1.Cadrul natural s3q10qq
Alcatuiti o compunere despre mijloacele artistice de realizare a descrierii “padurii de argint”.
a…i Mihai Eminescu,poetul de geniu al literaturii romane,a marcat cultura nationala pana in zilele noastre si reprezinta modelul de perfectiune la care se raporteaza toti creatorii.
Temele liricii eminesciene sunt natura,folclorul,iubirea si istoria.Poetul a fost fascinat de tabloul naturii,dar si de bogatia literaturii populare pe care a cunoscut-o din plin, imbogatind-o cu noi semnificatii.Multe din capodoperele eminesciene pornesc de la motive folclorice cunoscute.”Luceafarul” are ca punct de plecare basmul “Fata din gradina de aur”.
Poemul “Calin (file din poveste)” publicat in 1876 prelucreaza motivul folcloric al zburatorului.In mentalitatea populara zburatorul este o fiinta supranaturala care naste in sufletul fetelor tinere primii fiori ai iubirii.Poemul are opt parti in care este infatisata dragostea unei fete de imparat pentru Calin, “zburatorul cu negre plete”.Alungata de la palat de catre tatal ei,tanara gaseste in codru un loc ocrotitor unde aduce pe lume un pui de print.Ultima parte a poemului prezinta descrierea “padurii de argint” ,in care vor avea loc nunta fetei de imparat cu Calin si nunta gazelor.
Cadrul natural in care se vor desfasura cele doua nunti nu este real,ci imaginar,visat.
Desi peisajul este nocturn,el se caracterizeaza prin claritate,prin abundenta si precizia detaliilor.
Pentru a ajunge in “padurea de argint” poetul trece “codrii de arama” ,la fel ca personajele din basme,care au de strabatut mai multe spatii pana ajung la cel ce le ofera punctul final al calatoriei lor.Padurea de argint este personificata si a patrunde in inima ei inseamna a te initia in taine adanci:
“De treci codrii de arama de departe vezi albiind
S-auzi mandra glasuire a padurii de argint”.
Batranetea padurii este sugerata de verbul la gerunziu “albind” dar si de epitetul “de argint”. Epitetul personificator “mandra” reda armonia locului. Culoarea dominanta a tabloului este albul stralucitor:”padure de argint’, “iarba pare de omat”, “izvoare licurind”, “bulgari fluizi”.Din loc in loc,albul dominant este pigmentat cu albastru:se pot distinge flori albastre personificate,caci ele “tremur ude” si “mii de fluturi mici albastri”.Natura intreaga pulseaza de viata, toate elementele ei fiind personificate.
“Pare ca si trunchii vecinici poarta suflete sub coaja
Ce suspina printre ramuri cu a glasului lor vraja”.
Izvoarele “trec cu harnici unde” si “suspina in flori molatic”. Tabloul este feeric, iar lumina lunii reflectata de apa este redata metaforic “in cuibar rotind de ape peste care luna zace”.
Imaginile auditive sunt estompate, murmurate, semnificativa in acest sens fiind repetitia verbului a suspina: “izvoarele suspina”, “trunchii suspina”.
Apele cad “in ropot dulce” si sporesc vraja peisajului. Precizia detaliilor poate fi observata si in imaginea “popoarelor de muste” ale caror “sarbatori murmuritoare” se armonizeaza cu ropotul dulce al apelor.
Nu lipsesc din descrierea padurii de argint senzatiile olfactive. Epitetul “tamaiet” reda mirosul de tamaie specific unui loc sacru, asa cum este padurea.
Atat imaginile vizuale ct si cele auditive sunt estompate, discrete, prinse parca in vraja somnului.
“Padurea de argint” se caracterizeaza prin neobisnuita frumusete si armonie si este o catedrala uriasa unde urmeaza sa se desavarseasca ceremonialul celor doua nunti.

2. Nunta lui Calin
Alcatuiti o compunere despre modalitati artistice de realizare a nuntii lui Calin cu fata de imparat.

In prezentarea nuntii lui Calin cu fata de imparat , elementul dominant este fabulos si maret. La nunta iau parte personaje din lumea basmului prezentate cu ajutorul enumeratiei:
“Caci din patru parti a lumii imparati si imparatese
Au venit ca sa serbeze nunta gingasei mirese
Feti-Frumosi cu par de aur, zmei cu solzii de otele
Cititorii cei de zodii si sagalnicul Pepele”.
Tonul specific atmosferei de nunta este redat de un adjectiv cu valoare de epitet la superlativ absolut: “faclii prea luminate”.
De la nunta nu putea lipsi socrul mare caruia poetul ii face un portret prin care se evidentiaza aerul important pe care il are:
“Iara craiul, socru mare, rezemat in jilt cu spata
El pe capu-i poarta mitra, si-i cu barba pieptanata
Tapan, drept cu schiptru-n mana, sade-n perine de puf
Si cu crengi il apar pagii de muscute si zaduf”.
Intreaga atentie se indreapta insa catre mireasa. Epitetele “gingasa” si “mladioasa” o infatiseaza pe fata de imparat ca pe o adevarata Ileana Cosanzeana, de o mare puritate si frumusete. Se observa aici silueta delicata, aproape imateriala a fetei;
“Il fosnea uscat pe frunze poala lunga-a albei rochii
Fata-i rosie ca marul, de noroc i-s umezi ochii
La pamnt mai ca ajunge al ei par de aur moale
Care-i cade peste brate, peste umerele goale
Astfel vine mladioasa, trupul ei frumos il poarta
Flori albastre are-n paru-i si o stea in frunte poarta”.
Emotia fetei de imparat este redata de comparatia “rosie ca marul”, iar sintagma “de noroci-s umezi ochii” construita prin inversiune se refera la soarta aparte sub care s-a nascut fata. Ea face parte dintre cei alesi, fiindca “o stea-n frunte poarta”. Un element semnificativ care ilustreaza legatura dintre om si natura sunt florile albastre care impodobesc atat padurea cat si parul de aur al fetei de imparat.
Ceremonialul nuntii va fi oficiat de soare si de luna, elemente ale cosmosului pe care poetul le personifica:
“Socrul roaga-n capul mesei sa pofteasca sa se puna
Nunul mare, mandrul soare si pe nuna, mandra luna”.
Atmosfera de buna dispozitie, de sarbatoare este sugerata si auditiv: “lin vioarele rasuna, iara cobza tine hangul”.
In prezentarea nuntii lui Calin cu fata de imparat, poetul se comporta ca un martor ocular si este interesat si de implicarea cititorului in aceasta ceremonie, fapt care reiese din folosirea repetata a interjectiei de adresare “iata” si a verbului “vezi” la persoana a doua singular.

3. Nunta gazelor
Modalitati artistice de realizare a nuntii gazelor

Doua propozitii interogative: “Dar ce zgomot se aude? Bazait ca de albine?”
Muta atentia cititorului de pe nunta imparateasca pe paienjenisul comparat cu un pod peste care “trece-n zgomot o multime de norod”. Nunta craiasca este dublata de nunta gazelor care constituie o versiune glumeata a celei dintai. Totul se repeta parca intr-o oglinda care micsoreaza. Daca in prezentarea nuntii lui Calin atmosfera era solemna, in prezentarea nuntii mirelui flutur cu mireasa viorica suntem intr-un mediu taranesc, popular. Nuntasii sunt prezentati in miscare, surprinsi in toiul unor activitati specifice pregatirii nuntii populare:
“Trec furnici ducand in gura de faina marii saci
Ca sa coaca pentru nunta si placinta si colaci
Si albinele aduc miere, aduc colb marunt de aur,
Ca cercei din el sa faca cariul care-i mester faur”.
Nu lipseste vornicelul, “un greierel”; “un bondar rotund in pantec” isi face simtita prezenta caci “somnoros pe nas ca popii glasuieste-ncet un cantec”. Mirele flutur are “mustata rasucita” si vine intr-o cojita de aluna, fiind urmat cu entuziasm de tot neamul sau:
“Fluturi multi, de multe neamuri, vin in urma lui in lant
Toti cu inime usoare, toti sagalnici si berbanti”.
Epitetele “usoare”, “sagalnici” , “berbanti” sunt sugestive in redarea bunei dispozitii care caracterizeaza acest eveniment.
Enumeratia “Vin tantarii, lautarii, gandaceii, carabusii” reda tabloul nuntasilor. Ca si la cealalta nunta, mireasa se caracterizeaza prin sfiala. Poetul o surprinde asteptandu-si mirele indaratul usii.
Intreaga natura freamata de buna dispozitie. Poetul surprinde insusirile umane ale gazelor, alegand din comportamentul lor gestul sau miscarea caracteristica ce le apropie de lumea noastra.
Comuniunea dintre cele doua nunti este redata in ultimele versuri. Greierul, “crainic sprinten”, intra in scena si din atitudinea sa, ca si din modul de adresare catre boieri, se desprinde buna dispozitie si amestecul de seriozitate si de familiaritate:
“Si pe masa imparateasca sare-un greier, crainic, sprinten
Ridicat in doua labe, s-a inclinat batand din pinteni;
El tuseste, isi incheie haina plina de sireturi:
- Sa iertati, boieri, ca nunta s-o pornim si noi alaturi”.
Nunta gazelor este prezentata cu mijloace dramatice. Poetul surprinde in mod gradat ritualul nuntii taranesti punand accent pe miscare, pe gesturi.
Paralelismul celor doua nunti din codru scoate in evidenta legatura dintre universul terestru si cel cosmic. Amandoua sunt guvernate de legi nescrise carora li se supun deopotriva fapturile imparatesti si gazele. Poetul pare a fi prezent la cele doua nunti si impartaseste bucuria si incantarea tuturor fapturilor.
In ultima parte a poemului “Calin (file din poveste)” Mihai Eminescu creeaza o atmosfera de basm, de vis, in care granitele dintre lumi sunt sterse si in care se realizeaza unitatea Universului sub puterea legilor nescrise urmate deopotriva de fiinte imparatesti, de gaze, de Luna, de Soare.