Curand dupa primul razboi mondial , la inceputul deceniului al treilea , in literatura romana isi fac loc unele fenomene , reflectand anumite atitudini si orientari nascute in Apus , inaintea si in timpul razboiului. Revistele : „Contemporanul”(1922-1930) , „75 H.P.”(1924) , „Punct”(1925) , „Integral”(1925-1927) , „Unu”(1928-1932) , „Urmuz”(1928) , „Alge”(1930) si altele devin promotoarele unor idei avangardiste in arta. Modernismul romanesc in faza lui acuta , extremista , sau avangardismul cum s-a obisnuit sa-l denumeasca istoria literara , nu este un curent uniform , omogen , ci o mixtura de curente , orientari si tendinte. Dintre acestea , ar putea fi mentionate cateva mai importante : dadaismul , suprarealismul , constructivismul , ermetismul , etc. g8g6gq
La originea lor sta miscarea literara dadaista , ale carei baze fusesera puse la Zürich , in Elvetia , in anul 1916 , de doi scriitori originari din Romania , Tristan Tzara si Marcel Iancu , impreuna cu alti scriitori din tarile apusene. Au manifestat , de la inceput , un spirit de revolta fata de filistinismul burghez , fata de toate valorile consacrate.
Practicile moderniste extreme au inceput sa prinda consistenta la noi odata cu crearea primului grup avangardist , in 1922 , cand s-au organizat manifestarile publice ale revistei „Contimporanul” , condusa de I.Vinea.
Considerand ca eforturile nobile ale omului nu au fost capabile sa impiedice macelul mondial , intemeietorii dadaismului incep sa priveasca cu dispret , anuland totul , literatura , muzica , pictura , precum si orice alta activitate spirituala constructiva. O negatie totala se adopta fata de intreaga arta , o violenta brutala se manifesta fata de toate bunurile spirituale , sperand prin aceasta sa naruie intregul edificiu al societatii pe care o dispretuiesc. Activitatea dadaista este pusa sub lozinca :

Antiliteratura Dada
Antimuzica Dada
Antipictura Dada

Se incerca astfel discreditarea a insasi ideii de arta. In spirit dadaist , o poezie se prezenta ca o compozitie constituita din cuvinte insiruite fara sens , reunite la intamplare , ignorand legaturile gramaticale , uneori chiar din cuvinte pur si simplu inventate. Astfel , se realiza o literatura absurda , bazata exclusiv pe hazard , contravenind logicii si ratiunii. Cu timpul , prin anul 1922 , miscarea dadaista s-a destramat , Tristan Tzara abandonand el insusi vechile lui credinte literare. Literatura dadaista a reliefat o specie noua de „umor negru” , bazat pe absurd.
Curentele avangardiste , modernismul in faza lui extremista , nu au avut o durata prea mare , dupa cum n-au cunoscut nici amploarea din alte parti. Cele aproximativ doua decenii de experienta modernist-avangardista , imbratisand toate tendintele , au fost contracarate , in cele din urma , dupa cum remarca si Ovid Crohmalniceanu , de „simtul masurii , propriu spiritului romanesc” , limitandu-se astfel efectele acestui moment poetic complex. Poezia moderna era partizana innoirilor , poetii se inregimentau in framantarile epocii , erau receptivi si gata de a participa la „rasturnarile” , la limpezirile generate de crizele care au cuprins societatea vremii , chiar daca nu intotdeauna si nu intru totul intelegeau sensurile miscarilor sociale sau nu stiau care este atitudinea realmente operanta in domeniul artei , in general.
Unii scriitori au aderat putin la avangarda , din spirit de bravada ori de „teribilism” juvenil , in timp ce altii au fost mai consecventi. Maniera modernist-avangardista dobandeste , in cazul multora dintre poezii finalitati artistice distincte , autentice , ele depasind simplele „bravade” de nonconformism mai mult sau mai putin declarat , atitudinea frondista.
Dadaismul se manifesta ca un scepticism inversunat , care ducea catre o totala negare a valorilor. Pentru dadaisti , insusi omul nu insemna nimic. Acest curent era „violent , modernist , de o nuanta negativa si destructiva” ce preconiza distrugerea totala a vechilor valori , fara a substitui ceva viabil in loc.
Ion Vinea , poet , prozator , eseist , este un reprezentant de seama al avangardei romanesti. In poezia „Manifest catre tinerime” , el se adreseaza tinerilor caci doar ei mai au puterea sa schimbe traditia si sa creeze ceva nou original. Manifestul reprezinta o opera literara sau un articol prin care se prezinta ideile unui curent literar nou infiintat. Poezia socheaza prin folosirea unor elemente de argou sau familiar fara a se mai face distinctia intre ceea ce este poetic si ceea ce nu este poetic. Autorul are o atitudine agresiva , ironica si uneori chiar sarcastica fata de traditie. In aceasta poezie aproape ca nu exista norme de versificatie , poezia apropiindu-se de proza. Poezia prezinta mai multe conceptii. Arta este degradata , devine comerciala si lipsita de valoare. Poezia devine o arta perimata care se comercializeaza si trezeste emotii superficiale ieftine in cititorii naivi. Poezia este privita cu ironie si asociata cu „glanda lacrimala”. Teatrul este definit metaforic ca o reteta fiind un amalgam de conventii si idei pe care avangardistii le vor distruge. Pictura devine si ea comerciala , nemaiapreciata la adevarata ei valoare. Ea nu mai reflecta realitatea ci dimpotriva o falsifica „scutec al naturii”. In concluzie traditia s-a degradat si avangardistii spun ca trebuie inlocuita.
Tristan Tzara , intemeietorul miscarii dada , propune in poezia „Manifest despre amorul slab si amorul amar” o lista de sinonime non-pertinente aflate sub semnul jocului si al arbitrariului. Acest joc este posibil pentru ca totul este relativ. Astfel el propune o sinonimie absurda :
-sinonimie intre un cuvant care exista si un cuvant inventat
-sinonimie intre singular si plural
-sinonimie intre doua elemente incompatibile
-sinonimie intre parti de vorbire diferite
-sinonimie intre un cuvant abstract si un cuvant concret
Concluzia acestei poezii este ca dadaismul se opune oricaror convenii , oricaror prejudecati si proclama adevarul individual. Poetul ironizeaza faptul ca percepem realitatea mecanic fara a incerca sa o adaptam gandirii noastre. Poezia trebuie sa se purifice , sa ajunga la esenta. Dadaistii trebuie sa se indoiasca de tot ceia ce-i inconjoara inclusiv de ei insisi.
Poezia „Ulisse” scrisa de Ilarie Voronca surprinde orasul Paris printr-o insiruire de secvente vizuale montate ca intr-un caleidoscop. In prima parte este descrisa metropola moderna plina de agitatie , in timp ce a patra parte surprinde popasul poetului in piata de legume , pretext pentru a inchina o oda banalului reprezentat de cartof. Aceasta poezie se bazeaza pe principiile avangardiste promovand abaterea de la orice reguli si conventii literare. Pentru a reda cat mai fidel fluxul gandirii si absenta cenzurii constiintei , poetul nu respecta regulile de sintaxa , de ortografie si de punctuatie. Se mai poate observa lipsa logicii si a legaturilor intre imaginile prezentate , toate stand sub semnul hazardului. Se mai remarca non-pertinenta limbajului fiind uneori asociate elemente fara legatura.
Incercand sa rezumam rolul si implicatiile curentelor de avangarda , modernist-extremiste , in literatura romana , constatam ce ele nu au inregistrat opere de mare insemnatate , dar au imprimat literaturii un incontestabil dinamism.
Miscarea de avangarda a fost un ferment , a dezmortit spiritele , dar nu a jucat un rol definitoriu pentru cultura si arta romaneasca , nu a pus bazele unei traditii.