Mihai Eminescu se naste in 1850, la 15 ianuarie, la Botosani. Copilaria, petrecuta
la Ipotesti, a marcat gandirea si sensibilitatea poetului, a carui imaginatie
s-a dezvoltat intr-un cadru natural generos, alimentata si de contactul cu vechile
creatii populare. Urmeaza apoi scoala la Cernauti, iar in final urmeaza cursurile
Facultatii de Filosofie si Drept din Viena si apoi pe cele ale Facultatii de
Logica si Filosofie din Berlin.
OMUL s7h11hy
George Calinescu spunea despre Eminescu ca fiind: pletos in tinerete, “subtiat
de ganduri si de o infrigurare sentimentala” la 30 de ani, cu “fata
placida si adipoasa, cu ochi impanziti de o ceata alburie, in ciuda unui zambet
copilaros si somnolent”, iar in ultimii ani ai vietii lui cu fata “surpata
ca un crater stins, cu ochi infundati si statuti”.
A avut o fire neobisniuta. Imprevizibil, cufundat intr-o taina impenetrabila,
intr-o lume a lui; producand intotdeauna o impresie deosebita prin gest, prin
gand sau prin infatisare; sociabil, dar si insingurat; detasat, dar si preocupat
de mizeria vietii; cu prieteni, amici si inamici; iubind, sperand si renuntand;
departe de familie si fara sa-si intemeieze o familie; un boem, dar muncind
enorm; suportandu-si boala cu demnitate, ca pe un destin; grabindu-se sa infranga
-; prin creatie -; destinul; zdrobit devreme si nemeritat, Mihai Eminescu
nu avea cum sa fie un om obisnuit.
A fost un patriot inflacarat si un denuntator al mizeriei muncitorului rural,
industrial si intelectual, indraznet in numele ideii, sfios in numele sau.
Inteligenta ii era limpede. Daca nu avea mandria fizica, o avea pe cea morala.
Era plin de violenta si statornicie in dragoste si dusmanie.
Imaginea lui s-a reflectat in constiinta publica -; din ce in ce mai solicitata
de o poezie cum nu se mai scrisese pana atunci -; si astfel s-a nascut
mitul eminescian, povestea poetului simbol al geniului nefericit, fixat de posterioritate
ca luceafar pe cerul poeziei romanesti.
CETATEANUL
Poet prin vocatie si ziarist prin profesiune, Eminescu n-a fost un romantic
contemplativ, pierdut intr-o visare lirica, ci un om al timpului sau, implicat
in viata poporului roman, preocupat de destinul si de buna lui existenta, analizand
cu clarviziune si simt critic societatea contemporana, fortele sociale, statul,
politica, mentalitatile, caile progresului.
A luptat pentru a dovedi in toate manifestarile geniul autentic al poporului
roman. S-a straduit sa impuna realitatile nationale care erau, dupa opinia sa,
singurele realitati ce ar fi putut interesa Europa, singurele contributii ce
ar fi putut contribui la armonia intre popoare. Scrierile politice ale lui Eminescu
au contribuit enorm la fundamentatrea patriotismului roman modern.
Ziarist cu idei, caustic si temut, Eminescu a fost un artist-cetatean, ganditor
si pedagog al nemului sau, cel mai mare pe care l-a dat secolul al XIX-lea culturii
romane.
ARTISTUL
A fost o personalitate coplesitoare, care i-a impresionat pe contemporani -;
dupa opinia lui Titu Maiorescu -; prin inteligenta, memorie, curiozitate
intelectuala, cultura de nivel european si prin farmecul limbajului.
Ca poet, s-a remarcat prin forta de sinteza a izvoarelor autohtone si universale,
prin imaginatie bogata si fantezie creatoare, printr-o viziune cosmica si mitologica
asupra omului, printr-o exceptionala putere de expresie, printr-un stil limpede
si armonios, prin capacitatea de a fi inteligibil oricarui cititor, fara ca
prin aceasta sa-si scada sau sa-si epuizeze intelesurile. Si, totusi, in ciuda
impresiei ca e accesibil, Eminescu ramane un pisc poetic la care nu se ajunge
usor.
A contribuit substantial la profilul poetic din ultima jumatate a veacului trecut.
Eminescu e cel mai mare poet al romanilor pentru ca a stiut sa exprime in mod
remarcabil sufletul tarii sale, traducand aspiratiile si visurile compatriotilor
sai.
Eminescu e mare si universal, neincetand a fi national prin forma, fond si armonie.
Stilul lui e sugestiv. E unul dintre exemplarele cele mai splendide pe care
le-a produs umanitatea. Dupa sum spunea si Tudor Arghezi: “Fiind foarte
roman, Eminescu e universul.”
A cunoscut poporul si provinciile romanesti, a iubit fara a fi fericit, a dus
o existenta nesigura si trudnica, a trait intr-un veac ingrat ce nu corespundea
idealului sau, a plans si a blestemat, apoi s-a imbolnavit si a murit foarte
tanar (a murit la 39 de ani, la 15 iunie 1889). “Viata lui se confunda
cu opera, Eminescu n-are alta biografie.” (George Calinescu).
Poet universal, a fost expresia sufeltului lumii, chinuit de problemele eterne
a caror dezlegare e cautata zadarnic. E interpretul sufletului milenar al nemului
sau si expresia cea mai inalta si mai pura a spiritului uman.
