e8p4pn
Salutat de critica, la apari\ia volumului de nuvele De ce zboara vulturii (1966), ca un prozator greoi, viguros =i grav, interesat de psihologia izb`nzii =i a e=ecului in mediile elementare (Valeriu
Cristea), Augustin Buzura (n. 1938) se impune prin Absen\ii
(1970) ca unul dintre anali=tii cei mai patrunzatori din ultimul deceniu. Cartea, cu o structura epica complexa, a fost pusa in legatura cu tehnica noului roman (Butor, Robbe-Grillet, Claude
Simon), filia\ie discutabila, pentru ca Buzura prezinta mai mult scriitura unei experien\e dec`t experien\a unei scriituri. Timpul li mitat in care se petrece ac\iunea (aproximativ 2 ore =i jumatate) poate trimite la Ulysse, insa tema car\ii lui Buzura este alta =i, in genere, mijloacele sale romane=ti n-au un model precis. Notarea senza\iilor pe care le provoaca angoasa =i revolta a=eaza Absen\ii
in r`ndul jurnalelor morale, specie rasp`ndita in proza moderna.
Snsa jurnalul lui Buzura depa=e=te sfera vie\ii subiective, se des chide spre social =i nu evita starile de co=mar. Epicul patrunde, apoi, in analiza sub forma unor nara\iuni intrerupte la jumatate, reluate =i uitate din nou in momentul de flux al confesiunii.
Snregistr`nd momentele unei rupturi in planul psihicului, cu sal turi uria=e de la prezent la imaginile unei copilarii traumatizate, de la subiectiv la obiectiv =i de la real la oniric, analiza e coe renta, clara, plina aproape pe tot parcursul ei.
Prin nelini=tile personajului central, Absen\ii se apropie mai mult de tipul romanului existen\ialist, de=i Buzura nu cultiva interoga\ia metafizica =i nici parabola enigmatica. Suspicios, re voltat, ingre\o=at de conformism, Mihai Bogdan este un Roquen tin care cauta o solu\ie de salvare in ironie. T`nar medic psihia tru, el lucreaza intr-un institut academic de cercetari, =i =eful lui, profesorul Poenaru, ii fura sistematic ideile pentru a le prezenta la numeroasele congrese la care participa. Un furt aproape legal.

„Negrii” =tiin\ifici cauta sa descopere solu\ii noi, directorul da indica\ii, le procura aparate =i, la urma, i=i insu=e=te rezultatele cercetarii lor. Cei care nu accepta acest rit feudal sunt elimina\i fara mila. Mihai Bogdan, dupa un prim gest de revolta (va palmui pe impostorul cinic in timpul unei discu\ii), admite formal aceasta vasalitate neav`nd alta =ansa sa-=i continue lucrarile. Spiritul lui contestatar cauta alte forme de manifestare, =i cea mai frecventa este ironia agresiva. Un punct de sprijin este =i prietenia cu doc torul Nicolae, spirit inclement, sarcastic =i acesta. Ironia este for ma lor de libertate. Prietenia le da un echilibru =i-i apara de pre siunea exercitata de al\i cercetatori, intra\i intr-o ierarhie a com promisului. Sn aceasta zona de libertate =i justi\ie patrunde, totu=i, imperceptibil, suspiciunea =i frica. Mihai Bogdan observa intr-o zi ca prietenul sau Nicolae ascunde ceva, atitudinea lui, in orice caz, s-a schimbat. S-a schimbat, cu adevarat, sau e numai banuiala unui spirit care, prin exerci\iul indelungat al nega\iei, nu mai poate distinge binele de rau =i nu mai crede in nimic, nici chiar in el
insu=i?! Sndrepta\ita sau nu, indoiala — sub forma, deocamdata, a pruden\ei — a patruns in teritoriul p`na atunci aparat, pur, al prieteniei. Romanul incepe la acest punct de deruta =i solitudine pe care lunga introspec\ie a doctorului Bogdan nu face dec`t sa le agraveze. Snchis intr-o camera mizerabila, in vecinatatea unui pensionar alcoolic =i limbut, in acompaniamentul unei ploi mono tone, el va incerca, in a=teptarea doctorului Nicolae, sa puna or dine in lumea lui interioara. Ordinea depinde insa de multe lu cruri pe care g`ndirea tagaduitoare, iritata a eroului nu le poate stap`ni. Sntoarcerea in trecut echivaleaza cu intrarea intr-o lume de co=mar. Memoria aduce neincetat fapte traumatizante — moartea tatalui, nebunia mamei, moartea, apoi, a unei Magdalene
in condi\ii neclare. La acestea se adauga, prin alternan\e bru=te de planuri, imagini ale prezentului: trancaneala batr`nului, dia logul absurd, ionescian, cu nevasta (o batr`na infirma), incerca rea unui alt batr`n bizar de a desfunda pe strada un canal, apari\ia
=i dispari\ia unei femei in curtea casei din fa\a, strigatele isterice ale Mirelei, „posibila borfi=oara“ de alaturi, dialogul personaju lui, apoi, cu vedeniile pe care le fabrica neincetat imagina\ia lui febrila. Tema car\ii ar putea fi angoasa a=teptarii. Mihai Bogdan a=teapta ca ceva sa se petreaca, sa-l smulga din solitudinea rea in care a cazut =i sa-i umple timpul gol pe care il traverseaza.
A=teapta pe Nicolae, pe domnul Jules, fostul lui profesor de franceza, un nebun bl`nd care vine sa ceara bani pe orele pe care nu le mai preda de mul\i ani, a=teapta ca vecinii sa termine cear ta lor insuportabila, iar batr`nul de pe strada sa desfunde, odata, canalul ce va ram`ne dealtfel nedesfundat, a=teapta, in fine, pe
Mirela sau alta femeie, insa judecata lui prevazatoare ii spune dinainte ca nimic nu se va schimba in existen\a lui, chiar daca cei a=tepta\i vor veni. Toate aceste imagini au, fire=te, o valoare sim bolica, sunt — cum s-a observat — semnele imposibilita\ii de a ie=i din recluziunea morala proprie. Ascult`nd confesiunea fara sf`r=it =i fara logica a profesorului Matei, psihiatrul g`nde=te ca acesta-i „prototipul meu senil”, iar prototipul confirma, voind sa dea o dovada ca ratarea p`nde=te pe to\i: „Eu ii sunt cel mai ide al model”. Din incoeren\a discursului sau se deduce, dealtfel, ca trecuse prin momente dificile, fusese torturat, umilit, un oarecare
Varlaam marcase, intr-un chip pe care nu-l putem =ti, via\a lui =i, ca =i doctorul Bogdan, profesorul Matei aspira la un refugiu, la un loc curat unde sa poata trai fara umilin\a: „N-am vrut dec`t un loc curat, c`t de mic, dar curat. Un loc unde sa ma pot refu gia, sa ma simt =i eu om... C`nd ai unde te retrage, se schimba lucrurile... Am gre=it oare caut`ndu-l?”
O casa la \ara ar fi simbolul acestei retrageri. Snsa casa este de mul\i ani neterminata =i batr`na so\ie a profesorului, o Ana cu picioarele mai bine infipte pe pam`nt, nu mai crede in sf`r=itul acestei construc\ii. Daca judecam lucrurile simbolic, casa ar reprezenta ordinea interioara, lini=tea la care aspira =i t`narul psihiatru. Simbolul este rau prevestitor, ca toate celelalte, dealt fel. Mihai Bogdan vrea sa repare ceasul ce s-a oprit de mult, sa puna, cu alte vorbe, timpul interior in acord cu timpul obiectiv, sa gaseasca un limbaj comun cu lumea dinafara. Sncercarea e=ueaza, opera ram`ne =i in acest caz neincheiata. Este de remar cat modul inteligent in care prozatorul creeaza, prin simboluri din lumea materiala, o atmosfera de nelini=te interioara. Este, mai
int`i, distan\a dintre personaj =i obiecte. Camera este aproape goala, rece, patul vechi darapanat, ceasul stricat, pe strada curge o apa murdara, galbuie, noroioasa, cerul este jos, pere\ii, sub\iri, lasa sa se strecoare zgomotele de afara. Soneria care se aude din c`nd in c`nd sau numai pare ca se aude e semnalul de alarma care desparte universul inchis, lipsit de securitate al eroului, de cel de dincolo de ziduri. Obiectele sunt, pe scurt, agresive, u=a este o poarta ce da spre infern (pe o u=a, dealtfel, Mihai Bogdan se crucifica voluntar, =i tot in acea u=a profesorul Matei bate, vio lent, cu pumnii!), fereastra lasa sa se intrevada o priveli=te de apo calips, patul pare un sicriu.
Sugestia izolarii se asociaza cu aceea a timpului, o alta obsesie a car\ii. Timpul provoaca, mai int`i, teama prin incetineala lui.
Timpul se dilata, deformeaza =i agreseaza prin vidul, imateriali tatea lui: „Un timp imens, absolut gol, pe care, nefiind capabil de altceva, trebuie sa-l umplu, sa fug de el, sa nu-i spun pe nume
a...i, sa gasesc o alta solu\ie pentru a umple un timp imposibil, nefiresc de lung, timp al unei lumi manevrate cu incetinitorul de catre un operator adormit sau cretin”.
Snsa imensitatea, incetineala, golul timpului subiectiv intra in contradic\ie cu timpul real, concentrat la c`teva ore, in care se desfa=oara introspec\ia. Imposibilitatea suprapunerii celor doua reprezentari arata, pe acest plan, conflictul tragic in care a intrat personajul, izolat in revolta =i singuratatea lui. Via\a lui morala se desfa=oara dupa alt orar =i incercarea de a-l potrivi dupa rit mul vie\ii obi=nuite nu face dec`t sa mareasca decalajul.
A=teptarea, agresivitatea lucrurilor, sentimentul ie=irii din timp nu sunt dec`t teme adiacente, obsesii secundare. Tema esen\iala a Absen\ilor este, a= spune, raportul dintre revolta =i valoare in existen\a individului. Mihai Bogdan crede, ca eroii lui Camus =i
Sartre, ca odata cu revolta se na=te con=tiin\a valorii. Valoarea nu-i, in orice caz, o floare ce cre=te in solul conformismului. Ma revolt, deci sunt. C`nd doctorul Nicolae da semne de adaptare, echilibrul constituit pe raportul dinainte se clatina, =i Mihai
Bogdan trece prin criza pe care o cunoa=tem. Nicolae marturisise:
„Eu insa a...i m-am decis sa-mi sorb ciorba la bufetul de peste drum, adica sa-mi intre\in existen\a din moment ce determina con=ti in\a...”, ceea ce vrea sa spuna ca el incepe sa cedeze, ca vrea sa iasa din starea de revolta. C`nd acela=i Nicolae vine, in sf`r=it, in camera doctorului Bogdan =i-i confirma ca l-a vizitat pe profe sorul Poenaru acasa, a baut cu el =i a facut conversa\ie agreabila cu so\ia lui, suspiciunea se confirma: accept`nd ierarhia existenta
in institut, Nicolae este, voit sau nu, pe punctul de a intra in cur sa ispitei de a domina. N-a =tiut sau n-a voit sa reziste p`na la capat teribilului mecanism. Mihai Bogdan ram`ne singur, drape lul negru flutura inca pe catargul lui: „A nu ceda e, se pare, un joc. Un joc umoristico-fantastic, antrenant, scapi de presiune, nu-\i lasa spa\ii pentru g`nduri colaterale... E groaznic de greu, insa ma voi distra inving`nd a...i Nu exista sa pierd a...i Chiar daca voi ram`ne singur, nu se poate... Nobil anestezic... Dar nu se poate...
Timpul trebuie umplut cu ceva... A a=tepta... Da... Cam asta ar fi... Numai ca nu se poate. Trebuie... Trebuie... Trebuie”.
Revolta continua, deci, sa ram`na forma de existen\a a erou lui din Absen\ii =i dupa tradarea (reala sau inchipuita) a prietenu lui sau Nicolae. Snsa calea spre revolta nu-i dreapta =i nici u=oara.
Drama lui Mihai Bogdan provine din faptul ca, traind prea mult
in starea de revolta, se revolta contra ineficacita\ii ei in ordine practica. Inconformismul lui absolut nu clatina ierarhia stabilita
in institut. Profesorul Poenaru prospera, titlurile lui na\ionale =i interna\ionale se inmul\esc, devine cordial, bate, paternalist, pe umeri pe tinerii ce lucreaza pentru el. Adjunctul sau, Balan, mai dotat, dar de o moralitate discutabila, cauta sa-i ia locul, folosind mijloacele (intriga, denun\ul) pe care Poenaru le-a folosit contra predecesorului sau, profesorul Onaca, un savant autentic acela.
Revolta, sugereaza Camus, smulge pe om din singuratate; e singura terapeutica eficienta contra absurdului in care traie=te individul. Sn Absen\ii revolta incepe prin incercarea personajului de a fugi de sine insu=i (“mereu fugi de ceva”). Nevoia de a fugi
— cum spune doctorul Bogdan — se asociaza cu nevoia de a depa=i condi\ia disperarii lui violente. Intoxicat de sine, el cauta un sens =i o organizare interioara. Snsa, ca in co=marurile pe care le traie=te in somn, ma=ina descompusa nu mai poate fi reconsti tuita. Introspec\ia, rememorarea faptelor din trecut n-au facut dec`t sa-l aduca din nou in pragul revoltei. Romanul lui Buzura cuprinde spa\iul dintre doua momente de explozie in via\a unui intelectual obsedat de ideea valorii =i a justi\iei morale.
Sn interiorul acestei scheme, cartea aduna fapte din mai multe domenii =i trece cu u=urin\a de la vis la realitate, renun\`nd la pasajele explicative. Cititorul este nevoit, astfel, sa urmareasca
indeaproape textul =i sa participe la organizarea unui film frag mentat. O singura clipa de neaten\ie, =i cursul relatarii e pierdut.
Buzura a asimilat inteligent mijloacele epicii moderne =i folose=te deliberat confuzia de planuri, analiza in analiza, stilul direct =i stilul indirect liber, automatismele g`ndirii, juxtapunerea de dia loguri, pentru a sugera fluxul intermitent, capricios, al unei g`ndiri rapide, patrunzatoare =i dezordonate.
* * *
Fe\ele tacerii (1974) reprezinta o deschidere spre proza obiec tiva =i o penetra\ie mai ad`nca a istoriei in sfera analizei. Pe primul plan trece acum prezentarea a doua destine sociale ce ilustreaza doua fe\e posibile ale aceleia=i istorii crude =i confuze. Autorul este =i aici absent, nara\iunea constituindu-se din trei monologuri ce se intretaie =i se confrunta pe parcursul a 600 de pagini de proza densa, cu \esatura str`nsa, bine batuta. Monologul, la r`ndul lui, depa=e=te curent spa\iul unei subiectivita\i dilematice, specu lative, imbra\i=eaza cauze =i fapte straine, largind enorm, prin aglomerarea de amanunte din domeniul vie\ii sociale, tema ini\iala a romanului. Fe\ele tacerii devine in cele din urma o pictura so ciala vasta, apropiata, prin realismul =i aparenta ei lipsa de stil, de literatura ardelenilor. Se desparte, totu=i, de aceasta prin preponderen\a data analizei in raport cu crea\ia, prin incercuirea epicului cu largi zone eseistice. Personajele lui Buzura au darul specula\iei, =i confesiunea lor atinge problemele cele mai variate, de la raportul dintre clasa sociala =i individ p`na la chestiuni mai delicate de metafizica. Crea\ia (epicul) se strecoara dificil prin aceste structuri greoaie =i complexe. Ziaristul Dan Toma, spirit justi\iar, este vizitat de viitorul lui socru, Gheorghe Radu, fost ac tivist de partid mul\i ani in satul Arini. Rela\iile dintre ginere =i socru sunt neprietene=ti. De la logodnica lui, Melania, gazetarul a aflat ca batr`nul a fost un instrument al violen\ei acelor ani, a comis, chiar, crime. Socrul vine sa-i ceara ajutor intr-o chestiune delicata: ramas in satul pe care l-a colectivizat, =i-a construit cu greu o casa =i, in ziua c`nd s-o sarbatoreasca, cineva i-a dat foc.
Banuie pe vechii lui adversari politici, Magurenii. Romanul incepe de la acest punct. Ziaristul Toma asculta, mai int`i, confesiunea batr`nului activist, apoi, spre a verifica lucrurile, asculta =i pe banuitul incendiator, Carol Magureanu, singurul supravie\uitor dintre fiii lui Magureanu.
E vorba de doua destine, de doua justificari sociale, de doua,
in ultima instan\a, drame. Activistul da o versiune a faptelor. A fost, desigur, un dur, dar nici al\ii n-au fost mai bl`nzi cu el (“le gea urii, prima lege pe care am inva\at-o”). Violen\a s-a nascut din violen\a =i, ca sa-i apere pe \aranii din Arini =i sa introduca noile forme sociale in sat, el =i-a riscat de multe ori via\a. Din povestirile lui iese la iveala o epoca plina de fapte de spaima.
Regiunea era terorizata de o banda de legionari, condusa de capitanul Sterian. Banda avea sus\inatori in sat, =i activistul cre de ca nici familia Magureanu nu era straina de aceste ac\iuni. El a distrus, adevarat, pe Magureni, dar nu putea face altfel, altfel l-ar fi distrus (cum ar fi incercat de multe ori) ei pe el. Romanul ofera astfel o prima logica a faptelor, o prima fa\a a istoriei. Este ea cea adevarata?
Ziaristul Toma, devenit fara voia lui judecatorul unor eveni mente teribile, asculta =i cealalta explica\ie. Carol Magureanu s-a salvat st`nd c`\iva ani zidit in casa parinteasca. A ie=it de acolo bolnav =i, chestionat de Toma, prezinta varianta lui asupra epo cii. O versiune tot at`t de dura, dar din alt unghi. Magurenii, de\inatori de zapise, ctitori de biserici, luptatori patrio\i din tata
in fiu, erau de sute de ani in acel sat. Batr`nul Magureanu a lu crat in mina, a refacut averea familiei =i =i-a dat copiii (trei baie\i) la =coala. Autorita\ile fac presiuni asupra lui sa se inscrie in coo perativa agricola =i, tocmai c`nd batr`nul se hotar`se =i-=i chemase fiii acasa (erau studen\i) pentru a-i pune sa semneze, brutalitatea, inabilitatea activistului Radu strica totul. Interpret`nd gre=it inten\iile Magurenilor, Radu ii aresteaza, ii umile=te, iar c`nd doi dintre tinerii Magureanu scapa in urma unei incaierari, ei sunt deja culpabili. Este inceputul unei lungi perioade de umilin\e. Ca rol, al treilea fiu, descoperit dupa mul\i ani de recluziune volun tara, este un om sf`r=it. Ceilal\i doi Magureni sunt impu=ca\i de
Radu (o versiune) sau se sinucid (o alta interpretare).
Fapt sigur este ca aceasta veche familie \araneasca este urma rita =i acum de ura batr`nului activist, scos =i el, in cele din urma, din func\ia pe care o de\inea. E pensionar intr-un sat unde nimeni nu vrea sa stea de vorba cu el, to\i il urasc (sau a=a crede el).
Dovada: casa ce a fost distrusa. Snsa Carol Magureanu crede ca nimeni nu a dat foc casei, Radu insu=i, pentru a-=i infunda inca o data adversarii, =i-ar fi incendiat locuin\a. +i acest fapt pare vero simil. Batr`nul activist vrea sa se intoarca la ora=, =i casa este sin gurul lucru ce-l mai \ine legat de sat...
Cartea se incheie cu trei plecari spre ora=: a lui Carol Magu reanu, care merge la doctor, a batr`nului activist, care vrea sa se angajeze din nou la fabrica, =i a ziaristului Toma, care =i-a asumat un rol ce-i depa=esc puterile. El insu=i are un destin incarcat, e un tip incomod, mutat dintr-un loc in altul din cauza incapacita\ii lui de a accepta neadevarul.
Pornind de la o curajoasa idee, romanul, in multe privin\e pro fund, cuprinde o analiza inteligenta, patrunzatoare, a unor des tine pe care circumstan\ele le-au transformat in victime sau calai.
Remarc modul serios, grav, de a prezenta aceste fe\e subiective ale istoriei. Batr`nul activist are — inca o data — o justificare, crede ca =i-a facut datoria, nu-=i poate repro=a nimic. Convingerea lui este ca istoria nu glume=te =i, ac\ion`nd orbe=te, respect`nd ordinele primite, el, maruntul activist, a fost instrumentul unei necesita\i superioare. A luptat pentru o cauza mare, =i erorile lui, daca sunt, nu trebuie sa-i puna in umbra sinceritatea, abnega\ia, curajul. Ei, tinerii care il judeca (Toma =i Melania), sunt, vor sau nu sa recunoasca, beneficiarii acestui sacrificiu. Biografia lui so ciala pare sa-l confirme. Fost muncitor topitor, a suportat perse cu\iile horthyste =i, trimis pe front, scapa cu greu din m`inile tor\ionarului Timar. Participa dupa razboi la luarea puterii =i, ca activist de raion, incearca sa execute fara ezitare ordinele primite de la =efi. Este un luptator, =i luptatorul nu trebuie sa cunoasca
indoiala. Un mare ideal scuza, dealtfel, sacrificiile, erorile. Revo lu\iile produc uneori =i victime. C`nd Melania ii repro=eaza faptul ca a incercat sa distruga ordinea milenara a satului, batr`nul ac tivist aduce argumentul progresului, care violenteaza, distruge tot deauna un sistem vechi de rela\ii. Con=tiin\a lui este impacata:
„Eu cred ca am facut bine a...i. Am vrut sa fac numai bine...” Sa tul Arini =i-a regasit, dealtfel, lini=tea. Banda lui Sterian a fost dis trusa, \aranii lucreaza in cooperativa, Magureanu insu=i s-a inte grat noilor structuri sociale. Ac\iunea lui Radu n-a fost, a=adar, inutila =i, chiar daca unii il condamna, el, batr`nul o=tean, nu-=i reneaga trecutul.
Victimele lui cred insa ca Radu a provocat raul, a silit prin bru talitatea, lipsa lui de omenie pe mul\i sa ia calea aventurii =i sa-=i distruga via\a. A instaurat violen\a in via\a satului fara ca ea sa fie necesara =i a comis fapte detestabile in numele unei idei inalte.
Magurenii nu erau adversari ai transformarilor, ezitarea lor putea fi in\eleasa =i, cu pu\in tact, trecerea \aranilor din Arini la noile forme sociale s-ar fi desfa=urat fara umilin\e =i varsare de s`nge.
Radu n-ar fi, a=adar, numai executorul orb, ci =i ini\iatorul raului.
Nu epoca, istoria, mecanismul social ar fi de vina, sau nu ele in primul r`nd, ci atitudinea incalificabila a omului care, av`nd in m`na for\a, n-a mai respectat nici o lege. El =i-a creat adversari pentru a-=i justifica violen\a, a culpabilizat un sat intreg pentru a-=i dovedi abnega\ia =i curajul. Sn versiunea lui Carol Magureanu,
Radu n-are nici o justificare morala.
Descrierea acestor evenimente este facuta cu un realism necru \ator =i, a= spune, nepartinitor. Prozatorul nu-i da dreptate lui
Radu, nu-i da nici lui Carol (de=i are o evidenta simpatie pentru acesta), cauta doar sa in\eleaga logica unui mecanism teribil. Per sonajele lui nu sunt nici negative, nici pozitive, sunt doar (ca =i la
D. R. Popescu) culpabilizate de istorie. Romancierul incearca sa depa=easca astfel maniheismul prozei mai vechi pe teme similare.
Radu =i Carol sunt doua ipostaze ale aceleia=i epoci, =i inteligen\a prozatorului este sa nu caricaturizeze, pentru a-=i facilita demon stra\ia, unul sau altul din elementele ecua\iei. Acolo unde, totu=i, c`teva accente apar (in relatarile lui Radu), stilul nara\iunii se clatina =i in\elesul se intuneca. Sntr-un roman ce pleaca de la premisa ca istoria nu este buna sau rea =i ca doar ac\iunile indi vizilor o pot colora intr-un sens sau altul (mi se pare a citi printre r`ndurile car\ii =i aceasta idee), condi\ia, pentru ca dovada sa fie facuta, este ca personajele sa aiba o coeren\a, o logica =i chiar o puritate (exista =i o puritate a violen\ei), altfel nara\iunea ia alt sens, limbile se incurca, tragedia devine satira. Daca Radu ar fi un scelerat, iar Magureanu un mic reac\ionar rural, lupta dintre ei =i-ar pierde orice gravitate =i in\eles mai profund.
Pe trupul acestui imens cetaceu epic traiesc =i alte vie\uitoare care dau culoare relatarii =i intaresc realismul ei. Avem in vedere numeroasele povestiri care opresc din loc in loc cursul monologu lui =i relateaza int`mplari petrecute in sat sau in alta parte. Ele sugereaza atmosfera epocii =i lumineaza biografia personajelor centrale, indulcesc totodata ariditatea =i monotonia analizei (ine vitabile dupa un numar de pagini). Scenele de razboi sunt foarte sugestive. Altele privesc via\a \aranilor din Arini. Ni=te femei plic tisite =i neru=inate organizeaza, in absen\a barba\ilor, chiolhanuri monstruoase ce se sf`r=esc in chip tragic. Un batr`n cu mintea slaba pretinde ca are viziuni, se urca pe un munte =i propo vaduie=te apocalipsuri. Zvonul ca pe fereastra unei biserici a aparut figura Maicii Domnului pune in mi=care o mul\ime imensa de handicapa\i, intra\i, to\i, intr-o stare de demen\a colectiva. Unui
=ef de raion, Coza, ii plac placintele =i fastul, =i subalternul lui,
Radu, mobilizeaza for\ele intregului sat pentru a le satisface. Gar durile sunt varuite, doi salc`mi sunt transporta\i in jurul scenei, un func\ionar local este insarcinat sa creeze buna dispozi\ie printre
\aranii spectatori etc. Un popa inteligent =i muieratic, Mitrea, scrie cuv`ntarile =efilor locali, inclusiv pe acelea indreptate impo triva bisericii =i a misticismului. C`nd nu mai poate face fa\a, preotul apeleaza la Carol Magureanu, prizonierul. Solicitat de Radu, jurnalistul face o vizita procurorului Ursu, fost coleg de =coala,
=i, impreuna cu Anca, \iitoarea celui din urma, participa la o
=edin\a atroce de liba\iuni. Whisky-ul este varsat intr-un lighean
=i, in patru labe, cei trei ling c`ine=te, cu pauze de mari hamaituri, bautura. Ursu este un Radu mai abil =i mai bine plasat. Sn locul violen\ei, el folose=te arma compromisului: aranjamentul. Bea scotch cu varza acra =i dispre\uie=te pe to\i ceilal\i pentru ca se crede puternic. Ratacit intr-o mina parasita, firea lui se tradeaza, e fricos =i la=, trage cu pu=ca in =obolani =i e gata sa-i cedeze lui
Toma logodnica numai ca sa scape. Un birocrat s`ngeros, Brai nea, masoara ata=amentul indivizilor dupa numarul du=manilor pe care ii descopera etc. Faptele se petrec cu 20 de ani in urma =i, rememor`ndu-le, Radu i=i pregate=te indirect apararea: el insu=i a suportat rigorile unui mecanism =i a fost impins de circumstan\e sa ac\ioneze altfel, poate, dec`t ar fi dorit.
Exista in Fe\ele tacerii =i un al treilea monolog =i, implicit, un al treilea personaj central. Sn termenii fabulei pe care ne-o pro pune Augustin Buzura, el ar ilustra, l`nga celelalte doua (cel ce exercita puterea =i cel ce o suporta), tipul judecatorului. E vorba de Dan Toma, spirit contestatar, din familia morala a doctorului
Bogdan din Absen\ii. Problematica int`lnita acolo este reluata, aproape in acela=i stil narativ, in noul roman. Dan Toma trece printr-o lunga criza de con=tiin\a, =i criza nu se incheie odata cu ultima scena a car\ii. E un revoltat cu sentimentul ratarii. Critica a gasit neinteresant acest personaj, excesiv dilematic =i cazuist prea orgolios. Faptul, literar vorbind, se poate discuta, ce este sigur e rolul lui hotar`tor in simbolistica romanului. Toma nu-i pro priu-zis un personaj constituit, determinabil, e doar expresia unei stari de revolta. „Sufar — spune el intr-un loc — de suferit, sufar
in sine, eu sunt suferin\a pura.” Suferin\a lui este determinata de o exagerata luciditate repliata asupra ei insa=i. Ziaristul se au toanalizeaza cu o placere plina de asprime. Nu e dealtfel singu rul in aceasta carte in care personajele trec printr-un fel de com plex al lucidita\ii. „Nu mai pot, ma sufoca propriile-mi g`nduri, luciditatea...” marturise=te Melania. „Smi pierdeam porcaria de luciditate”, zice foarte lucidul Carol Magureanu. Anca, femeia bovarica =i ispititoare ce traie=te in casa lui Ursu, este =i ea o hi perlucida, judeca cu agerime existen\a ei =i a celorlal\i. Toma, mai mult dec`t to\i, =i-a facut din specula\ie un mod de existen\a =i din adevar tema vie\ii lui. Libertatea lui interioara e imprejmuita de trei st`nci pe care trebuie sa le pravale =i sa le ridice fara intre rupere: luciditate, adevar, la=itate. Despre aceste no\iuni discuta cu Melania, Radu, Carol Magureanu, Anca =i discuta, mai ales, cu sine insu=i intr-o confesiune tulbure, istovitoare, intinsa pe mai bine de doua sute de pagini. Din ea deducem ca t`narul intelec tual, obsedat de idei (“sunt cherchelit de idei”), cauta o certitu dine, un drum, un echilibru, =i voin\a lui aproape maladiva de adevar il pune mereu in contradic\ie cu =efii, logodnica, socrul, prietenii. Smprejurarile il silesc sa devina dintr-un cautator de adevar un judecator al adevarului. Accepta rolul din dorin\a de a se in\elege pe sine. Inutil, neput`nd determina adevarul lui, nu poate arbitra nici adevarul altora. Ascult`nd confesiunile lui Carol,
Dan Toma striga dostoievskian: „Opre=te-te, nu sunt demn de du rerea ta, nu sunt demn sa-mi imparta=e=ti suferin\a.” Judecatorul devine un intrus intr-o tragedie straina.
Scena finala (foarte sugestiva) ni-l arata pe ziarist cobor`nd din autobuzul ce duce pe cei doi „siamezi afectivi” spre ora=. Radu
=i Carol sunt singurii care mai pot in\elege limbajul dramei lor, ziaristul (intrusul, judecatorul paralizat de nesiguran\a, nelini=tea interioara) ram`ne in drum, ne=tiind incotro s-o apuce.
O structura asemanatoare are =i Carol, care aduce, in varianta nelini=tii existen\ialiste, nuan\a trairii materiale a suferin\ei.
Afinita\ile spirituale cu Dan Toma sunt vizibile =i, de la un punct, monologurile lor se confunda. Carol este un Toma pus in condi\ii de recluziune. Revolta lui nu se exprima social, se dizolva in specula\ie =i, luminata de sentimentul mor\ii, ia in cele din urma forma unei deta=ari amare. Libertatea de g`ndire este =i orgoliul, demnitatea lui. A crede este a cerceta, dar ra\ionalizarea exagerata
il impiedica sa ac\ioneze: „Nu pot crede fara sa cercetez, sa ma intreb. +i apoi imi place sa g`ndesc liber, sa ma simt liber, chiar daca n-am suflu sa ies din curtea asta.” Acest mic moralist sartrian nu are curajul de a trai p`na la capat orgoliul liberta\ii sale. Nu se sinucide, se incapa\`neaza sa traiasca din indiferen\a:
„Sunt insa la=, mi-e frica, n-am fost niciodata omul ac\iunii. Mereu
imi gasesc c`te-o salvare, intotdeauna din cauza ra\ionamentelor n-am putut trece la concret.”
Sn compara\ie cu Dan Toma, Carol are avantajul (sau deza vantajul) de a fi trait o experien\a teribila. Drumul spre adevar trece, in cazul lui, prin de=ertul unei indelungi =i mizerabile re cluziuni. Iata de ce nelini=tile lui par mai autentice, sunt acoperi te de propria-i condi\ie. Monologul lui prefigureaza, in fond, o metafora a fricii =i a a=teptarii. Logica lui dilata, faptele ies din volumele lor normale, disperarea =i revolta capata o grea corpo ralitate.
Solidul roman al lui Buzura are mai multe r`nduri de simboluri,
=i frazele care se str`ng in jurul ideii de baza ca cercurile intr-un copac le diversifica =i le asociaza altele noi, greu de controlat. Cu aceasta ajungem din nou la structura car\ii =i la obiec\ia ce se poate aduce stilului sau de a nara. Structura este, inca o data, complexa =i dificila, demersul se prelunge=te, mai ales in prima parte, peste necesita\ile reale ale temei. Crea\ia este uneori sufo cata de vorbe ce nuan\eaza, detaliaza, subliniaza ceea ce a fost deja exprimat, subliniat, nuan\at. Exista in proza lui Buzura o te hnica a anvelopei. Ideea este infa=urata in mai multe r`nduri de fapte ce protejeaza =i obscurizeaza in acela=i timp. Dificultatea vine la el dintr-un fel de fervoare a adevarului, din dorin\a de a epuiza, cu riscul monotoniei, repeti\iei, o observa\ie. Scriind propozi\ii foarte ascu\ite despre o epoca, el simte nevoia sa echili breze textul, sa introduca personaje compensatoare (locotenen tul Lu\a), fara un rol precis in carte =i, mai ales, fara identitate literara. Riscul este ca adevarul sa fie acoperit de nuan\ele lui.
Impresia apare in primele capitole ale car\ii =i, mai t`rziu, in dia logul dintre Carol =i Toma, lung =i fara idei noi. Se produce o acumulare care dezechilibreaza un roman scris cu o con=tiin\a exemplara de un prozator care ia in serios realismul.
* * *
Sn Orgolii (1977), Augustin Buzura revine intr-o oarecare masura la formula epica din Absen\ii, fara sa paraseasca propriu zis realismul social (deschis spre cronica =i studiul destinelor) din
Fe\ele tacerii. O concentrare =i o fragmentare, acum, a reconsti tuirii istoriei, =i reluarea, cu o documenta\ie epica noua, a unei vechi ecua\ii morale: rela\ia dintre revolta =i valoarea individului.
Sn primul roman, istoria era vazuta intr-o unica oglinda (con=tiin\a personajului-narator). Sn cel de-al doilea exista trei con=tiin\e va lorizante, intre care una (judecatorul propriu-zis, ziaristul Toma) declara ca nu le in\elege pe cele dint`i. Sugestia este ca istoria amesteca nuan\ele, subiectivitatea intuneca obiectivitatea cronicii.
Sn Orgolii procedeul se repeta (acelea=i evenimente vazute de agre sor, Redman, =i de victima, medicul Cristian), insa, intruc`t ro manul vorbe=te =i de fapte din actualitatea imediata, numarul oglinzilor receptoare cre=te =i judecata morala se complica. Ce c`=tiga romanul prin aceasta multiplicare a perspectivelor epice
=i restr`ngere, in acela=i timp, a spa\iului tematic? Un prim c`=tig este ca analiza (specula\ia morala) se sprijina pe o mai mare den sitate de fapte =i faptele epice au acum o idee (=i un simbol) mai limpede in spatele lor. Aglomerarea de detalii din Fe\ele tacerii a disparut =i, eliberate de str`nsoarea determinarilor multiple, sim bolurile acestei literaturi solide =i grave se vad mai bine intr-un numar mai restr`ns de pagini.
Augustin Buzura este, nu mai incape vorba, un excelent proza tor moralist, =i temele lui privilegiate sunt adevarul =i radacinile erorii. Se apropie, prin aceasta, de al\i prozatori de azi, dar se diferen\iaza de ei prin decizia op\iunii =i hotar`rea de a merge p`na la capat pe firul unei idei. Nu este, dealtfel, greu de obser vat ca romanele sale, deosebite ca stil, se refera la aceea=i epoca sociala =i au, in genere, in studiu acelea=i probleme morale. Pro fesorul Cristian este un Carol Magureanu ajuns la lumina sau un doctor Bogdan cu o experien\a mai dura in spate =i in alt cerc al revoltei. Orgolii studiaza mai metodic acest sentiment =i grupeaza, totodata, in jurul unui destin (savantul chirurg Cristian), un numar suficient de documente de via\a pentru a ne da seama de mora vurile unei epoci. Orgoliul doctorului Cristian este, desigur, or goliul adevarului. Cancerul, a carui etiologie vrea s-o descopere, poate fi interpretat =i ca o alegorie a raului social. Destinul profe sorului este suma celor 118 e=ecuri de a determina citostaticul.
E=ecul repetat =i incapa\`narea (orgoliul) de a-l depa=i. Asta daca citim textul ca o re\ea de simboluri. Alegorie sau nu, raul este ad`nc =i afecteaza rela\iile dintre indivizi, modifica traiectoria destinelor, separa genera\iile. Fiind vorba de mediul universitar
=i de lupta pentru putere (cu un obiectiv, totu=i, modest: ob\inerea investiturii de rector!), romanul lui Buzura poate fi citit (=i a fost citit astfel) ca un roman de moravuri. Orgolii este insa, inainte de orice, romanul unei con=tiin\e in lupta cu limitele =tiin\ei. +i, pen tru ca Augustin Buzura este un prozator serios, el large=te sfera acestei idei in zona morala =i face din drama doctorului Cristian o tema mai vasta de analiza a raporturilor dintre individ =i meca nismul istoriei.
Schema nara\iunii este simpla =i repeta, intr-o oarecare masura, pe aceea din romanele anterioare. Un om eminent in profesiune
=i de o mare libertate de spirit suporta, pe nedrept, o deten\iune.
Eliberat, i=i gase=te echilibrul in munca, ambi\ia lui fiind sa des copere cauzalitatea =i remediul unei boli grave. Reputat chirurg
=i cercetator, om de o anumita asprime morala, el rane=te multe vanita\i =i, reunite, vanita\ile =i incompeten\ele tind sa-l inde parteze din laborator =i sa-l compromita ca profesor. Contesta\ia
ii vine =i din partea fiului, Andrei, t`nar inteligent, incapabil de a accepta compromisul =i de a justifica eroarea. P`na aici romanul nu spune lucruri cu totul noi, proza rom`neasca din ultimul de ceniu a tratat deseori conflictul dintre parin\i =i copii =i n-a evitat sa vorbeasca despre coali\ia spiritelor conformiste impotriva liberta\ii de g`ndire.
Romanul devine original =i substan\ial c`nd tema morala se deschide spre tema sociala, cu alte cuvinte: c`nd orgoliul indivi dual int`lne=te obstacolul istoriei. Buzura =i-a facut o specialitate
=i un stil in a studia astfel de determinari profunde =i, la exem plele dinainte, Orgolii adauga cazul unui intelectual care pune o pasiune egala in a descoperi adevarul in =tiin\a =i in via\a sociala.
T`nar, Cristian (numit de prieteni =i Cris) fusese un adversar al dictaturii fasciste =i trecuse prin lagarul de la T`rgu-Jiu. Sn anii socialismului este bagat la inchisoare pentru ca (acesta este cel pu\in motivul aparent), respect`nd etica profesionala, daduse ingri jiri medicale unui necunoscut care se dovede=te mai t`rziu a fi membrul unei bande de terori=ti. Medicul i=i crease insa, prin com portamentul sau inflexibil, mul\i adversari, printre care unii in r`ndurile aparatului de represiune. Snfrunt`nd pe unul, Varlaam, fost macelar =i boxer, acesta ii promite o sanc\iune severa, =i sanc\iunea nu int`rzie sa vina.
Toate acestea le aflam din mai multe confesiuni fragmentate, caci, potrivit modului sau de a scrie, Buzura nu relateaza o sin gura istorie, ci mai multe, in interdependen\a =i incoeren\a lor.
Procesul istoriei incepe in carte in clipa in care, dupa mul\i ani de la eveniment, reapare in via\a profesorului Cristian un per sonaj care jucase un rol funest: Redman. Situa\ia din Fe\ele tacerii se repeta. Redman, fost procuror, corespunde, in lan\ul sim bolurilor sociale, lui Radu. Ca =i acela, Redman justifica dela \iunea, la=itatea personala prin circumstan\ele epocii. Prieten cu
Cristian, juristul n-a ezitat sa mistifice adevarul =i sa-=i dea pri etenul (din frica, din perversiune morala?) pe m`na lui Brainea
=i Varlaam, ni=te scelera\i locali (numele lor apar =i in Absen\ii =i
in Fe\ele tacerii). Internarea numitului Redman in clinica profe sorului Cristian rede=teapta acest trecut dramatic, cu multe puncte obscure. Cristian vrea o confirmare a suspiciunii sale =i o ob\ine de la batr`nul sau adversar, aflat acum intr-o situa\ie disperata.
Snsa adevarul nu este, nici dupa at`ta vreme, limpede. Redman face mai multe confesiuni, =i de fiecare data spune alte lucruri.
La radacina suferin\ei lui Cristian ar fi, zice el fa\a de Andrei, or goliul nemasurat al medicului =i dorin\a lui barbara de ascensi une. M`ndria absurda l-a dus in pu=carie =i modul lui imposibil de a fi ca om social i-a agravat situa\ia fa\a de autorita\i. El, Red man, aflat intre doua for\e ce se respingeau (Cristian =i Varlaam), a cautat sa-=i ajute prietenul, dar s-a izbit de incapa\`narea lui =i, neav`nd incotro, a sprijinit pe acuzatori. Fiul este pe punctul de a crede =i-i contesta tatalui tocmai ceea ce acesta are mai preg nant: iubirea de adevar. Tatal relateaza inca o data faptele =i, din ele, se vede ca doctorul Cristian a trecut prin situa\iile cele mai umilitoare =i n-a cedat. Orgoliul a fost =i a ramas libertatea lui interioara. Redman l-a denun\at ca sa-i ia so\ia, pe Stela (mama lui Andrei), cu care fusese logodit mai inainte. Snsa femeia s-a purtat cu demnitate =i =i-a a=teptat so\ul. Varlaam era un fanatic corupt, specializat in diversiuni =i asasinate morale.
Paginile care reconstituie via\a de deten\iune au o extraordi nara for\a epica. Buzura descrie, la modul lui meticulos, greoi, scene-limita in confruntarea dintre Cristian (victima orgolioasa)
=i Varlaam (sceleratul care descopera cu uimire ca violen\a nu poate totul). Sugestia romanului este, in acest plan, c`t se poate de profunda: lupta pentru adevar este o lupta pentru supravie\uire.
Etica orgoliului este o etica a liberta\ii. Cristian nu accepta
infr`ngerea =i detesta „genera\ia lui A= fi putut daca“. „Sunt un om liber”, zice el, =i raul cel mai grav al secolului ii pare a fi per vertirea ideilor. El are fa\a de fiul sau un sentiment de vinova\ie, dar vinova\ia nu vine din trecutul sau, ci dintr-o pedagogie gre=ita a tatalui fa\a de fiu: l-a \inut prea mult timp departe de dialectica aspra a vie\ii =i n-a sadit in el convingerea ca adevarurile =i erorile unei genera\ii nu sunt izolate. Fiul intra, la r`ndul lui, in conflict cu „guri=tii” (demagogii din =edin\e) =i contesta pe fa\a pe profe sorul Codreanu, un carierist primejdios din cauza abilita\ii lui.
Adus in actualitate, romanul se diversifica. Mi=carea perso najelor (Cristian =i colaboratorii sai, Andrei, spiritele academice in lupta pentru postul de rector etc.) este o data prezentata direct, la modul realistic impersonal, =i, a doua oara, prin relatarile unui informator agramat. Procedeul este ingenios =i, trecute inca o data pe scara de serviciu, faptele epice dau impresia (ceea ce proza torul a dorit, negre=it) de mizerie morala desav`r=ita. Cabala con tra savantului Cristian cultiva pasiuni joase in lumea aristocra\iei universitare. Romanul putea fi mai colorat =i mai profund aici, ca
=i in descrierea unei rela\ii mai subtile: dragostea dintre profe sorul Cristian =i mai t`nara lui colaboratoare, Vera. Scenele de intimitate nu-i reu=esc lui Augustin Buzura, observator, prin ex celen\a, al proceselor sociale grave. Sn Orgolii sentimentul acesta delicat nu-i, in orice caz, suficient justificat epic. C`nd o femeie
indragostita da in fapt de noapte telefon unui barbat pe care il stimeaza =i-i zice: „Lua-te-ar mama dracului, trasni-te-ar, incuiat ce e=ti!”, formula de adresare dezvaluie nu o intimitate, ci o ab surda grosolanie.
Rememorarea aventurii tinere=ti dintre Cristian =i Cristina
Farca=iu (o Caty Zanoaga cu gusturi rousseauiste) este, in schimb, admirabila. Sn moartea batr`nei femei paduratice (prin devorarea ei de catre fiarele pe care le imbl`nzise) se poate citi un simbol,
inca un simbol in acest puternic roman realist.
Sn Orgolii e=ueaza multe destine, =i istoria este forma fragila
(ultima forma) de care ele se aga\a. A reinvia trecutul este a pre lungi sf`r=itul. Sn ni=te substan\iale pagini finale, Cristian se g`nde=te la e=ecurile sale =i la moarte, dar suma e=ecurilor nu-i justifica g`ndul dispari\iei. Ce este foarte profund in romanul lui
Buzura este medita\ia sociala =i morala. Fara fine\ea paradoxu lui, prozatorul spune lucruri fundamentale despre complica\iile lumii noastre. Propozi\iile sale incete, nemuzicale, poarta ca ni=te camioane grele o mare incarcatura afectiva =i dau roata unor idei grave. Una dintre ele strabate =i in titlul romanului: orgoliul ca premisa a adevarului. Adevarul traie=te in starea de revolta, a in dividului, iar revolta spirituala are nevoie, pentru a se dezvolta, de o democra\ie sociala. Eroul lui Buzura in\elege ca orgoliul sau poate mult, dar nu poate totul. O for\a dinafara lui il con di\ioneaza: „Dar c`t pot eu? Ce folos ca le cunosc suferin\a, ca diagnostichez o maladie, ca vad cauze, c`nd de multe ori nu pot schimba nimic, c`nd cunoa=terea nu-mi folose=te nici chiar mie?
Am incercat sa ma salvez singur, trebuia sa verific =i aceasta posibilitate. Dar... am aflat ceea ce =tiam dinainte: salv`ndu-te sin gur, nu e=ti salvat =i nu po\i fi. Cum sa gase=ti un echilibru? Cum sa mai po\i sparge toate barierele de protec\ie, toate zidurile cu care se inconjoara fiece om? Mul\i nu au taria sa ri=te, sa nu le pese sau sa o ia de la capat, =i atunci prefera sa se men\ina pe pozi\ie, ne=tiind ca abia a=a pierd.”
* * *
Se poate observa ca de la un roman la altul prozatorul extin de c`mpul de observa\ie, incerc`nd sa cuprinda tot spa\iul vie\ii sociale postbelice. Absen\ii =i Orgolii analizeaza cu predilec\ie moravurile lumii academice, Fe\ele tacerii studiaza tema violen\ei, culpabilita\ii =i a alienarii (tema, in fond, esen\iala a literaturii sale =i a genera\iei din care face parte) in lumea \araneasca, Vo cile nop\ii (1980) este un roman despre noua genera\ie de munci tori =i despre rela\iile dintre clasele politice in societatea postbelica.
Clasa este impropriu spus. Clasele sociale tradi\ionale au disparut, au aparut categoriile =i ele sunt, de regula, formate de grupuri centrifuge, cu mentalita\i, psihologii, interese care se ciocnesc =i produc (cum e cazul in Vocile nop\ii) tensiuni, drame necunoscu te de proza tradi\ionala. Buzura este mai ales prozatorul acestor categorii sociale in formare, cu treceri rapide de la un cod de exis ten\a la altul. Caminul in care locuiesc personajele din Vocile nop\ii este un topos cu valoare simbolica. Sunt aici aduna\i tineri veni\i de peste tot, unii trecu\i deja prin pu=carie, al\ii abia despar\i\i de sat, dar nu =i de mentalita\ile lui.
+tefan Pintea (personajul central), fiul unui miner care locu ie=te in mediul rural, parase=te facultatea pentru ca nu se mai
in\elege pe sine =i nu-=i mai accepta profesorii =i colegii, oameni dispu=i sa incheie, oric`nd =i oricum, un compromis cu ideile. El cauta adevarul, cauta o morala, vrea o certitudine, sentimentul ca traie=te in deriva il exaspereaza. Este eterna obsesie a perso najelor lui Buzura, e tema medita\iei lui morale. +tefan Pintea reia,
in condi\iile =i cu datele sale existen\iale, drama doctorului Mi hai Bogdan din Absen\ii, a ziaristului Dan Toma (Fe\ele tacerii) =i a profesorului Cristian din Orgolii. O familie de spirite (o familie,
in primul r`nd, morala) care nu accepta compromisul (pacatul capital) in sfera sociala =i morala. Ei nu traiesc in afara pacatului, dar incearca sa-l stap`neasca prin con=tiin\a =i nu-l accepta ca model de existen\a. De aceea se judeca aspru pe ei in=i=i =i ju deca, intransigent, pe indivizii care se folosesc de putere pentru a manipula con=tiin\ele. +tefan Pintea are o vie senza\ie de vid, de inconsisten\a =i de zadarnicie. Romanul se deschide cu descrierea unui vis =i visul repeta la infinit aceea=i imagine: „..o roata de moara suspendata deasupra unui p`r`u sec, inv`rtindu-se in gol, continuu, lent”. E unul din simbolurile unei con=tiin\e in stare de criza. T`narul care trece prin acest co=mar s-a instrainat de fami lie, a fugit de Dana, colega de facultate de care era indragostit, pentru ca t`nara femeie a=teapta mereu vorbe frumoase =i pro misiuni de via\a comoda, parase=te, in fine, mediul universitar deoarece i se pare impur, vrea sa ia totul de la capat, de jos de tot, refac`nd astfel drumul tatalui. Nara\iunea nu este liniara =i nu urmeaza un fir epic previzibil, ci fluxul unei memorii in care se suprapun faptele fragmentate, haotice ale trecutului =i int`m plarile dezordonate ale prezentului. Un mod de a marca in care introspec\ia =i reflec\ia (diserta\ia morala =i sociala) se combina cu alte forme epice intr-un roman masiv =i profund.
Buzura nu are o preocupare speciala pentru tehnica romanesca
(dupa cum se vede =i din eseurile sale — Bloc-notes), consider`nd
in chip just ca esen\ial este sa spui adevarul despre condi\ia omu lui prin mijloacele care convin artistului: „A cauta =i a spune adevarul a...i, a-l repeta cu incapa\`nare, la nesf`r=it, p`na va fi auzit =i in\eles, a depune marturie despre un timp =i un spa\iu cu mijloacele artistice adecvate, la inal\imea performan\elor epocii, a fi vocea =i g`ndul oamenilor este o obliga\ie de onoare a...i, car\ile adevarate, sincere nu sunt dec`t un drum impotriva singurata\ii, durerii, agresivita\ii =i ignoran\ei (Bloc-notes, 1981).
Prozatorul nu sta, totu=i, departe de preocuparile nara\iunii mo derne, dovada structura =i limbajul Absen\ilor (concentrarea tim pului epic, multiplicarea vocilor narative, renun\area la cronolo gia romanului realist tradi\ional, introducerea masiva a eseului)
=i alternan\a, in car\ile ulterioare, intre stilul auctorial =i mono logul interior. Sn Vocile nop\ii eroul (+tefan Pintea) apare inchis
intr-un cerc de probleme =i tot astfel parase=te =i paginile roma nului. Sn prima pagina, abia ie=it dintr-un co=mar, el intreaba: „Unde sunt? Ce se int`mpla cu mine?”, iar ultimul r`nd al romanului cuprinde tot o interoga\ie: „Ce fel de fiin\e suntem noi daca renun\am at`t de u=or p`na =i la via\a?”.... Sugestia este ca cer cul ram`ne inchis, eroul n-a putut sau n-a voit sa iasa din el, con=tiin\a n-a reu=it sa gaseasca calea adevarului sau a gasit-o, in planul specula\iei, dar via\a nu se grabe=te sa i-o confirme.
Sn termenii romanului asta se traduce prin imposibilitatea per sonajului de a-=i dovedi nevinova\ia, dupa ce pe aproape 500 de pagini el incercase sa afle vina de care este suspectat. Materia epica a romanului este ordonata in func\ie de aceasta dilema a spiritului justi\iar, propriu unui t`nar intelectual ie=it din mediul sau =i intrat, din ra\iuni niciodata lamurite p`na la capat, intr-o lume cu legi dure. Pedagogie sociala autoimpusa? Voin\a de puri ficare? Sfidarea juvenila a conven\iilor? Revolta =i umilin\a dos toievskiana intr-o lume in care procesele de con=tiin\a =i dilemele morale afla, de regula, alte forme de ispa=ire?! Complexitatea =i ambiguitatea eroului constituie un teren prielnic pentru suspici une. +tefan Pintea este convocat, in primele pagini ale car\ii, la mili\ie =i abilul locotenent Veza, adept al metodei psihologice de ancheta, ii da de in\eles ca a sav`r=it o fapta grava fara a-i spune despre ce este vorba. Metoda consta in a pune prezumtivul vino vat in situa\ia de a recunoa=te, in urma unui dialog bine condus, abaterea de la lege. Procedeul nu da rezultate in cazul +tefan
Pintea =i anchetatorul ofera suspectului un timp de g`ndire. E tim pul necesar rememorarii unei istorii incurcate =i a reconstituirii biografiei personajului. Deschidere cunoscuta in romanul mo dern, folosita des =i in arta cinematografica. Tehnica se complica,
in cazul prozei lui Buzura, prin frecventa schimbare de planuri temporale =i spa\iale, ruperi de nivel =i penetra\ia eseului in mono log. Sunt, apoi, numeroase fapte epice adiacente (mici istorii, por trete, parabole, referiri la personaje din romanele anterioare) care
intaresc ideea de autenticitate a operei, las`nd cititorului impre sia ca e vorba nu de o pura fic\iune, ci de un numar de docu mente de existen\a str`nse intr-un dosar voluminos.
Impresia este, la lectura, de masivitate, de adevar, de intui\ie justa a psihologiei sociale =i de sensibilitate remarcabila fa\a de destinul unei colectivita\i umane. Cele mai bune pagini de pic tura sociala =i de analiza a ceea ce critica veche numea „sufletul colectiv” sunt acelea despre noua genera\ie de muncitori, frag mente dintr-un roman social de anvergura. Stelica Goran, Vi=an,
Nelu\u Ufederistul, Dumitru +pan zis Linguri\a, Gelu Neam\u,
Droanga, Jimi Cotoiul, Radu Masculu, Mocanu, Sultan traiesc dupa legile lor =i, c`nd n-au argumente, pun m`na pe cu\it sau lovesc cu pumnul. Caminul de nefamili=ti e terorizat de Sultan, un =ofer care suferise o trauma =i ie=ise din ea salbaticit. Goran este inteligent =i ironic, limbajul lui e un spectacol de aluzii fine
=i vorbe crude, g`ndirea lui este contestatara =i atinge, uneori, subtilita\i surprinzatoare. E orfan =i a crescut nu se =tie unde.
Circumstan\ele dure nu i-au inrait insa sufletul, e inteligent =i saritor. Lucreaza in afara orelor de serviciu =i c`=tiga mul\i bani pe care ii risipe=te apoi fara rost. Detesta pe „guri=ti”, „urechiu=ele”,
„muncitorii cu gura” =i se fere=te de cei care lucreaza la coopera tiva „ochiul =i timpanul”. Prietenul sau, Vi=an, e un Ion al Glane ta=ului in mediul muncitoresc postbelic. Pune g`nd rau fiicei unui
=tab local, trece la fapte =i, dupa ce faptele se implinesc, poveste=te aventura sa in acest limbaj pitoresc: „Intram pe intuneric in bucatarie, mi se lasa moale in bra\e, jap, pleosc, mai departe toate p`nzele sus, rapid, practic, n-a trebuit sa-mi spuna nimic!... a...i
...ca apoi sa i se faca foame. +i scoate, batr`ne, ni=te friptura din pasarea noastra preferata =i uitata, porcul, masline, br`nza, suc de ananas, ii dam bataie, caci unde mai gase=ti astazi asemenea pasari? Plus ca de la un anume nivel infloresc maslinii =i anana=ii!
Ea era numai z`mbet =i soare, se lipea de mine ca marca de scri soare, vorba c`ntecului, =i c`nd sa trecem iara=i la interes, apare
al batr`n in pijama =i incepe sa ma ia la intrebari, ca la poli\ie, foc combinat, artilerie, infanterie, avia\ie, submarine, tot ce se poarta intr-un razboi clasic. Fire=te, eu eram de vina, ea — nimic!
Dar merita, arbitrul fluierase sf`r=itul partidei, meciul omologat de federa\ie, nu se mai putea face nimic. +i chiar daca m-ar fi scos afara cu picioru-n fund, fata =i porcul erau rezolvate, mai ramasese ananasul, dar nu mi-am facut probleme, apa se mai gase=te inca =i pe afara! Tata, in tinere\ea lui necooperatista, omi sese sa cultive ananas! Mai inapoiat, Dumnezeu sa-l ierte! Apoi, da in mine cu trecutul =i viitorul, ca la inva\am`nt politic, o mai pisaloge=te =i pe ea, dupa care o trimite sa se culce, =i cale de o ora nu ma slabe=te din focuri. Nici un erou in familie, nici un sf`nt, nici un revolu\ionar, nici mama =i nici babacu nu prove neau direct din Traian =i Decebal, doar \arani fara nume =i fara con=tiin\a de clasa. Decep\ie totala. Era foarte nemul\umit, dupa c`te-mi dau seama, ca nu-s macar =i eu doctor docent, de=i a= fi
in stare sa jur ca am cel pu\in cu o clasa mai mult ca el! Sn con cluzie, ferm =i categoric, ma sfatuie=te sa-i las fata in pace! Ei, daca da Sf`ntul sa se baloneze pu\in, atunci o sa mai meditez daca-i acord audien\a! Snca din prima zi de via\a visez o bucatarie ca aia, curata, larga, =i o bucatareasa... Oricum, pe asta n-o mai scap!”
Ace=ti tineri violen\i, laudaro=i, mefien\i fa\a de administra\ie
=i, in genere, alergici la no\iunea de putere, sunt, in esen\a, buni, omeno=i. C`nd unul dintre ei, Mocanu, are un accident, to\i sar
in ajutor. Chiar brutalul Sultan pl`nge ca un copil =i da o parte din piele pentru a repara fa\a arsa a prietenului sau. Prozatorul nu idealizeaza aceasta clasa in formare, nu apasa nici pe laturile
intunecate ale fiin\ei lor. Mintea lor este ascu\ita =i vorbele lor arata, s-a vazut, o mi=care rapida a fanteziei. Sn camin este un
„loc pentru urlat”, dar defilarile tinerilor metalurgi=ti iau mai ales calea sarcasmului =i a ironiei. Fostul student incearca sa traiasca dupa acelea=i legi =i, p`na la un punct, reu=e=te. Se imprietene=te cu Goran =i capata increderea celor trei Vas`i, \arani mai v`rstnici veni\i in uzina sa str`nga bani =i sa se intoarca apoi la rosturile lor gospodare=ti. Snsa destinul lui ia o alta direc\ie c`nd int`lne=te
intr-o zi pe Lena Filipa=, so\ia unui fost director. Se indragoste=te fulgerator de ea =i, dupa o vreme, parase=te caminul pentru a de veni chiria= in casa adversarului sau sentimental. Noul Julien Sorel are prilejul sa cunoasca =i sa judece moravurile birocra\iei locale.
Filipa= =i-a pierdut puterea =i, in afara ei, nu-=i afla rostul. Ingi ner, el nu =i-a cultivat spiritul, ci ambi\iile. A ajuns in fruntea unui jude\ =i a exercitat puterea cu o brutalitate =i o samavolnicie fara margini. A impins oameni la moarte =i a provocat nenumarate tragedii marunte fara sa aiba con=tiin\a culpabilita\ii. Romanul il prinde in momentul in care =i-a pierdut func\iile =i lupta sa le recapete. +i-a luat, cu for\a, o nevasta mai t`nara =i-o paze=te cu stra=nicie. Frumoasa Lena este o bovarica dezamagita. Absolventa de conservator, a vrut sa faca o cariera in profesiunea ei =i n-a reu=it. A ajuns fara voia ei so\ia unui individ trivial =i fara scru pule, =i singura ei forma de protest este adulterul. „Sunt o ordi nara — spune ea cu fervoarea unei eroine din literatura rusa din secolul al XIX-lea — n-am absolut nimic sf`nt, ceea ce ating se murdare=te! Sn fiecare zi ma ad`ncesc tot mai mult in murdarie,
inc`t daca mutrele ni s-ar transforma in func\ie de faptele noas tre, a= arata ca un animal infect, inexistent inca pe pam`nt.” Doam na de Renal din R`ul Doamnei nu-i, intr-adevar, o sf`nta, nu-i nici o pacatoasa absoluta, cum se crede ea. Victima a unui individ im becilizat de ambi\ia de a avea putere, femeia nu are voin\a de a se elibera. C`nd +tefan Pintea, indragostit, ii propune sa fuga
impreuna, ea protesteaza. Voca\ia ei este sa traiasca in pacat, razbunarile ei sunt dosnice. Se inv`rte intr-un cerc de femei, in majoritate so\ii de fo=ti =i actuali diriguitori ai regiunii, =i par ticipa, dimpreuna cu barba\ii, la chefuri lungi =i cumplite. Buzu ra este consecvent =i la acest punct: descrie cu multe amanunte comportamentul indivizilor care exercita puterea in asemenea monstruoase petreceri. Scene de efect, manifestari barbare. Ura, violen\a, lipsa de caracter, salbaticia sim\urilor ies, libere, la su prafa\a. Femeile devin =i ele cinice. Ioana Stoian, prietena Lenei
=i ocrotitoarea lui +tefan Pintea, se adreseaza cu aceste vorbe co lorate unei doamne din inalta societate a ora=ului: „Dar ce ai, draga? Daca p`na ieri semanai cu juna Rodica a lui Alecsandri, azi imi pari cazuta sau pierduta dintr-o pictura flamanda! Sntot deauna \i-am admirat \`\ele, materialiste, solide, bune de facut reclama nivelului nostru de trai. Ale mele, din pacate, sunt ca apele
Dunarii la Calafat: in scadere, minus cinci centimetri pe zi. Nici macar nu sta\ioneaza!”
Buzura are o sensibilitate speciala pentru asemenea scene colective (v`natori, chiolhanuri) in care rela\iile dintre indivizi se manifesta pe fa\a, nemistificate de conven\iile sociale. Filipa= ura=te de moarte pe fostul lui adjunct care i-a luat locul, Isaia
Stanescu, =i, c`nd se imbata, i=i da drumul la gura. Snaltele doamne ale jude\ului se tavalesc pe jos =i vorbesc mascari, spiri tuala Ioana Stoian se baga in patul t`narului Pintea =i se hotara=te cu greu sa-l paraseasca. Buzura descrie cu un ochi rau de realist necru\ator manierele acestei categorii de parveni\i, exager`nd in grotesc =i caricatura. Indivizii sunt vazu\i sociologic =i judeca\i din perspectiva unui radicalism moral ce vine, probabil, =i din tradi\ia prozei ardelene. Filipa=, Isaia Stanescu etc. sunt ambi\io=i
=i triviali intr-un mod aproape neverosimil pentru ca, de regula, indivizii obseda\i de putere au mai multa complexitate psihologi ca =i au, in orice caz, taria de a-=i ascunde =i ambi\iile =i triviali tatea. Pictura lui Buzura este dura, patima=a in a=a chip inc`t con turul personajelor dispare. Ram`ne doar sugestia bestialita\ii fizice
=i a unei lamentabile caderi morale.
Personajul care vede =i nareaza toate aceste lucruri sufera de un complex al omului cu con=tiin\a ultragiata. +tefan Pintea este, cum am zis, un revoltat, dar un revoltat care se indoie=te de sine
=i b`jb`ie in intunericul m`niei. Critica lui este aspra; aspra, in flexibila este =i judecata de sine. A calatorit, pe c`nd era student,
in Iugoslavia =i acolo a cunoscut o jurnalista (Violeta) cu care dis cuta despre frica =i pierderea sentimentului valorilor in lumea contemporana. Episodul este adiacent in roman =i, la drept vor bind, fara rost in aceasta puternica opera de observa\ie. Alte mici istorii sunt insa de mare efect epic. Buzura umple spa\iul epic cu personaje episodice, fapte de existen\a, int`mplari stranii (unele scoase din mistica populara) in a=a fel inc`t impresia la lectura este ca individul se mi=ca intr-o lume de cauzalita\i obscure =i
indepartate. Gavrila, bunicul lui +tefan Pintea, a fost persecutat
in epoca dogmatismului =i, dupa ce =i-a pierdut pam`ntul, are sentimentul inutilita\ii. Vrea sa-=i puna capat vie\ii, dar in somn
ingerul ii spune ca nu-i calea cea buna =i atunci incepe sa pro povaduiasca in chip evanghelic adevarul printre \aranii din c`mpia
Ardealului. E nebun sau iluminat? Sn Fe\ele tacerii exista, de aseme nea, un batr`n care are viziuni =i anun\a apocalipsuri. Sn Refugii, romanul ulterior, un sf`nt retras in pustietatea muntelui face pre viziuni sumbre =i oamenii locului, inclusiv primarul, il consulta.
Interesul prozatorului realist pentru acest strat al mentalita\ii colective este mare. Sn Absen\ii este o scena de vrajitorie \ara neasca. Sn Vocile nop\ii un \aran int`lne=te noaptea un lup dia bolic =i lupul ii da un avertisment, iar c`nd \aranul incalca legam`ntul blestemul il ajunge... Sunt foarte spectaculoase, epic vorbind, asemenea fapte care obsedeaza memoria colectiva.
Sunt =i alte elemente care se repeta in proza lui Buzura, cum se int`mpla, dealtfel, in toate marile cicluri romane=ti. Radu
(Rusu) din Fe\ele tacerii reapare in Vocile nop\ii. Istoria lui mai este o data narata, pe scurt, =i are acum =i un deznodam`nt. Fos tul activist, ocolit de \aranii din Arini pe care-i nedrepta\ise, umbla sa le c`=tige bunavoin\a, drept pentru care se hotara=te sa str`nga bani pentru ridicarea unei biserici.
Moare, surprins de ape, in timp ce sapa temeinic sub casa pro prie in cautare de aur. Tor\ionarul Varlaam din Absen\ii este pomenit =i in Orgolii. Sn fine, in mai toate romanele lui Buzura dam peste tipul birocratului marginit =i cr`ncen care, pierz`ndu =i puterea, cade intr-o stare de senilitate comica. Batr`nul Filipa=
(Vocile nop\ii) construie=te capcane pentru =obolani =i dezvolta,
intr-o oralitate dezordonata, o strategie complexa pentru repri marea localnicilor =ovaielnici. O \icneala simbolica. Sunt =i altfel de simboluri, mai profunde, in aceasta lume care i=i cauta cu fer voare, cu disperare rosturi noi, dupa ce le-a parasit pe cele vechi.
Unul care se repeta este acela al casei neterminate. Profesorul Matei din Absen\ii vorbe=te mereu de o casa la \ara =i de o retragere miraculoasa, insa so\ia profesorului e sceptica. +tefan Pintea vrea sa-=i ajute parin\ii sa reconstruiasca, in Arini, casa distrusa de ape.
E pe punctul de a reu=i, insa in ultima clipa intervin doua obsta cole (accidentul tatalui =i inculparea fiului, suspectat de a fi furat banii \aranului Bor= Vas`i), a=a inc`t casa ram`ne, =i in acest caz, neterminata. Casa este, desigur, simbolul ordinii, statorniciei intr-o lume cum este aceea descrisa in romanele lui Buzura pe care is toria a scos-o din vechile tipare.
* * *
Refugii debuteaza in chip senza\ional: o t`nara femeie se treze=te
intr-un loc necunoscut =i, dupa oarecare vreme, descopera ca locul necunoscut este un spital de psihiatrie. Cum =i de ce a ajuns ea printre nebuni =i alcoolici trimi=i la dezintoxicare? Cartea este o lunga confesiune in stilul narativ pe care il =tim din romanele an terioare: povestea unei existen\e fr`nte =i analiza (autoanaliza) ac estei infr`ngeri. Analiza aduna =i alte fapte =i angajeaza un numar mare de destine privite cu precadere din unghi sociologic. Buzura este un realist dur, lucid, obstinat sa mearga p`na la capat pe firul unei idei. Snt`mplarile vin in nara\iune din toate par\ile =i antrene aza mai multe medii sociale. Analiza sapa mai ales in straturile sociale =i morale ale vie\ii de azi =i tinde sa prinda natura noilor rela\ii intre indivizi. +i, cum rela\iile ating via\a interioara a indi vidului, romanul vorbe=te, in fond, despre singuratate =i frica, de spre putere =i umilin\a, despre revolta =i la=itate.
Sn spatele acestor teme sunt altele, legate in chip mai direct de substan\a literaturii, cum ar fi iubirea, gelozia, sentimentul e=ecului intelectual, drama femeii care imbatr`ne=te... Buzura sociologizeaza, daca putem spune astfel, aceste sentimente etern umane, le vede, cu alte vorbe, in manifestarile lor obi=nuite de via\a =i examineaza modul in care mecanismul istoriei determina, de pilda, dragostea dintre doi tineri. Procedeul fusese folosit =i in car\ile anterioare. De la Absen\ii la Refugii, temele se repeta, ca =i protagoni=tii. Buzura are predilec\ie pentru con=tiin\ele acute, traumatizate, lucide p`na la disperare. Ele primesc =i judeca rea lul din unghiul unei subiectivita\i ultragiate, incapabile sa accepte compromisul. Sntre doctorul Bogdan din Absen\ii, Carol Magu reanu din Fe\ele tacerii, Cristian din Orgolii, naratorul din Vocile nop\ii =i Ioana Olaru din Refugii exista o afinitate de psihologie =i o similitudine de destin. Toate personajele i=i asuma, in sens sar trian, lumea in care traiesc =i, daca nu pot impiedica degradarea umanului, au cel pu\in orgoliul sa n-o accepte in planul con=tiin\ei.
E o natura umana pe care Buzura a reu=it s-o impuna in romanul rom`nesc de azi prin prozele lui masive, scormonitoare =i justi\iare.
Sn Refugii, romancierul aduce pentru prima oara in prim plan o femeie, iritat, probabil, de obiec\ia facuta de critica literara cum ca nu a reu=it in car\ile de p`na acum sa construiasca un portret verosimil al feminita\ii. Confesiunea Ioanei Olaru, t`nara ce se treze=te deodata intr-un spital psihiatric, acopera tot spa\iul car\ii =i,
in func\ie de ea, se definesc =i celelalte destine. Cronologia romanu lui urmeaza, la suprafa\a, cronologia revenirii ei la starea de lucidi tate. Ritmul nara\iunii e ritmul acestei recuperari anevoioase,
invalma=ite, cu inevitabile intoarceri in timp, repeti\ii, obsesii...
Romanul se constituie, astfel, dintr-un =ir de monologuri interio are, intretaiate de alt =ir de monologuri sub forma unor scrisori
(confesiunea lui Iustin) =i de nota\ii directe: mici scene din via\a obscura a clinicii. Iese la urma o carte serioasa, cu multe pagini puternice, comparabila ca valoare cu Vocile nop\ii. Impresia gen erala e de profunditate =i adevar. Nara\iunea inainteaza greu ca un tren de marfa ce cara un numar enorm de vagoane. Greu, dar merge, =ovaie, pufaie, se incordeaza, nimic nu-l impiedica sa ajunga la \inta. Buzura este un scriitor cu pasiune pentru ideolo gie =i sociologie. Privirea lui e grava =i judecata lui e aspra. Fraza nu are fluen\a, pagina e cenu=ie, insa orice r`nd respira bunacredin\a, capacitatea de specula\ie =i hotar`rea neclintita de a ajunge la esen\a.
Romanul i=i stap`ne=te in cele din urma tema =i se impune.
Cele mai bune pagini, sub raport artistic, sunt acelea despre lumea satului de azi. Sunt =i altele (nota\iile despre via\a de spi tal sau despre moravurile tehnocra\iei de provincie), insa, la lec tura, se impun int`i prin autenticitatea lor insemnarile despre marunta lume =i complicata istorie din Magura, o localitate izolata
in mun\ii din nord. Aici ajunge unul din eroii car\ii, profesorul
Iustin Olaru, so\ul nestatornic al statornicei =i serioasei Ioana Ola ru, pacienta doctorului Vlad Cosma. Aceasta, retraindu-=i mental via\a, aduce in valuri int`mplari din existen\a ei fara noroc. Citi torul trebuie sa puna singur ordine in agresiva dezordine a realu lui =i sa dea o semnifica\ie imaginilor obscure care asalteaza con=tiin\a unei