x9u3ur
+tefan Banulescu (n. 1929) a facut, mai int`i, reportaj (Drum
in c`mpie, 1960), pentru a trece apoi la o epica hieratica =i mitica
(Iarna barba\ilor, 1965), fixata de critica in tradi\ia realismului magic al lui Sadoveanu, Ag`rbiceanu =i Blaga (din Tulburarea apelor). S-a vorbit chiar de trasaturi expresioniste (Ion Negoi\escu), de o sinteza de „vraja folclorica =i co=mar modern“ (Lucian Raicu)
=i a fost remarcat aproape de catre to\i cei care au comentat aceste nuvele rarul dar de povestitor al autorului. Arta inceata, fraza ceremonioasa, limba pastoasa =i aluziva sunt, intr-adevar, lucrurile ce se vad numaidec`t in aceste povestiri unde e vorba de o lume care, folosind un limbaj pe care il in\elegem, lasa totu=i impresia ca traie=te in alt timp =i se mi=ca dupa alt ritm. Satul lui Banulescu este mai vechi dec`t acela al oierilor =i pescarilor sadovenieni.
Smpar\i\i pe neamuri, indivizii au mintea zburatoare =i se inchina, pag`ne=te, la soare. La parastasul unui t`nar apar batr`nii,
intruchip`nd spiritele stramo=ilor, care judeca (vamuiesc) sufletul celui dus =i socotesc starea spi\elor. Batr`nii poarta cojoace intoarse pe dos =i ma=ti pe fa\a, se \in de m`na =i se rotesc in jurul meselor
incarcate strig`nd: „omule-pomule, omule-pomule“ (Vara =i viscol).
Protocolul este complicat =i frazele, aproape ermetice, trimit — ca in povestirile lui Voiculescu — la practici magice indepartate.
Capetenia ma=tilor love=te cu toiagul in poarta, ma=tile se desprind
=i se a=eaza in jurul a trei focuri peste care fete cunoscatoare de datini arunca crengi groase. Capetenia love=te din nou =i pune celor de fa\a intrebari privitoare la pozi\ia soarelui =i la v`rsta celui disparut:
„...Unde \i-a lasat soarele vremea c`nd ai plecat?
— Am trecut apa la Susurlu =i la Opanez, =i am ramas acolo singur, printre patruzeci =i cinci de mii de turci. Am plecat t`nar,

=i batr`ne\ea n-o =tiu cum e in haine de plug, a raspuns masca.
Lautarul: De m-ai vedea batr`n, mama, am imbatr`nit c-o haina. Haina mea, minune mare, pleaca singura sa are, indoita de spinare. Caut haina-n buzunare, dau de graun\e =i soare, de m-ai vedea batr`n, mama, imi cre=te gr`ul in haina.
— Floarea-soarelui neam \i-a fost? Parca ar fi femeie =i se
intoarce mereu dupa tine, intreaba iar Stroiescu.
O masca de floarea-soarelui se apropie de masca Tobolului, ii m`ng`ie barba de c`l\i, ii da parul murg de cal la o parte de pe frunte,
ii pipaie coarnele de berbec, impletite cu spice de gr`u, =i zice:
— C`nepa pe care o sadeam eu era mai alba, spicul de gr`u mai galben, caii pe care-i =tiu eu erau roibi =i nu murgi, iar berbecii gra=i =i ciu\i. E=ti din alt timp, mai dinainte. Cinstit sa fiu, nu \i-ai ru=inat vremea. C`nd te batea soarele iarna, — barbatul meu, neamul tau, dinspre vremea mea, avea din\i de lapte =i iapa murga
incepuse sa faca m`nji roibi, =i gr`ul sa fie mai mare. Salcia, care cre=te =i din lemn uscat, ne mai =tia pe to\i...“
Cercetarea spiritelor din vechime se incheie, mai cre=tine=te, cu un ospa\, prezentat =i acesta cu o voluptate foarte pag`na (in stilul lui Sadoveanu). Oamenii de balta (balta =i c`mpia constituie spa\iul nuvelelor din Iarna barba\ilor) beau \uica galbena de corcodu=e =i man`nca, oft`nd gros, buca\i grase de batal. Fiind vorba de o existen\a apropiata de via\a elementelor, se in\elege ca natura ocupa un loc insemnat in nuvele. Totu=i, +tefan Banu lescu nu este propriu-zis un observator al naturii =i tablourile sale n-au poezie in sensul romantic al termenului, de=i o sensibilitate la via\a materiei exista in povestiri. O sensibilitate de tip expresi onist (observa\ia ce s-a facut este adevarata), ceea ce vrea sa spuna o intui\ie a materiei in stare de fierbere =i dislocare. Natura ince teaza a mai fi un cadru, devine un element esen\ial in compo zi\ie, fiind o manifestare a cosmicului in via\a de toate zilele. Dis pare, in orice caz, impresia de mare\ie a geologicului =i de frater nizare intre om =i natura. Mai puternica este sugestia de teroare.
Sn Mistre\ii erau bl`nzi, nuvela cu care se deschide volumul, dam peste o materie in stare de convulsie, in fa\a careia efortul uman pare neinsemnat. Condrat cauta un petic de pam`nt pentru a-=i
ingropa copilul =i da peste tot de apa, de plavie, de pene de cor morani =i de st`nci. S-a spus ca trebuie sa citim aici o parabola
(parabola potopului), insa mai mult dec`t at`t nuvela ne da senti mentul unei instrainari tragice a omului sub un cer vrajma= =i pe un pam`nt cotropit de for\e oarbe.
Literatura, adopt`nd o atitudine mai degraba estetica, a aratat adeseori frumuse\ea spectacolelor naturale =i e suficient sa ne g`n dim la Hoga= pentru a avea o idee despre poezia furtunii =i a revar sarii puhoaielor. Sn astfel de cazuri omul este spectator, ascuns, adapostit undeva, =i spaima lui se converte=te in admira\ie. Dupa un moment de dereglare a mecanismului ceresc, totul reintra in normal, spectacolul se incheie prin revenirea la starea fireasca.
Destinul omului nu este amenin\at in condi\ia lui. Sn nuvela lui
Banulescu, natura, rea =i ur`ta in ira\ionalitatea ei, strive=te individul, il asuma =i-i taie, in acela=i timp, aproape orice putin\a de salvare. Participarea lui la via\a cosmica incepe printr-o izgonire din paradisul unei naturi normale. Sn fa\a acestei ostilita\i generale omul nu apare insa resemnat. Singuratatea cosmica nu i-a anihilat total voin\a. Calatoria pescarului Condrat, a femeii lui, Fenia, =i a diaconului Ichim printre =uvoaie capata atunci alt in\eles. Locul tare, solid care sa primeasca sicriul copilului mort devine simbolul unei aspira\ii umane profunde. Natura a tradat pe om, omul face, totu=i, eforturi neinchipuite pentru a impune, chiar in condi\ii precare, o datina. Snmorm`ntarea in duna de nisipuri mi=catoare este o imagine a d`rzeniei umane in disperare =i singuratate.
Atmosfera de apocalips in lumea aspra a bal\ilor este =i altfel sugerata. Reac\iile umane, de pilda, in fa\a dezlan\uirii for\elor oarbe sunt diferite. Cel dint`i care obose=te in cautarea pam`ntului este diaconul Ichim, omul care ar trebui sa respecte mai mult dec`t oricare altul legea. E de 30 de ani in acest sat de pescari ocolit de civiliza\ie =i are sentimentul ca n-a putut vorbi niciodata cu nimeni.
Se simte un exilat, ca Ovidiu, =i bocetele il exaspereaza. Pune, dealtfel, pe cei doi lautari ai satului, Laliù =i Dache, sa c`nte la
inmorm`ntare melodii lume=ti („ceva cu pam`nt =i cu iarba“). Din bocetul modestei Fenia deducem ceva din secretul vie\ii pe care o duc ace=ti oameni a=eza\i la capat de lume. Un oarecare Vlase, cumnat, ar fi un om mai ajuns, av`nd putere asupra celorlal\i.
Femeia lui, Carpena, are doua rochii bune pe care le \ine la pastrare umplute cu iarba buna, uscata. Barba\ii legiui\i ai satului ar fi amenin\a\i de o femeie teribila, Vica, fiica unui ho\, Andrei
Mortu. Iep=otina de Vica apare =i ea in acest scenariu sub o infa\i =are mai cur`nd tragica. Femeia care sucise capul barba\ilor din balta are talie groasa =i pieptul mare, revarsat inestetic intr-un jerseu putred, =i poarta bocanci sc`lcia\i, lega\i cu sfori grosolane de navod. Ea a fost alungata din casa =i, sub amenin\area apei, cauta sa se apropie de oameni, sa fie utila satului:
„Nene Condrat, au sa ma sf`=ie. M-au izgonit. M-a blestemat
Vlase, ca a= fi pacatoasa =i aduc nenoroc. Mi-a aruncat patul =i lucrurile in apa de pe uli\a mare. Nu le-am mai gasit. Le-au luat criva\ul =i apa. Nu vreau sa fiu singura. Vreau sa fiu cu lumea“...
Umilin\a Vicai mul\ume=te pe Fenia, semn ca pasiunile umane ram`n intacte =i in situa\iile-limita.
Finalul acestei solide nuvele a fost socotit neconvingator,
intruc`t vrea sa dea in chip artificial o idee despre taria oamenilor
(Lucian Raicu). N-am fi de aceea=i parere. Apari\ia c`rdului de mistre\i =i familiaritatea cu care pescarii ii primesc („Uite-l, ma, pe Vasile! Mistre\ul ala batr`n =i chior pe care l-am int`lnit acum zece ani la plaurul de la Ghiolul Mati\a. Si dadeam sa man`nce boabe de porumb din palma. Sarea in sus de bucurie c`nd sim\ea oameni pe aproape. El e, ma, ca-i lipse=te =i un col\! Vasile, ce mai faci, mai Vasile? Sa traie=ti, ma, Chiorule, ma“), ca =i hohotul de r`s care inso\e=te aceste observa\ii dau o sugestie de eliberare de sub teroarea potopului =i un indiciu de posibila rea=ezare a vie\ii in aceste locuri napastuite.
Dropia este o povestire aproape fantastica, totu=i nu pe de-a ntregul, pentru ca, ezit`nd un moment intre explica\ia realista a faptelor neobi=nuite =i cea de ordin fantastic, prozatorul alege in cele din urma pe cea realista. Un realism insa in care magicul, straniul intra =i dispar firesc =i pe neobservate. Decorul este acum stepa cu poezia salbatica a ierburilor in care se scalda in zori fetele
=i cu oamenii ei iu\i, ascun=i, cu vorba in dunga, ceremonioasa =i ambigua. Scenariul este acela al unei povestiri realiste, cu nume roase semne, insa care ne fac sa parasim, la lectura, deseori planul realului. E vorba de calatoria unui convoi pe timp de noapte, c`nd oamenii nu se vad la fa\a, la dropie, un loc, daca in\elegem bine, bogat in f`ne\uri. Miron, strain de locuri, poveste=te altui strain o
int`mplare veche cu o dropie, dropia insemn`nd doua lucruri: pasarea salbatica, greu de vazut =i greu de v`nat =i, in acela=i timp, nevasta unui \aran din imprejurimi, Paminode Danila. Pe aceasta ambiguitate se ridica simbolul povestirii. Miron iubise o fata din satul lui =i fata fusese luata de =iretul Paminode =i de atunci nimeni n-o mai vazuse. Paminode este un om ascuns, salbaticit, are o casa aparata de garduri inalte =i o poarta solida pe care nimeni nu poate intra. Un vata=el, Dudulina, incercase sa intre
in curtea \aranului =i nu zarise dec`t un lan\ care se plimba =i zanganea singur pe s`rma. Fapt sigur e ca misterul =i legenda
inconjura neamul lui Danila =i dropia pe care o ascunde de ochii lumii. Dar exista ea cu adevarat? Miron incercase in tinere\e s-o vada, dar nu reu=ise sa distinga printre femeile \epene din neamul lui Danila, scoase noaptea la cosit, pe fata pe care o cauta. O femeie apriga, priceputa in vraji, Victoria, consultata de Miron, se indoise de existen\a dropiei: „fata pe care o cauta omul asta crezi ca este?“
Faptul ca int`mplarea se petrecuse in trecut =i multe din personajele ei pierisera mare=te nota de mister. Miron i=i aminte=te de ceva nesigur, iar cei care ar fi putut da lamuriri fie ca au disparut, fie ca le umbla mintea cu basme. Dropia lui Banulescu este, in fond, un caz limpede de povestire cu un cod realistic, spre a vorbi in limbajul structurali=tilor, =i un mesaj fantastic. Realistic este mai int`i cadrul, ca =i refuzul aproape programatic de a accep ta o justificare supranaturala a misterului. Fantasticul are mai multe inveli=uri =i se realizeaza prin concentrarea mai multor semne ce imping faptele spre un plan unde solu\ia realista nu mai este satisfacatoare. Planul secund al nuvelei se constituie din ase menea elemente rebele care st`rnesc indoiala fa\a de solu\iile logice. Ideea insa=i de calatorie este suspecta. Voiajul este folosit curent in literatura fantastica pentru ca permite personajului sa intre in universuri necunoscute =i sa descopere lucruri ce-l pot pune in dificultate. La +tefan Banulescu este vorba de o dubla calatorie: la dropie (o calatorie in prezent, suspendata inainte de a ajunge la capat; o calatorie, in acela=i timp, spa\iala, in cadrele realului) =i o calatorie mai misterioasa dec`t cea dinainte, in trecut,
in profunzimile amintirii. Dubla calatorie figureaza, intr-un anumit sens, dublul scenariu (realist =i fantastic) al nuvelei. „Semnele“ ajung la noi din ambele direc\ii. Personajul care se confeseaza
(agentul dintre cele doua planuri) este, sa nu uitam, un strain, un intrus, altfel zis, care tulbura o realitate constituita, determi nata. Cel ce prime=te confesiunea este, de asemenea, un strain, cu o identitate nedivulgata p`na la urma. Povestirea (cele doua calatorii) se desfa=oara, apoi, sub protec\ia intunericului =i cu complicitatea unei naturi anapoda (vorba exista in text). Caci, in timp ce Miron nareaza e=ecul lui de a vedea dropia, pam`ntul scoate sunete ciudate, iarba suna altfel, ceva ascuns, ne=tiut, insolit se manifesta in c`mpie. Sa deta=am acest pasaj din nuvela:
„Am plecat sa vad ce-i cu nevasta lui Paminode Danila, ca
Paminode-l chema pe Danila care o pe\ise. N-aveam cunoscu\i prin partea locului dec`t pe Petru Uraru, p`ndar pe mai multe hotare.
Uraru se tragea din neamul lui Dordoaca, iar nevasta-sa, Victoria, din neamul lui Pepene. Dar sa mai tacem pu\in. Mi se pare ca iar suna ceva anapoda pe c`mp.
Au ascultat am`ndoi. Iarba suna altfel.
— Da, suna ceva ascuns, zice strainul.
Miron a r`s cu hohote, d`ndu-se pe spate =i oprindu-=i calul.
A intins m`na, a prins fr`ul de la calul strainului =i i l-a oprit =i pe al lui.
— Ai zis bine, suna ceva ascuns. Trece pe furi= la dropie neamul lui Danila.“
Se poate deduce de aici tehnica lui +tefan Banulescu bazata pe o subtila alternan\a de elemente reale =i misterioase, cu o pauza, o ezitare intre ele: este tocmai momentul in care fantasticul patrunde in povestire, pentru a se retrage, apoi, in subteranele textului indata ce personajul da o explica\ie logica, lini=titoare
(trecerea pe furi= a neamului lui Danila!). Faptul ca explica\ia este data de acela=i Miron nu este fara importan\a. Miron provoaca, prin povestirea lui, misterul =i tot el il risipe=te prin amanunte ce nu se pot, in fond, verifica. El striga la neamul lui Danila, dar nimeni nu vede la fa\a acel neam, cum nimeni nu poate spune ceva sigur despre existen\a dropiei. Explica\iile verosimile ale lui
Miron nu fac, in fapt, dec`t sa mareasca echivocul in privin\a personajelor =i sa intre\ina o atmosfera de mister in jurul acestei calatorii cu o valoare, mai mult, de procesiune. Atmosfera este sus\inuta =i altfel: prin detalii privitoare la via\a curioasa =i la practicile de ordin magic ale oamenilor de la c`mpie. Acestea ase diaza, pur =i simplu, povestirea realista. Fuierea, un \aran caruia ii fugise nevasta din cauza secetei =i a foamei, o cauta cu calul peste tot =i, negasind-o, reapare in fiecare noapte in casa parasita. Sn plopul din curtea casei lui au inflorit maci ro=ii la incheieturile crengilor. Un alt \aran, Corbu, vorbe=te totdeauna in versuri, mintea lui concepe muzical. Pe timpul unei ploi teribile vaca lui Dudulina alearga numai pe picioarele dinapoi =i se uita spre cer. Fetele din neamul lui Salcau se aduna in ajunul Anului Nou intr-o odaie, lasa perdelele =i, in cama=i albe p`na la pam`nt, arunca orz pe carbunii aprin=i de pe vatra. C`nd boabele incep sa sara, fetele c`nta cu basmale galbene in m`na c`ntecul de cama=a alba, apoi ridica perdelele =i se uita la stre=ini numar`nd \ur\urii de ghea\a. Un p`ndar, Petre, \ine socoteala ho\iilor din sat pe raboj =i poate spune cu exactitate c`nd vine r`ndul unui neam sa fure f`n de la Padurea
Pietroiului. Cu nevasta acestuia, Victoria, Miron traie=te o aventura stranie. Este, in fond, a doua poveste fantastica inserata in scenariul realist al nuvelei. Nevasta p`ndarului este o femeie frumoasa, =i
Miron, venit sa caute dropia, petrece noaptea in casa femeii, in absen\a barbatului. „C`nd s-a lasat noaptea — zice el in stilul ceremonios =i decent al eroilor sadovenieni — impreuna cu Victoria am aflat de-aproape mirosul de pelin de sub perna.“ Diminea\a s-a trezit insa singur =i in curte a dat peste o femeie care avea parul ve=ted, nasul ascu\it =i gura punga. A visat, Miron, sau faptele s-au petrecut in realitate? Sntrebarea ram`ne fara raspuns, personajul, din decen\a, din =iretenie, nu mai da de data aceasta o justificare ra\ionala. Dealtfel, singurul martor posibil, femeia, a murit, inc`t versiunea lui Miron nu mai poate fi nici intarita, nici contrazisa.
Nuvela este de o mare concizie epica, =i critica, risc`nd terme nul de capodopera, n-a exagerat de data aceasta. Construc\ia este perfecta, limba aspra, neinflorata, totu=i inerta, pe alocuri, pentru a putea primi o terminologie magica =i a tulbura, din c`nd in c`nd,
in\elegerea clara =i a muta lucrurile spre alt orizont. Inser\ia =i dispari\ia fantasticului in cadrul unei povestiri realiste, fara sa prindem de veste, constituie arta cea mai subtila a prozatorului.
Cu o calatorie, =i tot pe timp de noapte, incepe =i nuvela Satul de lut, din acela=i ciclu (cu Dropia, Masa cu oglinzi) al c`mpiei. Cineva cauta satul F. =i, in sat, un om care nu mai este. De la inceput nota stranie ne pune pe g`nduri. Strainul intra in vorba cu un individ bizar, un fost popa devenit c`ntare\ pe la nun\i. Smpreuna, int`lnesc un compozitor, un pictor, un turc batr`n, Soleiman, cu o ceata de magari =i un m`nz alb. Bombardarea garii =i a locurilor din preajma produce victime =i mare=te impresia de haos. Cel ce venise in satul F. ca sa se informeze privitor la moartea in razboi a unei rude intra in sat in urma unui car plin cu mor\i, printre ei persoana pe care o cautase. Atmosfera de razboi bine prinsa, fara risipa de vorbe.
Masa cu oglinzi, mai complicata din punctul de vedere al tehnicii epice, debuteaza tot cu o intrare (sau sosire) intr-o localitate straina, inc`t, vaz`nd repeti\ia acestei situa\ii, ne putem pune intrebarea daca autorul nu a vrut sa simbolizeze ceva, ideea, de pilda, a penetra\iei intr-un univers necunoscut, a intruziei intr-o structura stabilizata. Faptul ca nuvela se incheie cu prezentarea unei revolte (o incercare, deci, de a sparge structura sociala existenta) poate sa lumineze in\elesul temei dinainte. La inceput ora=ul nu se vede, nu se aude. Caius, un t`nar nascut in ora=, dar plecat de mult, incearca sa convinga pe al\i calatori ca ora=ul exista. Un articol dintr-un ziar vechi da amanunte despre via\a t`rgului =i personalita\ile lui: un om de afaceri, Bazacopol, autor
in acela=i timp de poeme avicole, un capitan de port care face sculptura, un negustor marunt, Ion Popescu, care \ine masa cu oglinzi — o mica pravalioara de oglinzi aranjate ingenios. Oglin zile dau alte dimensiuni =i alte propor\ii lucrurilor, ceea ce vrea sa spuna ca oamenii din aceasta a=ezare pierduta in c`mpie traiesc sub puterea unei iluzii, aspira la ceva ce intrece puterile lor: capita nul aspira sa faca sculptura monumentala, omul de afaceri sa devi na poet etc. Nuvela nu merge in aceasta direc\ie, ci vrea sa dea o idee despre zguduirile sociale care ajung =i in acest ora= inecat in c`mpie. Partea cea mai interesanta este aceea pe care o desprin dem dintr-un memorial de amiaza, jurnalul unui marunt func\i onar bolnav de ftizie. Este aici concentrat un posibil roman al t`r gului unde se l`nceze=te. Obsesia indivizilor este sa nu fie atin=i de evenimente, sa ram`na in afara istoriei. Colegul Vasilescu are
=i preocupari spirituale („in definitiv, domnilor, ce este adevarul?),
insa via\a spiritului nu \ine mult =i conversa\ia ia alt curs. Dupa masa ora=ul adoarme, oamenii teroriza\i de caldura se ascund in case. O sugestie de civiliza\ie precara, de iner\ie cotropitoare. +i totu=i istoria nu ocole=te ora=ul, =i +tefan Banulescu infa\i=eaza
(mai pu\in inspirat dec`t p`na acum) o razmeri\a. Descrierea atmosferei ora=ului de provincie este insa remarcabila =i, prin aerul de ingenuitate =i umilin\a al personajelor, aminte=te de nuvelistica lui Cehov. Aici, ca =i acolo, este vorba de un t`nar care vrea sa dovedeasca ceva de care ceilal\i se indoiesc. Expresia „cauta\i ora =ul“ rezuma tema lui. Dealtfel, trebuie spus ca obiectul povesti rilor lui +tefan Banulescu este totdeauna ascuns. Personajele sale cauta mereu ceva ce scapa privirii =i in\elegerii imediate. Moldo venii infometa\i din Masa cu oglinzi cauta =i ei ora=ul care nu e =i de existen\a caruia, in fond, se indoiesc, ca =i ceilal\i. Singur Caius crede, =i izbucnirea lui: „Domnilor, se vede ora=ul! Uite-l! L-am gasit“, anun\a o sentin\a a istoriei: ora=ul exista, cu adevarat, eve nimentele nu-l vor ocoli, iluzia ca el poate sta aparat de c`mpie,
in afara istoriei, se va destrama. Caius, cel mai neinsemnat =i mai neluat in seama dintre calatori, este, nu mai incape vorba, un sim bol al timpului care descopera =i marcheaza.
* * *
Nota magica, incantatorie se simte de la inceput in C`ntece de c`mpie (1968). De=i versurile sunt neverosimil de simple:
„Ioane, Ioane,
Gheorghe, Andrei =i Miroane,
Cum te mai duci, tu, straine,
Nu te ui\i la vremea mea,
Ai lasat-o =i pe-a ta,
+i te duci pe Dunare,
Pe sc`ndura, bulgare,
Sngra=i apa =i valul,
Sn urma ta cre=te malul“,
in spatele cuvintelor banuim via\a fantomatica a simbolurilor. Ca
in desc`ntece, esen\iale sunt aici nu cuvintele — comune, inte ligibile —, ci legaturile tainice dintre ele, ceea ce ascund: realitatea magica, lumea altei existen\e, invocata sa se intrupeze.
Ce e folcloric in aceste C`ntece de c`mpie? Aerul lor impersonal, de vechime spirituala, paradoxala simplitate a versurilor. C`ntecele par =i sunt in realitate ni=te bocete spiritualizate, ni=te false desc`ntece facute de cineva care nu mai crede in for\a magica a formulelor, dar care vrea sa ajunga prin ele la o realitate spirituala veche, amenin\ata de timp. Ele graviteaza in jurul ideii de moarte,
=i in expresia foarte personala sim\im subiectivitatea incarcata a poetului. Dar el g`nde=te in tipare folclorice. Notele intime pier
in apele c`ntecului pentru a reaparea, la sf`r=it, intr-un simbol ce ne tulbura. Existen\a e o pa=ire pe un c`mp de nisip; v`ntul =terge urmele, =i cel ce prive=te inapoi descopera o lume straina =i pustie.
Drumul e fara intoarcere, individul se afla pe sine, in alta v`rsta, un strain:
„Urmele zboara la nori
Dupa c`rdele de ciori
Caut unde-am fost =i plec
+i pe l`nga mine trec.
Frica mi-e =i mi-e ru=ine
Am sa ma lovesc de mine
Ziua, in amiaza mare
Pe c`mpul intins de soare
Dar eu trec mereu =i vin
Ca pe l`nga om strain.“
Revine in toate poemele imaginea umbrei, a batr`ne\ii, a miri=tii carbonizate, a nop\ii ce acopera totul, a calatoriei fatale.
O boala ciudata intra in lucruri, apele cresc p`na la br`u, prispele intra in pam`nt, g`rla cere om, casele se surpa, ziua se prabu=e=te
in noapte, o sugestie, intr-un cuv`nt, fantastica a mor\ii. Linia despar\itoare dintre lumi dispare:
„Ma salt din oasele toate
+i calc intre ziua =i noapte
Smi trec umbra pe luna
+i-i lasa pe frunte \ar`na.
P`na la ziua alba
Smi rasar stelele intre barba =i iarba.“
Cerul napadit de ierburi s-a mai aratat in poezie, Dumnezeu sadit =i transformat in trunchiuri de salc`m, pentru a ocroti batr`ne\ea, mai pu\in. +tefan Banulescu contope=te miturile
(C`ntec de diminea\a) =i introduce in iconografia cre=tina viziuni pag`ne. Dumnezeu zidit in trunchiul salc`mului aminte=te, pe departe, de Me=terul Manole.
Ni=te fermecatoare poeme fantastice sunt Coco=ul =i Dropia, primul un simbol al soarelui, cel de al doilea un desen cantemiresc:
=arpe cu cap de vultur, cu piept =i sf`rcuri de fata, cu plete galbene
=i luciri verzi, viclene in ochi. Ca in povestirea cu acela=i titlu,
Dropia e duhul amagitor al c`mpului, simbolul, in fapt, al unei lumi pe care timpul a impins-o spre o limita fabuloasa, o lume ce apare =i dispare, invie =i moare, o data sau de patru ori, ca in
Andrei Mortu. A cincea oara ea invie in aceste c`ntece „spuse pe ne=tiute“: in ele intra, in forma lirica cea mai pura, credin\ele in strigoi =i vraji, eresurile, practicile magice, intr-un cuv`nt, o spiritualitate mitica in marginea careia +tefan Banulescu medi teaza cu gravitate, fantaz`nd.
C`ntecele, intuind materia in elementaritatea ei, au un limbaj neted, purificat de abstrac\iuni. Apa, focul (soarele, vara torida a
Baraganului), pam`ntul, salcia, salc`mul, adica lumea vegetala, sunt elemente primordiale, in care poezia se tope=te, vorba cuiva, p`na la miracol.
Sn stilul vechi moralistic, ironic =i reflexiv (stilul fiziologilor!) sunt compuse Scrisorile provinciale (1976), fixate, estetic, intr-un spa\iu indecis: eseul, pseudoreportajul (fic\iunea care i=i cauta realitatea!) =i nara\iunea propriu-zisa. Formula deschisa, mobila, cu „introduceri ocolite“ =i digresiuni interioare care, in loc sa lamu reasca, aproximeaza obiectul. Tehnica subtila, data pe fa\a intr un paragraf al car\ii. „Pacatul meu este ca nu =tiu sa povestesc lucruri exacte, raportate strict la metrul patrat, nu ma atrage dec`t partea nevizibila a lucrurilor int`mplate, =i pe acestea pornesc me reu sa le spun pe scurt =i, daca par banale, vina nu poate fi dec`t a mea, fiindca, altfel, eu le-am socotit hotar`toare, din moment ce mi-au ramas in minte =i continuu sa indraznesc sa le spun altora.“
Pacatul impreciziei este insa virtutea acestei literaturi lente, programatic anacronica. „Scuza“ fa\a de cititor intra in protocol, umilin\a este fereastra prin care patrunde ironia povestitorului.
Faptul ca naratorul este un provincial nu cred sa aiba vreo
insemnatate, nu alta, in orice caz, dec`t aceea pe care o =tim: conven\ia strainului care, intr`nd in alt univers moral =i afect`nd nepriceperea, barbaria propriilor moravuri, judeca aspru moravu rile altora. Provincialul lui +tefan Banulescu are =i nu are acest complex (fabricat), el relateaza int`mplari din urbea lui =i, cel dint`i, se indoie=te de realitatea lor: „toate acestea sunt false. Nu s-a int`mplat nimic din toate astea.“ El creeaza un personaj (pe sine), o situa\ie epica, apoi pune in fa\a lor un semn de intrebare.
Traie=te, cu alte vorbe, o criza de identitate, cum sugereaza =i doua excelente nara\iuni (Un viscol de altadata =i Un alt colonel Chabert), cele mai importante din volum. O criza a propriei identita\i =i o imposibilitate de stap`nire (identificare) a obiectului literar.
Sentiment modern, viziune acut relativista, ingenios introduse intr un discurs vechi ca stil, nou, actual ca problematica. Exista doua personaje fictive (naratorul — cel ce trimite scrisorile, un moralist care face fara sa =tie proza, =i autorul, — cel ce prime=te epistolele
=i le judeca) =i alt r`nd de personaje care traiesc in relatarile celor dint`i. Distan\a dintre narator =i autor este mica =i neesen\iala.
De la un punct ei se identifica in simbolul, dealtfel vizibil, al
„p`rlitului de nuvelist“ care se \ine de pulpana scriitorilor vechi
=i persevereaza intr-un gen ignorat de contemporani.
Cu aceasta figura\ie, Scrisorile vorbesc despre temele curente ale eseisticii actuale: critica literara, gloria artistica, frivolitatea moderna, despre stilul pl`ns =i stilul confuz, amestec`nd via\a cu literatura. Un profesor cade in transa mistica explic`nd teoria capodoperei a dlui Mihail Dragomirescu =i, relat`nd cazul, narato rul sugereaza posibilitatea unui sublim in ridicol. Monologul capo doperei este comparat cu Monologul lui Hamlet =i, spirit fin, proza torul nu ingroa=a prea mult caricatura. Sn comedia atroce a auto matismelor verbale exista o nota de inefabil.
Scopul acestor mici eseuri morale este sa deseneze o mentali tate =i o psihologie pornind de la o idee generala. No\iunea de inefabil duce, prin explicitare, la un portret moral (abstrasul, hime ricul provincial), apoi portretul mai este o data tremurat pentru a sugera inconsisten\a, vidul interior. Teoria identita\ii („ideea Chabert), scoasa din proza lui Balzac, da na=tere la o nara\iune fantastica in stilul lui Mircea Eliade din La \iganci =i Douasprezece mii de capete de vite. Povestirea este anticipata de o discu\ie in jurul unui model literar, dupa care urmeaza momentul ilustrativ („iata cum a fost“), mai amplu =i mai interesant dec`t cel dint`i. Sn Dropia, fantasticul reie=ea din modificarea (ambiguitatea) perspectivei spa\iale, in Un alt colonel Chabert =i Un viscol de altadata fantasticul apare in golul ce se deschide intre doua planuri temporale.
Snsa proza fantastica a lui Banulescu nu tradeaza spiritul moralist al car\ii, nu renun\a la studiul psihologiei. Tema identi ficarii este dublata de o tema a inconsisten\ei morale. Un marunt slujba=, obi=nuit sa faca totul in casa =i sa dispara oportun din calea celorlal\i („un om lipsa“), descopera intr-o zi ca traie=te, la propriu, nu numai la figurat, intr-o lume necunoscuta. Are in buzu nar o cheie pe care n-o folose=te, iar c`nd, din capriciu, incearca sa descuie singur u=a casei sale, constata ca cheia nu se potrive=te.
Privind de jos terasa apartamentului, observa un individ necu noscut =i, alaturi de el, pe doamna Serafis, care murise demult
(scena din literatura de groaza!). Plecat in deplasare mai mult timp, are surpriza la intoarcere sa descopere ca familia lui dispa ruse. El insu=i pare tuturor un necunoscut. Harnicul, docilul func \ionar a devenit un mizerabil colonel Chabert =i cel dint`i care se resemneaza in noua identitate este chiar el: „(Ierta\i-ma... s-a b`lb`it omul cu cheia universala — nu sta aici colon... nu e aici casa Chabert?“, sau cam a=a ceva a intrebat el. Doamna Serafis, revenindu-=i pu\in, a raspuns: „Vai, domnule, c`t m-a\i speriat!
Nu e aici casa... S-au mutat de aproape o luna. Acum locuiesc eu la adresa asta. A venit =i o telegrama, dar“... Chabertul nostru s-a
inclinat, „... regret, doamna, neplacutul incident“, a cobor`t lini=tit scarile =i, ajuns in strada, fara sa vrea, =i-a aruncat pentru ultima oara privirile spre fosta lui terasa. Acolo, doamna Serafis potrivea ni=te cupe cu flori albe pe bordura grilajului, iar o alta femeie, de la etajul unei cladiri apropiate, a intrebat-o „cine era omul care...“ „era“...
=i doamna Serafis i-a raspuns celeilalte cine era omul. Iar cealalta a remarcat fara chef, in timp ce inchidea fereastra: „A, el era, care =i-a abandonat familia sau cam a=a ceva. +i cu el, =i fara el, ai lui... Parca ar fi mort. Mai bine l-ar da in judecata, sa se termine odata cu el“.
Prozatorul mai aduce un caz de pierdere a identita\ii, dar in alt sens: ascunderea, fuga de propria identitate. Procedeul a fost folosit de al\ii intr-o serie de povestiri in care scenariul ini\iatic este mai pregnant. Banulescu il reia, d`ndu-i alt sens, in Cartea milionarului. Dealtfel, c`teva personaje, simboluri, int`mplari, referiri la o geografie spirituala specifica (Insula cailor, Topome tristul, Metopolis, Cetatea de l`na, croitorul Polidor din Omnibuzul lui Bismarck etc.) reapar in roman.
Scrisorile provinciale anticipeaza Cartea milionarului, fac`nd trecerea de la proza de tip arhetipal (Iarna barba\ilor) la o proza realist-livresca. Unele scrieri sunt mai vechi (Haimanalele Ploie=ti
— Mizil— Bucure=ti, Realitatea in cautarea fic\iunii) =i in ele vorbe=te direct autorul. Stilul este =i aici ironic, discret. Reportajul
intoarce, in fapt, pe dos rela\ia cunoscuta dintre tip (personaj) =i prototip. Zacharia Antinescu iese spectaculos, in viziunea lui
Banulescu, din caricatura caragialiana, retorica sa are o nota de inefabil. Medita\iile de Anul Nou ating, prin patetismul, naivitatea
=i grotescul lor total, sublimul. Nu este vorba de obi=nuita reabili tare a unei tipologii, ci de privirea din interior a caricaturii, de latura profund omeneasca a ridicolului. Vanitatea vazuta ca o suferin\a, impostura ca o dramatica aventura. Reportajul (reconstituirea) este pe cale sa transforme jocul verbal in studiu psihologic: studiul unei psihologii compromise, observarea unei tipologii calomniate.
Dar sa ne intoarcem la tema identita\ii, vazuta in Scrisori provinciale din direc\ia literaturii. Prozatorul face inca o data dovada ca via\a imita literatura, lectura poate fi o sursa a fic\iunii epice. Banulescu se indeparteaza =i aici de scriitorii vechi pentru care rela\ia via\a—arta este, in ordinea citata, sacra. Sn nara\iunea
Un viscol de altadata el pleaca de la o metafora comuna pentru a ajunge, printr-o ingenioasa substituire, la o proza aproape ini\iati ca. Modelul este tot Mircea Eliade, cu deosebirea ca tehnica hiero faniilor este simplificata, iar disonan\a dintre planurile temporale nu mai are in spatele ei o justificare magica. Faptele ram`n in zona verosimilului, dar in doua registre diferite. Naratorul (perso najul povestirii) prime=te luni, la ora =ase fara zece precis, pe o vreme de viscol cumplit, vizita unui necunoscut care se da drept fratele sau mai mic. Deschidere cunoscuta in literatura fantastica: penetra\ia unui strain intr-un univers normal de via\a. Prima violentare a normalita\ii, prima discordan\a intre planurile tempo rale: „Cum sa fii fratele meu mai mic? Fratele meu mai mic abia a ie=it adineauri din odaie, s-a dus sa aduca de afara din curte un bra\ de lemne, intr-adevar a ie=it cu o =uba ca asta pe umeri, dar tu nu e=ti fratele meu mai mic“. „Ba da. Eu sunt fratele tau mai mic, am ie=it din odaia asta pe u=a ca sa aduc de afara din curte un bra\ de lemne, dar n-am ie=it adineauri cum spui, ci luni dupa amiaza, c`nd abia incepuse viscolul“. „Ei drace — i-am zis — =i acum nu e luni dupa-amiaza!“. „Nu. E vineri in zori — mi-a raspuns strainul, care inca mi se parea ca e strain =i ca mi se da drept frate in mod necuvenit — e vineri in zori — a repetat el — am ie=it intr-adevar luni dupa-amiaza pe u=a, dar in loc sa ma duc spre stiva de lemne din curte, auzind in strada ni=te tropote curioase amestecate cu voci de femei =i de barba\i, m-am indreptat spre strada, m-am luat dupa tropote, am ratacit, ce a urmat =i ce a fost e greu =i mi-e ru=ine sa-\i spun, in sf`r=it, iata-ma din nou acasa, de=i abia am putut veni inapoi, abia azi, vineri in zori.“
Scenariul se complica de aici inainte intr-un sens previzibil: ie=it din casa sa aduca lemne, naratorul (personajul care reprezinta
=i apara ordinea normalita\ii) afla, la intoarcere, pe fratele mai mare in locul fratelui mai mic, plecat sa caute pe cel disparut mai multe zile. O noua substituire =i o rasturnare imperceptibila a cronologiei reale: de la o ie=ire la alta trecusera, in fapt, c`teva zile, timpul incepe sa-=i schimbe ritmul =i, odata cu el, se schimba
=i rela\iile dintre lucruri. Sntrebarea finala: „+i acum ce zi poate fi?“ ram`ne fara raspuns. Ne=tiin\a ocrote=te aici fantasticul.
* * *
Faptul ca +tefan Banulescu trece de la nuvela la roman, urm`nd astfel drumul prozatorilor din genera\ia sa, era oarecum previzibil: multe din nara\iunile incluse in volumul Iarna barba\ilor concen treaza materia unor romane, =i printre ele sunt chiar c`teva (Masa cu oglinzi) care lasa impresia unor fragmente dintr-o cronica rom`neasca intinsa. Studiul psihologiei provinciale pare a preocu pa in chip special pe prozator. Romanul de acum (Cartea miliona rului, Editura „Eminescu“, 1977) face parte dintr-o serie de patru car\i care, daca judecam dupa prima, inten\ioneaza sa fie cronica ampla a unui \inut imaginar. +tefan Banulescu ambi\ioneaza sa fie, dupa exemplul unui cunoscut scriitor american, unicul lui proprietar. Ambi\ie veche =i frumoasa, sa speram ca prozatorul va avea energia =i voin\a s-o duca p`na la capat. Scriitorul rom`n proiecteaza, de regula, construc\ii epice grandioase =i, tot de regula, le abandoneaza dintr-o pricina sau alta. Sadoveanu este singurul, deocamdata, care =i-a scris p`na la sf`r=it opera. Cei mai mul\i s-au mul\umit sa publice doar car\i (fragmente) dintr-o epopee neterminata. Cartea de la Metopolis, prima secven\a, este cronica meticuloasa a unei lumi imaginare =i, indiferent de ceea ce va scrie mai departe autorul, cronica este de o frapanta originalitate. Ea compune o lume mitica, pastr`nd toate aparen\ele realita\ii. Metopolisul este simbolul unei civiliza\ii in asfin\it
(civiliza\ia pietrelor), in vecinatatea =i concuren\a unui alt \inut mai vital (Dicomesia) =i al unei civiliza\ii in expansiune (civiliza\ia cailor). La int`lnirea dintre ele, agonizeaza un t`rg mizerabil ce sta pe o comoara ne=tiuta: marmura ro=ie. |inutul imaginar al lui Banulescu mai cuprinde: Cetatea de l`na, Insula Cailor, Ora=ul
Mavrocordat =i, deocamdata prin referin\e indirecte, geografia fabuloasa a Dicomesiei. Fiind vorba de un mare fluviu, de bal\i =i de insule populate de cai, de crescatori de oi =i de negustori de l`na, de comersan\i marun\i =i de societa\i mixte, de pe\itul fetelor prin rapire din fuga cailor =i de alte obiceiuri crude =i colorate, g`ndul ne duce spre geografia reala a bal\ii dunarene. Metopolisul poate fi Calara=iul sau oricare alt ora= din partea inferioara a fluviului. Faptul nu are, dealtfel, nici o insemnatate. Snsemnatate are doar for\a epica a descrierii =i, din acest punct de vedere,
Metopolisul lui Banulescu este un spa\iu real (prin autenticitatea literara) =i ireal, totodata, prin mi=carea inceata a vie\ii. Stilul epic contribuie, negre=it, la crearea acestei atmosfere de irealitate
in realitate. „O poveste foarte intortocheata“, zice Milionarul
(naratorul) despre una din sutele de int`mplari stranii care strabat acest spa\iu crepuscular. Este, voit, stilul romanului: stil lene=, aluziv, ceremonios, intr-o cronologie rupta, stilul am`narii (am zice). +tim de la marele Mateiu ca o poveste, ca sa fie frumoasa, trebuie ocrotita, ocrotindu-i, in primul r`nd, misterul. Sn Cartea milionarului aceasta tehnica este generalizata. Adevarul despre personajele =i int`mplarile din primele pagini il aflam abia (=i atunci numai pe jumatate) la sf`r=itul romanului. Un exemplu:
Iapa-Ro=ie, o femeie teribila, venita din Maramure=, negustoreasa apriga, cu o istorie obscura in spate. Istoria se lamure=te (=i se nelamure=te) mult mai t`rziu: comersanta posesiva era, in fapt, din Metopolis, crescuse in auraria unei alte femei ciudate, Fibula,
=i avusese o cariera erotica scandaloasa. Cu sim\urile potolite, ea revine la Metopolis =i se dedica, alaturi de un fost pu=caria=, Glad, comer\ului cu lum`nari din seu de oaie. Istoria precede, aici, preistoria personajului.
Tehnica, inca o data, complicata, cu efectul de a potoli ritmurile povestirii =i de a estompa dramatismul faptelor. Cartea este scrisa, cu toate acestea, la persoana int`i, lucru rar intr-un roman a carui ac\iune se petrece intr-un timp indeterminat =i intr-un \inut apropiat de mituri. Ea incepe prin patrunderea unui necunoscut
(numit mai t`rziu generalul Glad), inso\it de o roata de car, in muribundul Metopolis. Deschidere neobi=nuita pentru un roman ce se pregate=te, in fapt, sa faca nu istoria propriu-zis a necunoscu tului individ, ci istoria unui ora=. Ascensiunea sociala a lui Glad reprezinta, ca =i aceea a femeii cu care se inso\e=te, Iapa-Ro=ie, un fir secundar. Snsa un fir simbolic, pentru ca intr-o localitate uitata de istorie =i o lume ce se pregate=te sa moara, patrund ni=te energii tinere, balzaciene. Nu este fara semnifica\ie faptul ca acela=i individ cu infa\i=are mizerabila la inceputul car\ii, Glad, acapareaza Metopolisul =i-i cerceteaza, cu inver=unare, marun taiele pentru a da de firul comorii ascunse. O prima sugestie a car\ii lui Banulescu: \inutul acesta imbatr`nit este asaltat de peste tot de energii acaparatoare. Glad, Iapa-Ro=ie, W.W. Bazacopol,
Havaet reprezinta lumea noua, lumea banului, care se pregate=te sa inghita =i sa distruga o lume veche. Iar atunci c`nd nu reu=e=te
(cazul lui Havaet) incearca sa i se substituie.
Extraordinar de fina in Cartea milionarului sugestia acestei deposedari! Snsa p`na sa ajungem la in\elegerea ei, dam peste un numar de istorii (int`mplari) reale sau inchipuite, care ins`ngera acest spa\iu mitic. Este greu de deta=at una dintre ele, toate la un loc dau impresia, repet, de lume cu s`ngele incetinit, lume de
Bizan\, intr-un asfin\it fara glorie. Amanuntul ca boga\ia ei se afla
in subsolul ora=ului poate sa fie sugestiv. For\a =i slabiciunea aces tei umanita\i pestri\e, obosite, stau in marea ei vechime, cu alte vorbe: in substratul ei mitic. Pe acesta vor sa-l cumpere ni=te indi vizi de extrac\ie mai noua, ca Havaet sau Bazacopol, odata cu acapararea boga\iilor reale ale subsolului. Exista in Cartea de la
Metopolis o scena de-a dreptul gogoliana: aceea in care ni=te negustori intreprinzatori cumpara gospodariile vechi de pe dealul lui Feisal, cumpar`nd totodata =i sufletele ce le locuiesc. „Nego\ul de ani“ este prosper, batr`nele mor repede =i negustorii de l`na ajung proprietarii unor a=ezari ce ascund boga\ii fabuloase.
Sn aceasta atmosfera de timp st`rvit asupra caruia se reped energii lacome se prefigureaza o tipologie de o remarcabila originalitate. Legea ei este bizareria =i misterul. Via\a curge dincolo de perdeaua groasa a tainei. Cronica faptelor trece totdeauna prin povestire, iar povestirea modifica =i indeparteaza. Romanul lui
Banulescu se petrece la un timp trecut neincheiat sau la un viitor al trecutului. Personajul numit Milionarul, din pricina imagina\iei lui febrile, poveste=te ce =tie =i, mai ales, ceea ce aude. +i nu at`t faptele, c`t legendele lor. C`nd, in fine, in nara\iune patrunde un martor direct al evenimentelor (generalul Marosin), atunci unele fire ale nara\iunii se dezleaga, dar nu in totalitate, pentru ca martorul apar\ine =i el acestei lumi curioase care se traveste=te mereu prin legenda. Legenda incepe cu schimbarea numelor. Nici un individ din Metopolis nu-=i poarta numele propriu. El prime=te o porecla, =i porecla (zice Milionarul, cronicarul Metopolisului)
innobileaza un destin. Ca sa se numeasca generalul Glad, pu= caria=ul din nordul \arii a=teapta c`teva luni =i lucreaza ca un disperat, noaptea, la iazurile generalului Marosin, p`na i=i cumpa ra un costum vechi de militar. Un copil zanatic traie=te pe Insula
Cailor =i i se atribuie titlul de rege al nenoroci\ilor (Constantin
Pierdutul I-ul). Iapa-Ro=ie este, in inten\ia prozatorului, un geniu al femeii analfabete de tip bizantin, adica ascuns, subtil, in=elator.
Oribila porecla ii vine de la parul ro=cat =i de la izbucnirea nebuna a sim\urilor ei, in tinere\e. Un bizantinolog reputat, Filip Lasca reanu, devine, in limbajul mitizant al metopolisienilor =i al dico mesienilor, Teologul, Umilitul. Banalul Emil Ionescu i=i adauga sin gur numele de Havaet, apoi de Lascareanu =i, cu inten\ii subver sive, de Emil Umilitul, voind, astfel, sa-=i asume un mare mit.
Toate personajele lui Banulescu dau impresia ca se mi=ca in alt timp (timp imaginar) traind sub o onomastica de imprumut.
Mitizarea incepe printr-o mistificare. Metopolisienii au origini obscure =i s`nge amestecat. Armeanul Aram Telguran, proprietarul unei cafenele pustii, se trage din neamul biblic al lui Ham, cel care iscode=te sufletele oamenilor. Snt`lnind pe t`nara Iapa-Ro=ie,
i=i ridica m`inile spre cer =i zice cu glas profetic: „O, Doamne, ce
imparateasa a venit pe ghea\a in fa\a cafenelei nefericitului Aram
Telguran, care n-a mai vazut o imparateasa at`t de inalta =i de sprintena in via\a lui de armean, inca dinainte de Christos, de pe timpul lui Seleucos I Sn\eleptul. Aburul narilor ei de caprioara se face zapada in jur, a=a cum herminele se nasc din rasuflarea calda prin ierni a lacurilor armene=ti Van =i Sevan. Ma inchin \ie,
imparateasa de purpura, vino spre mine sau ingaduie-mi sa cobor eu spre tine, ca sa ma simt cum ma inal\ smerindu-ma =i inal\`ndu ma odata cu tine, sa nu-\i ajung dec`t la boturile ghetelor tale de soare =i sa le sarut umilit, a=a cum sarut pulberea pe care calc de c`nd m-am nascut.“
Nebunia biblica a lui Aram nu este singulara. Sn Cartea de la
Metopolis indivizii au doua vie\i, intre care cea profunda este mereu ascunsa. Ea este cunoscuta doar printr-un =ir de istorii fabuloase. Fibula Serafis este proprietara unui atelier de aurarie, dupa ce a incercat alte meserii, c`t se poate de burgheze. Femeia care transforma monedele vechi in banale obiecte decorative este
insa o intelectuala subtila, trecuta prin marile universita\i ale
Europei. Nepoata a marelui bizantinolog Filip Lascareanu-Umilitul, ea exercita, la Metopolis, o profesiune de nein\eles pentru condi\ia ei spirituala: distruge inestimabilele monede, semnele unei vechi civiliza\ii. Fibula vrea, altfel zis, sa degradeze semnele istoriei, sa
indeparteze din preajma ei emblemele. Fibula are, ca femeie, o via\a secreta teribila. Ea a iubit pe generalul Marosin (martorul unei lumi ce se stinge), a conceput, apoi, cu un norvegian, =i fructul acestei aventuri se cheama Iceberga, numita astfel din cauza dispre\ului ei fa\a de barba\i. Aceea=i Fibula a trait la Viena
in casa unchiului ei, Umilitul, =i unchiul are pentru ea o pasiune constanta. Snsa nepoata, prin meseria pe care o exercita, distruge, ridiculizeaza =tiin\a savantului. De unde vine at`ta inver=unare la o femeie, totu=i, cultivata? Romancierul nu spune. Secretul prozei lui Banulescu este sa nu expliciteze actele eroilor. „Aburul de poveste sacra“ plute=te nu numai deasupra acestei geografii imaginare, scoase doar pe jumatate dintr-o istorie pierduta, ci =i peste faptele interioare ale indivizilor.
Un caz de mit decazut =i remitizat sugereaza personajul (absent din carte) Filip-Umilitul. Figura simbolica, de inva\at ie=it din spa\iul dicomesian (spa\iul c`mpiei eterne) revendicat de mai multe ceta\i. Reintors la batr`ne\e in c`mpia Dicomesiei, unde se nascuse, teologul este rapit, sechestrat, iara=i rapit, p`na ce i se pierde urma. Metopolisienii, locuitorii din ora=ul Mavrocordat, oamenii din c`mpie se bat pentru a pune m`na pe acest batr`n neputincios. Lupta este, desigur, simbolica. Metopolisienii, oameni de adunatura, in majoritate straini, vor sa-=i insu=easca o spiritua litate locala =i sa se substituie, astfel, unei civiliza\ii mai vechi =i mai viguroase. Formele =i ad`ncimea acestei batalii le vom cunoa=te, probabil, in car\ile ulterioare. Snca de pe acum putem
insa observa ca simpatia prozatorului merge spre oamenii =i mitu rile c`mpiei. Dicomesienii au un cod moral, ei formeaza „osul
\arii“. C`nd Emil Havaet vrea sa ia locul lui Filip-Umilitul, retra g`ndu-se din afaceri =i traind ca un inva\at in lumea car\ilor, apare un dicomesian, +tefan, nepotul adevarat al Teologului, =i destrama legenda pe cale sa se formeze: „Ce face\i aici, nenoroci\ilor“, striga el, nemul\umit ca oamenii unei istorii recente vor sa puna m`na pe o spiritualitate veche.
Cartea milionarului se organizeaza, astfel, in subtext intr-o parabola a civiliza\iilor ce se confrunta in aceasta zona geografica.
Faptele narate de ea se prelungesc in mit, existen\a trece in utopie
(utopie livresca), istoria i=i pierde determinarile reale. Unele aspecte (cum este acela despre via\a cailor parasi\i in insula =i invazia lor asupra Metopolisului!) sunt pur fantastice =i, povestite
in chipul celui mai riguros realism, tulbura =i din aceasta direc\ie atmosfera stilistica a car\ii. Stil, inca o data, incet, elaborat, stil stins, „artificial“ (artistic), frumos, menit sa int`rzie mi=carea epica
=i sa impinga faptele in acel inexistent viitor al trecutului. Celui ce accepta acest limbaj epic, experien\a lui +tefan Banulescu ii pare esen\iala; el a scris un roman puternic, un roman mitic, de o remarcabila originalitate.