D-l Goe este personajul principal din schita cu acelasi nume de I.L. Caragile .Mereu in centrul atentiei,tanarului Goe i se face o prezentare nu prea elogioasa chiar la inceputul naratiunii:”ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta”. e3b5by
Neastamparul permanent este surprins de autor prin acel ”foarte impacient”, tonul de comanda si incruntarea fiind mai mult manifestari de obraznicie si orgoliu prostesc,decat demnitate si hotarare.
Tinuta vestimentara de “marinel”,“mariner” sau “marinal”este impecabila:”un fromos”costum de marinar,palarie de paie,cu inscriptia pe panglica “le Formidable”.
Datorita faptului ca i se permite,”procopsitul’ le insulta pe cele doua cucoane “vezi ca sunteti proaste amandoua?”iar ele in inconstienta lor,ii zambesc cu simpatie.
Vorbele lui mam-mare,printre saruturi si gesturi de alint:”n-a invatat toata lumea carte ca tine” sunt in totala contradictie cu remarca initiala a autorului:”ca sa nu mai ramaie repetent”.
Mititelul isi da arama pe fata odata cu suirea in tren:nu vrea sa intre in cupeu, se stramba,vorbeste urat.Cand ii zboara palaria din cap zbiara si urla batand din picior,ceea ce denota lipsuri mari in educatia lui.Obisnuit ca la cel mai nesemnificativ gest sau cerere sa sara cucoanele,iata ca trenul i se impotriveste.

Copilul rasfatat si”simtitor” este considerat o intruchipare a frumusetii si desteptatiunii,nemaiprididind cucoanele cu scuipatul impotriva deochiului.
Micul siretlic din interes pentru bucata de”ciucalata”starneste din nou replici admirative la adresa lui Goe:”cat e de destept!”,”ceva de speriat”.
Faptele lui nu sunt dezaprobate de nimeni,cucoanele il adora si ii arata acest lucru,iar Goe profita din plin de toata libertatea pe care o are.Dispare in orice moment,trage pana si semnalul de alarma ,iar fapta lui este acoperita.
Goe este un copil istet dar rasfatul iesit din comun,mediul nu prea intelectual in care se afla in compania “mamitelor”,permisivitatea excesiva,un tanar mediocru care incearca sa braveze ascunzandu-si apoi capul in poala lui mam-mare.
Caragiale ne prezinta acest personaj ca un prototip al unei clase sociale si constatam cu uimire si mai putina satisfactie ca “domni Goe “exista si astazi;costumul de “marinel” fiind inlocuit de blugi,geci si adidasi cu inscriptii amai putin frantuzesti si mai mult americane.