q2o12os
Cantari si laude-naltam
Noi, Tie Unuia
Primindu-l cu psalme si ramuri
Plecati-va neamuri,
Cantand Aleluia!

Chris tos a inviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte calcand-o.
Lumina ducand-o
Celor din morminte!

Mihai Emines cu


Arta suprema a razboiului este infrangerea inamicului, prin
ins elatorie, fa ra lupta, astfel:

1. Discreditati tot ceea ce merge bine in tara inamicului;
2. Implicati reprezentantii claselor conducatoare ai tarii inamice
in afaceri dubioase. Distruget i-le reputatia si, la momentul potrivit, supuneti-i dispret ului propriilor concetat eni;
3. Utilizat i creaturile c ele mai ticaloase s i mai abjec te;
4. Raspandit i discordia s i conflictele intre cetat enii tarilor ostile.
Intaratati-i pe tineri contra batranilor;
5. Ridiculizati traditiile adversarilor. Discreditati-le luminatorii de cons tiinta;
6. Induceti in eroare inamicul, spre a-l conduce la temporizare s i neglijenta, apoi avansat i cu repeziciune;
7. Perturbat i, prin orice mijloace, intendent a, aprovizionarea s i functionarea armatei inamic ului;
8. Slabit i vointa luptatorilor inamici prin cantec e si melodii senzuale;
9. Dati inamicului fete s i baiet i tineri pentru a-i lua mint ile, dar si jad s i matase pentru a-i zgandari ambitiile;
10. Fiti generosi in promisiuni si recompense pentru informatii;
11. Infiltrat i-va peste tot spionii. Bazati-va pe tradatorii care se gasesc in randurile inamice;
12. Facet i-l pe adversar sa creada ca mai ex ista o posibilitate de a se salva. Apoi, LOVITI.

Scopul vos tru trebuie sa fie preluarea intacta a tot ceea ce se afla pe pamant. In aces t fel trupele va vor ramane odihnite, iar victoria va fi totala.

Mult-iubitul s i prea-patimitul meu neam romanesc,

“Romanii nu sunt nicaieri colonisti, venituri, oamenii nimanui; ci, pretutindenea unde locuiesc, sunt autohtoni, populatie mai veche decat toti conlocuitorii lor”1. “Rasa istorica formatoare a acestei tari este “acel neam de oameni, acel tip etnic care, revarsandu-se de o parte din Maramures, de alta din Ardeal, a pus temelia statelor romane in secolele al XIII-lea si al XIV-lea, s i care, prin c aracterul lui innascut2 , a determinat s oarta acestor tari, de la

(anul n.n.) 1200 si pana la (anul n.n.) 1700”3 . Nu exista nici o deosebire
intre rasa romana din Muntenia, Moldova, din cea mai considerabila parte a Ardealului s i a Tarii Unguresti. E absolut aceeas i rasa, cu absolut aceleas i inclinari s i aptitudini4 ”5.

“Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-s i legiui trebuintele s i tranzact iunile ce rezulta neaparat din acele trebuinte, reciprocitatea relat iunilor sale: intr-un cuvant: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decat din el insus i; conditiunea de viata a unei legi, garant ia stabilitat ii (legitimitatii n.n.) sale e ca ea sa fie un rezultat, o expresiune fidela a trebuintelor acelui popor; legislat iunea trebui pusa in aplicarea celei mai inaintate idei de drept, pusa in raport cu trebuint ele poporului, astfel incat explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege sa nu contrazica spiritul acestora. Industria trebuie sa fie a natiunii aceleia s i pazita de concurenta iar purtatorul ei, comertul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hraneste pe industrias s i imbraca pe agricultor, trebuie, de asemenea, sa fie in mainile aceleias i natiuni. S tiintele, afara de ceea ce e domeniu public, trebui sa prezinte lucruri proprii natiunii, prin care ea sa fi contribuit la luminarea si inaintarea omenirii; artele si literatura frumoasa (beletristica n.n.) trebui sa fie oglinzi de aur ale realitatii in care se misca poporul, o coarda noua, originala, potrivita pentru binele cel mare al lumii”6 .
“Peste noapte s i prin surprindere”7, ”am admis legiuiri straine”8 , “legi straine in toata puterea cuvantului, care substituie, pretutindenea s i pururea, in locul notiunilor nat ie, tara, roman, notiunea om, cetat ean al universului, fie din Berber, Nigritania, neatarnata a romanilor de acolo, ne da legenda fondarii Moldovei si Tarii
Romanesti, constata identitatea de origine si limba a poporului. In acelasi timp, cartile bisericesti, tiparite in Ardeal, in Moldova, in T ara Romaneasca, opresc procesul de diversificare si de dialectizare a graiului viu; aces ta primeste, prin carti, o norma unitara in rostire si in scriere, caci, printr-un ins tinct fericit, traducatorii si scriitorii originali aleg ca model dialectul cel mai arhaic al romanilor, cel vorbit in
Tara Romaneas ca si intr-o parte a Ardealului, intrucat la cel mai vechi din toate se puteau reduce, ca la un prototip, dialectele ce incercau a se forma pe atunci. Poate sa fi fost un instinct de adevar, poate c-a fost chiar c unostinta limbei latine care i-a
indemnat la aceasta. Alaturi c u limba exista, ca element de unitate, literatura populara, a carei raspandire uniforma nu e de tagaduit. Aceleasi balade ce s-au cules in muntii Moldovei s au ai Ardealului s-au aflat, in variante, in Dobrogea, inc at se constata ca amintitele piese de literatura populara aveau tendinta de-a se raspandi la toti romanii”., idem, De cate ori <<Romanul>> era in opozitie…, Timpul
14 augus t 1882, in Opere, vol. XIII, Ed. cit., Bucuresti, 1985, pag. 168

China sau Galitia?”9…“Ei, bine, nu le-am admis pentru roman, cu interesele caruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau s i care s tiu a se folosi de dansele. Am creat o atmosfera publica pentru plante exotice, de care (din c auza carora n.n.) planta autohtona moare… Azi avem cele mai inaintate institut ii liberale. Control, suveranitatea poporului, codice frantuzesti, consilii judetene si comunale. Stam mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rau, caci institutiile noi nu se potriveau (si nu se potrivesc n.n.) cu starea noastra de cultura, cu s uma puterilor muncitoare de care dispunem, cu c alitatea muncii noastre, incat trebuie sa le sleim pe acestea pentru a intret ine aparatul costisitor s i netrebnic al statului modern”10 .
E intr-adevar ciudat (simptomatic n.n.) de-a vedea un popor eminamente plugar ca al nos tru si a carui ratiune de-a fi este tocmai originea lui traco-romana , cum, din chiar senin si intr-o singura noapte, erige teoria de om si om teorie absoluta de stat s i face din banul international si din posesiunea acestuia singura masuratoare pentru a deosebi inraurirea unui om de a celuilalt in viata statului. Nici (nu n.n.) e lesne de int eles cum un popor de plugari, ba inca unul care s-a las at de pastorie de ieri-alaltaieri s i s-a apucat de plug inainte de abia (cu n.n.) cincizeci de ani, putea sa se creada indestul de bogat pentru a introduce, la el, forme de civilizat ie s i institutii pe care tarile apusene, bogate prin industrie s i printr-o dezvoltare economica de sute de ani, abia le pot plati. Cea mai superficiala socoteala din lume ar dovedi, indestul, ca puterea productiva a nat iei romanes ti n-a crescut, n-a putut sa creasca in raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizat ie straina, introduse cu gramada in t ara noastra…
Inzecitu-s-au si insutitu-s-au oare averea romanului si veniturile lui pentru a plati institutiile de o suta de ori mai scumpe? Desigur ca nu. Clasele productive au dat indarat; proprietarii mari si taranii au saracit; industria de casa s i mestes ugurile s-au stins cu desavarsire -; iar clasele improductive, proletarii condeiului, cenuserii, oamenii ce inc urca doua buchi pe hartie si aspira a deveni deputati si minis tri, advocatii, s-au inmultit cu asupra de masura, dau tonul, conduc opinia publica, fericesc natia in fiecare zi, pe hartie”11 .

“Astfel, statul roman nu mai este un produs al geniului rasei romane, ci un text frant uzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l int elege si nu-l va intelege niciodata”12 . “Peste tot aceeas i idee: sa dau strainilor ce-mi cer; cat pentru romani, putin imi pasa!”1 3. “Constitut ia noastra, punand greutatea pe o clasa de mijloc, parte straina, parte neexistenta, a dat loc la o declasare generala din cele mai dezastruase14 . Nu mai exista o alta deosebire intre oameni, dec at cea pe care o stabiles te banul, oricum ar fi castigat”15 .
”Un sistem reprezentativ, intins ca o retea asupra intregii tari, influentat insa, intotdeauna, in mod absolut, de guvernul central, si-a format in fiecare particica organele sale, sub forma de consilii judet ene, consilii comunale, consilii de instructiune, consilii de sus si de jos, care nici nu s tiu c e sa consilieze, nici nu au ce reprezenta (reprezinta n.n.) decat pe persoanele din care sunt compuse1 6”17 .
Astfel, teoria de om s i om, o teorie curat filantropica si un rezultat al compatimirii ce omul o are nu numai pentru semenul sau, ci chiar pentru animale, devine o stupiditate erijandu-se in teorie de stat, caci preface tara mos tenita, aparata cu varsare de sange s i cu privatiuni, intr-o mlas tina pentru sc urgerea elementelor

nesanatoase din alte tari -; introducand intr-un stat eminamente national un sistem de institut ii cos mopolite”18 .
Urmare aplicarii ei vom ”avea de-acum inainte dominatia banului international, o domnie straina, impusa de straini; libertatea de munca s i tranzact iuni; teoria de lupta pe picior in aparenta egal,
in realitate inegal. Si, in aceasta lupta, nu invinge cine-i tare, nobil, sau eroic; invinge cel pentru care orice mijloc de castig e bun, cel fara scrupul fata de concetat enii sai, c el pentru care orice aparare a muncii e o piedica pe c are va tinde a o ra sturna, pe cale legiuita sau pe cale piezisa ”1 9.
Urmare ei, “capitalul, care ar trebui sa fie s i sa ramana ceea ce este prin natura lui, adica un rezultat al muncii si, totodata, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuala, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatarii publicului prin intreprinderi hazardate s i fara trainicie, a jocului de bursa, a minciunii. Elemente economice nesanatoase, uzurari s i jucatori la bursa, cavaleri de industrie si intreprinzatori s arlatani, se urca, cu repejune, in clasele superioare ale societat ii omenes ti, in locurile care, inainte, erau rezervate nas terii ilustre, averii seculare, inteligentei celei mai dezvoltate, caracterului celui mai drept s i mai statornic…Peste tot credint ele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mana-n mana cu saracia claselor lucratoare, ameninta toata cla direa mareata a civilizat iei cres tine. Shakespeare c edeaza bufoneriilor s i dramelor de incest si adulteriu, cancanul alunga pe
Beethoven, ideile mari asfintesc, zeii mor”20 …”Mita e-n stare sa patrunza orisiunde in tara aceasta, pentru mita capetele cele mai de sus ale administrat iei vand s angele si averea unei generat ii”2 1…”Oameni care au comis crime grave raman somitati, se plimba pe strade, ocupa funct iuni inalte, in loc de a-s i petrece viata la pus ca rie”2 2… ”Ne mult umim daca actele guvernant ilor de azi nu sunt de-a dreptul de inalta tradare, abstractie fac and de toate celelalte defecte ale lor, precum marginirea intelectuala, slabiciunea de caracter, lipsa unui adevarat s i autentic sentiment

patriotic”23 …”Tradatorii devin oameni mari si respectat i, barfitorii de cafenele -; literatori, ignorant ii si pros tii -; administratori ai statului roman24 ”2 5 .
Si, intrucat, “se-int elege - de la sine n.n. - ca in judecarea diferitelor partide politice trebuie sa deosebim pe cele sincer politice de cele pretinse sau pretextate politice”2 6 , suntem datori sa spunem ca, ”partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale”2 7 -; care, ”pastrand numai coaja legilor si goala aparenta, calca fagaduielile fa cute natiei in ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandantilor lor si trec, totusi, drept reprezentanti ai voint ei legale s i s incere a tarii”2 8… In cadrul lor, ”organizarea nu inseamna decat disciplina oarba a unei societati de esploatatie sub comunii s efi de banda. Cauza acestei organizari stricte2 9 e interesul banesc, nu comunitatea de idei, organizare egala cu aceea a partidei ilustre Mafia s i Camorra, care miroase de departe a puscarie”30 . Singura deosebire intre ele “este foarte mica s i e intemeiata pe o cultura individuala mai mult sau mai putin ingrijita. Fiecare se reprezenteaza mai mult pe sine decat
- pe n.n. - o clasa sociala oarecare, si lucrul principal e forma, mai mult sau mai putin corecta, in care cineva cauta a face plauzibile asa-numitele sale principii”3 1.
“Cat despre aluatul protoplasmatic care formeaza, la noi, un stat in stat, asezat asupra institut iilor si a poporului avem put ine de adaos (adaugat n.n.). Traind din politica s i prin politica, s i neavand nici un alt soi de resurse materiale sau de putinta de a-si cas tiga existenta, el e c apabil de-a falsifica totul: s i liste electorale, s i alegeri, s i forme parlamentare s i idei economice, s i s tiinta, s i literatura. De aceea, nu ne miram daca vedem acest proteu al unui universalism incapabil s i ambit ios, imbracand toate formele posibile: minis tri, financiari, intreprinza tori de lucrari publice, deputat i (parlamentari n.n.), administratori, membri la primarie, soldati, actori, totul in fine… Aluatul din care se framanta guvernantii nos tri e acea categorie de fiinte fara s tiinta de carte s i consistenta de caracter, acei proletari ai condeiului, dintre care multi abia s tiu scrie s i citi, acei parazit i carora nestabilitatea dezvoltarii noastre interne, defectele instruct iei publice s i golurile create in ramurile administrat iei publice, prin introducerea nesocotita a tuturor formelor civilizat iei straine, le-au dat exis tenta s i teren de inmult ire; aluatul e o populat ie flotanta a carei patrie intamplatoare e
Romania, s i care, repetand fraze cosmopolite din gazete straine, sustine, cu o caracteristica lipsa de respect pentru tot ce e intr adevar romanesc, ca aceste cliseuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale si umanitare, acest bagaj al literat ilor lucrativi de mana a treia, aceste s foraitoare nimicuri, sunt cultura nationala sau civilizatie adevarata”3 2. “Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, cumularzii, gheseftarii de toata mana, care, in schimbul foloaselor lor individuale, dau conducatorilor lor o supunere mai mult decat oarba. Acei ce conduc nu sunt decat straini, straini prin origine, prin moravuri, prin educat ie -; interesele strainilor dar, s i numai aceste interese, sunt dezideratul <<patrioticului guvern>> (persoanelor aflate la carma tarii n.n.)”3 3…”Pretutindeni, in administratie, in finante, in universitati, la Academie, in c orpurile de selfgovernment, pe jeturile de ministri, nu intalnim, in mare majoritate, decat, iarasi si iarasi, acele fatale fizionomii nespecializate, ac eeasi protoplasma de postulanti, de reputatii uzurpate, care se gramades te inainte in toate s i care trateaza c -o egala suficienta toate ramurile administrat iei public e”34 . Si-aceas ta, in timp ce “patru din cinci parti ale poporului nostru, nu iau parte la viata publica, ale carei sarcini le poarta , insa, mai greu decat oricine altul”3 5 , iar “miile de functii administrative si sutele de functii judecatoresti, sunt puse in miscare intr-un singur scop, pentru a le stoarce voturile36 ”3 7.

“La noi mizeria e produsa, in mod artificial, prin introducerea unei organizatii s i a unor legi straine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economica a tarii, organizatie care costa prea scump s i nu produce nimic”3 8.

“Exista doua nat iuni deosebite (distincte n.n.) in ac easta tara : una stoarsa si saracita, de producatori, alta imbuibata, de miljocitori (spoliatori n.n.)3 9”4 0…”Averea se urca (creste n.n.) numai in oras e s i, chiar s i aici, nu in populat iunea romana, ci in cea straina 41 . Nu se intervertesc factorii ecuat iunii sociale, ci devin cu totul alt ii. Avem a calcula as tazi cu factori care, inainte, in vechea noastra organizatie lipseau cu totul, avem pe strain cu puterea strivitoare a capitalului banesc, fata cu romanul care ameninta a cadea in robia celui dintai, a deveni o simpla unealta pentru fructificarea capitalului lui4 2 ”4 3…”Rasa determinanta a sort ii acestei tari nu mai este cea romaneas ca, ci strainii romanizat i - veneticii care au obtinut cetatenia romana n.n. - de ieri-alaltaieri”4 4, iar autoapararea
impotriva lor e “disproport ionat de grea, de vreme ce aces ti oameni au sprijin pe straini, parghiile care-i ridica sunt asezate in afara, pe cand inlauntru n-avem decat poporul nostru propriu, scazand numeric s i fara o constiinta limpede de ceea ce trebuie sa faca”45 .
“Poporul a pierdut de mult increderea ca lucrurile se pot schimba in bine s i, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepasator greul unei viet i fara bucurie s i fa ra tihna”4 6 … ”Carciumile sunt localuri de indobitocire s i de prostitutie sufleteasca”4 7 … Mai mult, “a fost natural ca, in urma acestei extenuat iuni de putere, multe rele endemice, s i altele de caracter endemic, sa se iv easca s i sa decimeze populatiile. Astfel, rasa romana 48 scade49 s i strainii sporesc. Numarul infirmilor la recrutatie a crescut an de an, t ara a fost bantuita de pelagra, de intoxic atiune palustra, de anghina, varsat, toate astea in urma influentei pernicioase ce o exercita asupra sanatat ii mlastinile, locuint ele insalubre si neaerate, hrana neindestulatoare s i munca excesiva”50 , “saracia s i urmarile ei morale - asupra moralului n.n. -, decaderea vietii de familie”51 …”Populatia autohtona scade si sara ceste; cart i nu se citesc; pa tura dominanta, superpusa rasei romane, n-are nici sete de cunostinti, nici capacitate de a pricepe adevarul. Daca acest sediment invata, o face de sila, gonind dupa o funct ie. Incolo leaga cartea de gard. Si, pentru a avea o functie, trebuie sa fii inrudit cu ei”52 …”Statul a devenit, din partea unei societat i de esploatare, obiectul unei spoliatiuni c ontinue si aces ti oameni nu urca scarile ierarhiei sociale prin munca s i merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, castigate prin frustrarea statului cu sume
insemnate. Aces ti dezmosteniti, departe de-a-si castiga o mostenire proprie pe Pamant pe singura cale a muncii onorabile, fura mos tenirea altora, altereaza mersul natural al societatii, se substituie, prin viclesug s i apucaturi, meritului adevarat al muncii adevarate, sunt o reeditare, in forma politica, a hotilor de codru, instituind codri guvernamentali s i parlamentari”53 …”Clasa de mijloc a devenit un adevarat proletariat de postulant i care primejduies te existenta tarii; s i in care guvernele straine, care au interese in
Orient, vor gasi, totdeauna, un manipul gata de a se pune la dispozitia lor”5 4 .
“Fata c-o asemenea priveliste, in care virtutea se considera, de unii, ca o nerozie, se taxeaza, de alt ii, ca o crima, in care inteligenta s i s tiinta, privite ca lucruri de prisos, sunt expuse invidiei nulitatilor si batjocurii caracterelor us oare, in care cumint ie se numes te arta de-a parveni sau de-a trai, fara compensat ie, din munca altora, spiritul cel mai onest ajunge la momentul fatal, de cumpana, in care inclina a crede ca, in asemenea vreme s i-n as a generat ie, insus irile rele ale oamenilor sunt titluri de recomandatie”55 … Astfel, “tradatorul numindu-se geniu, plagiatorul erou, pungasul mare financiar, panglicarul om politic, camatarul negustor, spec ulantul de idei om cu principii si s peculanta de sines i femeie onesta, judecata poporului nostru s-a falsificat din ce in ce s i, la formarea sferelor sale ideale, el a pierdut pretutindenea punctul de plecare sanatos”56 , “ca fiecarui drept ii corespunde o datorie”57 s i ca ”secretul viet ii lungi a unui stat este pastrarea ierarhiei meritului”5 8 …”Acela ce cuteaza a se revolta fata cu aceasta stare de lucruri, acela care indraznes te sa arate ca formele poleite invelesc un trup putred, ca <<progresul>> nos tru ne duce la pierzare, ca elementele sanatoase trebuie sa se conjure s i sa faca o lupta suprema pentru mantuirea acestei tari este denuntat (prezentat n.n.) opiniei publice de catre negustorii de principii liberal-umanitare ca barbar, ca antinational, ca react ionar”5 9.
“Raul esential c are ameninta vitalitatea poporului nostru este demagogia”60 , caci “demagogii nestiind nimic, neavand nimic , vor sa se ridice deasupra tuturor s i sa traiasca din obolul nemeritat al saracului. Ei se intemeiaza pe nevoile -; din nefericire ves nice -; s i pe lesnea crezare a multimii; s i, fiindca, in genere, sunt inzestrati
in loc de minte cu vicles ug numai, stapanirea lor inseamna domnia brutalitat ii, a viciilor si a usurint ei”61 …”Mestes ugul absolutismului demagogic consta in regula(;) de a pastra aparent ele, dar de-a calca cuprinsul, de-a pazi litera, dar de-a ocoli spiritul
Constitutiei”6 2 …”De cate ori vom deschide istoria, vom vedea ca statele scad s i mor prin demagogie, sau prin despotism63 ”6 4 …”In teorie nimic mai frumos decat sufrajul universal, dar, in practica, nu este decat opres iunea multimei, a ignorant ei, a pasiunilor magulite s i lingus ite de demagogi. Cand s tie cineva ca toata civilizatia s i cultura omeneasca e neaparat ( e, din pacate, n.n.) marginita la cerc urile acelea care au indestul timp si destula neatarnare pentru a le invat a s i pricepe, cand s tie ca nimicind capul unui invatat65 ai nimicit invatatura lui, care era poate rezultatul unei dezvoltari de sute de ani66 , c and s tie apoi ca nulitatea demagogica nu sufera nici un merit adevarat langa sine s i ca, ea s i cu semenii ei, voies te a fi tot, atuncea vede lesne ca radicalismul si demagogia, sub scutul sufrajului universal s i al principiilor liberale -; de care stiu a s e servi cu mare succes, mult umita credulitat ii maselor s i slabiciunii sau sentimentalismului oamenilor luminati -; demagogii conduc lumea la distrugerea civilizatiunii, la haos”67 … “Cum se-aseamana demagogia pretutindenea! Pe cand statele liberale (netotalitare n.n.) in care nu domnes te platitudinea ulitei se diversifica dupa geniul lor national, dupa instinctele innascute, ajungand, pe rand, unul la glorie militara, altul la inflorire in stiint e s i arte, un al treilea la dominatiunea marilor prin comert s i industrie; demagogia, stearpa ca idee, improductiva , lipsita de simt istoric, ameninta a aduce, pana s i statele cele mai fericite prin inteligent a si iubirea de munca a poporului lor, la o platitudine, la o vanatoare de posturi, o meschinarie personala care ascunde in sine decadent a si descompunerea”68 .
“Es ti <<patriot>> de meserie, postulant, consumi numai, te bucuri de partea cu soare a vietii, adapostit de eterna lesniciune de a imbata o nat ie, parte inculta, parte pe jumatate c ulta, cu vorbe late si cu apa rece”69 …”Din momentul in c are luptele de partid au degenerat in Romania in lupta pentru exis tenta zilnica, din momentul in care mii de interese private sunt legate de finant e sau de caderea unui partid, nu mai poate fi vorba de neatarnarea politica a diferitelor grupuri care-s i disputa puterea statului. Din momentul in care interesul material de-a ajunge la putere precumpaneste, o spunem cu parere de rau: lupta egala (votul universal n.n.), in tara si in Parlament, nu mai e decat manipulul unor ambitii personale, al unor apetituri, pe cat de nesat ioase, pe atat de vrednice de condamnat”7 0…”Sistemul demagogic, care din politica face o specula, din sufragiul claselor amagite o scara de
inaintare in economia, nu politica , ci privata, a membrilor societat ii de exploatatie”7 1 , “mananca venitul tarii, mananca pe datorie painea a trei generatiuni viitoare, caci tot luxul ce-l face azi, maine va fi mizerie. Deficit langa deficit, imprumut langa imprumut, datorie langa datorie, pana ce finantele Romaniei nu vor fi, curand, decat, o gaura mare”7 2. Iar poporul, manat la alegeri de baioneta civico-electorala, suporta plebea aceasta, fara a pricepe. Incurcat
in paragrafi si articoli tradus i din frantuzeste, nemais tiind a dis tinge alb de negru s i adevar de minciuna, c u mintea uimita de fraze fara cuprins, de un intreg lexicon de termeni care n-au nici o realitate
indaratul lor, e pe punctul de a-s i pierde pana si limba s i bunul simt, vestit odinioara”7 3 …”Toate puterile sufletesti ale generat iunii sunt abs orbite de lupte de partide s i, la randul lor, toate partidele nu sunt decat de amploaiati, dupa chiverniseala (foloase necuvenite n.n.) e deviza tuturor partidelor, a tuturor purtatorilor de stindard cum s-ar zice -; caci, la urma urmelor, fiecare e in stare sa moara pentru s tindard s i pentru…chivernis eala”74 …Caci, “poate sa fie un partid demagogic altceva decat esploatatorul intereselor publice?
Multimea asta de oameni fara invatatura, care s i-a facut din politica o specula, poate ea sa trateze negotul ei cu fraze, altfel decat oricare precupet ?”75
“Pentru cel ce int elege, un t antar suna ca o trambita, iar pentru cel ce nu intelege, tobele si surlele sunt in zadar; si, in orice caz, lumina nu se aprinde decat pentru cei ce va d, nu pentru orbi”76 …”Trebuie ca, cu tot ii, sa ne dam seama de cauzele ce turbura societatea, de elementele ce impiedica redobandirea echilibrului pierdut, s i sa le combatem cu curaj s i staruinta: Dintr-un principiu tutelar, principiul egalitatii inaintea legii, s-a facut o arma de razboi intre clase; toate conditiunile sociale s-au surpat s i s-au amestecat intr-un fel de promis cuitate; spiritul public a luat o directiune foarte periculoasa; traditiunile tarii s-au uitat cu totul; o clasa noua, guvernanta, s-a ridicat, fara traditiuni s i fara autoritate,
incat tara cea mare, temeiul s i baza nationalitatii noastre, nu-si gaseste constiinta raporturilor politice cu cei ce o guverneaza; drepturile politice au devenit un instrument de ambit iune, de
indestulare a intereselor partic ulare; in locul sentimentului public dezinteresat avem pasiuni politice, in loc de opiniuni avem rivalitati de ambitii; tolerant a pentru toate interesele c ele mai vulgare s i cele mai de jos este morala ce distinge astazi lumea politica de la noi”7 7; “atat trebuint ele statului cat si ale partic ularilor - ale plebei de sus cum zicem noi - sunt cu mult mai mari decat veniturile lor; balant a comerciala - fara importanta pentru o tara industriala, dar importanta pentru una agricola - ne este defavorabila”7 8 . “Tineret ea unei ras e nu atarna de secolii pe care i-a trait pe Pamant. Orice popor care n-a ajuns, inca, la o deplina dezvoltare, care n-a trecut
inca prin corupt ia s i mizeriile ce le aduce cu sine o civilizatie inalta , dar in decadenta, e un popor tanar. La popoarele tinere se va constata un fel de identitate organica: craniile sunt cu totul asemanatoare in privint a formatiunii s i marimii, statura es te cam aceeas i, precum un stejar nu este decat reproductiunea unui alt stejar. Din aceasta asemanare de format iune rezulta o mare asemanare de aptitudini s i inclinari, care se manifesta in caracterul unitar al nationalitat ii. Din asemanarea de aptitudini rezulta o extrema putere s i energie vitala a colectivitatii. In acest stadiu de dezvoltare, al nediversificarii, omul face atat de mult parte din totalitate, incat nu el, ci abia totalitatea formeaza un s ingur individ.
O incrucis are cu o alta rasa, asemenea tanara, da un rezultat nou,
in care aptitudinile amundurora se impreuna intr-o forma noua, vitala. Amestecul, insa, dintre o rasa imbatranita si una tanara da aceleas i rezultate pe care le da casatoria intre mosnegi si femei tinere: copii inchirciti, marginiti, predispusi spre morbiditate. Iar ceea ce este fizic adevarat e (si n.n.) intelectual s i moralices te adevarat. Spiritele sunt morbide: de-acolo substitut ia a orice activitate intelec tuala adevarata prin viclenie, tertip s i minciuna”7 9.
“Elemente straine, imbatranite si sterpe, s-au amestecat in poporul nostru si joaca comedia patriotismului s i a nationalis mului.
Neavand tradit ii, patrie hotarata ori nat ionalitate hotarata, au pus , totusi, mana pe statul roman. Cons tiinta ca ele sunt deosebite de neamul romanesc nu le-a disparut inca -; ele se privesc ca o oaste biruitoare intr-o tara vrajmase. De-aceea nu-i de mirare ca intreaga noastra dezvoltare mai noua, n-a avut in vedere conservarea nationalitatii, ci realizarea unei serii de idei liberale si egalitare cosmopolite. A fost o finet e extraordinara de-a debita esent a cosmopolitis mului sub forma nat ionalitatii80 si de-a face sa treaca toate elementele sanatoase si istorice ale trecutului sub acest jug caudin8 1. Odata egalitarismul cosmopolit introdus in legile politice ale tarii, orice patriot improvizat si de provenienta indoioasa a voit
(si a putut n.n.) sa stea alaturi (sa aiba aceleasi drepturi n.n.) cu aceia pe care trecutul lor ii lega, cu sute de radacini, de tara s i popor. Dar aces ti oameni noi, acesti <<patriot i>>, cautau numai foloasele influent ei politice, nu datoriile. Din cauza acestor elemente, care formeaza plebea de sus, elementele autohtone ale tarii dau repede
indarat in privire morala s i in privire materiala”8 2…”Straini superpus i fara nici un cuv ant (ilegitim n.n.) natiei romanes ti, o exploateaza cu neomenie, ca orice strain fara pas de t ara si popor”8 3 , de-“am ajuns, intr-adevar, in aceasta America dunareana , ca tocmai romanii sa fie tratati ca straini, sa se simta straini in t ara lor proprie”8 4… “Acest spectacol al exclusivei (al integralei n.n.) stapaniri a unei rase s i deca zute si abia imigrate asupra unui popor istoric s i autohton e o adevarata anomalie, careia poporul istoric ar trebui sa-i puie capat, daca tine la demnitatea s i la onoarea lui”85 …“Nu e indiferent ce elemente determina soarta unui popor.
Predispozitii s i aptitudini mostenite, virtut i s i slabiciuni mos tenite, calitat i sau defecte intelectuale s i morale, dau domniei unui element etnic alt caracter dec at domniei altui element. Demagogia la noi insemneaza ura inradacinata a veneticului fara tradit ii, fara patrie, fara trecut, in contra celor ce au o traditie hotarata , un trecut hotarat”8 6.
“A fi bun roman nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetat ean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al ac estui pamant, c are (pamant n.n.) este mostenirea, in exclusivitate s i istorica , a neamului romanesc .
Acesta este un lucru care se intelege de la sine”8 7.
“Ceea ce voiesc romanii sa aiba e libertatea spiritului s i cons tiintei lor in deplinul inteles al cuvantului. Si fiindca spirit si limba sunt aproape identice, iar limba s i nat ionalitatea asemenea, se vede us or ca romanul se vrea pe sine, isi vrea nationalitatea, dar o vrea pe deplin”8 8.
“Nu voim sa traim intr-un stat poliglot, unde asa-numita patrie e deasupra nat ionalitatii. Amundoua nu sunt decat doua cuvinte pentru aceeasi not iune, si iubirea de patrie e una cu iubirea nationalitatii. Singura rat iune de a fi a acestui stat, pentru noi, este nationalitatea lui romaneasca. Daca e vorba ca acest stat sa
inceteze de-a fi romanesc, atunci o spunem drept ca ne e cumplit de indiferenta soarta pamantului lui”8 9 .
“Nu oprim pe nimenea nici de a fi, nici de a se simti roman90 . Ceea ce contestam, insa, e posibilitatea multora dintre aces tia de a deveni romani, deocamdata. Aceasta e opera secolelor. Pana ce insa vor fi cum sunt: pana ce vor avea instincte de pungasie s i cocoterie nu merita a determina viat a publica a unui popor istoric. Sa se moralizeze mai intai, sa-nvete carte, sa-nvet e a iubi adevarul pentru el ins usi si munca pentru ea insas i, sa devie sinceri, onesti, cum e neamul romanesc, sa piarza tertipurile, viclenia s i istericalele fanariote, si-atunci vor putea fi romani adevarati. Pan-atunci ne e scarba de ei, ne e rus ine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre, a unei rase oneste s i iubitoare de adevar, care-a putut fi amagita, un moment, de asemenea panglicari, caci si omul cel mai cuminte poate fi amagit o data”91 .
“Voim s i speram o react ie sociala si economica determinata de ramas itele puterilor vii ale poporului, care, daca nu e preursit sa piara, trebuie sa-s i vina in fire si sa vada unde l-a dus directia liberala. Prin react ie nu intelegem o intoarcere la un sistem feudal, ce nici n-a existat candva in t ara noastra, ci o mis care de
indreptare a viet ii noastre publice, o mis care al carei punct de vedere sa fie ideea de stat si de nationalitate, sacrificate pana asta zi, sis tematic, principiilor abstracte de liberalism american si de umanitaris m cosmopolit. O asemenea mis care ar pune stavile speculei de principii liberale s i umanitare, ar descarca bugetul statului de cifrele enorme ale sinecurilor <<patriotice>> si ar condamna, as tfel, pe multi <<patriot i>> subliniati (marcanti n.n.) la o munca onesta dar grea; ar apara treptele inalte ale vietii publice de navala nulitat ilor netrebnice s i triviale, garantand meritului adevarat vaza ce i se cuvine; ar tinde la restabilirea respectului si autoritat ii s i ar da, astfel, guvernului mijloacele, s i morale si economice, pentru a carmui bine dezvoltarea normala a puterilor acestui popor.
Nu e dar vorba de react iune prin rasturnare9 2 , ci prin inla turarea elementelor bolnave s i straine din viata noastra publica de ca tre elementele sanatoase coalizate”9 3.
“Mizeria materiala s i morala a populatiei, destrabalarea administrat iei, risipa banului public, cumulul, coruptia electorala, toate aces tea n-au a face, la drept vorbind, cu cutari sau cutari principii de guvernamant. Oricare ar fi guvernul s i oricare vederile sale supreme, coruptia s i malonestitatea trebuie sa lipseasca din viata publica; oricare ar fi, pe de alta parte, religia politica a unui guvern, ea nu-i da drept de-a se servi de nulitati venale, de oameni de nimic, pentru a guverna”9 4 .
“Administratiunea unei tari formeaza un tot nedivizibil; diferitele ei ramure fac parte din aceeasi sistema si sunt neaparate una alteia, tocmai dupa cum o bucata a unei mas ine este neaparata fiecareia dintre celelate si mecanismului intreg. Cand o bucata a mecanismului merge rau, toata sistema din care face parte sufera”9 5…“A administra inseamna a privi bunastarea populatiunii ca pe un lucru incredint at intelepciunii si vegherii tale.
Sa gandesti pentru cel ce nu gandeste, sa pui in cumpana darile, sa le des chizi oamenilor oc hii”9 6.
“Speram ca Providenta ne va scuti de-a revedea, in viitoarele Adunari, o seama macar din acele fizionomii a caror pecete e o nes tearsa, inradacinata banalitate; spera m ca alegatorii
isi vor fi deschis ochii s i nu vor mai trimite in Adunari naturi despre care nimeni in lume nu poate sti cu ce traiesc de pe o zi pe alta, nici palavragii care pierd vremea Adunarilor cu discursuri nesarate, dezgustatoare prin lipsa lor de cel mai comun bun simt”9 7…”Trebuie odata ca poporul romanesc sa-nteleaga cum ca, totdeauna, omul ce are ceva, omul care are ce pierde, fie nume istoric, fie avere (muncita, in mod cinstit, de catre el insusi n.n.), fie razimul moral al unei mari inteligente sau a unei mari culturi, numai acela cumpanes te (drept n.n.) cand face legi, judeca cu prec autiune
(nepartinire n.n.) si nu are interes de a sta neaparat la putere, numai si numai pentru a se hrani din buget”98 .
“Natura poporului, instinctele si inclinarile lui mostenite, geniul lui, care, adesea, neconstiut, urmareste o idee pe c and tese la razboiul vremii, aceste sa fie determinante in viata unui stat, nu maimutarea legilor s i obic eielor straine”99 … “Legile ar trebui sa fie, daca nu codificarea datinei juridic e, cel putin dictate si nascute din necesitat i reale, imperios cerute de s piritul de echitate al poporului; nu reforme introdus e in mod clandestin, nec erute de nimenea sau vulgarizate ca o marfa noua sau ca un nou spectacol”10 0 .
“Toate dispozitiile cate ating viata juridica s i economica a natiei trebuie sa rezulte, inainte de toate, din suprema lege a conservarii nationalitatii, cu orice mijloc si pe orice c ale, chiar daca mijlocul s i calea n-ar fi conforme cu civilizat ia s i umanitarismul care azi formeaza masca si pretextul cu care Apusul se lupta cu toate civilizat iile ramase indarat sau eterogene”1 01 .
“Inmultirea claselor consumatoare s i scaderea claselor productive, iata raul organic, in c ontra caruia o organizare buna trebuie sa gaseasca remedii”10 2 …”Prin legi practice trebuie sa (li n.n.) se creeze oamenilor conditiile unei munci cu spor s i putere de
inflorire”1 03 .
“Avem nevoie, mai intai de toate, de-a ura (combate n.n.) neadevarul, ignorant a lustruita, cupiditatea demagogilor, suficient a nulitatilor”10 4 , caci “e clar ca un stat care cheltuieste pentru pretinse necesitat i politice mai mult decat poate suporta productia poporului va ajunge, pas cu pas, la saracie, pospa ita cu vorbe, dar din ce in ce mai simtitoare prin trebuint ele miilor de indivizi pe care un sistem fals i-a ridicat, prefacandu-i in exploatatori ai averii publice”10 5; precum si ca ”saracia e un izvor de rele fizice s i morale, care, la randul lor, sunt cauze ale decadentei economice”10 6.
Iar intrucat, “nicicand, un sistem de guvernamant demagogic, bazat pe ins tinctele rele ale unei plebe de parveniti, de dorint a lor de cas tig, de alergarea lor dupa funct ii s i onoruri, pe excluderea meritului, nu se va putea impaca cu sistemul contrariu, al unei organizari bazate pe armonia intereselor claselor pozitive ale societat ii, pe inaintarea lina, dar sigura, a meritului, pe dezvoltarea normala s i gradata”1 0 7: “dorim sa avem un guvern serios s i o Camera serioasa, oricare ar fi elementele din care ar fi compuse”1 0 8…”Pentru inaintarea in viata politica sa se ceara sau o mare inteligenta sau un mare caracter”10 9 , “ca ci putrejunea moravurilor private, produsa prin declasarea generala, is i are reversul in putrejunea si libertinajul moravurilor publice; s i intr-o tara de oameni declasati, moralices te cazuti, statul nu poate fi decat icoana lor: el nu va fi un sanctuar, c i un lenociniu”1 1 0.
“Ceea ce se pretinde, de la o profesie de credinte politice
(cei care fac politica militanta n.n) este, desigur, cu precadere, ca ea sa corespunda cu simtamintele s i aspirat iile politice ale tarii s i sa fie adaptata institut iunilor ei. Caci, un principiu absolut, netagaduit de nici un om cu bun simt, este ca o stare de lucruri rezulta in mod strict cauzal dintr-o alta stare de luc ruri premergatoare si, fiindca atat in lumea fizica, cat si in cea morala, intamplarea nu este nimic altceva decat o legatura cauzala nedescoperita inca, tot astfel, aspirat iunile s i s entimentele sunt rezultatul neinlaturat al unei dezvoltari anterioare a spiritului public, dezvoltare ce nu se poate nici tagadui, nici inlatura”1 11 … “Pentru a conduce un popor s i economia lui, trebuie o judecata sanatoasa, cunoasterea dreptei proportii intre mijloacele intrebuint ate si scopul dorit; si, oricare ar fi scopurile urmarite de clasa culta (conducatoare in stat n.n.) a unui
(oricarui n.n.) popor, ele sunt rele s i de nimic daca nu echivaleaza
(daca nu sunt cel putin echivalente n.n.) cu sacrificiile aduse pentru realizarea lor”11 2.
“Nici s-a nascut omul acela, nici se va nas te vreodata, care sa afle un sistem de guvernamant absolut (completamente n.n.) bun, in stare sa multumeasca pe toata lumea. Precum fiecare om are umbra sa s i defectele inerente calitatilor sale, tot astfel, fiece sistem politic are defectele acelea care sunt in mod fatal legate de calitat ile sale. Arta omului de stat consta in aptitudinea de-a alege,
intr-o stare de lucruri data, sistemul cel mai suportabil din toate, care sa asigure un progres de-o jumatate de secol, sau de un secol (sa-si c ristalizeze programe de guvernare realiste si, totodata, pe termen lung n.n.)”1 1 3. Pentru a i se facilita indeplinirea acestei misiuni, “ideal ar fi ca guvernul din tara sa se urce si (daca isi indeplineste ins uficient de riguros datoria n.n.) sa caza prin opinia publica din t ara, fara amestecul elementului de fermentat ie strain”11 4 .
Desi bugetul trebuie degrevat, cat mai mult, de povara sustinerii aparatului funct ionaresc hipertrofiat, “avem opinia ca, la prima vedere s i pe dibuite e greu, de nu chiar imposibil, a deosebi sinecurile de posturile care indeplinesc un serviciu real. Iluzia ca cutari posturi ar fi de prisos se naste din imprejurarea ca oamenii
insarcinati cu ele nu pricep nimic din ceea ce au sa faca… Oare daca subprefectii ar sti a administra, ar fi ei de prisos? Caci administrat ia cere cunostint e speciale de economie nationala, finante s i statistica, pe langa cunos tinta legilor tarii. Dar un subprefect care nu s tie importanta unei date statistic e: nu stie sa distinga o dare comunala ruinatoare de una productiva, nici o s osea de utilitate secundara de una de absoluta trebuinta -; un subprefect care iroseste in lucruri de prisos puterile vii ale poporului e de-a dreptul stricacios”1 15 .
“La comuna si la judet n-ar trebui sa fie vorba de alegeri cu caracter politic. Din amestecul spiritului politic in aceste alegeri11 6 , unde cestiunea nu-i decat de o buna administratie si gospodarire, rezulta ca atatea cons tiinte problematice, atatea persoane us urele s i incapabile sunt chemate a adminis tra interese de milioane, a face s i a intrebuinta imprumuturi pe socoteala contribuabililor, sporindu-le necontenit sarcinile deja destul de grele, s i a nu da acestor contribuabili, in schimbul sarcinilor, decat neglijenta , insalubritate publica, luc rari de carpeala s poradica in stradele din centru s i, din cand in cand, s i oarecari vexat iuni. Este oare vorba cand se fac alegeri comunale sa se afirme principii politice, mai ales la noi in t ara, unde avem atata lipsa de simt pozitiv, de insusiri utile, de inteligenta si onestitate administrativa? Intre un primar inteligent, harnic s i onest si un gagauta ori un claqueur politic cuvintele de coterie trebuie sa determine preferint a alegatorilor contribuabili? Noi s tim ca s coala ai carei adepti sunt asta zi la putere raspunde afirmativ la aceste intrebari. Pentru acesti onorabili nu este nimic mai important decat capatuirea
inregimentatilor partidului. La judet si la comuna sunt bani, ghesefturi si putere; unde sunt toate acestea trebuie sa fie date pe mana <<patriot ilor>>, cu al caror concurs se voteaza bugetele generale ale statului s i doua-trei proiecte de legi organice intr-o singura noapte sau un mare gheseft, ca rascumpararea
Cernavoda-Chiustenge, intr-un ceas. Interesele comunei insa, bine
int elese, trebui sa importe (intereseze n.n.) pe aceia care, nu din prisosul, ci din strictul lor necesar, contribuie la c asa comunala
(bugetul local n.n.). Recomandam prin urmare, cu tot din-adinsul, tuturor alegatorilor sa mearga la alegerile comunale si, cumpanindu-si bine votul, sa aleaga dintre candidati nu pe aceia ce nu li se prezinta cu alte titluri decat ca stau la umbra bairacului liberal-national, ci pe aceia care le prezinta garant ii de capacitate si onestitate administrativa”11 7.
“Daca alegatorii nu se vor lasa inecati de fraze patriotico-reversibile (simulat patriotice n.n.) si nu vor avea in vedere abstractiuni gazetaresti, atunci t ara va merge bine”11 8 . S i, intrucat,
“demosul este, adeseori, un suveran nestatornic, inesperient, lesne crezator; preocupatiuni zilnice si absorbirea viet ii lui intr-un vesnic prezent, negandirea lui nici la trecut, nici la viitor, lesniciunea de a-i distrage atentia prin serbari publice, prin intreprinderi hazardate, prin expediente factice, il fac , adesea, impropriu de a gandi mai adanc asupra unei cestiuni de interes public, il fac accesibil pentru fraza mare s i surd pentru adevar; e bine ca ochi sobri, care disting maretia inscenarii de insusi fondul piesei ce se joaca, sa ii atraga atent ia asupra acestuia din urma, pe cand simturile lui sunt uimite de partea decorativa a vietii publice”1 1 9: iata rolul unei clase de mijloc culte, prospere si nat ionale, c are l-ar fac e sa inteleaga ca
“fara munca si fara capitalizarea ei, adica fara economie, nu exista libertate. Celui care n-are nimic si nu s tie sa se apuce de nici un mes tes ug (de nici o activitate n.n.) da-i toate libertatile posibile, tot rob e, robul nevoilor lui, robul celui dintai care t ine o bucata de paine in mana, caci e cu totul indiferent daca inchizi o pasare in colivie sau daca ai strans, de pretutindeni, graunt ele din care ea se hraneste”12 0 .
Iar politic ienii, la randul lor, sa “capete convingerea ca statul roman, mos tenit de la zeci de generatii care au luptat s i suferit pentru existenta lui (pentru ca el sa poata exista n.n.), formeaza mos tenirea altor zeci de generat ii viitoare si nu e jucaria s i proprietatea, in exclusivitate, a generatiei actuale”1 21 . Aceasta cons tientizare este imperios necesara, intrucat, “prin izolarea noastra intre elemente radical straine, suntem poate singurul popor condamnat a nu face politica momentana, ci pe secole inainte”12 2, mai ales in condit iile in care, “toate puterile apusene s tiu ca posedam inlauntrul nostru (in interiorul societatii noastre n.n.) veninul descompunerii sociale, demagogia”12 3 , iar “politica straina,
impreuna cu strainii care ne guv erneaza, tind la substituirea elementului roman prin scursuri din toate unghiurile lumii”1 2 4
…”Saracia pentru mase e cu mult mai deschisa coruptiunii decat averea”12 5. “O serioasa turburare socialista ameninta Europa.
Cetatenii <<liberi, independenti si infratiti>> ai republicei universale, care sunt reprezentati (inclusiv prin n.n.) prin liberalism, incearca a rasturna toate format iunile pozitive de stat. Atentate, scene de ulita, turburari, incep a-s i arunca umbrele de pe acum. Cercul de oameni
intr-adevar culti e foarte mic. Imprejurul acestui cerc e unul mai mare, al publicului c ult, care poate sa priceapa si sa aprecieze cultura invat atilor, fara insa de-a produce ceva pe acest teren.
Masa e sau inculta sau pe jumatate culta, lesne crezatoare, vanitoasa si lesne de amagit. Oamenii cu cunostint e jumatatite, semidoct i s au incult i cu totul, cauta a o asmuti asupra claselor superioare, a caror superioritate consta in nas tere, avere sau s tiinta. Cultura omenirii, adica gramadirea unui capital intelectual s i moral, nu seamana cu gramadirea capitalurilor in bani. Victoria principiilor liberale-soc ialiste1 26 insemneaza moartea oricarei culturi s i recaderea in vechea barbarie. Cultura oricarei nat ii e mpresurata de-o multime oarba, gata de-a recadea, in orice moment in barbarie”1 2 7. “In cursul intregii istorii a romanilor putem vedea, la ivirea unor pericole mari, inveninandu-se, s i mai mult, urile de partid, netoleranta politica”1 28 . “Sentimentul istoric al naturii intrinseci a statului sau o mana de fier, din nefericire, lipsesc; as a
incat, departe de-a vedea existenta statului asigurata prin carma puternica s i prevazatoare a tot ce poate produce natia mai viguros, mai onest si mai inteligent, suntem, din contra, avizati de-a astepta siguranta acestei existente de la mila sortii, de la pomana
imprejurarilor externe, care sa postuleze fiinta statului roman ca pe un fel de necesitate internationala. Cumca acea neces itate internationala n-are nevoie de-a tine seama de sentimentele noastre intime, de existenta rasei latine, ci numai de existent a unui petec de pamant cvasineutru langa Dunare, ne-a dovedit-o cu prisos Congres ul (de la Berlin n.n.). Ce-i pasa Congresului ca se rapes te o parte din patria straveche a neamului romanesc ca atare? Ce li-i lor de Hecuba? Ce-i pasa cine va locui pe pamantul romanes c? Materialul de oameni ii e indiferent, cestiunea europeana e ca sa existe o fasie de pamant intre Rusia, Austria s i noile formatiuni ale fostei Turcii, incolo lucrul le e totuna”1 29 . “Istoria
isi are logica ei proprie: nici un neam nu e condamnat de a suporta, in veci, un regim vitreg, corupt s i mincinos. Ne temem ca aproape e ziua in care simt ul conservarii fizice, revoltat de maltratarile administrative s i fis cale si de exploatarea excesiva din partea strainilor, va preface poporul nostru intr-o unealta lesne de manuit in contra chiar a existentei statului”13 0 …
Prin urmare: atentie! “Gres alele in politica sunt crime; caci
in urma lor sufera milioane de oameni nevinovat i, se-mpiedica dezvoltarea unei tari intregi si se-mpiedica, pentru zeci de ani
inainte, viitorul ei”1 31 .










Batranul Phoenix arde in vapaie
Dar din cenusa reinvie iara
El moare azi, in forma-i, dar ideea
Chiar s i de vrea nu poate sa mai moara.

Batranul Phoenix arde in vapaie
Si din cenusa proprie renas te
Dar, spre-a-nvia mai mandru el din moaste,
Ii trebui lina vantului bataie.

As vrea sa fiu ca pasarea aceea,
Ca Phoenix care arde bland in para
Pierind in vant ca glasul care zboara,
Ca un suspin, ca unda, ca sc anteia.



„Ca urmare a asezarii geografice(;), a resurselor naturale, si, mai ales(;), a celei mai mici densitat i (populationale n.n.) din Europa,
Romania n-a fost niciodata stat absolut independent(;).


Indiferent care a fost; puterea tutelara s-a comportat la fel: agreand si colaborand cu un anumit tip de Roman s i tinand la distanta sau ordonand represiune pe alt tip de Roman.

Tipul de Roman repudiat de toate puterile tutelare este nationalistul cu convingeri imposibil de corupt si patriotul refractar la operatii transact ionale. Aceste insusiri de intelect si de caracter sunt considerate a fi periculoase si deci o vinovat ie cu care nu se colaboreaza s i care se pedepses te daca iese din anonimat.

Exact invers, tipul de Roman agreat de toate puterile straine care au tutelat s i care au controlat Romania: fara convingeri politice, caldicel in comportament s i adaptabil in colaborari, c ameleon in politica, tranzactionist in afaceri(;), oportunist in relat ii s i, intotdeauna, de partea Puterii s i cu utilitate pentru Putere”.