se exercita agresiunea fantastica (orice crea\ie fantastica este o agresiune impotriva simetriei realului, o violentare a normalita\ii!) in proza lui D.R. Popescu. Povestirea nu are o incheiere =i nici nu poate avea, practic, vreuna, deoarece orice precizie in plus ar distruge sentimentul de incertitudine din care traie=te, in fond, fantasticul. A int`lnit sau nu antrenorul teribila baba, a vazut, cu adevarat, 20 de pisici sarind din port bagaj sau totul este o nascocire a fanteziei lui sub influen\a unui vis rau =i a unor int`mplari auzite de la al\ii? Regula este sa nu
=tim nimic precis din toate acestea.
Literatura fantastica moderna i=i scoate temele din existen\a obi=nuita, ocolind miraculosul, feericul, supranaturalul. D. R. Popes cu aplica =i in acest caz, cu bune rezultate, o tehnica verificata =i da povestirii sale un cadru normal de via\a. Antrenorul despre care este vorba se intoarce de la Timi=oara de la un meci de fot bal, asculta radioul, mediteaza la soarta unui jucator excep\ional, sabotat de antrenori mediocri, asista la un accident de tren, se adreseaza la urma mili\iei relat`nd o fapta care, dealtfel, nu se poate verifica, personajul urmeaza, cu un cuv`nt, un itinerar nor mal, =i tocmai acest =ir de fapte banale face posibila (=i verosimila) inser\ia elementului fantastic in nara\iune.
Cursul faptelor este mai iute =i intriga mai complicata in cea de a doua parte a romanului (Boul =i vaca), ce se poate, dealtfel, deta=a =i citi ca un bun roman poli\ist. Prozatorul este interesat de psihologia crimei, in sensul lui Dürrenmatt, in lumea iner\iilor rurale. Nara\iunea incepe cu relatarea unei agonii =i se incheie cu sugestia potopului. Sntre aceste doua trepte, un lung =ir de asa sinate, anchete, confesiuni adevarate =i false, dela\iuni ce se con tinua =i se lamuresc, in parte, in povestirea urmatoare, Cele =apte ferestre ale labirintului, care =i aceasta se sf`r=e=te cu o crima. De data aceasta este ucis procurorul, cel care voise sa dezlege firele unei ac\iuni complicate =i salvase un inocent ce-=i asumase o crima.
Inocentul omoara pe salvatorul sau, sav`r=ind, astfel, un act sim bolic: procurorul devenise culpabil prin incercarea de a da la o parte misterul ce stap`ne=te peste o lume plina de tragedii irecu perabile. Snsa aceasta poate fi o justificare fantezista. Ceea ce e sigur =i da farmec acestei nara\iuni in care se concentreaza mate ria a 10 filme de groaza este, in afara de puterea de inven\ie a prozatorului, =tiin\a de a crea o atmosfera unde tragicul =i grotes cul, crima =i sfin\enia traiesc laolalta.
Sn satul lui D.R. Popescu se petrec tragedii shakespeareene.
Povestirea incepe cu anun\area unei agonii. La capat`iul Mariei lui Vasile Ciulama se perinda neamurile, vecinii care, sub impre sia mor\ii apropiate, simt nevoia sa vorbeasca mult, povestirea fi ind o forma de aparare. Din dialogurile lor fragmentate, confuze se poate reconstitui istoria dura a unei familii \arane=ti in epoca noastra. Maria =i Vasile Ciulama avusesera mai mul\i fii =i to\i pierisera in imprejurari neclare. Manoila, cioban, a fost gasit mort
intr-o mla=tina. Din Paun, alt fiu, donjuanul satului, n-a mai ramas dec`t scheletul. Fusese omor`t, t`r`t in padure =i devorat de =obo lani. Un ginere, Gogu, a stat degeaba la inchisoare, victima a unei
inscenari de furt din avutul ob=tesc. Sn fine, batr`nii =i nepo\ii au fost deporta\i la Frumu=ica, in urma unui aranjament local de care nu este strain, iara=i, diabolicul Ica. Cine a sav`r=it acest macel =i
in ce scop? Un nume revine, adesea, in discu\ie, Ica, insa Ica fu sese =i el ucis intre timp (i se taiase capul cu sapa), =i din comen tariile \aranilor se deduce ca =i al\ii ar fi implica\i. Moise, direc torul =colii viticole, da o explica\ie posibila a faptelor, zic`nd ca la originea lor ar sta voin\a de putere a defunctului Ica. Fostul actor de circ venise in sat =i-=i casatorise fiica, frumoasa Ileana, cu Celce, un spirit primar, posesiv, devenit repede un incornorat primejdios. Ileana il umile=te =i-l in=ala in circumstan\e insolite.
Am citat mai inainte ca loc de refugiu pentru insa\iabila femeie acoperi=ul casei conjugale, insa de regula tradarea se petrece in gradina special amenajata de Celce cu flori =i plante rare. Pe aici trec barba\ii din toate genera\iile satului, in timp ce Celce este
\inut departe =i umilit. Din razbunare, Celce ar fi ucis pe Paun =i, tot el, impreuna cu Dimie, ar fi omor`t, din motive de data aceasta obscure, pe Manoila. Ica a facut din Celce un instrument al dorin\ei lui de putere =i, incuraj`ndu-l sa omoare, inten\ioneaza sa rea lizeze, dintr-o data, doua lucruri: sa domine, prin teroare, satul
=i sa intareasca sentimentul de vasalitate a ginerelui.
Explica\ia lui Moise este coerenta, verosimila, insa discutabila,
\in`nd seama de =iretenia personajului =i de placerea lui de a fa bula. Mai mult, Moise ar fi el insu=i un criminal =i incercarea de a stabili o legatura intre evenimente are scopul (cel pu\in a=a cred
Don Iliu\a =i Tica) sa indeparteze pe curio=i de cauza reala a at`tor tragedii. Snsa nici aceasta indoiala nu ne face sa progresam, caci amintirile lui Tica, martor, dupa c`te in\elegem, la un asasinat comis de Moise, nu sunt sigure, iar Don Iliu\a recunoa=te ca ceva este adevarat in povestirile directorului Moise, =i anume fic\iunea:
„Tu vorbe=ti foarte mult despre mor\i =i despre o stare a materiei care nu mai este, s-a destramat =i s-a risipit. +i in fa\a acestei ma terii care se distruge ireversibil tu =tii ca singura forma care este eternitatea este povestirea.” Snsa Moise alege din int`mplare partea
intunecata, pacatul, pedeapsa =i, inca o data, in ce scop? Raspunsul ar fi ca directorul inventeaza, creeaza raporturi verosimile intre ni=te int`mplari tragice, voind sa dea oamenilor care au ie=it din aceste tragedii o justificare lini=titoare =i sa treaca, astfel, in umbra participarea lui la aceste evenimente.
Exista =i alta versiune a faptelor, =i aceasta implica ad`nc per sonajul dinainte in istoria acestor int`mplari necurate. Tica, fiul
inva\atorului Dunarin\u =i nepotul Mariei, muribunda, asistase nevazut la uciderea lui Manoila de catre Moise. Snt`mplarea il dezechilibrase =i t`narul n-are curajul sa marturiseasca ceea ce vazuse. Alt martor, Nicolae, confirma mai t`rziu ca Moise (vic tima, =i el, al unui accident de tren) fusese un cinic =i omor`se, cu adevarat, fara scrupule. Snsa, abia ie=i\i din aceasta padure de fapte fioroase, cadem din nou in incertitudinea cea mai mare, caci
Nicolae omoara cu un briceag pe Tica, procurorul care se apropi ase mai mult de adevarul faptelor. Relieful nara\iunii se intuneca
inca o data. D. R. Popescu nu renun\a la tehnica pe care =i-a ales-o
=i cartea se incheie, cum incepuse, sub semnul relativita\ii eveni mentelor.
Din numarul mare de personaje care se mi=ca in acest roman extrem de dinamic re\inem, in legatura cu ideea de mai sus, doua tipuri: unul reprezinta spionul (confidentul, martorul), celalalt — o spe\a curioasa de uciga= vorbare\, imaginativ, cinic, cu un mare apetit de putere. Tica, Dimie, Nicolae intra in prima categorie.
Ica, Celce, Moise in cea de a doua. Un spion poate fi in acela=i timp un uciga= =i invers. Dimie care supravegheaza din v`rful plo pului mi=carea satului a participat la uciderea lui Manoila. Moise, care spune adevarul despre Ica =i Celce, a omor`t pe Manoila =i pe o t`nara \aranca, Leopoldina, =i a pus la cale numeroase alte asasinate morale. Sn fine, Nicolae, confidentul lui Moise, ucide cu adevarat dupa ce i=i asumase o crima imaginara.
Trecerea in prima categorie vine =i dintr-un sentiment aproape general de culpa pe care il au ni=te indivizi care au participat, direct sau indirect, la provocarea unor mari tragedii. Elocvent este, pentru aceasta situa\ie, Dimie. Instrument al lui Moise =i Ica, Dimie a ucis, a mistificat documentele primariei pentru a infunda fa milia lui Paun, apoi, c`nd toate acestea au trecut, el s-a exilat in pomul amintit =i supravegheaza satul pentru a impiedica raul sa se manifeste. Dar este o convertire sincera? Moise crede ca nu.
Izol`ndu-se in v`rful plopului, purt`nd cravata =i pantaloni tot deauna calca\i, Dimie vrea nu sa se umileasca, sa se purifice de raul pe care l-a facut, ci sa dispre\uiasca satul asupra caruia nu mai are nici o putere. Dintr-un motiv sau altul, Dimie este un sim bol al suspiciunii, sub forme, e drept, nebune=ti, comice. Lanter na pe care o \ine totdeauna la indem`na pentru a lumina noap tea cur\ile oamenilor este, prin excelen\a, un obiect de spionaj =i de teroare. Dimie s-a retras din lume, dar vrea, in continuare, s-o supravegheze =i s-o inspaim`nte. Ica a fost omor`t, Celce zace de mult timp fara sa poata sa moara, victima (matu=a Maria) ago nizeaza, el singur, Dimie, a supravie\uit =i scr`nteala lui traduce o veche deprindere de a teroriza.
Mai complicat este cazul lui Nicolae Pop, dispre\uit de familie
=i de sat pentru lenea =i be\ia lui perpetua. Un caz de psihanaliza
in proza lui D. R. Popescu. Nu singurul, dealtfel, caci Noe, t`mplar, doctor =i filozof, utilizeaza metode freudiste empirice. Convingerea lui este ca orice boala are o cauza sufleteasca =i, pentru a lecui trupul, trebuie sa lecuie=ti mai int`i sufletul. Metoda se bazeaza pe stingerea obsesiei (complexului) printr-o opera\ie de convin gere. O terapeutica de acela=i gen folose=te =i procurorul Tica in cazul lui Nicolae. Argumentul lui Nicolae e puternic: martor la at`tea crime, intrigi =i, culpabil, pentru ca a tacut =i a tradat pe oamenii pe care ii stima, el a hotar`t sa ucida pe Moise pentru a razbuna, astfel, multele umilin\e =i a impiedica alte tragedii. Con fesiunile lui ofera o alta explica\ie asupra evenimentelor din sat.
Moise aratase numai o parte a adevarului =i ascunsese alta, in care era implicat. El, Nicolae, inso\ind pe Moise, a vazut totul =i poate lumina =i partea intunecata a tragediilor ce au zguduit acest sat lini=tit. Dar, sa nu uitam, Nicolae este un bovaric, el i=i asuma o crima pe care n-a sav`r=it-o, de=i, omor`nd capra de care se legase, are sentimentul ca a ucis un om. Aceasta inlocuire a obiectului pentru a justifica o inten\ie la nivelul subcon=tientului este frecventa, =i psihanaliza a lamurit-o de mult. Nicolae este tipul spionului pozitiv, ochiul =i urechea adevarului. Slab, com plexat (infirm, lene=, alcoolic), el a fost multa vreme confidentul
=i instrumentul lui Moise. St`nd ascuns sub pat, a asistat la uci derea Leopoldinei =i la umilirea lui Adolf, morarul, care, pentru a-=i salva moara, aduce in camera lui Moise pe so\ia lui, frumoasa
Adolfi\a. Moise a distrus, apoi, via\a inva\atorului Dunarin\u, tatal lui Tica, =i tot Moise, diabolic, ar fi ajutat pe Ica =i Celce la arestarea lui Paun, fabric`nd o proba falsa (un pistol aruncat in f`nt`na). +tiin\a lui este de a inculca ideea vinova\iei. C`nd, bru talizata de el, dupa ce o sedusese, Leopoldina cade =i moare, Moise convinge pe Bradescu, barbatul, sa-=i asume crima. Dezorientat, barbatul accepta, a=a cum Dimie acceptase ideea ca el l-a omor`t pe Manoila, de=i faptele se desfa=urasera altfel. Moise e, pe scurt, un cinic cu o imagina\ie perversa. Povestirea reprezinta, pentru el, mai pu\in o forma de eternizare a evenimentului, dec`t o forma de falsificare a istoriei. Deviza lui e ca „totul este posibil, fiindca totul e imposibil” =i ca istoria este „un joc, un tangou sau un vals, o direc\ie a pa=ilor, un ritm...” Omor`ndu-l (in subcon=tient), Nico lae, martorul, face un act de justi\ie imaginara =i, totodata,
incearca sa se vindece de un complex. A cazut — zice el — „=i atunci lumina a crescut ca o mare lini=te in jurul meu: scapasem”.
Insa sagacele Tica dovede=te ca totul este o inven\ie =i incheierea o cunoa=tem. Martorul devine, realmente, criminal, =i planurile se confunda definitiv. Istoria a culpabilizat pe to\i, martori =i uciga=i, pentru ca inocen\a traie=te mereu in preajma vinova\iei
=i, de la un punct, se confunda cu ea.
* * *
Tot cu o moarte incepe =i romanul Cei doi din dreptul |ebei sau Cu fa\a la padure (1973): „+tefan statea pe pat =i lum`narile ardeau in jurul lui”... =i continua, ca =i in F, cu un priveghi unde se discuta int`mplari pe care le in\elegem mult mai t`rziu, c`nd filmul acesta zdren\uit se va intregi, =i din dialogurile fragmen tare ale personajelor putem trage un sens.
Tema car\ii este simpla =i reia vechiul motiv al dragostei neferi cite dintre doi tineri care fac parte din comunita\i invrajbite. Ilie
=i Ilona se iubesc =i, pentru a scapa de razbunarea lui Tibi, fratele fetei, fug in padure, unde traiesc ca salbaticiunile, adica in ino cen\a, sub ochii binevoitori ai unui batr`n utopist, Galatioan. Tibi ajunge pe Ilie =i cei doi vor muri lega\i de o salcie in timpul unui bombardament. Morala povestirii se in\elege numaidec`t =i,
intruc`t faptele se petrec in vremea razboiului intr-un sat arde lean locuit de rom`ni, maghiari, evrei, ea are un in\eles mai larg.
Atrocita\ile frontului favorizeaza orgoliul na\ionalist ce produce, la r`ndul lui, tragedii absurde ca cea dinainte. Un preot ortodox este intins pe cruce =i torturat in chip diabolic de ni=te adolescen\i care n-au inca sentimentul cruzimii lor. Satul fiind apoi ocupat de armata rom`na, al\i adolescen\i, inocen\i =i cruzi ca cei dina inte, rastignesc pe preotul catolic =i-i umfla burta cu pompa de bicicleta. Cei doi sunt, apoi, parasi\i =i stau fa\a in fa\a ca ni=te
Cristo=i uci=i in condi\ii grote=ti.
Ca peste tot in proza lui D. R. Popescu trivialul alterneaza cu diafanul, grotescul cu tragicul, cruzimea cu inocen\a. Disconti nuitatea stilului vrea sa dea o idee despre discontinuitatea vie\ii, caracterul nelogic, absurd al situa\iilor. Ni=te indivizi comenteaza un fapt ce s-a petrecut de mult =i frazele lor n-au nici un in\eles, aluneca paralel, ca in C`ntarea\a cheala, pentru ca fiecare de\ine un adevar =i adevarurile nu converg. Moartea lui Ilie =i Tibi e co mentata mai int`i de un evreu batr`n =i filozof, I\ic, =i de nevasta lui, =i in discu\ia lor se aud =i voci straine, replici imprumutate, acceptate, corectate, respinse. Cei doi pa\isera un lucru similar: fata lor fugise de acasa de frica parin\ilor habotnici cu un ofi\era= rom`n =i fusesera gasi\i, dupa oarecare vreme, mor\i intr-un lan de porumb. E de presupus ca batr`nii, discut`nd cazul lui Ilie =i al Ilonei, vor manifesta oarecare in\elegere. Ceea ce se =i in t`mpla: batr`na evreica trece la cre=tinism, iar I\ic vrea sa impace lucrurile.
Spiritul lui pacifist provoaca replica intoleranta a Ilonei, ad monestata la r`ndul ei de al\i martori ai tragediei. Caci =i aici reapare personajul martorului, spionului. O femeie cu apetit sexu al, Saveta, care ini\iase pe Tibi =i vazuse ceva din ceea ce se
int`mplase pe |ebea, gase=te ca vinovata este Ilona, care prin dra gostea ei ira\ionala ar fi impins la moarte pe Ilie =i pe Tibi.
Marturia este totu=i relativa. Personajele vad =i nu vad in acela=i timp. Pu=i in fa\a faptelor, ezita, schimba vorba =i transforma, in cele din urma, pe am vazul in am auzit. Cineva care relateaza o
int`mplare exprima aceasta substituire, curenta la personajele lui
D. R. Popescu: „+i i-a vazut cineva acolo? Se zice. Asta inseamna ca se poate. Eu nu cred dec`t ce vad =i ce aud. Dar nu zic ca nu se poate. Ce e ingrozitor, de ce sa nu se poata? Sau poate ca a visat cineva...”
Personajul memorabil al romanului este Ciungu, din aceea=i familie morala cu Noe din F. C`nd este evocata tragedia de pe
|ebea, Ciungu este absent. A murit, a plecat din sat, nu =tim, faptul nu are, dealtfel, importan\a. Ciungu are un picior de lemn =i face sicrie, e, deci, ca =i Noe, lemnar, =i ca =i acela practica empiric medicina. Specialitatea lui este vindecarea sterilita\ii la femei.
Tratamentul este eficace, =i femeile, p`na atunci nefertile, nasc copii care au, curios, ochii alba=tri ca ai lemnarului. Caz de vrajitorie, fire=te! Ciungu este un spirit speculativ =i detesta =ovi nismul. C`nd I\ic este persecutat ca evreu de horthy=ti, Ciungu il ascunde intr-un sicriu =i-l salveaza. Ni=te baietani ame\i\i de razboi
(intre ei, Tibi) il urca pe un magar =i-l poarta, batjocorindu-l, prin sat. Lemnarul face fa\a =i \ine discursuri din care nimeni nu
in\elege nimic, dar care au totu=i un t`lc: „Domnilor, sunte\i ni=te
ingeri! Sntr-adevar ni=te ingeri pu=i pe =otii, nevinova\i =i cura\i ca lacrima. +i cum sa fi\i voi vinova\i de ceva, doar n-ave\i cap.
Sngerii n-au cap, ei au doar aripi =i capul lor e la Dumnezeu. +i bine face\i! Voi sunte\i ingerii Domnului! A=a e =i adevarat, nime ni nu g`nde=te cu capul lui, tot ce spunem este suma, \ine\i minte, ca doar adunarea p`na la o suta o cunoa=te\i, este suma g`ndurilor celor ce ne inconjoara =i cu care traim =i voi trai\i in jur cu Dom nu, caci fiecare dintre voi fiind inger este o parte a Domnului nos tru iubit.”
Aceea=i nebunie in\eleapta o are =i alt personaj (absent =i el din povestire), Galatioan-batr`nul, fost acordeonist la circ =i, daca re\inem bine amanuntul, luptator anarhist. Traie=te izolat pe |ebea
=i, c`nd cei doi tineri, Ilie =i Ilona, fug din sat, el ii prime=te in casa de v`natoare in care traie=te, ii imbraca in frac =i rochie de mireasa, aprinde lum`nari lungi =i albe in sfe=nice =i toarna (se ria simbolurilor continua) vin ro=u in cani de lut negru. Umbla pe picioroange, in timp ce padurea este spintecata de obuze.
Galatioan este gasit mort, cu o coroana de frunze uscate pe cap.
E limpede ca, form`ndu-=i un stil =i stap`nind bine o tehnica epica, D. R. Popescu le aplica intr-un numar nelimitat de cazuri, schimb`nd, in func\ie de tema, accentul de pe nota\ia realista pe cea poetica =i invers. Sn Cei doi din dreptul |ebei lirismul este mai puternic dec`t in Dor =i F, favorizat =i de nota\ia discontinua ce permite sa creasca in spa\iile libere ale nara\iunii, ca intr-o f`=ie de bitum plesnita, iarba aspra a simbolurilor. Sntre at`tea mor\i
=i fapte atroce dam peste detalii poetice =i fantastice: o veveri\a alba ron\aie alune pe malul unui lac sarat, 7 vaci grase =i 7 vaci slabe se scalda =i mugesc de placere, o gaina sta pe gard =i as culta versuri ungure=ti spuse de un c`ine iste\, un oarecare +tefan
(nu se =tie daca este vorba de cel ce statea in sicriu sau de altul, autorul avertiz`ndu-ne doar: „sa nu-l confundam pe +tefan cu
+tefan!”) +tefan, deci, trece lacul sarat in picioare =i pletele lui ard in flacari...
Detaliile nu sunt izolate, discursul epic al lui D. R. Popescu are, c`nd presiunea faptelor cedeaza, asemenea respira\ii lirice calme, purificatoare. Amanuntele se organizeaza uneori intr-un simbol mai general, cum este acela al celor doi tineri care se scalda
in Amire=, in timp ce doi nem\i travesti\i in preo\i ucid cu auto matele pe Galatioan sau simbolul final al povestirii care infa\i=eaza pe Ilona, scr`ntita de dragoste ca Ofelia, traind singura in padure
=i alapt`nd un pui de caprioara...
Romanul este in genere bine scris =i, ca in toata proza lui D.R.
Popescu, simbolurile sunt profunde. Nu i se poate repro=a dec`t oarecare aplecare spre vorbarie a personajelor =i abuzul de ma cabru, mai pu\in vizibil aici, mai accentuat in F.
* * *
Temele, personajele =i formula epica din F continua in V` natoarea regala (1973), roman format din mai multe par\i care pot fi citite =i ca nuvele autonome. Ac\iunea este plasata in acela=i spa\iu imaginar (Pat`rlagele, C`mpule\, Turnuvechi) la care D.
R. Popescu va reveni =i in car\ile ulterioare. Un spa\iu epic =i un ciclu romanesc prin care prozatorul fixeaza o lume postbelica ob sedata de violen\e vechi (crime, dispari\ii, dela\iuni) =i in cautare de solu\ii noi de existen\a. Ideea mai profunda a acestor pagini
in care istoriile se intrepatrund =i se substituie, iar planurile tem porale sunt deliberat rasturnate, este aceea sugerata deja in pro zele anterioare: amestecul de inocen\a =i culpabilitate, rela\ia din tre putere =i adevar intr-o istorie (primele decenii postbelice) in plina febra a prefacerilor sociale. D. R. Popescu o ilustreaza in felul sau, folosind mai multe perspective epice =i un stil care trece, neprevazut, de la sarcasm la elegie, de la reprezentarea grotescu lui =i a macabrului la notarea directa, stenografica a faptelor de via\a, pentru ca un capitol mai incolo sa deducem ca tot ceea ce parea adevarul cel mai sigur sa fie o ipoteza falsa, o marturie su biectiva (romanul ca atare, =i nu numai acesta, ci toate prozele lui D.R. Popescu se constituie dintr-un =ir de confesiuni, declara\ii, amintiri care nu coincid) sau pur =i simplu o nascocire a nara torului. Sn F era sugerata, de pilda, uciderea procurorului Tica
Dunarin\u, con=tiin\a structuranta a romanului. Sn V`natoarea regala, personajul reapare, nevatamat; ipoteza dispari\iei lui nu se adevere=te, totul fusese, ca =i in alte cazuri, un joc al imagina\iei epice, o crima care se infaptuise doar in reveriile tenebroase ale naratorilor. Astfel de schimbari nu sunt izolate. Sn V`natoarea re gala fantasticul, miraculosul, macabrul, simbolicul, elementul poli\ienesc, cronica evenimentelor prezente =i cronica imperfecta a faptelor din trecut se combina in nara\iune =i ating chiar o anu mita performan\a epica, pacalind mereu cititorul. Snsa pacalirea face parte din scenariu, surpriza intra in stilul reprezentarii, am biguitatea nu este numai un mod de a sugera complica\iile vie\ii, dar chiar un stil de via\a.
Romanul — sa acceptam indica\ia de pe coperta — se deschide cu un prolog (Moartea este un armasar care nu se mai intoarce) in care sunt anun\ate personajele (Tica, Moi=e, Liliac, Vasile Cris toloveanu, Petru Gheorghe Ionescu, Ilie Manu, Patriciu...) =i c`teva elemente epice ce vor fi par\ial lamurite abia in ultimele pagini ale nara\iunii. Procurorul Tica Dunarin\u, care cauta sa afle adevarul despre moartea (dispari\ia) tatalui sau, prime=te acum o scrisoare anonima prin care este informat ca in burta unui cal
ingropat in cimitirul animalelor se afla scheletul unui om. Primirea scrisorii coincide cu dispari\ia unui oarecare Patriciu, administra torul =colii hortiviticole din C`mpule\. Deschidere de roman poli\ist. Cine a trimis scrisoarea? Se afla sau nu se afla scheletul unui om in locul indicat de scrisoare? De ce =i unde se ascunde
Patriciu? Ce legatura se afla intre aceste fapte =i moartea inca nelamurita a inva\atorului Horia Dunarin\u? Iata intrebarile pe care le sugereaza argumentul de la inceputul acestui roman in care se int`mpla multe fapte bizare =i naratorii rup mereu firul cronologiei. Sn prima secven\a, naratorul pare a fi anchetatorul
(Tica Dunarin\u) =i credin\a lui este ca „orice cercetare e inutila, fiindca cei care cunosc adevarul nu vorbesc, iar cei care vorbesc nu cunosc adevarul. +i a=a ram`ne un mister total...”. Credin\a se confirma, adevarul iese pentru un moment la suprafa\a, apoi dispare in r`ul tulbure al int`mplarilor =i supozi\iilor. Acest pro log se petrece pe stadion la un meci de fotbal =i singurul fapt si gur este ca banuielile procurorului merg spre Moise, personajul abil, malefic, cunoscut din F, vinovat, probabil, de crimele din Pat`r lagele, greu insa de dovedit pentru ca „el niciodata nu sav`r=ise nimic cu m`na lui, =i de-aici ii venea marea siguran\a de sine,
=tiindu-se acoperit =i deci invulnerabil. Un asemenea om nu putea fi invins dec`t las`ndu-te mereu invins de el, ca sa-=i descopere c`t de c`t armele =i oamenii prin care te invingea”... Strategie complicata, condusa cu rabdare de procurorul Tica Dunarin\u,
ingreuiata de faptul ca, in Pat`rlagele, toata lumea fabuleaza =i
int`mplarile ajung in pagina dupa ce trec printr-un lan\ de nara tori cu mintea sucita =i limbajul programatic ambiguu.
Except`nd secven\a expozitiva de la inceput, romanul este for mat din =ase nara\iuni la persoana int`i, legate intre ele printr un numar de personaje (Moise, Tica, doctorul Danila, Calaghero vici...) =i, in plan secund, prin istoria disparutului Horia Dunarin\u.
Naratorii sunt Nicanor, student medicinist, de fel din Pat`rlagele, ziaristul Dumitru Pop, un padurar al carui nume imi scapa, in fine, Aurelia Cristoloveanu, fosta eleva la =coala hortiviticola, martora indiscreta a intrigilor puse la cale de administratorul ge los =i diabolic Patriciu. Naratorul din prima nuvela (Marea Ro=ie) este un var al procurorului Tica =i tot el este =i eroul unei poves tiri fantastice, comparabila in plan estetic cu aceea liminara din
F (Ninge la Ierusalim). Ca =i acolo, un individ necunoscut merge pe vreme de ploaie intr-o noapte rea, =i trece printr-un =ir de
int`mplari inexplicabile. Stilul Eliade =i, in genere, stilul fantasti cului modern este complicat prin ruperi dese de planuri temporale
=i fuga in mici nara\iuni adiacente.
Dar iata datele povestirii: naratorul (numitul var) ram`ne cu ma=ina in pana in padurea Miersigului (“ca intr-o pe=tera de lemne”) =i este recuperat de o „Pobeda“ veche in care se afla doua femei in negru =i un =ofer ciudat. Femeile sunt surori =i se cearta ur`t intre ele. Una e tunsa scurt =i pare a avea voca\ie de intri ganta. Naratorul ii spune +colari\a, Circareasa. Cealalta este asis tenta la un spital (“cea mai batr`na spalatoare de fese =i de puroaie din spital”) =i duce cu sora ei o batalie apriga, insultatoare. Sunt referiri =i nume de indivizi pe care cititorul nu le in\elege =i nu le re\ine. Femeile in doliu incurca anii, datele, dar aceasta incurcatura e generala =i face parte, cum am zis, din stilul prozei lui D. R.
Popescu. Varul in cauza anun\a moartea lui Moise (“i-am vazut =i morm`ntul”), iar +colari\a care a jucat, dupa toate probabilita\ile, un rol nefast in via\a politica a jude\ului sus\ine ideea ca Horia
Dunarin\u nu e mort, e doar ascuns de frica. Circareasa, inso\ita acum de un =arpe de plastic, fusese, se pare, pe timpuri asesoare populara =i bagase groaza in oameni prin pedepsele teribile date de ea. Dar toate acestea sunt relative, Moise reapare in povesti rile ulterioare (O bere pentru calul meu, Ploile de dincolo de vreme),
Horia Dunarin\u nu da in nici un fel semne de via\a. Alte istorii
(despre un anume Ieremia, un arivist local, sau despre Ica, per sonaj mai bine identificat in F) indeparteaza nara\iunea de la li nia principala. Este, cum am semnalat deja, un procedeu la mijloc
=i el consta in a sugera haosul, incoeren\a, labirintul din mintea, indivizilor, care nu-i dec`t un reflex al labirintului istoriei. Ei nu se pun niciodata de acord in privin\a unui fapt, in cazul de fa\a
(=i in toate povestirile din ciclul F) asupra vie\ii =i mor\ii inva \atorului Horia Dunarin\u, rana vie a acestor con=tiin\e culpabile sau culpabilizate.
Linia fantastica din Marea Ro=ie, trec`nd prin aceasta padure de supozi\ii, aluzii, deturnari de la cronologia faptelor, confesiuni subiective incontrolabile, capata spre sf`r=itul nara\iunii o nuan\a poli\ista (in maniera Poe, Eliade): naratorul ajunge noaptea in casa celor doua femei, fumeaza o \igara, i=i uita tabacherea de argint =i, c`nd vine a doua zi s-o ridice, afla ca batr`nele in negru fusesera ucise de doua saptam`ni. Stupoare, suspiciune din partea vecinilor, alerta autorita\ilor, incapa\`narea naratorului de a sus\ine ca a calatorit cu o noapte inainte cu femeile in cauza =i a baut o cafea in casa lor. Ofi\erul de mili\ie Liliac il suspecteaza de crima, doi indivizi (un medic psihiatru =i un pocait), vecini cu femeile ucise, cred ca t`narul este un criminal nebun, insa fapt sigur este ca, atunci c`nd se face reconstituirea, tabachera de argint se afla pe masa din sufragerie. Prozatorul nu da o explica\ie logica acestei int`mplari ciudate =i, la drept vorbind, nu exista una care sa lamureasca un =ir de fapte care nu concorda intre ele. Fiecare martor are adevarul lui =i adevarul nu acopera dec`t o parte din elementele povestirii. Anchetatorul Liliac este aproape sigur ca naratorul aiurit e criminalul intors la locul faptei, iar cri minalul are la r`ndul lui motive sa creada ca adevaratul vinovat este insu=i ofi\erul de mili\ie. Acesta din urma da pe fa\a morala nara\iunii: „N-a= vrea in ruptul capului sa ma g`ndesc ca Marea
Ro=ie este o mare de s`nge unde este inutil sa mai cau\i adevarul petrecut c`ndva, cred doar ca uneori e greu sa gase=ti o solu\ie, raul =i binele fiind adesea ingemanate, traiesc impreuna, nu in stare pura, =i oric`t ai da cu toiagul (fiind ni=te ipoteze uneori pur =i simplu imaginare), apa nu se da in laturi sau lipse=te Moise cel b`lb`it ca sa sav`r=easca minunea”... Moise din Biblie, bine in\eles, „cel scos din apa“, caci Moise din prozele lui D. R. Pope scu este mereu prezent, inventiv in acest labirint pitoresc =i bi zar care este satul descris in F, V`natoarea regala, O bere pentru calul meu...
Nara\iunea urmatoare (Frumoasele broa=te \estoase) schimba c`mpul epic, modifica =i naratorul =i, intr-o oarecare masura, ti pologia. Snsa in planul profund =i indepartat al povestirii, ram`ne rela\ia Horia Dunarin\u — Calagherovici — Galatioan — Moise.
Ea revine in toate cele =ase par\i ale romanului =i va fi reluata =i
in car\ile ulterioare. Sn jurul acestui ax epic (cu implica\ii politice, morale, existen\iale) se grupeaza un numar enorm de alte istorii, personaje, fapte marunte de via\a, dialoguri care trec de la un narator la altul =i, binein\eles, se amplifica =i se deformeaza. Au torul (naratorul) este de parere ca multe amanunte notate in pagi nile nara\iunii n-au semnifica\ie =i, in genere, nu conteaza ce spune un personaj pentru ca el nu spune adevarul, iar c`nd il spune nu-i vorba dec`t de adevarul lui, nu de adevarul obiectiv. Sunt posibile,
in consecin\a, „mai multe variante plauzibile, mai multe adevaruri
a...i =i mai multe erori”. Prozatorii de tip tradi\ional cred in putin\a spiritului de a ajunge la adevar =i pun, de regula, ordine in ha\i=ul faptelor contradictorii, elimin`nd din principiu ceea ce este inesen\ial, nesemnificativ. Prozatorul modern are con=tiin\a semnifica\iei, in ordine epica, a nesemnificativului din via\a =i noteaza in paginile romanului g`ndurile lui privitoare la acest fapt:
„Toata aceasta descriere nu are nici o importan\a; fiindca un impiegat de 104 kilograme n-are nici o insemnatate nici intr-o gara unde singura sa fapta ie=ita din comun este c-a spart cu co tul termometrul farmaciei; fiindca in acea zi putea sa fie mai cald sau sa existe o alta trasura in sta\ie, sau Petru Ionescu sa n-aiba un geamantan scorojit =i deci sa nu simta nevoia sa se urce intr-o trasura; fiindca putea sa nu existe cafea, sau Iolanda sa fie ple cata in ora= =i soneria sa fie stricata. Balzac putea sa lipseasca =i el, ori sa fie inlocuit cu Seneca, ori cu oricine. Toate aceste amanunte, inclusiv ora sosirii acceleratului, inclusiv luna =i anul, puteau sa lipseasca. Clima, ora=ul, dimensiunile =i numele pro tagoni=tilor, tot acest decor „in spa\iu =i in timp” nu valoreaza nici macar c`t o stramo=easca „ceapa degerata“ daca protagoni=tii nici ei nu valoreaza nimic. Pe cine mai poate sa-l intereseze ce-a zis Petru Ionescu? Pe nimeni. Nu se mai poate suporta ambalajul exact al faptelor, s-a depa=it de mult... Da, e ingrozitor sa-\i
inchipui c-ar trebui sa supor\i un Hamlet povestit de un prozator:
«Sn Danemarca (o descriere c`t mai amanun\ita asupra climei; apoi numarul locuitorilor, locuitorilor pe kilometri patra\i etc.)»
Nu. Iar in cazul lui Petru Ionescu, de o mie de ori nu. Nu se anun\a un erou, fiindca in prima sa replica, in momentul c`nd este sin gur =i deci nu-l obliga nimeni sa nu fie sincer fa\a de sine, el spune raspicat o minciuna grosolana: ca Ilie Manu este mort. Ilie Manu traia.” +i patruzeci de pagini mai incolo, dupa ce nara\iunea a
inregistrat un numar enorm de alte amanunte indepartate de firul epic central:
„Toate acestea n-au nici o importan\a. Unele amanunte mai deosebite s-au uitat, ori nu s-au aflat niciodata, altele poate sunt eronate; insa nu conteaza, cum nu conteaza nici ce-a spus exact baba Sevasti\a inainte de-a pleca in Brani=te sau c`nd se int`lnea cu Don Iliu\a, nici starea mintala a Iolandei, nici altceva nu con teaza.”
Este la mijloc, binein\eles, o =iretenie a prozatorului =i =irete nia are un nume in retorica. Te indoie=ti de insemnatatea unui fenomen =i, in acest timp, il notezi cu exactitate. Sugestia este ca scriitura trebuie sa prinda toate culorile realului, indiferent de ceea ce crede naratorul despre importan\a lor, pentru ca indivizii traiesc
intr-o lume amestecata, impura, incongruenta. Nu-i nimic de obiectat impotriva acestei teorii, proza moderna valorifica, indis cutabil, inesen\ialul, banalul, consider`nd (de la Flaubert incoace) ca destinul se reveleaza prin nimicurile vie\ii. Dar teoria este nu mai par\ial aplicata, pentru ca nici un prozator nu poate nota tot ce g`nde=te, ce face =i ce spune un individ intr-o zi. I-ar trebui sute de caiete, mii =i poate zeci de mii de pagini care sa transcrie o asemenea epopee a derizoriului. O selec\ie, o ordine exista, pe fa\a sau in ascuns, intr-un text care vrea sa spuna ceva despre destinul unui individ sau al unei colectivita\i umane. Sn V`natoarea regala amanuntele parazitare sunt mai reduse, in O bere pentru calul meu ele anihileaza in buna parte pagina epica, =i nu at`t amanuntele, c`t dezordinea lor, fragmentarea discursului, deschi derea la infinit a parantezelor.
Dar sa revenim la tema prozatorului. Sn Frumoasele broa=te \es toase este urmarita o alta istorie obscura, aceea a lui Ilie Manu, a so\iei sale, Iolanda, =i a unui tip bizar, Petru Gheorghe Ionescu, care face comer\ tenebros cu cenu=a mor\ilor sau a celor presupu=i mor\i. Naratorul este, aici, ziaristul Dumitru Pop, care relateaza prietenului sau, Tica Dunarin\u, ceea ce a auzit de la al\ii =i, mai rar, ceea ce a vazut cu ochii sai. Numitul Ilie Manu, prieten cu
Calagherovici =i, deci, cu Horia Dunarin\u, fusese inchis in urma unei intrigi locale, iar so\ia lui, Iolanda, a=teapta sa nasca. Feme ia este vizitata noapte de noapte de o naluca, e obsedata de cru cile albe =i le vede cobor`nd din cimitir. Baba Sevasti\a, prietena ei, sta de vorba cu strigoii =i mai t`rziu (in O bere pentru calul meu) inspecteaza noaptea iadul =i aduce de acolo ve=ti despre cunoscu\ii din Pat`rlagele. Ilie Manu e dat mort =i Petru Gheo rghe Ionescu transporta intr-un geamantan jerpelit cenu=a lui. Snsa totul este o farsa sinistra. Ilie Manu traie=te =i, in inchisoare, da peste un paznic primitiv =i diabolic (Bondoc) care sav`r=e=te, dupa toate aparen\ele, crime abominabile. Din discursul epic fragmen tat, cu un numar derutant de voci narative, in\elegem ca omul onest, Calagherovici, fost ilegalist, fusese eliminat de Galatioan
in complicitate cu Moise =i al\ii. Ilie Manu, victima ca =i Horia
Dunarin\u, a aceleia=i conjura\ii, iese din inchisoare =i, pentru ca sufera de ochi, Iolanda ii stoarce din s`nii ei volumino=i lapte de mama pentru a-i limpezi vederile. Aceea=i Iolanda, terorizata de femeia de fum cu copilul ei negru de m`na, lipe=te lum`nari pe spatele broa=telor \estoase =i broa=tele se mi=ca ordonat =i halu cinant prin gradina cuprinsa de cea\a. Faptele au, =i aici, o de schidere simbolica.
Romanul i=i schimba din nou c`mpul de observa\ie =i nara torul in partea a IV-a (Linii colorate). Cel care relateaza acum se cheama Nicanor, student medicinist, =i el aduce date din lumea universitara. Alt r`nd de drame, alte personaje, alte istorii crude
=i tenebroase. Capacitatea de inven\ie in cascada a indivizilor descri=i de D. R. Popescu este fabuloasa. La prima vedere, istori ile relatate aici (suferin\ele asistentului universitar Dealatul, moartea actorului Marius Fara, incompeten\a fudula a profesorului
Dunare, cinismul poetului mercenar Ion Logofet, scenele amuzante
=i grote=ti din sala de disec\ie) n-au nici o legatura cu tema car\ii, apoi se observa ca o rela\ie exista: studentul recalcitrant Nicanor este din Pat`rlagele =i in copilarie umblase prin sat pe catalige, fiind unul dintre martorii (spionii) evenimentelor de acolo. Exi sta =i un al doilea plan, simbolic, al nara\iunii care se leaga de cel dinainte =i anume: Nicanor descopera adevarata boala a unui pacient aflat in grija impostorului cu titlu academic, profesorul
Dunare. El cauta, cu alte cuvinte, adevarul =i, c`nd il afla, este dezamagit pentru ca adevarul inseamna pentru pacientul Cristescu moartea iminenta. Asistentul Dealatul, care trecuse nevinovat printr-o deten\iune grea =i e parasit de femeile pe care le iube=te, este insa de parere ca, indiferent de consecin\ele tragice, adevarul trebuie cautat =i gasit. C`nd studentul sau Nicanor pune diagnos ticul real, ii prinde degetele =i i le saruta. O umilin\a, iara=i, sim bolica. Nicanor, Dealatul, Tica Dunarin\u, Dumitru Pop fac parte din aceea=i familie morala =i reprezinta in proza lui D. R. Popes cu (cea din ciclul F) ra\iunea inflexibila intr-o lume str`mba, con fuza, lovita, cum se sugereaza in cea mai intinsa =i cea mai buna nara\iune din roman, de o boala teribila (turbarea). Substan\a car\ii =i for\a epica a prozatorului se vad mai limpede in aceste pagini dense, scrise in doua registre: unul realist, cobor`t spre zonele joase ale umanului, acolo unde vulgaritatea ia forme ma cabre, altul fantastic =i simbolic, adun`nd elemente din mistica populara =i din folclorul slobod al satului.
V`natoarea regala (povestirea de peste o suta de pagini cu acest titlu) incepe cu descrierea unei mor\i false =i continua cu co=ma rurile unui copil nazdravan, Nicanor, care asista la scene de de men\a colectiva: in Pat`rlagele intra turbarea in c`ini, in pisici,
in =obolani, in vite =i, mai ales, in mintea oamenilor. E vorba de una din acele molime simbolice (ciuma, holera), descrise deseori de literatura, =i care sugereaza un fenomen social grav, ca =i com portamentul indivizilor, in astfel de circumstan\e. D. R. Popescu se refera la evenimentele =i mentalita\ile socio-politice din anii
’50, transpun`ndu-le intr-o parabola in stilul prozei sud-ameri cane =i, intr-o mai mica masura, in maniera Jünger din Pe falezele de marmura. Este vorba de turbarea (reala sau doar inchipuita) a c`inilor din Pat`rlagele =i de o boala mai fioroasa dec`t aceasta, turbarea fricii care se instaleaza in oameni. La sf`r=itul unei v`natori (v`natoare cu valoare premonitorie), cineva observa ca un c`ine numit Franz Iosif are ochii ro=ii =i din gura lui curg bale...
E primul semn al nebuniei care va cuprinde aceasta mica a=ezare umana =i, desigur, simbolul unei maladii sociale mai generale.
|aranii i=i omoara c`inii, Ciocanelea se distinge prin cruzimea =i abilitatea lui de hingher, asistenta medicala Florentina poarta mereu la ea o siringa cu care in\eapa animalele, un gospodar, cu prins de panica, suce=te g`tul gainilor din curte, un altul injunghie vaca =i, in spatele acestor fapte, se profileaza o stihie sociala cu efecte de schizofrenie colectiva. Un c`ine puternic, ro=covan,
int`mpina nepasator demen\a satului =i lichidarea lui anun\a, spune naratorul, lichidarea lui Calagherovici =i, apoi, a doctoru lui Danila.
Scena lin=arii acestuia din urma este memorabila. Se observa bine, aici, m`na sigura de prozator, abilitatea de a aduna faptele
intr-un mare simbol. Danila este un medic priceput =i loial, el vrea sa vindece satul nu numai de turbare, dar mai ales de spaima de turbare, in\eleg`nd ca sminteala oamenilor este o boala mai grava.
Doctorul este indragostit de excentrica, demonica Florentina Fi rulescu care iese goala in curte sa se spele =i se lasa privita de piticul |eavalunga =i de Nicanor, baiatul care merge pe picio roange. „Domni=oara moa=a“ organizeaza o v`natoare pentru a distruge vie\uitoarele suspecte de turbare din padurile invecinate
=i, apoi, a\`\a ceata de oameni =i de c`ini impotriva doctorului
Danila. Doctorul o surprinde scald`ndu-se in r`u =i vrea sa se apro pie de ea, insa femeia, cuprinsa de inexplicabila ura, il da pe m`na v`natorilor, declar`ndu-l molipsit de turbare. Isteria moa=ei, mira rea, singuratatea barbatului, frica =i, in cele din urma, nebunia generala sunt notate cu fine\e. Doctorul incearca sa se apere, apoi renun\a =i este impins in Dunare =i sf`rtecat de c`ini. Imagine puternica a tragicului individual in inima co=marului colectiv: „El se muiase =i nu-i mai pasa de mu=caturi =i nu se mai ferea de gurile lor negre =i ori ca era ca Ciocanelea, cum ziceau ei, =i atunci tot ingrozitor era ce faceau ei, adica exact ce nu faceau ei, ori se lasase hartanit, ca sa termine odata cu ce aveau ei in g`nd cu el
=i ceea ce-i puteau face javrele p`na atunci: fiindca zbat`ndu-se
i=i prelungea de pomana durerile =i nu-i mai folosea la nimic =i nici nu-i convenea poate sa-i vada cum il privesc la nesf`r=it. Doar
ii privea. Dar spre plopul meu nu se uita, fie ca ma uitase, =i atunci era turbat =i nici nu ma re\inuse in minte ca sa ma uite, fie ca sa nu-i duca spre plop cu g`ndul =i sa ma gaseasca acolo =i sa-=i dea seama ca-i vazusem =i sa ma creada =i pe mine ca pe el, sau de teama ca am sa-i spun sa puna =i pe mine c`inii. Nu =tiu ce era sau nu era in capul lui. Dar el chiar de era cum ziceau ei, ei il lasau pe seama javrelor cu str`mbatate =i pe nedrept =i orice s-ar fi int`mplat, de-ar fi murit el sau nu, bolnav sau nu, din capetele lor trebuia sa fie rascumparata pieirea. M-am g`ndit ca el putea muri atunci c`nd s-a ridicat din nou in picioare =i-a inceput sa se bata cu haita de c`ini; nu mai putea sa-i vada incol\indu-l =i sa mai asculte pocnetele de arma ce-i a\`\au =i sa stea de lemn. Dar era fara vlaga =i cadea in genunchi =i-i intar`ta =i mai tare lovin du-i =i incerc`nd sa scape de ei, alerg`nd. Doamne, cum de la noi
in sat innebunisera c`inii, ca prin alte locuri din imprejurimi i=i vedeau de mamaliga lor, n-aveau bale, ori ii dusesera din timp la injec\ii =i-i privisera in gura lor cascata, de ce la noi? +i atunci m-am
intrebat: dar daca el nu era turbat? Daca erau ei, cei care incer cau sa-l piarda? +i ei asmu\isera c`inii pe el =i-l impingeau spre groapa fara vina. Dar atunci nici ei poate n-aveau nici o vina. +i era =i mai groaznic, ca ei aveau sa traiasca =i seara sa mearga in sat =i fara dreptate puteau =i pe altcineva sa-l puna in locul lui.
Au tras cu armele in v`nt, umpl`nd aerul cu miros de pulbere arsa =i c`inii incalzi\i =i slei\i =i ei de vlaga l-au impins in Dunare
=i el a inceput sa se apere azv`rlindu-le apa in ochi =i ei au navalit pe el =i l-au dobor`t la mal in apa =i nu se mai vedea intre valuri om de c`ine, erau unul peste altul, ca un alt soi de animal: facut din capete de c`ine =i din trupuri de c`ine =i av`nd =i un cap de om =i m`ini =i picioare de om. Sn c`inii ce se speriau de apa =i voiau sa vina la mal ei trageau cu alice =i-i for\au sa nu pa=easca pe pam`nt =i ei se intorceau spre el =i unii de-abia l`nga el erau cuprin=i de moartea data de alice =i incepeau sa pluteasca fara suflare in jurul lui. I-a luat apa =i a inceput sa-i inece invalma=i\i
=i sa-i duca in jos, plutind =i nu prea. Nu l-am mai zarit dintre ei
=i dintre schelalaiturile lor pline de apa. Sl baga Dunarea la fund
=i ce era formidabil era ca soarele stralucea ro=u in amurg =i frun zele frematau =i rasarea luna.”
Asemenea scene, de un vizionarism negru, ii reu=esc lui D. R.
Popescu. Remarcabila este sugestia de complicitate intre crima, nebunie =i supersti\ie populara. Ciocanelea, hingherul, i=i marita fata =i, beat, incepe sa latre. Cei de fa\a cred ca a turbat, il leaga
=i-l inchid intr-un cote\ de gaini, apoi se duc la spital, la C`mpule\, sa verifice daca n-au semnele turbarii. Ciocanelea sta in cote\, apoi scapa =i se arunca in f`nt`na. Sinucidere sau crima? Ambele ipo teze sunt avansate. O int`mplare asemanatoare este povestita
in Un veac de singuratate. Sunt =i alte amanunte in V`natoarea regala care sugereaza isteria unei colectivita\i umane intr-un mecanism istoric dereglat. Baba Sevasti\a ii taie pe pat`rlageni sub limba =i le schimba numele pentru a nu fi identifica\i de de monul turbarii. Pe |eavalunga il cheama acum Chilipir, pe Moise
— Cazan, Florentina devine Mia =i prozatorul duce mai departe nara\iunea folosind noua onomastica. Este, apoi, gustul pentru macabru =i preferin\a pentru senza\ional, bizar, grotesc, observate de to\i comentatorii romanului. „E un preaplin de ciuda\enii in
V`natoarea regala”, zice Valeriu Cristea (Domeniul criticii, 1975).
Unele accente sunt, intr-adevar, excesive =i abat nara\iunea de la tema ei profunda (faptul se vede mai bine in O bere pentru calul meu), altele sunt, epic vorbind, pregnante =i intaresc nota alegorica a car\ii sau arata explozia imagina\iei \arane=ti. Vaca lui |ea valunga inghite monezi, calul lui Belivaca „sta cu maciulia aprinsa de doua zile”, i se ia s`nge, apoi calul moare in aceea=i condi\ie grotesca. Piticul |eavalunga sufera de priapism, umbla toata ziua beat =i ataca femeile disponibile. Margareta este o nimfomana amar`ta =i este poreclita ru=inos Cur de Fier sau Barza pentru ca na=te in fiecare an un copil fara identitate paterna. |eavalunga, cuprins de streche, trage pe Bita in bozii =i femeia c`nta pope=te
in timp ce pacatul se impline=te. Scena este dubioasa. Acela=i
|eavalunga (Chilipir) merge prin sat cu lum`narea aprinsa =i intra gol in biserica, apoi se leaga de funia clopotului. Fetele dintr-un internat spioneaza casa administratorului Patriciu =i vad lucruri care le a\`\a sim\urile =i imagina\ia. Patriciu le ademene=te in pivni\a liceului printre butoaiele cu mustul in fierbere, =i acolo se petrec fapte de spaima (inclusiv, probabil, o crima: omor`rea pro fesorului Haralamb). Apare din nou un armasar, Irod, ca simbol al acestei frenezii sexuale. Irod este castrat =i, apoi, ucis. Petra se
imbolnave=te de o boala ciudata de care n-o vindeca dec`t profe sorul Haralamb prin metode magice, ceea ce treze=te gelozia fio roasa a so\ului, Patriciu. O explica\ie a crimei ce se profileaza.
Petra ram`ne insarcinata =i credin\a ei este ca are sa-l nasca pe
Iisus Cristos.
Sn fine, scenariul poli\ist-fantastic se complica. Aurelia, nara torul din secven\a Orizontul ni se pare intotdeauna mai departe dec`t zenitul, i=i asuma uciderea lui Patriciu, dar Tica, procurorul,
i=i da seama la timp ca este vorba de o crima imaginara, de un act ritualic, explicabil prin psihanaliza. Fosta eleva (povestirea faptelor se face, =i aici, mult mai t`rziu dec`t s-au int`mplat ele,
=i acest decalaj de timp explica fabula\ia naratorilor, imprecizia datelor) duce din nou aceasta istorie incurcata in preajma lui
Moise =i Galatioan, iar ultimul narator, fost =ofer al lui Galatioan, acum padurar, da ve=ti despre biografia personajelor principale
(Calagherovici, Moise, Horia Dunarin\u, Calistrat Peralta) in tim pul razboiului, in a=a chip inc`t, la sf`r=itul romanului, =tim multe lucruri despre intrigile lui Moise =i despre cruzimea lui Galatioan, dar nu =tim inca adevarul integral despre dispari\ia (moartea) lui
Horia Dunarin\u. Cercetarea continua. Caut`ndu-=i tatal, fiul, Tica, da peste o lume originala, trasnita, incapabila sa mai desparta binele de rau, strivita de istorie =i terorizata de in=i abili =i dia bolici ca Moise. D.R. Popescu introduce acest mozaic intr-o parabola, dar are iscusin\a sa iasa mereu din ea, evad`nd fie in fantastic (episodul din Marea Ro=ie), fie intr-o descrip\ie acut re alista a satului postbelic, cu spaimele, supersti\iile =i tragediile lui. Tema tragica sta in ad`nc, la suprafa\a este un carnaval de
int`mplari ciudate. Judecata estetic, cartea este originala =i are substan\a. Alaturi de F, paginile de aici sunt cele mai bune publi cate de D. R. Popescu =i reprezinta, indiscutabil, un punct de referin\a in proza postbelica.
Formula epica =i conflictele din F =i V`natoarea regala continua
in O bere pentru calul meu (1974). Personajele sunt cele cunoscu te: Moise, Celce, Don Iliu\a, |eavalunga, Nicanor, Sevasti\a, Tica
Dunarin\u =i, in planul indepartat, Galatioan, Calagherovici =i
Horia Dunarin\u. Nume noi in acest scurt roman sunt Oprica Mi titelu, c`rciumarul satului, Gelu Fruntelata, un uria= cu bra\ul v`njos =i capul dur, nevasta lui, Pitulicea, moa=a clandestina a satului, =i calul Mi=u care are har divinatoriu =i darul vorbirii.
Calul este proprietatea lui Moise, dar Iago din Pat`rlagele nu-i pricepe limbajul. Singura care se in\elege cu nazdravanul Mi=u
=i-i talmace=te vorbele este baba Sevasti\a. Cartea, cu multe ele mente ramase din nara\iunile anterioare, se organizeaza ca o ale gorie =i are aceea=i deschidere spre simbolurile existen\ei sociale.
Sn p`nza complicata a int`mplarilor =i a vorbelor care se contrazic, descifram desenul cunoscut: Tica Dunarin\u cauta sa descopere adevarul despre tatal sau =i spionii sai (martorii sau numai co mentatorii evenimentelor trecute) ii dau ve=ti contradictorii. E dificil de precizat cine este naratorul pentru ca, aici, mai mult dec`t in car\ile precedente, vorba trece din gura in gura, istoria este povestita de ni=te indivizi cu mintea sucita =i febrila. D.R.
Popescu folose=te, de regula, urmatoarea schema: „Nicanor:
Sevasti\a mi-a spus: sa mergem, i-am zis lui Moise, sa-l vedem pe
Celce” sau: „Nicanor: nu int`mplator a venit Moise cu Mi=u la c`rciuma lui Oprica Mititelu, mi-a zis Don Iliu\a, =i i-a spus =i lui
|eavalunga ca sa auda =i Moise”..., de unde se vede ca a (istoria, fapta, vorba spusa de cineva) nu ajunge la b (receptor, in cazul de fa\a Tica Dunarin\u) dec`t dupa ce trece prin imagina\ia =i limbajul a trei sau patru intermediari. O caracteristica a indivizi lor din prozele lui D.R. Popescu este ca to\i fabuleaza, duc vorba de colo-colo, anun\a dezastre (decese) =i, apoi, le contesta, sar dintr-un timp in altul =i spun rareori ce g`ndesc cu adevarat.
Adevarul iese, c`nd iese, din suma acestor confesiuni sucite =i neincheiate. Personajele cele mai pregnante formeaza o familie de mitomani situa\i la jumatatea drumului intre crima =i inocen\a.
Sn O bere pentru calul meu faptele ar fi urmatoarele: Moise cumpara un cal de la t`rg in scopul de a da de urma lui Horia
Dunarin\u pe care il cauta, se =tie, =i fiul sau, Tica. Ra\iunea lui
Moise, suspectat de a-l fi lichidat pe colegul sau, este simpla: sa arate celor care il banuiesc de o crima odioasa ca nu are nici un amestec =i, daca descopera cadavrul, sa aiba, in fine, certitudinea ca adversarul sau e mort. Mi=u, calul, vorbe=te =i oamenii din
Pat`rlagele =i din imprejurimi se inchina =i fac rugaciuni in fa\a lui. Cartea se deschide, dealtfel, cu infa\i=area unei procesiuni. O femeie saruta copitele calului, i=i pune \ar`na in cap =i se boce=te
(“vai de mine ce pacatoasa sunt, vai ce nenorocita sunt”), alta i=i scoate hainele =i le a=terne, biblic, inaintea lui Mi=u, socotit ani mal sacru. Mi=u este, binein\eles, un pretext, un oracol progra mat, manipulat, un simbol, in fine, luat din basm =i adus in furni carul de la Pat`rlagele. Baba Sevasti\a, vestala, traduce vorbele calului, dezvaluind, in felul acesta, istoria oculta a satului, cu dispari\ii, crime, tradari, complicita\i nelamurite. Aflam, acum, ca |eavalunga Costica a avut un frate geaman, Liviu, =i din prici na lui a stat nevinovat 13 ani la pu=carie. Ie=ind de acolo, i-a taiat g`tul cu secera. Moise il scapase de o noua deten\ie =i |eavalunga este, acum, omul lui Moise. Apare ulterior banuiala ca, in fapt,
Liviu omor`se pe fratele sau Costica, =i, deci, cel care se da drept
Costica |eavalunga este in realitate fratele impostor, delatorul, uciga=ul Liviu |eavalunga. Faptele trimit, din nou, la un mit biblic
(Cain =i Abel) degradat in circumstan\ele existen\ei de la Pat`r lagele. Cine a ucis pe cine =i din ce pricini? Cine este supra vie\uitorul? Uciga=ul ia, poate, identitatea victimei, Cain a devenit
Abel.
Tema confuziei dintre inocen\a =i culpabilitate este impinsa in acest plan. Lin=area doctorului Danila mai este o data povestita, ca =i istoria, mai veche, a omor`rii lui Paun, relatata in F. Celce nu poate sa moara, putreze=te in pat, are co=maruri =i, c`nd Moise se duce sa-l intrebe de morm`ntul lui Horia Dunarin\u, nu vrea sa vorbeasca. Alt simbol. Celce este pacatosul nepocait, blestemat sa agonizeze la infinit. Sunt reluate =i int`mplarile din C`mpule\
(dispari\ia profesorului Haralamb, dispari\ia gelosului Patriciu).
Haralamb este un om onest, cu scaun la cap, din familia morala a inva\atorului Horia Dunarin\u. El se opune masurilor represive luate de st`ngista, fanatica Ani=oara Caramalis impotriva eleve lor de la =coala hortiviticola. Dispare dupa un timp fara urma
(toate acestea le =tim din cartea precedenta) =i cazul lui este din nou povestit. Se lamure=te ceva? Doar faptul (=i aceasta va fi regu la) ca dramele marunte, izolate duc spre acela=i mecanism =i ca
in centrul lui sta dorin\a scelerata de putere a unor indivizi ca
Galatioan. Don Iliu\a vorbise de rau pe Gugu=tiuc (simbolul pu terii dogmatice) =i este urmarit, dar scapa ascuns intr-un clopot
(refugiu simbolic). Doctorul Danila aflase ceva despre omor`rea lui Calagherovici =i a=a se explica lin=area lui. C`rciumarul Oprica
Mititelu, aliat cu Moise, facuse denun\uri impotriva lui Horia
Dunarin\u =i se spovede=te, acum, in fa\a preotului Izidor. El are un maculator in care a notat totul =i acest fapt nelini=te=te pe pru dentul Moise. Calul Mi=u, care dezvaluie prin gura Sevasti\ei dedesubturile unei istorii tenebroase, devine primejdios =i Oprica,
Fruntelata =i Moise vor sa se debaraseze de el. Sl imping, int`i,
intr-o mla=tina pentru a-i verifica puterile supranaturale, apoi il ucid =i-i dau carnea la porci. Aceasta mi=care a maselor su persti\ioase este bine sugerata in carte. Aruncarea in mla=tina (sce na repeta intr-o oarecare masura pe aceea din V`natoarea regala: uciderea doctorului Danila) are =i ea o valoare simbolica. Ima ginea epica, in datele ei materiale, este remarcabila: calul e atacat de lipitori in apa statuta, putreda =i, pe margine, indivizii care p`na atunci il adorasera =i-i trimisesera scrisori in care notau pacatele =i dorin\ele lor privesc acum cu bucurie chinurile ani malului...
Romanul se incheie a=a cum incepuse: nici o revela\ie in privin\a conflictului central, doar o suma de detalii care ad`ncesc secretul dispari\iei lui Horia Dunarin\u. Snt`mplarile nu au or dine =i nu au, totdeauna, nici semnifica\ie. Prozatorul insu=i recunoa=te (printr-unul din naratorii sai) ca nu faptele in sine con teaza, ci altceva =i anume ceea ce cred indivizii despre ele. O idee pe care o int`lnim =i in car\ile de p`na acum =i in cele care ur meaza: „Toate astea sunt int`mplari, fapte — =i int`mplarile n-au nici o importan\a, ele sunt, cum ar zice Nicanor, indiferente, ni=te mi=cari, ni=te pove=ti (=i pove=ti au mai fost =i-or sa mai fie), impor tante nu sunt aceste int`mplari, ca Horia e in cutare morm`nt, ca
|eavalunga Costica a bagat secera in g`tul lui frate-sau: conteaza ce credem noi despre ele, de le uitam sau nu, de zicem ca-s bune sau le blestemam, de-o sa asmu\im =i noi c`inii pe doctori sau nu, de in sufletul nostru le trecem la bine sau la negru. Omul la urma urmei nu e dec`t o cruce de oase.” Istoriile pot fi, atunci, verosimile sau nu. Sn O bere pentru calul meu ele sunt de toate felurile. Unele vor sa sugereze demen\a colectiva, „haloimisul”
(zice naratorul) in care au intrat pat`rlagenii. Nevasta lui Patri ciu pretinde ca l-a nascut pe Isus, ni=te \arani supersti\io=i sapa la temelia casei =i, la apusul soarelui, cinci ca\ei sar din groapa; nevasta lui Fruntelata, Pitulicea, sp`nzura icoanele, apoi le arunca
in apa, se barbiere=te in fiecare diminea\a =i umbla cu fusul in nascatoarea femeilor; \iganii fura parul calului Mi=u =i-l v`nd, ni=te copii aduna balega „sf`ntului”, baba Sevasti\a sta de vorba, in rai, cu g`scanul lui Gelu Fruntelata, |eavalunga sufera, in continuare, de satiriazis =i suferin\a este amplu comentata in carte... Este o nota licen\ioasa in aceste pagini prolixe, indivizii spun prea multe mascari
=i nu totdeauna au haz =i, in genere, nota pura, profunda a fiin\ei lor nu se simte. Romanul pare uneori o insumare de anecdote =i, atunci, tema grava se pierde. Snsa cartea trebuie judecata ca o secven\a dintr-un ciclu care, deocamdata, nu s-a incheiat.
* * *
Doua romane noi (Ploile de dincolo de vreme, 1976; Smparatul norilor, 1976) vin sa completeze datele despre lumea semirurala din spa\iul Pat`rlagele-C`mpule\-Turnuvechi-Lazareni, plasat un deva in apropierea Dunarii de sus. Cronologia nu este nici aici liniara =i criticul care vrea sa puna faptele in ordine =i sa urma reasca evolu\ia unor personaje este derutat de anacronismele, revenirile prozatorului cu informa\ii contradictorii, la subiectele tratate anterior. A murit sau nu Moise, cum se spune in finalul romanului F? A disparut Tica, anchetatorul? Este Horia Dunarin\u mort, cum se sugereaza de o suta de ori de catre prietenii =i du=manii sai, sau traie=te sub alta identitate (calugarul Paisie)
intr-o m`nastire, cum, iara=i, se spune in mai multe r`nduri? Iata subiecte pe care martorii din prozele lui D.R. Popescu nu le epuizeaza.
Sn construc\ia romanului a intervenit, totu=i, un element nou: materia epica nu mai este dispusa in nara\iuni autonome, ci in
80 de scurte capitole (fragmente) care, impreuna, formeaza un imens mozaic. Exista o legatura intre ele, dar nu in chip direct.
Centrul ac\iunii se muta pentru moment in satul Lazareni de unde vine unul din personajele car\ii, Lilica. Aici se petrec acelea=i fapte misterioase, se cultiva du=manii vechi, curge s`ngele razbunarii
=i, mai ales, aici ca peste tot in proza lui D.R. Popescu indivizii vorbesc mult =i in dodii. Un t`nar, Adrian, iese din inchisoare cu ideea fixa de a-l ucide pe du=manul sau, Dol`nga. Adrian este fiul padurarului Dinache =i cumnatul lui Calagherovici. A intrat
in inchisoare nu se =tie, deocamdata, de ce =i nu vom =ti nici la sf`r=itul car\ii. Faptele s-au petrecut in alt timp (anii ’50), anteri or oricum evenimentelor relatate la sf`r=itul romanului F, unde se anun\a moartea lui Moise. Moise din Ploile de dincolo de vreme este inca in via\a, nu mai este, adevarat, t`nar =i nici puterea lui
in Pat`rlagele =i C`mpule\ nu mai este mare. Acestea intr-un plan al nara\iunii, dar, cum =tim din prozele de p`na acum, planurile temporale se suprapun =i se confunda. Memoria naratorului le amesteca =i, la lectura, trebuie sa fii cu ochii in patru ca sa nu-\i scape alunecarile dintr-un timp in