Folclorul este prima literatura a oricarui popor , caci , din cele mai vechi timpuri, cand inca nici nu exista ideea de scris , oamenii au simtit nevoia de a-si exprima sentimentele , trairile de orice fel . Poporul nostru are un folclor foarte bogat si variat , atat din punct de vedere tematic , cat si din cel al bogatiei speciilor pe care le cuprinde . q3c19cn
Noi , cei de astazi , putem sa ne dam seama de varietatea doinelor si baladelor pe care omul simplu , din popor , le-a cantat in versuri de o neasemuita frumusete de-a lungul timpului .
Baladele populare sunt cantece pe care poetul anonim le-a creat si care constituie o adevarata bogatie pentru folclorul romanesc .
“Miorita” a fost descoperita de Alecu Russo in Muntii Vrancei si publicata de Vasile Alecsandri in volumul sau de poezii populare (1852) . Balada s-a transmis multa vreme pe cale orala , de aceea se cunosc peste 1000 de variante ale acesteia . Alaturi de “Traian si Dochia” , “Mesterul Manole” si “Zburatorul” , ea reprezinta unul dintre miturile noastre fundamentale , care ne definesc ca popor , este mitul existentei pastorale . Este o balada pastoreasca pentru ca este inspirata din viata pastorilor .
Srtuctura epica a baladei este simpla , liniara si nu inregistreaza un final definit . Motivul fundamental al acestei balade este omorul tainuit unei fiinte dragi si modalitatea de a fi comunicat alegoric . “Miorita” se compune din sase motive : motivul transhumantei , motivul complotului , motivul mioarei nazdravane , motivul testamentului , motivul alegoriei moartii ca nunta si motivul maicutei batrane .
Motivul transhumantei debuteaza prin inregistrarea cadrului definitoriu national cu alternanta munte/ses , cadru care va fi analizat ca “spatiu-matrice“ de Lucian Blaga . Este in acelasi timp un spatiu mitic , fara repere concrete , cu o aura de fantastic si fabulos , care evoca totodata un acord deplin intre om si natura prin cele doua metafore cu valoare simbolica : “Pe-un picior de plai , / Pe-o gura de rai” . In felul acesta spatiul devine benefic si se poate interpreta integrarea ciobanasului in natura ca o prelungire a influentei exercitate de acest spatiu asupra omului , care nu mai este terorizat de moarte , stiind ca existenta sa poate fi continuata in elementul natural .
Imprejurarile social-politice in care a fost creata “Miorita” pot fi localizate in epoca marilor miscari de transhumanta pastoreasca ce legau Transilvania de Moldova si Muntenia . Repetitia numeralului trei subliniaza simetria , generalul , individualizat apoi prin enumeratie : “Unu-i moldovan , / Unu-i ungurean / Si unu-i vrancean “ .
Motivul complotului celor doi ciobani (ungurean si vrancean) sugereaza distrugerea echilibrului , a seninatatii din prima secventa . Intensa participare afectiva a creatorului anonim este aici reliefata prin prezenta dativului etic : “Ca sa mi-l omoare” . Motivatia gestului celor doi oieri este invidia , deoarece crima este justificata astfel : “Ca-I mai ortoman / S-are oi mai multe , / Mandre si cornute , / Si cai invatati , / Si cani mai barbati.“ . Din versurile de mai sus se desprind cateva trasaturi morale ale eroului , si anume harnicia , dragostea si devotamentul cu care acesta isi face meseria .
Motivul mioarei nazdravane reprezinta in balada ultima secventa epica , practic aici epicul propriu-zis se intrerupe .Element fabulos , personificare a naturii , mioara surprinsa in dialog cu ciobanul subliniaza desavarsita armonie dintre om si natura , dintre om si profesiunea sa . Dialogat , pasajul este profund dramatic . Utilizarea diminutivelor in formula de adresare a ciobanului sau a mioarei (“Miorita” , “Draguta mioara” , “Dragutule bace” ) , repetitia incantatorie : “laie , laie , bucalaie” , dativul etic (“Vreau sa mi te-omoare”) , potenteaza comuniunea dintre om si natura .
Tensiunea dramatica se intensifica pe masura ce eroul repeta intrebarea prin care vrea sa afle de ce mioara este nelinistita , punctul de maxima intensitate fiind atins in clipa in care ea destainuie complotul insotitorilor . Un induiosator atasament dezvaluie rugamintea plina de patetism a oitei , ca si sfaturile pe care i le da stapanului : “Stapane , stapane , / Iti chema s-un cane , / Cel mai barbatesc / Si cel mai fratesc “.
In continuare balada are o evolutie precumpanitor lirica , cu atat mai semnificativa , cu cat pretextul lirismului este ipotetic : “Si de-a fi sa mor“ . Motivul testamentului este un testament potential , semnificativ pentru conceptia populara asupra existentei , pentru raportul dintre viata si moarte , pentru valorile fundamentale ale vietii .
Acest motiv cuprinde gandurile si sentimentele ciobanului in fata mortii posibile . Atitudinea sa este calma fara spaima , a omului din popor care se afla in fata unei situatii grele . Seninatatea in fata mortii dovedeste taria sufleteasca a ciobanului , cat si intelepciunea acestuia de a intelege ca omul nu este nemuritor , dar el isi cucereste un loc in nemurire prin faptele sale.
Locul si obiectele cu care doreste sa fie ingopat sunt inca o dovada a dragostei ciobanului mioritic fata de profesia sa , legatura profunda a tanarului oier cu natura , dorinta de a ramane mereu , si dupa moarte , in mijlocul lucrurilor , fiintelor si locurilor pe care le-a iubit in timpul vietii : “Ca sa ma ingroape / Aice , pe-aproape , / In strunga de oi , / Sa fiu tot cu voi ; / In dosul stanii / Sa-mi aud canii .” . Aceasta rugaminte este adresata celorlalti doi ciobanii prin intermediul oii nazdravane . Prin aceasta el dovedeste superioritatea morala , caracterizata prin tarie si demnitate . Ciobanasul isi doreste sa i se puna la cap fluierul , instrument muzical tipic oieritului , simbolul muzicii romanesti , care capata in balada chiar un sens mai larg : simbolul intregii arte . Continuarea cantecului sau reprezinta nemurirea spiritului artistic romanesc : “Iar la cap sa-mi pui / Fluieras de fag , / Mult zice cu drag ; / Fluieras de os , / Mult zice duios ; / Fluieras de soc , / Mult zice cu foc ! “ . Metafora personificatoare “Pe mine m-or plange / Cu lacrimi de sange ! “ potenteaza la maximum lirismul ca expresie a participarii afective intense a microcosmosului , a naturii , la drama existentei umane .
Partea cea mai concentrata a baladei , cat si cea care ne impresioneaza in mod cu tot deosebit , o constituie moartea ciobanasului , pe care poetul anonim ne-o infatiseaza ca pe o nunta cosmica , la care participa toate elementele naturii impreuna cu cele cosmice , realizand astfel alegoria moarte-nunta , exprimata prin metafore de o neasemuita frumusete ce subliniaza inca o data indestructibila legatura dintre om si natura . Motivul alegoriei mortii ca nunta sintetizeaza tema fundamentala a baladei , contine sensurile filozofice cele mai profunde ale ei : prin moarte , individul nu dispare , ci se contopeste cu macrocosmosul , cu fiinta eterna a naturii . Moartea este astfel vazuta ca o contopire ca o nuntire de proportii cosmice cu intreaga fire . “Mandra craiasa , / A lumii mireasa “ , personaj fantastic al nuntii , este de fapt moartea , sfarsitul tuturor , sau reliefeaza metaforic conceptia populara a inmormantarii tinerilor “nelumitii”cu ritualul nuntii . Imaginea stelei cazatoare este o alta metaforizare de factura populara a sfarsitului , a stingerii unei vieti o data cu steaua sub semnul careia s-a desfasurat .
La aceasta nunta cosmica participa reprezentantii macrocosmosului , soarele si luna , in calitate de nuni , ca si “stele faclii “ , alaturi de cei ai microcosmosului : “Brazi si paltinasi / I-am avut nuntasi , / Preoti , muntii mari , / Pasari , lautari , / Pasarele mii .” . Recunoastem similitudini intre aceasta nunta si o nunta din basm .
Replica eroului devine un lung monolog (modalitate de expresie a liricului ) prin care capata contur curajoasa confruntare a omului cu moartea , capacitatea lui de a patrunde in tainele alcatuirii universului , pe ale omului insusi in relatia lui cu universul , locul lui in acest univers .
Ultimul motiv , motivul maicutei batrane , este reprezentat prin cele doua portrete ale ciobanasului si maicutei sale . Acesta se realizeaza prin impletirea celor doua portrete , ambele avand o mare forta de generalizare . Portretul maicutei este cel al mamei atemporale , care nu este descrisa concret , ci prin detaliul sugestiv pentru varsta . Dinamismul posturii sale -; conturat prin aglomerarea de verbe la gerunziu -; subliniaza acuitatea sentimentelor care o calauzesc .
Figura ciobanului apare ca o intruchipare a celor mai nobile si frumoase trasaturi fizice ale omului din popor . O suita de metafore care se succed ritmic intr-o constructie simetrica realizeaza imaginea statuara a ciobanului , ce reprezinta idealul de frumusete masculina : “Mandru ciobanel , / Tras printr-un inel? / Fetisoara lui , / Spuma laptelui ; / Mustacioara lui , / Spicul graului ; / Perisorul lui , / Pana corbului ; / Ochisorii lui , / Mura campului ! “ .
Simetrica si contrastanta fata de prima , cea de-a doua alegorie a mortii ca nunta evidentieaza intensitatea legaturilor afective dintre mama si fiu prin modificarile aduse . Acum , cadrul nuntii este cel ipotetic real , cadrul initial , iar simbolurile nunti ca metafora a mortii din prima alegorie sunt reluate , dar sub semnul interdictiei de a le comunica .
Balada “Miorita” reprezinta culmea maiestriei artistice atinse de creatia populara . Nicaieri ca in aceasta poezie , alegoria , metafora , epitetul nu au capatat o stralucire mai mare si un rost mai inalt .