Balada populara „Miorita” indreptateste afirmatia ca folclorul este unul dintre cele mai valoroase tezaure ale sufletului romanesc. Ea reprezinta nu numai un adevarat „bulgare de aur” poetic al literaturii noastre populare, ci si cea mai frumoasa epopee pastorala din lume. d8b9bv
Printre maestruasele paduri care strajuie muntii Vrancei, printre serpuitoarele ape care strabat acest tinut se aude strigatul indurerat al unei maicute batrane ce si-a pierdut fiul. La durerea acestei femei este partas si Alecu Russo care se afla pe atunci in exil la Soveja. Auzind-o intr-o noapte tainica in jurul unui foc, Russo ramane profund impresionat de frumusetea si mesajul acestei balade, o culege si o da prietenului sau Vasile Alecsandri care o prelucreaza si o publica in 1852 in volumul intitulat „Balade (cantece batranesti) adunate si indreptate de Vasile Alecsandri”, fiind reprodusa ulterior in 1866 in volumul „Poezii populare ale romanilor”.
Balada cunoaste peste 1400 de variante dar cea mai frumoasa ramane varianta publicata de Vasile Alecsandri. Ea reprezinta cu mijloacele mai simple, intr-o forma cristalina o intreaga filozofie a vietii si a mortii, a eternelor intrebari legate de sensul existentei omului pe pamant.
Balada are la baza o veche ocupatie a poporului roman, oieritul cu fenomenele legate de aceasta: transhumanta, adica deplasarea de la munte la ses si invers a oilor in functie de ciclul anotimpurilor.
In structura compozitionala a baladei se pot distinge doua mari parti: una epica in care sunt narate faptele si una lirico-dramatica in care sunt prezente gandurile si sentimentele ciobanasului aflat singur in fata mortii.
Motivele fundamentale pe care se sprijina constructia baladei sunt: a)motivul complotului si transhumatei, b)motivul mioarei nazdravane, c)motivul testamentului, d)motivul alegoriei moarte-nunta, e)motivul maicutei batrane.
Prima parte cuprinde primele doua motive al transhumantei si al complotului si este epica nararea faptelor facandu-se obiectiv. Ea corespunde expozitiunii si fixeaza cu ajutorul metaforelor locul actiunii „Pe-un picior de plai,/Pe-o gura de rai”. Tot aici intra in scena personajele, trei ciobani proveniti din trei regiuni diferite ale tarii care coboara la iernat. Din versul „Se cobor la vale” putem plasa actiunea in timp si spatiu deoarece ne sugereaza ca intamplarile se petrec toamna in momentul coborarii turmelor la ses pentru iernat.
Expozitiunii ii urmeaza intriga, care este tot o parte epica din care aflam de complotul ciobanului ungurean si a celui vrancean care manati de invidie si lacomie pun la cale uciderea baciului moldovean.
Desfasurarea actiuni o gasim in partea a doua a baladei careia ii corespunde motivul mioarei nazdravane si care este dramatica fiind realizata cu ajutorul dialogului dintre cioban si mioara. Ciobanul este intrigat de comportamentul ciudat al mioarei si i se adreseaza cu multa afectiune. In cuvinte duioase si jalnice dorind sa nu-l supere, oita ii dezvaluie tanarului stapan complotul si il sfatuieste sa-si ia unele masuri de aparare impotriva pericolului ce il paste. Afectiunea dintre cei doi realizeaza cu ajutorul diminutivelor in V insotite de adjective: „miorita laie”, „draguta mioara dragutule bace”, carora li se adauga dativul et „Vor sa mi te omoare”.
Partea a treia a baladei corespunde ultimelor trei motive: a testamentului, a alegoriei moarte, nunta si a maicutei batrane. Aceasta parte este cea mai intinsa si cea mai bogata in semnificatii, fiind profund lirica. Autorul anonim foloseste un sfasietor monolog liric prin care ciobanul moldovean isi exprima ultimele dorinte inaintea presupusei morti. Dispozitiile testamnentare ale ciobanului scot in evidenta atitudinea lui in fata mortii precum si trasaturile sale caracteristice. El dovedeste seninatatea in fata mortii dar si un profund atasament fata de meseria sa, oieritul, dorim sa fie inmormantat in spatele stancii pentru a fi si dupa moarte alaturi de oile si cainii sai. Dorinta de a fi inmormantat de catre presupusii asasini pune in evidenta increderea in semeni sai in putinul omenesc ce trebuie sa existe in cea mia josnica finta umana, cat si superioritatea morala fata de acestia. Bociul doreste sa i se puna la cap fluieras, acest intrument fiind singura posibilitate de a comunica dupa moarte cu turma sa. In aceasta parte intalnim una dintre cele mai frumoase metafore existente in literatura romana: S-oile s-or strange/, Pe mine m-or plange./ Cu lacrimi de sange.
Testamentul contine rugamintea ciobanului de a ascunde oilor moartea sa infatisand-o ca o nunta la care participa elemetele terestre: brazi, paltinasi, preoti, paseri, lautari si elemente cosmice: soarele si luna. Ciobanul moldovean exprima de faot conceptia populara care vede moartea ca pe o contopire cu natura vesnica. Prin moarte omul nu dispare, ea fiind o continuare a existentei intr-un alt mediu. De aici izvoreste credinta ca atunci cand cade o stea se sfarseste existenta unui om, moartea fiind fara intoarcere.
Balada atinge punctul cumlminant in ultima parte a testamentului prin presupusa aparitie a maicutei batrane care isi cauta cu disperare feciorul pe care il descrie cu sufletul ei de mama iubitoare si indurerata ca fiind cel mai frumos barbat.
Ciobanul o roaga pe mioara sa-i spuna mamei lui ca n-a murit, si ca s-a insurat. El vrea astfel sa-si crute mama de o mare durere sufleteasca.
Deznodamantul lipseste din aceasta balada, moartea fiind presupusa exprimata prin versul: „Si de-o fi sa mor”, ramanand totul in suspans.
Inbinarea partilor epice, lirice si dramatice ale baladei intr-o structura perfecta constituie prima dovada a genialitatii autorului anonim si a originalitatii acestei capodopere.