k9h8hc
Anton Pann (1797—1854) era din tagma psaltilor, priceputi in
“ifose” si “aghioase”, in “tereremuri” si “nenenale” sub semnul vestitu lui Cucuzel dela Durazzo. O mare parte din cartile lui sunt opere de specialitate: Axion, Cantari liturgice, Noul docsastar, Basul teoretic si practic, Kalofonicul etc. S-a ocupat insa, fiind si tipograf, cu prelucrarea de opere de colportaj: Cantari de stea, Inteleptul Archir cu nepotul sau
Anadan, Nasdravaniile lui Nastratin Hogea, Istoria lui Bertoldin, Noul
Erotocrit si altele. Cu pretentii de poet liric, Pann si-a adunat poeziile in Spitalul Amorului sau Cantatorul dorului, amestecandu-le cu productii straine. Aceste cantece de lume sunt vulgare si lamentoase:
Hotarat sunt or sa mor,
Or ca sa te am amor:
Ca din ceas ce te-am zarit
Mintile mi s-a zmintit...
Povestea vorbei e o falsa culegere folcloristica, intrucat Pann nu respecta autenticul taranesc, ci impestriteaza graiul popular cu cel cult, obtinand adesea un efect cromatic uluitor. Limbutia, darul sau de a versifica, nu fara a cauta greutatile, sunt extraordinare:
Eu nu iti zic alta decat sa stii cum ca
Dupa cum esti mare si vrednic de munca,
Cand te tocmesti cere sa-ti dea plata buna.
Un prim ton umoristic vine din usurinta cu totul mecanica cu care se versifica chestiuni curente, cu o repeziciune aforistica de natura bufonadei:
Sarea cand e umedoasa arata ploaie sau nor,
Iar cand este uscacioasa va fi timp dogoritor.
Cand nu arde focul bine si luminarea frumos
Sa fiti siguri ca ne vine de undeva un nor gros.
Orice copil ar rade azi cu hohote citind in Hristoitie sfaturi ce presupun o stare de animalitate superlativa:
Cand vei fi la adunare
Sau vorbesti cu oarecare,
Te pazeste foarte tare,
Ca nu din vreo rea dedare,
Sa-ti fie mainile ajunse
Spre partile cele ascunse,
Au sa te scarpini cu ele
Spre locurile acele,
Ca e lucrul de rusine
Si a fi nu se cuvine.
Cumulul de elemente constituie procedeul pictural, ca in “Istoria poamelor”, rasturnare masiva de fructe intr-o natura moarta:
Pe vestita Chitra, cap a fi o puse;
Rodia alese, cum si pe Lamaia,
Piersica, Naramza pentru treapta-ntaia;
Iar a doua treapta randui pe Parul
Cu Cireasa, Visina, Zarzara si Marul;
Iar pe supt acestia Coarna si pe Pruna
Cum si dopotriva Nuca si Aluna.
Pann facea “metafore”, antropomorfizand, cum e cazul in portretul cepei:
Cum simti aceasta Ceapa, totodata,
Cum e din natura foarte veninata,
Se-mbraca indata, iute, cu manie,
Douasprece haine puse de dimie,
Si camasi atatea albe, subtirele,
Imbracand binisul rosu peste ele,
Pieptena si barba-si alba si batrana,
Scuturand-o bine de pamant, tarana.
Metoda fundamentala este aglomerarea de sentinte, gramadirea aproape monstruoasa de aforisme pe o idee initiala si printr-o asociatie foarte larga, alinierea lor dupa un program ritmic, totdeauna cu efect burlesc:
Aideti sa vorbim degeaba
Ca tot n-avem nici o treaba,
Fiindca,

Gura nu cere chirie,
Poate vorbi orice fie.
De multe ori insa
Vorba, din vorba in vorba
Au ajuns si la cociorba.
S-atunci vine proverbul:
Vorba pe unde a iesit
Mai bine sa fi tusit.
Arta e clasica, indreptata spre observatia morala, de altfel cu mari indemanari tehnice (rime interioare, armonizare a colorilor tipatoare).
O galerie de “caractere” este alcatuita numai dintr-o combinatie obiectiva de proverbe si zicatori, plina de nuante invizibile, de o truculenta geniala. Iata tipul sintetic al indolentului:
Cand umbla prin poticele
Parca e luat din iele.
Umblarea-i e-ncovoiata
Ca la pisica plouata.
Te uiti la dansul si parca
Tot prin strachini goale calca.
La o treaba cand se scoala
Parca are oua-n poala.
Umbla parca treiera la maracini.
Pan-a se gati mireasa,
Ochii ginerelui iasa.
Cand te uiti la el si trece
Parca este in chiostece.
Pann are mestesugul mascariei fine, al amestecului savuros de mirosuri lingvistice tari. Portretul feciorului de imparat, fiu de tiganca, poate servi ca specimen:
Deci crescand baiatul mare,
Si-ntai si dupa-ntarcare,
Si de cand umbla ca broasca
Incepu sa se cunoasca:
“Ca este o floricica
Nasul care iti basica”;
“C-alta e mirosul floarei
S-alta este al putoarei”;
“Alt miros da floraria
S-alt miros da balaria”.
Astfel dar si copilasul,
Ce-l numea toti coconasul,
S-a vazut de varsta mica
C-o sa iasa o urzica,
Sau o floricea de laur,
Desi cheltuiau ei aur.
Dandu-l sa invete carte
S-a urma stiinti inalte
Ii era de surda toate,
Nu putea la cale scoate;
“Ca prostia din nascare
Niciodata leac nu are”;
Nu putea nimic sa-nvete
Nici din vorba, nici din bete;
Dar naravurile rele
Era eminent la ele;
Miseliile din lume
Le stia el toate-anume;
El stia sa-njure bine
Si cantece de rusine;
Invatase si la fluier,
Inca si din buza suier,
A se tavali-n gunoaie
S-a se juca cu noroaie.
Toate masinariile comediei sunt folosite, bineinteles cu materie aforistica, monologul, dialogul cu replici simetrice, jocurile de a parte, micile bufonerii de limbaj sau de mimica, Povestea vorbei fiind o comedie a cuvintelor pure si o comedie umana, facuta din observatii impersonale, surprinzatoare in totala lor lipsa de inedit.