Balada „Miorita” este o capodopera a literaturii populare romanesti, „este cea mai frumoasa epopee pastorala din lume” dupa afirmatia lui Alecu Russo, cel care a descoperit-o. Ea a fost publicata de Vasile Alecsandri in volumul „Poezii populare ale romanilor” (1852). v5t7tp
Balada populara este o specie a genului epic, care prezinta o intamplare din trecutul indepartat sub forma unei actiuni simple, cu un numar mic de personaje, prezentate de obicei in antiteza si in care realul se impleteste cu fabulosul.
Desi opera literara „Miorita” este o imbinare ingenioasa de elemente epice ,lirice si dramatice, ea apartine genului epic, avand trasaturile lui specifice.
Autorul anonim isi exprima indirect ideile si sentimentele prin intermediul actiunii si al personajelor.
Intamplarile relatate sunt situate in timp si spatiu ca in orice opera epica. Actiunea se petrece toamna ,in momentul transhumantei, intr-un spatiu de o frumusete neasemuita: „Pe-un picior de plai /Pe-o gura de rai”.
Chiar daca unele dinte intamplari sunt ipotetice, ele se constituie in subiect al unei opere literare. In expozitiune se prezinta locul si timpul actiunii, precum si personajele-cei trei ciobani care vin din regiuni diferite.
Intriga cuprinde complotul urzit de ciobani si destainuit de mioara stapanului ei. Odata cu desfasurarea actiunii, intamplarile trec din planul real intr-un plan fantastic in care totul se afla sub semnul eventualitatii. Balada se transforma intr-un monolog liric prin care sunt exprimate dorintele testamentare. Ciobanasul o roaga pe miorita sa-i indeplineasca ultimele dorinte: sa fie ingropat de cei doi ciobani, sa-i puna la cap fluierele dragi, sa ascunda celorlalte oi moartea sa si sa le-o infatiseze ca pe o nunta de proportii cosmice.
Punctul culminant-ca intensitate a sentimentelor-este aparitia maicutei batrane care isi cauta fiul si, indurerata, ii face un portret de o frumusete neasemuita.

Deznodamantul baladei lipseste in planul actiunii, intrucat moartea ciobanasului este ipotetica, dar in planul valorilor morale si filozofice triumfa atitudinea de intelegere superioara a sensurilor existentei.
„Miorita” este o balada populara pastorala fiindca nareaza evenimente dramatice din viata pastorilor.
Fiind o creatie populara are caracter anonim, oral, colectiv si sincretic.
Balada are personaje putine. Unele sunt reale: cei trei ciobani si maicuta batrana, altele sunt fabuloase: oita nazdravana.
In „Miorita” apare motivul animalului nazdravan care il ajuta pe erou, ilustrat prin procedee artistice specifice: personificarea si hiperbola.
„Miorita” are cateva particularitati care o diferentiaza de celelalte balade populare. Antiteza intre personaje nu se mai realizeaza fiind inlocuita de zbuciumul sufletesc al eroului.
Absenta deznodamantului in planul actiunii estompeaza lupta dintre bine si rau, specifica altor balade populare.
Epicul este insotit de elemente lirice si dramatice care contribuie la exprimare unor sentimente ale personajelor aflate in situatii-limita.
Avand in vedere acest raport intre epic, liric si dramatic se poate spune ca „Miorita” este un adevarat poem filozofic despre atitudinea omului in fata mortii.
Balada „Miorita” este o creatie epica in versuri care respecta versificatia specific populara: rima imperecheata si monorima, ritm trohaic si masura versurilor de 5-6 silabe.
Miorita este o capodopera a literaturii populare definitorie pentru spiritualitatea romaneasca.