Sadoveanu este un scriitor cu individualitate distincta in literatura romana
si universala. Este un realist cu viziune romantica si un romantic care aduce
detalii ca un realist, un contemplativ. l1r20rl
Scriitorul evoca istoria unui popor, dandu-I dimensiuni mitice, individualizand-o.
el este in primul rand un povestitor, iar povestirea capata rezonante de poem
sau balada, pastrand accente de revolta si un profund sentiment de nemultumire,
generat de nevoia de libertate. In acest sens, descoperim tendinta de retragere
in trecut, si de rezistenta in fata civilizatiei (“Hanu Ancutei”,
“Tara de dincolo de negura”).
Indivizii sunt conditionati istoric si social, supusi legii sau lipsei de legi,
careia I se substituie “legea baltagului”, nescrisa: fapta unuia
devine fapta tuturor, sangele cere sange si mortii poruncesc celor vii.
Eroii lui Sadoveanu sunt exponentii unor categorii, tipuri sau arhetipuri, exemplare
pentru umanitate prin faptele lor. Originalitatea operei este data de capacitatea
scriitorului de a se contopi cu lumea evocata, astfel incat un singur narator,
autorul insusi, povesteste viata din trecut si cea de azi.
O categorie de personaje sunt taranii, al caror univers spiritual ii obliga
sa considere mandria muncii cea mai de pret in viata omului. Sadoveanu descrie
retragerea taranilor din fata civilizatiei, precum si sentimentul dezradacinarii
si al alienarii. Satul sau este vazut in procesul de pauperizare a taranului
in lupta cu administratia, cu boierii.
Personajele capata fizionomia si dimensiunea locului in care traiesc. In primele
creatii inspirate din lumea satului, se resimt influente naturaliste. Mai tarziu,
scriitorul insista asupra explicarii relatiilor sociale dintr personaje, opera
sa devenind un adevarat studiu social, moral si psihologic.
Mihail Sadoveanu este un creator de atmosfera; universul prozei sale cu subiect
din viata targurilor este inchis, sufocant, in el se consuma destinele tragice
ale familiei burgheze si mic-burgheze inecate de prejudecati. Mediul este sufocant,
existenta este stearsa. Dar spiritele aspira spre o alta lume, ele nu raman
sa se ofileasca, incearca sa se salveze - depasirea conditiei se rezolva insa
tragic.
Conditia istorica a individului presupune, la Sadoveanu, introducerea personajului
in spatiu si timp, in formula evocarii. Scriitorul creeaza romanul istoric romanesc.
Lucrarile se intemeiaza pe o larga informare, autorul explorand epopeea, istoria
mediteraneean, hindusa, povestirea laica persana si araba, balada si basmul
romanesc, cronicarii, scrierile lui Nicoale Iorga. Sadoveanu reconstituie epic
istoria Moldovei din timpul lui Stefan cel Mare pana la Duca-Voda, dezvoltata
intr-o tema unica, lupta pentru independenta nationala si dreptate sociala.
Istoria Moldovei este prezentata in trei etape: secolul al XV-lea (Stefan cel
Mare), secolul al XVI-lea (Ion-Voda cel Viteaz), secolul al XVII-lea (Stefan
Tomsa, Vasile Lupu, Duca-Voda). Pe langa personajele cunoscute in romane istorice,
scriitorul creeaza arhetipuri, modele exemplare care traiesc intr-o patrie eterna.
Sadoveanu opune, astfel, elementele de permanenta ale unei culturi impresionante
prin vechime si profunzime celor nestatornice si alunecatoare.
Autorul insusi devine personaj prezent in istorie; interferand planurile temporale,
subliniaza vechimea si departarea. Desi situate in timp, personajele gandesc
in vremuri si mai vechi, mai de demult, iar povestire, nuantata de sugestii,
prin gesturi haiducesti, romantice, extraordinare, devine poem, capata dimensiuni
de balada.
