G. Calinescu: Enigma Otiliei v1h2hz

Pe o imaginara scara a evolutiei in timp a unui tip anume de personaj, s-ar parea ca Aurica este imaginea Aglaei in tinerete, sau altfel spus, Aglae este o batrana, o baba rea pana la monstruozitate.
Aurica este fiica cea mica a Aglaei, in antiteza cu feminitatea si delicatetea Otiliei, supusa de la inceput si pana la sfarsit unui automatism psihologic, si intreaga ei miscare in roman se petrece intre coordonatele stramte ale familiei Tulea, ale casei lui mos Costache, miscare monotona, intrerupta doar, la un moment dat, de „turneele de pe calea Victoriei”.
Personajul este prezentat de Felix, astfel avand si noi, cititorii, ocazia sa-l cunoastem. Primele imagini ale fetei ne sunt comunicate de Felix:
„Felix privi sfios la aceea pe care o chema Aurica. Era o fata cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenti ca si ai Aglaei, cu fata prelunga, sfarsind printr-o barbie ca un ac, cu tample mari incercuite de doua siruri de cozi impletite. a...i La apropierea lui Felix ridica ochii fixand cu avida curiozitate pe tanar si intinzandu-i o mana arcuita.”
Aurica e obsedata de neimplinirea ei in plan sentimental, caci considera drept unic scop al existentei -; casatoria. Aglae si Aurica sunt construite din acelasi aluat, Otilia si Aurica insa apar ca cel mai perfect contrast. Cunoscand-o bine si pe Aurica, Otilia il previne pe Felix:
„-; Sa te feresti de ea, ca umbla sa se marite si se indragosteste de cine-i iese-n cale!”
Aurica o uraste cu mult mai mare intensitate pe Otilia decat mama ei. Este relevata pe deplin superioritatea pe care Aurica si-o abordeaza fata de Otilia, condamnata parca la toate esecurile din lume pentru ca e „fata fara parinti”. Ura ii intuneca judecata in asemenea grad, incat se lanseaza in aprecieri defaimatoare, debiteaza invective, devenind nesuferita si artagoasa.
Din arsenalul armelor de atac indreptate asupra oricarui barbat, face parte si compozitia tinutei, prin care Aurica spera sa convinga pe toata lumea de nenumaratele ei calitati. Aurica „arata fata de Felix din ce in ce mai multa familiaritate. In fiecare zi dupa orele cinci, Aurica se imbraca pretentios in bluze albe si foi negre, minutios plisate, si se pudra pe fata in chip batator la ochi, carminandu-si prea tare pometii slabi ai obrajilor, ceea ce in acea epoca se socotea inca scandalos.” Mergea pe Calea Victoriei strabatand acelasi itinerar cu speranta de a avea o aventura, care insa intarziase sa se intample. „De la stadiul apatic, personajul trece dintr-o data la o atitudine de adevarat atac al barbatilor, vulgaritatea nemaifiind in nici un fel acoperita”.
Personajul traieste pe treapta cea mai de jos a umanului, foarte aproape de campul instinctualitatii. Lumii ii ingaduie o singura latura, cea erotica. „Aurica avea despre barbati o conceptie misitca, in care si impertinentele deveneau calitati. Simpla prezenta a unui barbat, mai cu seama tanar si necasatorit o emotiona”.
„A fi acostata de un individ mai bine imbracat pe drum nu i se parea necuviincios. Nu raspundea, fireste, dar iutea pasii, cu o surpriza pe fata, in asteptarea unei asiduitati mai flagrante”.
Unica preocupare era casatoria si „vorbea despre casatorie cu un interes tehnic, ca si cand ar fi fost unicul scop serios in viata. O casatorie, oricat de banala i se parea pentru o fata un noroc”.
Ura Auricai fata de Otilia crestea mereu, pe masura ce descoperea ca Otilia este apreciata de toti cei ce o cunosc. „Ce-o fi vazand Pascalopol la Otilia?” Momentul in care reuseste sa-l intalneasca pe Felix pe Calea Victoriei si sa se plimbe cu el la brat o umple de satisfactie.
Dupa cateva incercari de cucerire a lui Felix, Aurica, neputincioasa, incearca cu disperare o ultima solutie, dorind sa-l constranga pe Felix sa o ia de nevasta. Rautatea Auricai nu are margini. Ea cere ajutor in numele onoarei patate: „s-a plans lui mos Costache ca el, Felix, n-a fost cavaler cu ea, ca ia dat bratul in vazul tuturor pe strada si a intrat de atatea ori in odaia ei, inducand-o in eroare ca ar avea intentii serioase”.
Otilia vede in Aurica un adevarat reper al raului si al birfei.
Personajul penduleaza constant intre comic si grotesc. Isi doreste cu o ardoare de neexplicat pianul Otiliei, desi nu stie sa cante, dar e convinsa ca o fata fara pian in casa nu se poate marita usor.
In final Aurica nu-si va vedea realizat unicul ei vis. Uratenia sufletului se converteste mereu in uratenia trupului.