George Calinescu s-a nascut in Bucuresti, la 19 iunie 1899. Dupa ce o parte din copilarie si-a petrecut-o la Iasi, la Bucuresti a terminat scoala elementara, liceul si a urmat cursurile universitare. Licentiat, in 1923, in litere si filozofie, a facut, pana in 1927 studii superioare la Roma in cadrul scolii romane conduse de Vasile Parvan. In acest interval G. Calinescu a intreprins laborioase cercetari in arhive, din care aveau sa rezulte 2 volume in limba italiana despre propaganda catolica in Tarile Romanesti, aparute respectiv, in 1925 si 1930. Dupa inapoierea in tara, scriitorul a fost un timp profesor secundar in Timisoara, apoi profesor de limba italiana si franceza la liceul „Gheorghe Sincai” din Capitala. G. Calinescu a debutat in revista „Roma” unde, incepand sin 1924, a publicat studii si articole despre diferiti scriitori italieni. In 1926 ii aparea in „Universul Literar”, condus de Perpessicius, prima poezie. Intors de la studii, G Calinescu avea sa desfasoare o activitate publicistica prodigioasa, colaborand sustinut la numeroase periodice de cultura si mai ales la „Adevarul literar si artistic” unde a detinut ani in sir cronica literara si unde publica, de asemenea, sub pseudonimul Aristarc, o rubrica intitulata Cronica mizantropului. A intemeiat si condus publicatii proprii: „Sinteza” in 1927, „Capricorn”, in 1930, „Jurnalul literar” in 1939. In 1933, G. Calinescu a preluat, alaturi de Mihai D. Ralea, conducerea revistei „Viata Romaneasca”, pastrata pana in anul urmator. k1e18ek
Aparitia in 1932 a Vietii lui Mihai Eminescu l-a consacrat pe G. Calinescu istoric literar. Apreciind cartea drept „monumentul cel mai impunator ce s-a ridicat pana astazi lui Eminescu”, G. Ibraileanu remarca meritul autorului de a fi luminat personaliatea eminesciana in toate aspectele ei, realizand o boigrafie stiintifica ce „te incanta ca o opera de arta”, o „opera de creatie” care il aseaza pe autorul ei printre „scriitori cei mai artisti ai nostri”. Vietii lui Mihai Eminescu i-au urmat cinci volume de exegeza consacrate operei celui mai mare poet roman. Opera lui Mihai Eminescu constituie cea mai ampla cercetare de pana astazi asupra creatiei eminesciene in ansamblul ei, Calinescu valorificand pentru intaia oara in mod stiintific si comoara pe care o reprezinta manuscrisele postume.
In 1938, Viata lui Ion Creanga afirma nu numai insusirile cercetatorului, dar si marele sau talent de creator epic si de portretist. Dealtfel, in acelas an, 1938, scriitorul publica Enigma Otiliei, al doilea roman al sau; cel dintai, Cartea Nunti aparuse in 1933.
Luandu-si in 1937 doctoratul in litere si filozofie, G. Calinescu a fost numit conferentiar de estetica si critica literara la Universitatea din Iasi. Unele dintre prelegerile sale aveau sa formeze cuprinsului volumului Principii de estetica(1939), in care, in prima carte, Curs de poezie, sunt analizate o seama de aspecte ale liricii moderne europene, iar in cea de-a doua, Tehnica istoriei si criticii literare, este expusa conceptia autorului despre natura si principile directoare ale actiuni de cercetare si interpretare a fenomenului literar. Alte prelegeri au constituit punctul de plecare al multor capitole din Istoria literaturi romane de la origini pana in prezent , cea dintai opera de istorie literara care considera din punct de vedere estetic literatura romana di ntoate timpurile.
Calauzit de convingeri democratice si progresive, Calinescu a luat pozitie inca din anii celui de-al patrulea deceniu impotriva reactionarismului propagat de ideologia si literatura gandiristica, apoi s-a ridicat curajos impotriva fascismului, condamnand masurile condamnand masurile de innabusire a drepturilor si libertatiilor, atragandu-si astfel fulgerele celor ce sprijineau politica de fascizare si care aveau sa sustina in timpul celui de-al doilea razboi mondial dictatura militaro-fascista. In „Jurnalul Literar”, revista infiintata la Iasi, s-au publicat numeroase articole de pretuire a marilor valori spirituale romanesti si straine, fiind totodata publicatia spre care s-au indreptat tinerele talente in ani 1939-1940. In anii razboiului, Calinescu a colaborat cu articole de inalta pozitie intelectuala la revista „Vremea”, alaturi de alti intelectuali romani democrati si a publicat „mitul mongol” Sun mod de a pleda pentru perenitatea actiunilor de intelepciune politica si de pretuire a muncii poporului. Angajat in lupta patriotica, G. Calinescu a colaborat si la „Romania libera” ziar al fortelor patriotice conduse de partid, aparand in ilegalitate.
Dupa 23 august 1944, a dus o necontenita lupta pe taram publicistic, intai ca director al ziarului „Tribuna poporului”, apoi al ziarului „Natiunea”, in care pe langa problemele de ordin social-politic, a acordat o deosebita atentie celor culturale si literare. In 1945 -; 1946, Calinescu se gaseste de asemenea, in fruntea saptamanalului de cultura „Lumea”, din septembrie 1946 numarandu-se printre cei mai activi colaboratori ai noii serii din „Contemporanul”. In decursul anilor urmatori, ca director al Institutului de istorie literara si folclor, va pune bazele trainice ale acestui organism de cercetare in al carui buletin se vor publica numeroase materiale documentare si de sinteza, printre care el insusi dand studiul consacrat Culturii lui Eminescu.
Coordonator general al comitetului de elaborare a marelui tratat academic al Istoriei literaturii romane, in 5 volume, Calinescu a organizat si a calauzit vastul colectiv instituit pentru aceasta lucrare, din care, inainte de moartea sa a vazut lumina tiparului vol. I ,cel de-al doilea aparand in in 1968. Colaborator permanent, din 1955 pana la sfarsitul vietii, la „Contemporanul”, cu rubrica Cronica optimistului, deputat in Marea Adunare Nationala, stralucit membru al academiei si mentor al catedrei de Istoria literaturii romane a Universitatii Bucuresti, G. Calinescu a contribuit prin prodigioasa lui activitate la prestigiul tot mai inalt al culturii Romaniei socialiste, pentru edificarea careia s-a daruit totdeauna generos si efervescent.
Bibliografia calinesciana sporeste dupa 1944 prin numeroase volume, scriitorul continuand a fi prezent in toate genurile literare. In 1945 publica un compendiu al Istoriei literaturii romane, in 1946, volumulcu caracter eseistic Impresii asupra literaturii spaniole, in 1959, o monografie, Nicolae Filimon in 1962, o alta, Gr. M. Alexandrescu, carora li se vor adauga Estetica basmului , Vasile Alexandri, Scriitori straini etc. Creatia epica se imbogateste cu doua noi romane, Bietul Ioanide si Scrinul negru, cea lirica ilustrata in trecut de placheta Poezii, cu volumul Lauda lucrurilor, iar cea dramatica cu piesele grupate in 1965 in volumul Teatru. La acestea se adauga 2 carti de reportaj, culegerea Cronicile optimismului din vasta activitate publicistica mai aparand in 1968 volumul Ulysse.
George Calinescu a incetat din viata la 12 martie 1965.