b7v4vv
Simbolismul s-a nascut in mediile “nesanatoase”, fie la socialisti, cu proletari suferind de ftizie, traind in mahalale zdrobite de ploi, fie la aristocratii cu simturile delicate, sensibile la parfumul florilor si fragilitatea bibelourilor, la oamenii cu “nervi”, intr-un cuvant. De aceea proletarul Traian Demetrescu se apropie de pretiosul Macedonski.
Pana acum poezia fusese apasata de heinismul “Junimii” si germa nismul lui Cosbuc, Iosif, Chendi. Acum incepe sa se simta din nou influenta franceza. Revista care a militat sistematic pentru simbolism este Vieata noua a filologului Ovid Densusianu, caruia, in ciuda ingustimilor critice, trebuie sa i se recunoasca meritul unei largiri a constiintei estetice. Acesta intelegea arta ca un exercitiu pur, pe deasupra oricarei directii practice si ca o indeletnicire a unei elite, specializate in intruparea idealurilor inalte de cultura, nicidecum a simplei taranimi sanatoase. Avea notiunea de poezie pura de vreme ce repudia sentimentul. “Sentimentalismul e haina de teatru — s-o lasam actorilor vietei.” Densusianu a scris, in sprijinul “decadentis mului”, numeroase articole, despre Remy de Gourmont, Henry de

Régnier, Émile Verhaeren. Ca poet, sub pseudonimul Ervin, a compus poezii reci si echivoce.