k5n20nn
S-a stabilit cu exactitate faptul ca inca in prima jumatate a secolului al -XVI-lea incep sa circule chiar in limba slavona carti tiparite la Venetia in tipografia lui Bojidar Vikovici
(originar din Serbia). Tipografia venetiana a acestuia a avut stranse legaturi cu tarile romane prin tipografii ce lucrau acolo, probleme ale originii romane: diaconul Radoi, calugarul Moisi ce a lucrat aici din 1536-38. Este foarte probabil ca acest
Moisi sa fi trecut dupa desfiintare tipografiei lui Vukovici la In tipografia din Graceanita lucra Dimitrie Liubavici, nepot al lui
Vukovici. In 1544 a sosit in tara, chemat de d-l Patrascu cel
Bun si tentat de un castig material oferit generos de acelasi
Dimitrie Liubavici. Aducea cu el pe colaboratorul sau de la
Graceanita (Moisi), dar si matricele turnatoriei literelor.
Sigur este faptul ca Moisi imprima in 1545 din „ porunca domnului Io Petru Mare Voievod” un Molitvelnic slavon, avand in anexa Pravila Sfintilor Apostoli. Imprimarea acestei carti s-a facut in „Cetatea de Scaun” Targoviste cu matritele lui D.Liubavici.
In anii urmatori Moisi nu mai este amintit, dar il gasim pe
Liubavici tipograful unui Apostol in care a fost ajutat de ucenicii sai: Oprea si Petre, ridicati dintre localnici.
Tiparirea cartii a inceput la 18 aug. 1546 si s-a terminat

la 18 martie 1547 „in capitala Targovistei” (se spune in lucrare). Din ea s-au tras exemplare si pentru Moldova si poarta urmatoarea titulatura: ”Autocratul domn a toata Tara
Moldovei Io Iliasco voievod si mama lui binecinstitoarea d-na
Elena, dispotarita si fiii ei, Io Stefan voievod, Io Constantin voievod, fiii raposatului Petru (Rares -; n.n.) sa le fie vesnica pomenire.”
Matricele tipografice ale lui Liubavici erau rare si deosebite de cele folosite de Macarie. Litera este mult mai mica si mai stransa decat a primei tiparnite romanesti.
Initialele ornamentate, putine la numar amintesc de cele venetiene. Si pentru tiparitura destinata Tarii Romanesti, ca si pentru cetatea Moldovei s-a facut cate un frontispiciu. Este prezent pe jumatate de pagina, alcatuita din arabescuri si
incadrat intr-o inscriptie cu titulatura voievodului, asemenea cu inscriptia de pe pietrele tombale voievodale. In mijlocul arabescurilor intr-o cununa de spice stilizate este stema Tarii
Romanesti: corbul cu crucea in cioc, gravura executata de maestrii localnici. Exemplarul pentru Moldova are aceeasi repartizare in pagina a textului, dar titulatura poarta numele voievodului Ilias si stema Moldovei.
Tipograful Dimitrie Liubavici este originar din
Macedonia, venind de la manastirea Decia, pe care o paraseste de frica turcilor, refugiindu-se la Targoviste si lucrand la manastirea Dealu. Dintre cei doi colaboratori ai sai ,
Oprea si Petre, Oprea va fi cel care in tipografia caruia s-a scolit Coressi care este de altfel mentionat in prima carte

coresiana. Octoihul slavon, aparut la Brasov in 1557 si unde maestrii tipografi amintiti in ordinea vechimii: „Eu, robul lui
Hristos, Oprea Logofatul si diaconul Coresi, ne-am trudit cu aceasta si am tiparit aceste carti.”
In mod cert, unul din meritele lui, a fost acela de a fi format in atelierul sau prima generatie de tipografi romani.
Prin realizarile sale in domeniu, orasul Targoviste a devenit in conceptia lui Gheorghe Buluta ‘’primul centru iradiant al mestesugului de carte romaneasca’’1
Despre Apostol ar trebui sa spunem ca era o tiparitura in slavona pe care Ljubavici a scos-o in doua editii : una la comanda lui Ilias al II-lea pentru Rares domnitorul Moldovei si una pentru Mircea Ciobanu. Era o carte de cult cu faptele apostolilor. Unul dintre primele texte pe aceasta tema se gaseste in Codicele Voronetean. Textul va fi insa reluat dupa
Dimitrie Ljubavici si de Coresi la Brasov in 1566.
In acel timp, cu activitatea tipografica se ocupa o
intreprindere particulara pe care statul o sustinea financiar, domnitorul fiind comanditar. Acesta isi stabilea optiunile pentru titluri, ele fiind corelate cu programul politic si cultural al tarii si cu biserica. Cartile tiparite de Macarie si de Ljubavici vor circula in toate tarile romanesti si chiar in toata aria balanica- ortodoxa pentru ca erau scrise in limba slavona.
Cartile, tiparite exemplar ca aspect de catre Macarie, se
incadreaza intr-un prim tip editorial, raspunzand initiativei ofociale romanesti si avand un aspect tehnic comun.

Tipariturile erau gandite sa slujeasca intregii arii sud- est europene. Misiunea lor era complexa:
1 de sustinere a unitatii crestine, amenintata de puterea otomana;
2 era un mijloc de propaganda pentru personalitatea politica si ctitoriala a domnitorului care aspira sa fie si o personalitate culturala;
Aceste tiparituri isi au obarsia in sentimentul unei solidaritati crestine ortodoxe. Acest fapt nu insemna ca aspectul tipariturii nu era diferentiat de la o tara la alta. Tiparul chirilic venetian a propulsat o miscare resimtita in intreaga
Europa.
In 1560 a fost gasit un exemplar in podul casei batranului Ion Cornea (Sibiel), mostenitor din tata in fiu in familia unor carturari si oferit spre vizionare Bibliotecii
Nationale din Cluj.
Istoricul P. P. Panaitescu atribuise (eronat!) tiparnitei lui
D.Liubavici imprimarea si a altori carti romanesti apartinand perioadei 1544 - 47 care de fapt se tiparise la Sibiu in tipografia lui Filip Moldoveanul.
Cercetari recente in bibliotecile rusesti s-au soldat cu descoperirea unui volum de carte iesita din tiparele lui
D.Liubavici . Azi productia de cartea a lui Liubavici la
Targoviste este apreciata ca formata din 5 opere slavone, dintre care 2 erau comenzi pentru nevoile culturale ale
Moldovei.

Daca perioada macariana ne indreapta prin lucratorii tipografi spre arta tipografica venetiana, perioada Liubavici ne duce spre contacte cu Serbia. Ucenicii acestuia: Petru, Oprea,
Coresi sunt targovisteni de origine, ei insisi desenand literele, taindu-le pansoane, turnandu-le in matrite si facand servicii de zetare, corectare, specialisti la presa, intr-un cuvant au pus aici la Targoviste temelia meseriei de tipograf a artei si industriei poligrafice nationale.