Miorita
Balada “Miorita” a fost culeasa de Alecu Russo de la niste pastori
si apoi publicata de catre Vasile Alecsandri in “Poezii poporale. Balade
(cantece batranesti) adunate si intreptate”. z6y2yl
“In toata structura ei, aceasta balada unica este asa de autentica, plina
de simtire, asa de inalta pentru natura eterna, incat eu o socotesc cea mai
nobila manifestare poetica a neamului nostru.” afirma Mihai Sadoveanu.
In “Miorita” este ilustrat mitul popular mioritic, autorul exprimand
aici ideea ca omul accepta moartea ca pe un final firesc al vietii, o conceptie
filozofica straveche,ceea ce face ca el sa fie totodata un poem filozofic. Eminescu,
fascinat de profunzimea subiectului exprimat afirma: “(…)Acea inspiratiune
fara de seama, acest suspin al brazilor si al izvoarelor de pe Carpati.”
Opera este o balada populara ce apartine genului epic, in care, insa, se imbina
armonios elemente lirice, epice si dramatica. In structura baladei se disting
doua mari planuri, unul epic in cadrul caruia autorul anonim nareaza faptele
si construieste personaje reale sau fabuloase si celalalt lirico-dramatic, ce
se defineste prin exprimarea in fata mortii, intr-un dramatism impresionant.
Titlul acesteia este constituit din diminutivul unei oi tinere care are rolul
principal pentru a aduce la implinirea testamentului. Mircea Eliade o denumeste
ca fiind “elementul oracular” intrucat ea este elementul miraculos
din balada care argumenteaza esenta mitologica a creatiei populare si care prevesteste
moartea, ca pe un final, de neevitat, al vietii.
Maicuta batrana “intervine” in actiunea baladei intr-o secventa
de un dramatism sfasietor, cu scopul de a sensibiliza si mai mult sufletul cititorului,
ea fiind un personaj secundar imaginar inrucat ciobanasul isi imagineaza mama
suferinda, care-I duce dorul si care este speriata pentru ca fiul ei iubit nu
a mai venit acasa si asfel ea nu va avea liniste pana nu-l va gasi. Iubirea
este opusa mortii. Mai presus de crima planuita se afla iubirea mamei pentru
fiu si a fiului pentru mama. Balada se deschide cu ideea mortii si se incheie
cu ideea iubirii familiale, aceasta din urma fiind cea care persista in mintea
cititorului/ascultatorului. De fapt, dragostea invinge moartea: un puternic
si responsabil sentiment o leaga pe oita nazdravana de stapanul ei, ca si pe
mama de fiu.
Portretul fizic este redat succint, prin intermediul caracterizarii directe,
prin epitetul “batrana” care arata varsta inaintata a acesteia si
printr-un detaliu tipic portretului popular romanesc, “cu braul de lana”.
Portretul moral este caracterizat de durerea profunda a mamei care nu mai poate
avea nici o secunda de liniste de cand fiul ei a disparut. In mod indirect este
redata maicuta “din ochi lacrimand” si care incearca cu disperare
sa-si gaseasca baiatul-“De toti intreband/Si la toti zicand”. Prin
intermediul verbelor utilizate la modul gerunziu poetul sugereaza un lung geamat
dureros, semn al suferintei.
Ranita sufleteste, ea compune un portret induiesator fiului sau, prin care acesta
este la fel de frumos ca un print din basmele populare romanesti, devenind chiar
idealul fizic masculin al poporului nostru. Comuniunea omului cu natura este
redata de comparatiile care sunt contruite din elemente ale naturii si din parti
ale corpului omenesc. Diminutivele folosite in realizarea acestui portret (“ciobanel”,”fetisoara”,”mustacioara”,”perisor”,”ochisorii”)
evidentiaza afectivitatea materna ce atinge sublimul estetic si emotional.
Daca iubirea trebuie sa fie semnul suprem al existentei umane, atunci iertarea
si toleranta sunt atribuite iubirii.