u7s11sf
Poetul si cineastul Anatol Codru s-a nascut la 1 mai 1936 in satul Malovata Noua (Transnistria). A absolvit Universitatea de
Stat din Moldova (1963) si Cursurile superioare de scenaristica si regie din Moscova (1971).
A debutat editorial cu placheta de versuri Nopti albastre
(1962). Alte carti de poezie: Indaratnicia pietrei (1967), Feciori
(1971), Portret in piatra (1978), Piatra de citire (1980), Mitul personal (1986), Bolta cuvantului (1997).
In cinematografie s-a afirmat prin filmele documentare Tranta,
Alexandru Plamadeala, Arhitectul Sciusev, Dimitrie Cantemir,
Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Creanga, Sunt acuzati martorii (Marele premiu la Festivalul international de filme,

Cehoslovacia, 1990). (Pentru filmele-portrete in 1981 Anatol Co dru a fost distins cu Premiul tineretului. In 1990 devine laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova.)
Activeaza si in domeniul traducerii artistice.
Numita pe deplin intemeiat un ferment al innoirii poetice si poietice (Mihai Cimpoi), poezia lui Anatol Codru s-a impus atentiei publicului si criticii de specialitate de la chiar placheta de debut
Nopti albastre (1962) printr-o efervescenta deosebita a scrisului, autorul dovedind o imaginatie bogata si o capacitate rar intalnita de a manui cuvantul si de a-i desfereca energiile launtrice, latente.
O poezie timpurie, din care citam: Hai, tata, sa vorbim despre arat,/
Ca-a primavara iar se-agita plopii,/ Iscoditori, de parca-s niste dropii/ Cu un picior pe brazda ridicat , nu va sa insemne numai cultivarea unor imagini plasticizante insolite (plopii ca niste dropii...), ci si un angajament al autorului sa puna cuvantul sa are adanc si drept, cum o face plugul tatalui sau: Te-oi intelege, dintr-o catatura,/ Ca-i mult de lucru si-i departe-n capat,/ Si voi munci mereu, privind la dreapta,/ sa-mi fie ca la tine aratura .
Convingerea lui Anatol Codru ca verbul ara s-a pastrat si mai incoace, cand poetul isi descoperise simbolul pe care avea sa-l exploateze cu perseverenta salahorului fanatic: piatra. Dar acum poetul se identifica metaforic si ingenios cu pietrarul: Eu cu dalta, de cand sant,/ Am descalecat cuvant,/ Ca sa-i fac de juramant/ Istui grai care mi-i dat./ Sa nu-l narui in pacat,/ Sa-l inalt si sa-l imbun/ Cu ce-i mare la om bun,/ Despuiat de rau si cearta / Dulcele cuvant de piatra,/ Ca sa-l randuiesc in carti,/
Cum e lespedea-n cetati... (Piatra cu fruntea manoasa...).
Cultul cuvantului si al metaforei constituie primul semn al creatiei lui Anatol Codru. Fara sa minimalizam straduintele si chiar realizarile nici unui alt poet de la noi, ne vedem obligati sa obser vam ca Anatol Codru este cuvant ca nimeni altul dintre confratii de breasla contemporani. Vine el din Tudor Arghezi sau din Ni-

chita Stanescu sau poate din ambii clasici romani, Anatol Codru mai vine si de la bastina sa cu un grai pitoresc: La bine si la rau gura ni-i price:/ Gura de rai, gura de lup, gura de sarpe,/ Gura de tun si gura lumii, zicem... . Gura, dar si cuvantul, au menirea de a comunica adevarul adevarat: O, noi vorbim, o, noi gandim!
Cuvantul ara!/ Gura e turnul vorbei noastre sfinte / Sa nu mintim vorbind, nascand cuvinte!
Extravagant la prima vedere, impatimit al modelarii originale a cuvantului si a frazei ( Nu confunda ierbi cu barbi,/ Nici lupi cu miei./ Daca misca idei,/ substantivul e verb ), Anatol Codru nu face metafore; gandirea sa e metaforica prin obarsie, prin definitie, in esenta. Elementul de baza al creatiei sale nu este
Anatol Codru cu sotia sa Ecaterina, nascuta Barbu, odinioara debutanta in poezie.

metafora in sine , ci ideea si simtirea, fapt destainuit de scriitor in poezia Deci, verb mai intai: Metafore nu-s,/ Ideile sant./ Mai sus de cuvant/ Simtire am pus .
Motivul poetic al pietrei, dominant in creatia lui Anatol Codru, se invredniceste de o explorare/exploatare in masura sa invedereze in mare masura felul de a exista literar al scriitorului. Piatra este, pentru el, totul: vatra stramoseasca, iubire pentru aceasta, nemuri rea celui ce-si iubeste vatra: ...Si-apoi, vatra, n-am sa mor/ Nici de flori si nici de piatra,/ Si-apoi dor de-al tuturor,/ C-am sa fiu cat piatra-n vatra,/ Si-apoi piatra ca traiesc,/ Si-apoi piatra ca mai sant,/
Si-apoi piatra ca iubesc/ Piatra asta de pamant.// Piatra fruntii mi-i fierbinte,/ De piatra sa nu ma vindec... . Intr-o alta poezie, din acelasi ciclu Piatra omului , scriitorul destainuie alte semnificatii ale mo tivului dominant al creatiei sale: Cugetata, piatra este modul con cret al materiei primare/ In punctul ei maxim de a se umaniza./
Imprimandu-i fizionomia sentimentelor noastre,/ Piatra devine unghi de vedere,/ Concept/ Si atitudine si poate fi citita cu inima/ la toate tim / pu / ri / le... .
O poezie de glorificare a stramosilor nostri se intemeiaza anume si mai cu seama pe imagini in care predomina piatra : Piatra multa pe stramosii/ Sub amurgurile rosii,/ Cand se piatra in sfintit/ Anii care i-au pietrit,/ Caruntiti, si-n preajma lor / Piatra patimirilor,/
Purtata pe crestet sus / Piatra cea fara apus... .
Nimic extravagant aici; e framantarea originala a cuvintelor si frazelor, pana se ajunge la verbul a (se) pietri pentru anii care au fost traiti si se apropie de asfintit ori chiar de ce nu? de sfintit .
Explorarea ingenioasa a motivlui poetic al pietrei ii permite lui Anatol Codru sa-si descopere intuitii nebanuite ale lucrurilor, sa ne puna in fata unei intregi avalanse de metafore insolite, gene ratoare de sugestii lirice surprinzatoare. Faptul ca nu reusim sa traducem in limbaj notional, curent, obisnuit o poezie ca Pe sub

rasarit de luna... nu trebuie tratat ca un minus ori un cusur al ei; mai curand abia in atare poezii Anatol Codru isi realizeaza intentia de a dezvalui sensuri si semnificatii altfel nebanuite ale metaforei/simbolului de care si-a legat destinul creatiei. Citim Pe sub rasarit de luna/ Piatra fiica si-o cununa/ Cu-un fecior Ion-a Pietrei/ Din cuprinsurile pietrei;/ Langa ctitorii ovale/ Din adancul dumisale.../ Si-a pus piatra-n cingatoare / Numai piatra de odoare,/ La bratari / Piatra de fier,/ La ureche / Piatra veche,/ Iar la buze / Piatra frunzei,/ La grumaz / Piatra de olmaz,/ Si la frunte / Piatra scumpa,/ Iar in plete / Piatra pietrei... si ramanem impresionati de multimea nuantelor de sens pe care le banuim in pietrele din care si-a cladit poetul opera, nuante intraductibile in lim baj direct, prozaic, obis nuit, dar atat de neaose, folclorice am zice, ca si to nalitatea spunerii poetice.
La fel procedeaza scrii torul in poeziile M-am le gat cu dor de piatra, Can tec in piatra.
Intrucatva mai aproape de literatura cu care ne am obisnuit, poezia Pie trarii debuteaza cu imagini insolite, proprii stilului au torului ( Din strana cerul isi rastoarna/ Talazul orgi lor de-argint/ Si luna rupe noaptea-n coarne/ Si noap Anatol Codru la filmari...

tea cade la pamant ), continua cu versuri dominate de cultul pi etrei ( Si peste tot tot zari de piatra / De sus, de jos, de peste tot. / Cobori si urci. Si-n alta piatra / Din piatra pietrei piatra scot / Pietrarii: ce imens adanc, / Ei parca-n albul pietrei ning... ), pentru ca abia in final sa citim un portret viu al pietrarilor care s-au cioplit in stanca,/ Cu alte stanci s-au contopit,/ Si canta pia tra din adancuri/ Spre cer cu glas de om trudit si sa constientizam rostul etic al muncii lor: Ce cantec alb! Curat ca firea/ Pietrarilor ce l-au urcat/ Departe, si-n nemarginire/ In blocuri l-au cristalizat .
Imaginea simbolica a pietrei isi largeste considerabil aria de semnificatii, pana dam de expresia ei atotcuprinzatoare: To t pamantul e o piatra suferinda de dor. Este poezia in care pia tra semnifica ceva deosebit de fragil, gingas, imposibil de atins cu uneltele brutale obisnuite: La un masacru de piatra nicicand nu se va ajunge./ Tot pamantul e o piatra suferinda de dor./ Nu mai coarnele melcului daca vor putea-o strapunge,/ Numai lacri ma de pe roua unui izvor.// Numai sagetarea pasarii din nemar ginirea launtrica-a oului,/ Numai dintii de lapte ai pruncului care se zamisleste in sange... .
Abordarea motivului poetic al pietrei, indemanarea si iscusinta poetului de a sugera de fiecare data altceva, ramas la stadiul ine fabilului artistic, echivaleaza cu un act de maiestrie literara.
Dar universul poeziei lui Anatol Codru nu se reduce la explorarea motivului pietrei. In cartile de mai incoace si in ciclurile de ver suri tiparite in chiar ultimul timp poetul isi dezvaluie fatete ine dite ale harului de a imagina spectacole verbale neasteptate nici chiar in cadrul poeziei sale atat de indraznete. Un exemplu con cludent este poezia Ce iarba! Aici metafora ierbii, asociatiile pe care ni le prilejuieste aceasta, semnificatiile spre care ne imbie autorul nu cedeaza nici catusi de putin metaforei pietrei si suges tiilor generate de ea. Citim Ce iarba inalta! Sa n-o mai taiati!/
S-o trecem cu luntrea, ca-ajungem la mare./ Ce iarba inalta! Au

fost ingropati/ Strabunii nostri cu barbile-afara.../ Pe culmi,/ La cetate,/ Tepoase-n ambitia lor, suverane,/ Cresc ierbile, barbile daco-romane! si ni se pare ca si fara sublinierea amanuntelor si detaliilor referitoare la mare, la strabuni, la daco-romani cititorul talentat intuieste semnificatii principial originale si importante.
Un alt exemplu, poate si mai concludent, este poezia Drob de tara. O transcriem in intregime pentru a nu stirbi prin nimic me sajul de o actualitate stringenta, de care trebuie sa fim acum mai constienti decat oricand: Norii-n Ardeal sunt bocet si-ndurare,/ Si-s oasele tocate-n suferinti,/ Si-s ocnele ce striga din parinti,/ Care cu lacrimi inmultit-au sarea/ Cea care nu se vinde pe arginti,/ Cea care e mai scumpa decat pare/ Ca-ar fi ca este sarea-n alta tara,/
Maica a noastra din ghetari fierbinti,/ Care din noi s-au rupt si-au facut marea/ Cu valul si adancul razvratit./ Ardealul ne e plansul infinit,/ In solnite sa-l aiba fiecare/ Roman, care de sare e albit./ Sa-si poarte-n oase drobul lui de tara .
Comentariile pe marginea unor atare poezii nu sunt, desigur, de prisos, dar poeziile de aceasta natura cer de la noi, intai de toate si mai cu seama, o lectura in tacere a textului si o traire cu durere a mesajului. Poetul isi acorda metafora cu imperativele de capetenie ale neamului nostru si ne rascoleste adancurile sufletului, plasmuind imagini de o netagaduita originalitate si purtatoare de semnificatii a caror perceptie adecvata, punandu-ne la incercare talentul de citi tori, ne rasplateste cu o aleasa desfatare estetica.
Revenim pentru o clipa la tema Directii si tendinte in litera tura noastra postbelica , pentru a sublinia contributia considera bila a lui Anatol Codru la procesul de intelectualizare a liricii, de depasire ferma a versificatiei facile si simpliste, prin cultivarea perseverenta, programatica am zice, a unui metaforism dens si original, poetul incadrandu-se organic, alaturi de Liviu Damian,
Victor Teleuca si Ion Vatamanu, in orientarea numita de Mihail
Dolgan metaforico-moderna .

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Ramil Portnoi, Nopti albastre . In cartea lui: Articole critice ,
Chisinau, Ed. Cartea moldoveneasca, 1966.
Mihai Cimpoi, Lupta cu materia. In cartea lui: Alte disocieri ,
Chisinau, Ed. Cartea moldoveneasca, 1971; O istorie deschisa a literaturii romane din Basarabia. Editia a doua, Chisinau, Ed. Arc, 1997.
Ion Ciocanu, Dincolo de stihia metaforica. In Literatura si arta ,
1981, 5 martie; Povara si dulceata metaforei. In Moldova suverana ,
1992, 27 mai; Intr-un codru de metafore. In Literatura si arta , 1996,
2 mai.
Mihail Dolgan, Metafora si mesaj civic. In cartea: Anatol Codru, Mitul personal , Chisinau, Ed. Literatura artistica, 1986; Dreptul la metafora sau sansa de-a te omeni . In Literatura si arta , 1996, 2 mai; Anatol Co dru: de la metafora obsedanta la mitul personal. In cartea: Literatura romana postbelica. (Integrari, valorificari, reconsiderari) , Chisinau, Firma editorial-poligrafica Tipografia centrala, 1998.