Piesa O Scrisoare pierduta citita intial intr-o sedinta a societatii Junimea,a avut premiera pe 13 nov.1884 pe scena Teatrului National din Bucuresti. De atunci si pana astazi au avut loc nenumarate reprezentatii ale ei, date fiind valoarea ei artistica desavarsita dar si remarcabila , actualitate ce parca nega rastimpul de peste 100 de ani scursi intre Caragiale si lumea de azi.Conform definitiei, genul dramatic cuprinde opere literaredestinate spre a fi reprezentate pe scena.Fiind un gen mixt rezultat din fuziunea elementelor epice caracterizate prin obiectivitatea actului povestiriicu cele lirice marcate prin subiectivitate . Opera dramatica este creatia literara conceputa sub forma de dialog si uneori monolog , special pt. a fi reprezentata in fata unui public.Textul scris se constituie astfel intr-un suport verbal al spectacolului care insa devine un produs artistic independent.Caracteristile operei dramatice individualizeaza fata de cele epice sau lirice. Aastfel modul predominant de expunere este dialogul sau uneori monologul,curgerea acestora fiind intrerupta doar de indicatiile scenice ce conduc jocul actorilor.La acestea se adauga decorurile si costumele care grabesc integrarea spectatorului in atmosfera creata de opera dramatica.O piesa de teatru este intotdeauna structurata in acte a caror subdiviziune este scena .Scenele se delimiteaza in general prin plecarea sau intrarea unui personaj sau prin modificarea timpului si locului actiunii. In opera "O scrisoare pierduta" acte sunt in nr. de 4, primul avand 9 scene, al doilea 14,al treilea 7, ultimul 14. Unitatea dintre ele este sustinuta pe de o parte la nivelul subiectului , iar pe alta parte la nivelul personajeloer, totul intr-o arta desavarsita a compozitiei . j7d4dq
Personajele piesei "O scrisoare pierduta" , numeroase sunt de factura clasica, evoluand pe o dominanta de caracter.Stefan Tipatescu, prefectul judetului, este omului care detine puterea si uzeaza de ea in interes personal. Arogant si dispretuitor el tolereaza totusi pe cei de care se pote servi sau nu se da in laturi sa cumpere tacerea lui Catavencu folosind judetul ca pe mosia sa . Interesele politice ii dicteza prietenia cu trhanache , inima il face sclavul sotiei acestuia,Zoe.Zaharia Trahanache, venerabilul presedinte al nenumaratelor comitete si comisii, impiedicandu-aparent in ticuri verbale( ai putintica rabdare ) este de fapt un siret cap local de partid, care manevreaza politica pt. a-si sustine pozitia si privilegiile care i-au adus prosperitatea. Tine cu orice pret sa dea ascultare centrului, iar amicitia cu Tipatescu este rodul "enteresului". Aparent naiv el inchide ochii la relatia sotiei sale cui prefectul, exploatand-o in favoarea sa. Vigilent, cand interesele ii sunt periclitate , descopera la timp falsul comis de Catavencu si ii ofera el insusi lui Tipatescu o iesire , sugerandu-i faptul ca scrisoarea este o plstografie. Zoe Trahanache, unul din cele mai bine conturate personaje feminine ale lui Caragiale , are o personalitate puternica , fire dominatoare , ea stie ce rol joaca in politica judetului prin influenta avuta asupra sotului si amantului; in acelasi timp , aparentele, imagineaei publica , sunt de femeie onorabila. Desi de-a lungul piesei traieste stari sufletesti din cele mai diverse - disperare, bucurie, plans, ea nu se lasa niciodata prada slabiciunii si, plina de orgoliu, isi apara onoarea, respectabilitatea - chei spre mentinerea pozitiei sociale actuale pe care nu vrea sa o schimbe in ciuda propunerilor pasionale ale lui Tipatescu de a legifera legatura si de a fugi in lume. Nae Catavencu ne dezvaluie prin chiar numele pe care il poarta un demagog, o cata, persoana care nu spune nimic facand totusi risipa verbala.Avocat, proprietarul zziarului local de opozitie, Racnetul Carpatilor, el pune la cale o serie de intrigi care se vor finalizate prin alegerea autorului lor, parvenirea sa cu orice pret. Pentru a-si atinge scopurile e gata sa se alieze cu oricine il poate ajuta. De aceea, celelalte personaje au pareri diferite asupra lui, in functie de tabara in care se afla pe moment. Zoe il numeste 'misel' , apoi 'om cuminte' sau 'om practic'.Tipatescu il defineste drept mizerabil "canalie" impertinent. Trahanache , "misel", Farfuridi, "nifilist", Branzovenescu "moftolog", iar Prisanda , apropiindu-se cel mai mult de adevar, il categoriseste ca "mare pisicher". Etala un fals patriotism, el se autocaracterizeaza, dovedindu-se un incult , ipocrit,violent cand crede ca e in avantaj , lipsit de demnitati cand crede ca pierde. Dandanache e prostul ticalos; cu un prenume cu ecouri de epopee homerica, Agamemnon,deformatcaraghios apoi in Agamuta,Gagamita, el nu creeaza decat incurcaturi ,dandanale, necazuri.Luandu-l pe Tipatescu drept Trahanache da nastere la situatii penibile, dar ticalosia sa marturisita cu lejeritate, o depaseste pe cea a lui Catavencu fiindca el pastreaza scrisoarea prin care parvenise politicsi ajunsese a fi numit de la centru spre a fi ales cu scopul, evident de a o mai folosi si alta data. Prisanda este tipul slugarnic; si el la scara mai mica,isi urmareste propriile avantaje. Desi politistin slujba statului el este devotat celui aflat la putere,indiferent cine este acesta.Compromisurile, incalcarea legii sunt metodele lui de a face pe plac superiorilor sai si de a-si capata foloase materiale.Cetateanul turmentat il reprezinta pe omul de rand , cinstit, victima mai naucita a masinatiunilor mai marilor judetului.El cade prada nelinistii, starii sale de ebrietate , dar autorul sugereaza printre randuri ca ameteala lui e mai mult cauzata de situatia generala, el nemaistiind de partea cui sa se alature, cu cine sa voteze. Cuplul Farfuridi-Branzovenescu,care prin aluzia gastronomica a numelor afiseaza sub aparenta culturii o prostie, o teatralitate si imbecilitate de marca. Exemplifica tipul omului politic local care prin manevre electorale de culise si-a ocupat un loc folosindu-se de vorbe goale, dar multe. Lipsa gandirii e substituita de un hatis bombastic de fraze incorecte si incoerente, iar stupiditatea lor se vadeste atunci cand aclama discursul plin de nonsens al lui Catavencu.
O alta caracteristica a operei dramatice este faptul ca rolurile acestor personaje sunt interpretate de actori sub indrumarea unui regizor ce imprima totdeuna spectacolului viziunea sa artistica. In piesa de tetru personajele traiesc in primul rand prin limbaj, gesturi , mimica, atitudini sifapte savarsite. Ele iau parte la un conflict , oaxa in jurul careia se desfasoara actiunea , totdeauna bazata pe imprejurari, pasiuni si caractere ce se ciocnesc. In opera "O scrisoare pierduta" ratacirea unei scrisori declanseaza conflictul. Personajele ce evolueza in jurul acestui fapt sunt introduse pe rand pe scena, progresiv. Tensiunea este sporita pe tot parcursul printr-o acumulare de complicatii , croindu-si drum spre momentul culminant ce consta aici din numirea impusa de Centru a lui Agamita Dandanache. Finalul aduce cu sine limpezirea situatiei si o impacare generala ce slujeste unui regim"curat constitutional".
Fiind o opera dramatica ,"O scrisoare pierduta",cunoaste subiect si moment al subiectului. a)Expozitiunea este momentul in care se prezinta starea initiala a lucrurilor, se introduc personajele principale, se stabileste locul, timpulsi se schiteaza actiunea. Astfel suntem introdusi in spatiul unui orasel de munte, capitala de judet , in preajma alegerilor electorale. Facem cunostinta si cu doua dintre personaje:Stefan Tipatescu,prefectul judetului si politaiul Ghita Prisanda. Ei sunt prinsi intr-o discutie matinala care trece de la comentarea unui articol defavorabil prefectului , aparut in ziarul opozitiei ,la numararea steagurilor trase din condei de Ghita pana la relatarea de catre politist a unei intalniri asa-zise conspirative din casa adversarului politic al lui Tipatescu,Nae Catavencu, proprietarul ziarului Racnetul Carpatilor. b)Intriga contine evenimentul care declanseaza desfasurarea ulterioara a actiunii. Din neglijenta Zoe , sotia onorabilului Zaharia Trahanache , capul local al partudului guvernamental , pierde o scrisoare de dragoste adresata ei de catre prefectul Tipatescu, aliatul politic al "stimabilului". c)Desfasurarea actiunii consta in insiruirea logica si cronologica a actiunilor declansate de intriga. Scrisoasea ajunge printr-un concurs de imprejurari in mainile unui cetatean turmentat. Surprins de Nae Catavencu , seful opozitiei , cetateanul turmentat este "ajutat" prin mijloace neortodoxe (da-i cu bere , da-i cu vin),sa rataceasca sio el scrisoarea. Intrati astfel in posesia epistolei de amor,Catavencu il ameninta pe Tipatescu cu publicarea ei. In schimbul tacerii sale el pretinde sustinerea candidaturii proprii in cursa electorala. Initial prefectul nici nu vrea sa auda de o astfel de intelegere,luptand zadarnic prin tot felul de mijloace , de la amenintari pana la promisiuni , sa intre in posesia compromitatorului document. Se gandeste chiar la acceptarea realitatii , sugerandu-i lui Zoe sa-si legalizeze legatura si sa fuga impreuna. Ambitioasa si orgolioasa , aceasta insa are alte plnuri. Vaqzandu-si situatia periclitata din cauza acest posibil scandal social, ea face presiuni asupra lui Tipatescu determinandu-l in fine sa propuna candidatura lui Catavencu, solutie la rezolvarea expunerii sale publice. d)Punctul culminant este momentul de maxima tensiune a piesei cand atentia privitorului este stimulata la cel mai inalt nivel , prezentand o rezolvare a intrigii. Cand totul parea aranjat , la adunarea electorala ambele tabere afla cu surprindere ca de la centru , este propus alt candidat, Agamemnon Dandanache. Acesta capatase o asemenea favoare in urma unui santaj similar cu o scrisoare pe care, in plus, o pastrase spre a o mai utiliza si cu alte ocazii. In invalmaseala care urmeaza anuntului , Catavencu isi pierde palaria in care ascunsese scrisoarea si aceasta ajunge , prin voia ironica a sortii , in mainile aceluiasi cetatean turmentat care o restituie posesoarei in drept, Zoe Trahanache. Pe alt plan insa concomitent si perfect coordonat temporal , actioneaza Zaharia Trahanache ,care descopera o polita falsificata a lui Catavencu. Amenintat cu dezvaluirea acestui fapt , fostul adversar politic e nevoit sa- si sisteze orice mandat si sa conduca manifestatia in cinstea candidatului surpriza. e)Deznodamantul precizeaza starea finala a lucrurilor. Dupa tote neantelegerile si inclestarile anterioare , personajele fraternizeaza uitandu-si ca prin minune micile pasiuni si animozitati , pecetluindu-si impacarea printr-o lunga serie de imbratisari si pupaturi , sarbatorind zgomotos alegerea unanima a lui Dandanache in acest regim "curat constitutional"
Trei procedee specifice operei dramatice asigura coerenta compozitiei:repetitia,evolutia inversa si interferenta personajelor. Repetitia se realizeza prin intrarile in scena ale cetateanului turmentat care maresc progresiv tensiunea. Evolutia inversa este data de contrastul pozitiei initiale a personajelor cu situatia finala. Catavencu , din potential castigator se transforma intr-un umil invins; in schimb , Zoe si Tipatescu , a caror soartya parea pecetluita , se regasesc la finalul piesei salvati de amenintarea scandalului public ce i-ar fi distrus. Interferenta personajelor se realizeaza pe parcursul piesei in momentul in care planurile se unesc , dar capata expresie absoluta in final , atunci cand toti erii se intalnesc satisfacuti de acordul la care s-a ajuns , parafat de nenumaratele imbratisari si pupaturi .
Comedia este o specie a genului dramatic , care provoaca rasul prin surprinderea moravurilor , a unri tipuri umane sau a unor situatii neasteptata. Pentru realizarea unei unei astfel de opere , autorul uzeza de doua forme ale comicului: umorul si ironia care uneori se intrepatrund. Umorul presupune bunavointa , simpatie si intelegere superioara fata de mici defecte omenesti de care se rade , iar ironia se relizeaza prin contrastul dintre ceea ce se spune aparent intr-un enunt si intentia care se ascunde dincolo de cuvinte. "O scrisoare pierduta" este o comedie de moravuri, autorul surprinzand aspecte graitoare din viata de familie si cea politica, dar si una in care situatiile neprevazute creioneaza tipologii umane. Sursele comicului sunt aici din cele mai diverse. Fiind vorba de o piesa de teatru personajele traiesc in special prin actiune si limbaj, astfel comicul de situatie constituie o sursa de baza prezentand intamplarile pe cat de neasteptate pe atat de hilare: numararea steagurilor de catre Pristanda, qui-pro-que-ul (incercarea) realizat de Dandanache intre Tipatescu si Trahanache, pierderea si gasirea scrisorii. Desfasurarea conflictului, aparent imposibil de rezolvat, intre cele doua parti adverse inversunate solutionat surprinzator printr-un compromis, fapt ce starneste hohote de ras. Irezistibile sunt si aparitiile episodice ale cetateanului turmentat, mereu chinuit de aceeasi intrebare: "Eu cu cine votez?". Comicul limbaj il defineste pe Caragiale drept maestru desavarsit al condeiului. Personajele sunt tipizate prin felul cum se exprima, adaugandu-li-se trasaturi importante de caracter. Intalnim astfel ticurile verbale ale lui Trahanache: "Aveti putintica rabdare, stimabile", "Ma-ntelegi", ale lui Farfuridi "Dati-mi voie", intrebuintarea exagerata a epitetului "curat" de catre Pristanda, apelativele "neicusorule", "puicusorule" folosite de catre Dandanache. Tot incultura si demagogia personajelor sale sunt scoase in evidenta prin utilizarea cacofoniei si a nonsensului "o sotietate fara printipuri care va sa zica ca nu le are", "industria romana e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire", "Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimabe nimica, ori sa nu se revizuiasca, primesc, dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele...esentiale" a contradictiei in termeni: "curat murdar", dupa lupte seculare care au durat aproape treizeci de ani, deformarea de cuvinte: catindat, dipotat, andrisant, famelie, bampir, renumeratie, sensuri gresite: liber-schimbist inseamna pentru Catavencu liber in opinii. Acestora li se adauga ideile bizare, discursurile incoerente: "Intr-o chestiune politica...si care, de la care atarna viitorul, prezentul si trecutul tarii... sa fie ori prea-prea, ori foarte-foarte", reproducerea defectelor de vorbire: Dandanache, grec de origine e peltic si sasait: "care famelia mea de la patruzopt... in Camera... ramasesem, ma-nteledzi, fara coledzi... si asa am venit pentru aledzeri", abundenta de neologisme, unele folosite impropriu (extremitate in loc de extrem), constructii gramaticale incorecte("si sa recunoasca de la care putem zice"), pleonasme ("adica fiindca din cauza zguditurilor"). Si numele personajelor sunt sugestive, constituind o alta sursa a comicului, contribuind si ele caracterizarea personajelor. Zaharia Trahanache e tipul omului varstnic, usor de manipulat (aparent). Farfuridi si Branzovenescu ne duc cu gandul la aria culinara, sugerand doua personaje inferioare vulgare, doi oportunisti. Catavencu e numele unui demagog, o cata a carei gura marge intruna fara sa creada ceea ce spune. Ridicolul candidatului impus de centru rezulta di alaturarea imediata a prenumelui cu rasunet epopeic, Agamemnon, la numele Dandanache, derivat de la "dandana"=belea, necaz. Dascalimea, Ionescu, Popescu este numita cu apelative comune pentru a sugera lipsa de individualitate. Nu in ultimul rand este de notat efectul comic rezultat din diferenta dintre aparenta si realitate. Majoritatea personajelor piesei pozeaza in altceva decat sunt de fapt. Tipatescu vrea sa para un conducator cerebral al judetului care e insa condus de capriciile amantei si interesele imediate. Trahanache este familistul onorabil in ochii multimii, in realitate fiind un sot inselat si o persoana inculta. Catavencu ar vrea sa fie luat de patriot, el fiind un demagog de prima clasa. Zoe, sotie onorabila, este o dama fara slabiciune si sentimentalism, care-si urmeaza interesele cu orice pret.
Unul dintre personajele principale ale piesei este Stefan Tipatescu. El detine functia de prefect al judetului ale carui destine le cunduce asa cum ii dicteaza interesele personale, folosindu-si puterea si averea judetului in propriile scopuri. Este caracterizat direct de autor prin indicatiile scenice acordate. El dese ori rade fatis si in sinea sa de naivitatea, prostia si simplitatea afisate de Ghita.Tot direct el este vazut de celelalte peronaje sub diferite ipostaze: nenea Zaharia il tine drept prieten si aliat politic- ii e "amic", Zoe drept amant si arma secreta pe a carei influenta o foloseste in interes personal, Catavencu il numeste "vampir care suge sangele poporului", iar Prisanda se apropie de o definitie totalizatoare: "mosia-mosie, functia- functie, coana Joitica, coana Joitica,trai neneaca pe banii lui Trahanache... (luandu-si seama) babachii. Autocaracterizarea ii completeza portretul, el prwezentandu-se intr-o lumina favorabila, negand, bineanteles, afirmatiile lui Catavencu din articolul denigrator aparut, in ""Racnetul Carpatilor". Mijlocele caracterizarii indirecte sunt prezente la creionarea personalitatii prefectului. Limbajul sau ne dezvaluie un om lipsit de scrupule , violent , care e obisnuit sa comande subordonatilor, dar care e numai lapte si miere in relatiile cu aceia la care are un interes:(indignat)"Eu vampir, ai?...Caraghioz..., Misel...,sa nu fac pe nenea Zaharia si pe Zoe sa ma astepte ..., Si mai ales cum e Zoe nerabdatoare... Foloseste fata de Ghita atat un limbaj familiar cand il descoase despre istoria de aseara, sau cand face socoteala steagurilor, dar si unul autoritar atunci cand ii da porunci. Mediul de viata (in fruntea si printre oamenii corupti din toate punctele de vedere), nivelul cultural care nu epateza, relatiiile cu celelalte personaje dictate de imprejurari si interese de moment, fapte savarsite , mimica si atitudinea ni-l infatiseaza drept un om ce joaca rolul junelui prim desi a trecut de prima tinerete , care se complce in aventuri amoroase cu sotia amaiculuio si aliatului sau politic. Stiindu-se atot-puternic e arogant si dispretuitor si ii propune lui Catavencu tot felul de functii si mosii ca si cum judetul i-ar fi apartinut. Politaiul Pristandasi micile sale furtisaguri sunt privite cu ochi ingaduitori stiind ca servilismul acestuia ii este de folos. Temutsau invidiat , el isi permite sa se comporte nechibzuit abuzand de functia sa. Duplicitar eldeclara loialitate lui Farfuridi si Branzovenescu, dar ii surprinde sustinandu-l pe Catavencu ,dupa interesul sau personal si tot din acelasi motiv dicteaza arestarea lui Catavencu. Unul dintre putinele personaje serioase ale lui Caragiale, Tipatescu este cel indragostit in relatia cu Zoe, publicarea scrisorii neprovocandu-i nici o teama, ci chiar se bucura in sinea lui ca se va descoperi si va putea face publica pasiunea sa si fugi impreuna cu femeia iubita. Aceasta insa vede viitorul foarte diferit.
Personajul politaiului Pristanda a prilejuit multor maestri in ale caricaturii desene ramase celebre. Unul din caracterele comice cel mai bine realizate ale lui Caragiale , el este plin de viata el fiind o pata de culoare savuroasa a piesei. Pentru creionarea sa Caragile foloseste modalitati diverse , de la mijloacele caracterizarii directe (de catre autor, de catre alte personaje, autocaracterizarea), la mijloace indirecte de caracterizare (prin limbaj, gesturi mimica, atitudine, fapte savarsite , mediu de viata, relatiile cu alte personaje),sau la structurile expresive si figuri de stil. Astfel, caracterizarea sa este relizata in mod direct decatre autor prin indicatiile scenice oferite (Pristanda sta rezemat in sabie , uitandu-se pe sine si razand ,luandu-si numaidecat seama, naiv). Celelalte personaje cu care intra in contact il vad de asemenea drept ceea ce este: un om slugarnic. Tipatetescu , Zoe, Trahanache, stiu ca el este omul lor si ca ii va sluji atata timp cat ei detin puterea . Tpatescu cunoaste exact tertipurile prin care subalternul isi mai rotunjeste veniturile (decat tu nu esti baiat prost ; o mai carpesti de ici , de colo ; daca nu curge , pica; las"ca stim noi!). Pt a-si reliza interesele Pristanda ii spune si numele ce trimite cu gandul la o hora din Moldova, joaca asa cum i se canta . Este slugarnic si mieros cu cei care il ingaduie, pozeaza in util , naiv, dar atitudinea lui e bine studiata si adoptata pt a-i servi scopurilor sale(schimband deodata tonul , umil si naiv). Sincer cu sine insusi el se autocaracterizeza printr-o fraza care-i defineste si justifica actiunile: "pupa-l in bot si papa tot, ca satulul nu crede la al flamand". Gesturile si mimica ii sustin postura pe care o adopta , aceea de tata de familie mare, coplesit de grija zilei de maine, care cauta intelegere la mai mrii sai . Faptele savarsite il definesc odata in plus drept un profitor oportunist care e credincios doar aceluia de la care poate obtine un folos. In relatiile cu celelalte personaje stie sa-si joace cartile si sa slujeasca pe fiecare in functie de statutul pe care acesta il are. Este omul celor de la putere :prefectul Tipatescu, si Zaharia Trahanache , pastreza secretul relatiei Zoe - Tipatescu,stiind ca isi are castigul sau. Mediul sau de viata ni-l infatiseza acasa drept un sot obisnuit, dominat de consoarta care-l indeamna sa-si vada interesulsi sa faca orica pt a-l obtine ""Ghita, Ghita , pupa-l in bot si papa tot". La serviciu este un functionar al statului pe statul de plta , dar este de fapt sluga plecata a omului din fruntea judetuluisi a anturajului acestuia. Limbajul este un mod de caracterizare indirecta pe care Caragiale utilizeaza din plin cu succes maxim. Intrebuintarea exagerata a cuvantului CURAT , alaturarea lui cu termeni opusi :curat-murdar, ce conduce la non- sensuri , pronuntarea gresita a cuvintelor: renumeratie, famelie ne dau informatii asupra nivelului scazut de de cultura a acestui politai autohton. De asemenea, el foloseste cuvinte regionale si faliare (mai ale in dialogul cu superiorii care-l ingaduie cu metelmele sale in semn de complicitate cu acestia): mundir, maidan, misil. In functie de atitudinile adoptate, limbajul folosit sau modul de adresare, Pristanda poate fi vazut pe rand ca o canalie, un smecher sau ingenuu, un profitor sau persoana de care se profita. Posesor a unei inteligente native, dar si calit de greutatiile existentei el recurge la mai multe tehnici ale comunicarii orale in functie de interesul sau momentan: amanarea relatarii unui eveniment, divagatia, parantezele, persuasiunea si aprobarea mecanica a celor spuse de interlocutor. Toate le intalnim in dialogul cu Tipatescu din deschiderea piesei. Ghita se foloseste de ele pt. a distrage atentia sefului sau de la micile sale afaceri si a i-o cataliza in schimb pe detalii care l-ar putea interesa. Exclamatiile si interogatiile retorice sunt de asemenea intalnite cu scopul de a detalia caracterul personajului. El simte de datoria sa sa le presare: "Ce sa zici?", "Dumneata sugi sangele poporului!... Aoleu!"
Capodopera a dramaturgiei romanesti, comedia "O scrisoare pierduta" a fost si este in atentia criticii: "Observam deci ca rasul cuprinde si un element moralizator, el poate sa ne indrepte moravurile sau cel putin, ne sileste sa fiim mai cu bagare de seama la actiunile ce le savarsim (...) Zambind si glumind, Caragiale ne spune o multime de adevaruri crude, apoi ca pe niste copii ne poarta de ici si de colo in lumea creata de dansul..."