t4y21yb
Caracterul de Marsilieza romana l-a putut lua insa Un rasunet
(Desteapta-te, romane) de ardeleanul Andrei Muresanu (1816—1863), imn profetic si grav, plin de strigate solemne:
Desteapta-te, romane! din somnul cel de moarte,
In care te-adancira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!
Si in alt Resunet, poetul isi verificase printr-un grozav blestem vocatia lui profetica, de izvor biblic:
Intuneca-te, soare, s-aurita ta lumina
Pastreaz-o pentru fiii din timpii viitori,

Acopera-ti, o, luna, a ta raza senina,
Sa nu o vada muntii s-a lor locuitori!
Putina mostenita ramaie-le povata,
L-a iadului prapastii pogoare-se de vii;
O moarte necurmata sa pasca-a lor viata,
Cutremur, spaima, groaza, ajunga asea fii!
Restul productiei poetice este sub orice critica. Omul insusi nu era, ca exponent al Ardealului oprimat, la inaltimea propriului sau imn.