m4g13gj

1886 21 martie S-a nascut la Bucuresti George, cel de-al doilea copil al sotilor Ion si Paraschiva Toparceanu.
1892 Incepe sa invete la o scoala marginasa din Bucuresti.
1895—1898 Face ultimele clase ale scolii primare la Suici-Arges si primele incercari literare.
1898 Este inscris la liceul Matei Basarab din Bucuresti.
1901 Este transferat la liceul Sf. Sava.
1904 Toparceanu debuteaza la revista umoristica Belgia Orientului.
1905—1907 Publica versuri sentimental-epigonice in revistele Dumi nica, Revista noastra, Revista ilustrata etc.
1906 Isi incheie studiile liceale. Se inscrie la Facultatea de drept, pe care insa o abandoneaza.
1907 Colaboreaza la Viata literara si artistica, revista condusa de George
Cosbuc.
1908 Publica poezia 1908, dedicata domnului A. Vlahuta.
1909 Se inscrie la Facultatea de litere, fara s-o termine. Publica in Viata romaneasca si in alte reviste.
1910 Publica poeziile Noapte de mai, Balada chiriasului grabit, Balada popii din Radeni.
1911 Se stabileste la Iasi, devenind secretar de redactie la revista Viata romaneasca. Publica poezii, proza, cronici teatrale etc.
1912 Se casatoreste cu Victoria Iuga, in acelasi an nascandu-i-se fiul Gheorghe.
1912—1913 Redacteaza revista Teatrul impreuna cu M. Sevastos.
1913 Ia parte la razboiul balcanic.
1915 Se inscrie la Facultatea de filozofie.
1916 Apar primele volume ale lui G. Toparceanu: Balade vesele si Parodii originale.
Mobilizat pe frontul de sud, Toparceanu cade prizonier la Tur tucaia. Ramane in captivitate in Bulgaria pana la inceputul anului
1918.
1918 Colaboreaza la ziarul Lumina al lui Constantin Stere (Bucuresti).
Publica Balada mortii si note memorialistice. Este numit subdirector al Teatrului National din Iasi. Scrie insemnarile memorialistice adunate in volum aparte, intitulat Amintiri din luptele de la
Turtucaia.
1919 Se intoarce la Iasi si redacteaza, impreuna cu M. Sadoveanu, revista
Insemnari literare. Publica Balada muntilor, Rapsodii de toamna,
Cantec, Epilog si alte poezii.
1920 Apare volumul Balade vesele si triste.
1921 Apar editia a II-a a Parodiilor originale si traducerea piesei Visul unei nopti de vara de W. Shakespeare.
1925 Scriitorul publica articolul Importul de civilizatie si literatura, in care se pronunta cu toata claritatea pentru specificul national: „La popoarele occidentale marii scriitori, cei „universali“, sunt in acelasi timp reprezentantii cei mai tipici ai sufletului rasei (poporului — nota red.) din care fac parte. La noi acelasi fenomen. Toti marii nostri scriitori, Caragiale si Cosbuc, Creanga si Sadoveanu, sunt profund legati de realitatile noastre etnice, sociale, geografice, is torice. Opera incomparabilului Eminescu e si mai imbibata de su flet specific romanesc. Si nu ma gandesc numai la Calin, la Scrisori, la Ce te legeni, codrule. Ma gandesc la cea mai inalta creatie poetica a lui, cu caracter «universal» — Luceafarul. Amintiti-va numai inceputul: «A fost odata...» Se poate ceva mai romanesc?“
Acelasi crez artistic exprima George Toparceanu in poezia Noapte de august, publicata tot in 1925: „Si cand in juru-mi creste o larma ne ntrerupta/ De glasuri de durere si strigate de lupta, —/ Eu sa raman deoparte, cu ochii catre stele,/ In turnul de ivoriu al visurilor mele?...“
1926 G. Toparceanu devine laureat al Premiului national de poezie. La
7 mai este numit director al Teatrului National din Chisinau.
1927 Apare editia a III-a a Parodiilor originale.
1928 Apar volumele Migdale amare (editia I-a) si Balade vesele si triste
(editia a III-a). Colaboreaza la Biletele de papagal ale lui Tudor
Arghezi.
1930 Este numit inspector general teatral pentru Moldova. Scriitorul face o calatorie la Saliste, bastina parintilor sai.
1931 Baladele vesele si triste apar in editia a IV-a. Scriitorul da la iveala comedia muzicala Bonsoir, Iasi, care se joaca tot atunci la Teatrul
Sidoli. In pofida trunchierii de catre cenzura, comedia s-a bucurat de un succes enorm.
1932 Apar Parodiile originale (editia a IV-a).
1933 Rosteste la Bucuresti conferinta Cum am devenit moldovan?
1934 In Revista Fundatiilor apar Minunile sfantului Sisoe.
1935 Tine conferinta Cum am devenit iesean?
1936 Este ales membru corespondent al Academiei Romane. Ii apare volumul Pirin-Planina. Impreuna cu Mihail Sadoveanu si Gr. T.
Popa, face parte din conducerea revistei Insemnari iesene, in pagi nile careia publica C. I. Parhon, N. N. Tonitza, Demostene Botez,
Iorgu Iordan si alte personalitati.
1937 februarie Obtine cu mari eforturi de la Ministerul Artelor suma necesara tratarii de cancer hepatic si pleaca la medici vestiti din
Viena, insotit de sotia sa, scriitoarea Otilia Cazimir.
7 mai Moare la Iasi.